Titlul i - OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII - Regulamentul 648/04-iul-2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii
Acte UE
Jurnalul Oficial 201L
În vigoare Versiune de la: 27 Iunie 2025 până la: 29 Ianuarie 2027
TITLUL I:OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII
Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament prevede cerinţe privind compensarea şi gestionarea bilaterală a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere, cerinţe de reportare pentru contractele derivate şi cerinţe uniforme pentru desfăşurarea activităţilor contrapărţilor centrale (CPC) şi ale registrelor centrale de tranzacţii.
(2)Prezentul regulament se aplică în cazul CPC şi al membrilor compensatori ai acestora, al contrapărţilor financiare şi al registrelor centrale de tranzacţii. Se aplică şi contrapărţilor nefinanciare şi locurilor de tranzacţionare în cazul în care se prevede acest lucru.
(3)[textul din Art. 1, alin. (3) din titlul I a fost abrogat la 24-dec-2024 de Art. 1, punctul 1. din Regulamentul 2987/27-nov-2024]
(4)Prezentul regulament nu se aplică:
a)membrilor SEBC şi altor organisme ale statelor membre având funcţii similare şi altor organisme publice ale Uniunii însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia;
b)Băncii Reglementelor Internaţionale.
c)băncile centrale şi organismele publice însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia din următoarele ţări:
(i)Japonia;
(ii)Statele Unite ale Americii.
(iii)Australia;
(iv)Canada;
(v)Hong Kong;
(vi)Mexic;
(vii)Singapore;
(viii)Elveţia.
(ix)Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
(5)Cu excepţia obligaţiei de raportare de la articolul 9, prezentul regulament nu se aplică următoarelor entităţi:
a)băncilor multilaterale de dezvoltare enumerate în partea 1 secţiunea 4.2 din anexa VI la Directiva 2006/48/CE;
b)entităţilor din sectorul public în sensul definiţiei de la articolul 4 punctul 18 din Directiva 2006/48/CE care sunt deţinute de guvernele naţionale şi care beneficiază de acorduri de garanţii explicite din partea acestora;
c)facilităţii europene de stabilitate financiară şi Mecanismului european de stabilitate.
(6)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 82 pentru a modifica lista prevăzută la alineatul (4) de la prezentul articol.
În acest sens, până la 17 noiembrie 2012, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport în care evaluează regimul aplicat pe plan internaţional organismelor publice însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia şi băncilor centrale.
Raportul include o analiză comparativă a regimului aplicabil acestor organisme şi băncilor centrale în sistemul de drept al unui număr semnificativ de ţări terţe, incluzând cel puţin cele trei cele mai importante jurisdicţii din perspectiva volumelor contractelor tranzacţionate şi standardele de gestionare a riscurilor aplicabile tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate la care participă organismele în cauză şi băncile centrale din jurisdicţiile respective. În cazul în care raportul concluzionează, în special pe baza analizei comparative, că este necesară exceptarea responsabilităţilor monetare ale băncilor centrale din respectivele ţări terţe de la obligaţia de compensare şi raportare, Comisia le adaugă în lista de la alineatul (4).
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."CPC" înseamnă o persoană juridică care se interpune între contrapărţile la contractele tranzacţionate pe una sau mai multe pieţe financiare, devenind astfel cumpărător pentru fiecare vânzător şi vânzător pentru fiecare cumpărător;
2."registru central de tranzacţii" înseamnă o persoană juridică care reuneşte şi păstrează la nivel central înregistrările referitoare la instrumentele financiare derivate;
3."compensare" înseamnă procesul de stabilire a poziţiilor, inclusiv calculul obligaţiilor nete, şi de asigurare a disponibilităţii instrumentelor financiare, a fondurilor băneşti sau a ambelor pentru acoperirea expunerilor rezultate în urma acestor poziţii;
4."loc de tranzacţionare" înseamnă un sistem operat de o întreprindere de investiţii sau de un operator de piaţă în sensul definiţiilor de la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 şi la articolul 4 alineatul (1) punctul 13 din Directiva 2004/39/CE, altele decât un internalizator sistematic în sensul definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 7 din respectiva directivă, care reuneşte interese de cumpărare şi de vânzare exprimate pentru instrumente financiare din sistem, într-un mod care conduce la încheierea de contracte în conformitate cu titlul II sau III din respectiva directivă;
5."instrument financiar derivat" sau "contract derivat" înseamnă un instrument financiar astfel cum este prevăzut în secţiunea C punctele 4-10 din anexa I la Directiva 2004/39/CE, astfel cum sunt puse în aplicare prin articolele 38 şi 39 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006;
6."clasă de instrumente financiare derivate" înseamnă un subset de instrumente financiare derivate care au în comun anumite caracteristici esenţiale, inclusiv cel puţin relaţia cu activul suport, tipul acestuia şi moneda de referinţă. Instrumentele financiare derivate aparţinând aceleiaşi clase pot avea scadenţe diferite;
7.«instrument financiar derivat extrabursier» sau «contract derivat extrabursier» înseamnă un contract derivat a cărui executare nu are loc pe o piaţă reglementată în sensul definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE sau pe o piaţă dintr-o ţară terţă considerată a fi echivalentă cu o piaţă reglementată conform articolului 2a din prezentul regulament;
8.«contraparte financiară» înseamnă:
(a)o firmă de investiţii autorizată în conformitate cu Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*);
(*)Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
(b)o instituţie de credit autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (**);
(**)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(c)o societate de asigurare sau o societate de reasigurare autorizată în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (***);
(***)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(d)un OPCVM şi, după caz, societatea sa de administrare, autorizate în conformitate cu Directiva 2009/65/CE, cu excepţia cazului în care respectivul OPCVM este înfiinţat exclusiv în scopul de a servi unuia sau mai multor planuri de cumpărare de acţiuni de către angajaţi;
(e)o instituţie pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (IORP), astfel cum este definit la articolul 6 punctul 1 din Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European şi a Consiliului (****);
(****)Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (IORP) (JO L 354, 23.12.2016, p. 37).
