Art. 54. - Art. 54: Schemele de ajutoare pentru operele audiovizuale - Regulamentul 651/17-iun-2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa internă în aplicarea articolelor 107 şi 108 din tratat
Acte UE
Jurnalul Oficial 187L
În vigoare Versiune de la: 14 August 2025
Art. 54: Schemele de ajutoare pentru operele audiovizuale
(1)Schemele de ajutoare pentru sprijinirea scrierii de scenarii, a elaborării, producţiei, distribuţiei şi promovării operelor audiovizuale sunt compatibile cu piaţa internă în sensul articolului 107 alineatul (3) din tratat şi sunt exceptate de la obligaţia de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat, cu condiţia să fie îndeplinite cerinţele prevăzute în prezentul articol şi în capitolul I.
(2)Ajutoarele trebuie să sprijine un produs cultural. Pentru a se evita erorile evidente în ceea ce priveşte calificarea unui produs drept produs cultural, fiecare stat membru stabileşte proceduri eficace, cum ar fi selecţionarea propunerilor de către una sau mai multe persoane însărcinate cu această selecţionare sau verificarea pe baza unei liste de criterii culturale prestabilite.
(3)Ajutoarele pot fi acordate sub formă de:
a)ajutoare pentru producţia de opere audiovizuale;
b)ajutoare pentru preproducţie; şi
c)ajutoare pentru distribuţie.
(4)În cazul în care un stat membru condiţionează acordarea ajutoarelor de îndeplinirea unor obligaţii de teritorializare a cheltuielilor, schemele de ajutoare pentru producţia de opere audiovizuale pot:
a)fie să impună ca până la 160 % din ajutorul acordat producţiei unei anumite opere audiovizuale să fie cheltuit pe teritoriul statului membru care acordă ajutorul; fie
b)să calculeze ajutorul acordat pentru producţia unei anumite opere audiovizuale ca procent din cheltuielile aferente activităţilor de producţie din statul membru care acordă ajutorul, de regulă, în cazul schemelor de ajutoare sub formă de stimulente fiscale.
În ambele cazuri, cheltuielile maxime care fac obiectul obligaţiilor de teritorializare a cheltuielilor nu trebuie să depăşească în niciun caz 80 % din bugetul total al producţiei.
Pentru ca proiectele să fie eligibile pentru primirea de ajutoare, statele membre pot impune, de asemenea, existenţa unui nivel minim de activitate de producţie pe teritoriul în cauză, însă nivelul respectiv nu trebuie să depăşească 50 % din bugetul total al producţiei.
(5)Costurile eligibile sunt următoarele:
a)în cazul ajutoarelor pentru producţie: costurile totale aferente producţiei de opere audiovizuale, inclusiv costurile aferente îmbunătăţirii accesibilităţii pentru persoanele cu handicap;
b)în cazul ajutoarelor pentru preproducţie: costurile aferente scrierii de scenarii şi realizării operelor audiovizuale;
c)în cazul ajutoarelor pentru distribuţie: costurile cu distribuţia şi promovarea operelor audiovizuale.
(6)Intensitatea ajutorului pentru producţia de opere audiovizuale nu depăşeşte 50 % din costurile eligibile.
(7)Intensitatea ajutorului poate fi sporită astfel:
a)până la 60 % din costurile eligibile pentru producţiile transfrontaliere finanţate de mai mult de un stat membru şi care implică producători din mai mult de un stat membru;
b)până la 100 % din costurile eligibile pentru operele audiovizuale greu de realizat şi coproducţiile în care sunt implicate ţări de pe lista Comitetului de asistenţă pentru dezvoltare (CAD) a OCDE.
(8)Intensitatea ajutorului pentru activităţile de preproducţie nu depăşeşte 100 % din costurile eligibile. În cazul în care scenariul sau proiectul rezultat se transpune într-o operă audiovizuală, cum ar fi un film, costurile de preproducţie sunt incluse în bugetul global şi luate în considerare atunci când se calculează intensitatea ajutorului. Intensitatea ajutorului pentru distribuţie este aceeaşi cu intensitatea ajutorului pentru producţie.
(9)Ajutoarele nu sunt rezervate unor activităţi specifice de producţie sau unor părţi individuale din lanţul valoric de producţie. Ajutoarele pentru infrastructura studiourilor de filmare nu sunt eligibile în temeiul prezentului articol.
(10)Ajutoarele nu sunt rezervate exclusiv cetăţenilor statului respectiv, iar beneficiarii nu sunt obligaţi să aibă statut de întreprindere înfiinţată în temeiul dreptului comercial naţional.