(f)atât un fond de investiţii alternative (FIA) astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, care fie este stabilit în Uniune, fie este administrat de un administrator de fonduri de investiţii alternative (AFIA) autorizat sau înregistrat în conformitate cu directiva menţionată, cu excepţia cazului în care respectivul FIA este înfiinţat exclusiv în scopul de a servi unuia sau mai multor planuri de cumpărare de acţiuni de către angajaţi sau a cazului în care FIA este o entitate cu scop special de securitizare menţionat la articolul 2 alineatul (3) litera (g) din Directiva 2011/61/UE, cât şi, după caz, AFIA stabilit în Uniune al respectivului fond;
(g)un depozitar central de titluri de valoare autorizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*****).
(*****)Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).
9."contraparte nefinanciară" înseamnă o întreprindere stabilită în Uniune, diferită de entităţile menţionate la punctele 1 şi 8;
10."sistem de pensii" înseamnă:
(a)o instituţie pentru furnizarea de pensii ocupaţionale în sensul articolului 6 litera (a) din Directiva 2003/41/CE, inclusiv orice entitate autorizată care este responsabilă de gestionarea unei astfel de instituţii şi care acţionează în numele acesteia, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din directiva respectivă, precum şi orice entitate juridică care este constituită cu scopul de a realiza investiţii ale unor astfel de instituţii şi care acţionează exclusiv în interesul acestora;
(b)activităţile de furnizare de pensii ocupaţionale ale instituţiilor menţionate la articolul 3 din Directiva 2003/41/CE;
(c)activităţile de furnizare de pensii ocupaţionale ale întreprinderilor de asigurare de viaţă care fac obiectul Directivei 2002/83/CE, cu condiţia ca toate activele şi pasivele corespunzătoare acestor activităţi să fie delimitate, gestionate şi organizate separat de celelalte activităţi ale întreprinderii de asigurare, fără nicio posibilitate de transfer;
(d)orice alte entităţi autorizate şi supravegheate, sau alte regimuri, care funcţionează la nivel naţional, cu condiţia ca acestea:
(i)să fie recunoscute de dreptul intern; şi
(ii)să aibă drept scop principal acordarea de prestaţii la pensie;
11."riscul de contraparte" înseamnă riscul ca o contraparte la o tranzacţie să nu îşi respecte obligaţiile contractuale înainte de decontarea finală a fluxurilor de numerar aferente tranzacţiei respective;
12."acord de interoperabilitate" înseamnă un acord între două sau mai multe CPC care presupune executarea intersistemică a tranzacţiilor;
13."autoritate competentă" înseamnă autoritatea competentă menţionată în legislaţia menţionată la punctul 8 din prezentul articol, autoritatea competentă menţionată la articolul 10 alineatul (5) sau autoritatea desemnată de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 22;
14."membru compensator" înseamnă o întreprindere care participă în cadrul unei CPC şi care răspunde de executarea obligaţiilor financiare care decurg din această participare;
15."client" înseamnă o întreprindere a cărei relaţie contractuală cu un membru compensator al unei CPC îi permite să îşi compenseze tranzacţiile prin CPC respectivă;
16."grup" înseamnă grupul de întreprinderi constând dintr-o întreprindere-mamă şi filialele acesteia în sensul definiţiei de la articolele 1 şi 2 din Directiva 83/349/CEE sau grupul de întreprinderi menţionat la articolul 3 alineatul (1) şi la articolul 80 alineatele (7) şi (8) din Directiva 2006/48/CE;
17."instituţie financiară" înseamnă o întreprindere diferită de o instituţie de credit, a cărei activitate principală este dobândirea de participaţii sau desfăşurarea uneia sau mai multora dintre activităţile enumerate la punctele 2-12 din anexa I la Directiva 2006/48/CE;
18."holding financiar" înseamnă o instituţie financiară ale cărei întreprinderi filiale sunt exclusiv sau în principal instituţii de credit sau instituţii financiare, cel puţin una dintre întreprinderile filiale fiind o instituţie de credit, şi care nu este un holding financiar mixt în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 15 din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar (1);
(1)JO L 35, 11.2.2003, p. 1.
19."întreprindere de servicii auxiliare" înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală constă în deţinerea sau gestionarea de proprietăţi, gestionarea de servicii de prelucrare a datelor, sau o activitate similară care este auxiliară activităţii principale a uneia sau mai multor instituţii de credit;
20."participaţie calificată" înseamnă deţinerea, directă sau indirectă, într-o CPC sau într-un registru central de tranzacţii a unei participaţii care reprezintă cel puţin 10 % din capital sau din drepturile de vot, conform articolelor 9 şi 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (2), având în vedere condiţiile de reunire stabilite la articolul 12 alineatele (4) şi (5) din directiva respectivă, sau care permite exercitarea unei influenţe semnificative asupra administrării CPC sau a registrului central de tranzacţii în care este deţinută participaţia respectivă;
(2)JO L 390, 31.12.2004, p. 38.
21."întreprindere-mamă" înseamnă o întreprindere-mamă astfel cum este descrisă la articolele 1 şi 2 din Directiva 83/349/CEE;
22."filială" înseamnă o întreprindere filială astfel cum este descrisă la articolele 1 şi 2 din Directiva 83/349/CEE, inclusiv o filială a unei întreprinderi filiale a întreprinderii-mamă care le conduce;
23."control" înseamnă relaţia dintre o întreprindere-mamă şi o filială astfel cum este descrisă la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE;
24."legături strânse" înseamnă o situaţie în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin:
(a)participaţie, prin deţinerea în mod direct sau prin intermediul controlului, a cel puţin 20 % din drepturile de vot sau capitalul unei întreprinderi; sau
(b)control sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o întreprindere sau o filială a unei filiale care este, de asemenea, considerată ca filială a întreprinderii-mamă care le conduce.
O situaţie în care cel puţin două persoane fizice sau juridice sunt legate în permanenţă de una şi aceeaşi persoană printr-o relaţie de control este considerată, de asemenea, ca fiind o legătură strânsă între persoanele respective.
25."capital" înseamnă capitalul subscris în sensul articolului 22 din Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale şi conturile consolidate ale băncilor şi ale altor instituţii financiare (3), în măsura în care a fost vărsat, împreună cu primele de emisiune aferente, în măsura în care absoarbe integral pierderile în condiţii normale de activitate şi în măsura în care, în caz de faliment sau lichidare, are un rang inferior tuturor celorlalte creanţe;
(3)JO L 372, 31.12.1986, p. 1.
26."rezerve" înseamnă rezerve în sensul articolului 9 din A patra directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale (4), precum şi profit şi pierderi reportate ca urmare a repartizării profitului sau pierderilor finale;
(4)JO L 222, 14.8.1978, p. 11.
27.«consiliu de administraţie» înseamnă consiliul de administraţie sau de supraveghere ori ambele, în conformitate cu dreptul naţional al societăţilor comerciale;
28.«membru independent» al consiliului de administraţie înseamnă un membru al consiliului de administraţie care nu are relaţii de afaceri, de rudenie sau de altă natură care să creeze un conflict de interese în legătură cu CPC în cauză sau cu acţionarii săi majoritari, cu conducerea sa sau cu membrii săi compensatori şi care nu a avut astfel de relaţii în cei cinci ani care precedă numirea sa în consiliul de administraţie;
29.«conducere superioară» înseamnă persoana sau persoanele care conduc efectiv activităţile unei CPC sau ale unui registru central de tranzacţii, precum şi membrul sau membrii consiliului de administraţie care deţin funcţii executive.
30.«obligaţiune garantată» înseamnă o obligaţiune care întruneşte cerinţele prevăzute la articolul 129 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
31.«entitatea emitentă a obligaţiunii garantate» înseamnă emitentul obligaţiunii garantate sau portofoliul de acoperire al unei obligaţiuni garantate.
Art. 2a: Decizii de echivalenţă în sensul definiţiei instrumentelor financiare derivate extrabursiere
(1)În sensul articolului 2 punctul 7 din prezentul regulament, o piaţă dintr-o ţară terţă este considerată echivalentă cu o piaţă reglementată în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE atunci când respectă cerinţe obligatorii din punct de vedere juridic echivalente cu cerinţele prevăzute la titlul III din respectiva directivă şi fac obiectul unei supravegheri şi al unei asigurări a respectării normelor eficace şi continue în ţara terţă respectivă, astfel cum este determinat de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol.
(2)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să determine dacă piaţa ţării terţe respectă cerinţele obligatorii din punct de vedere juridic echivalente cu cerinţele prevăzute la titlul III din Directiva 2004/39/CE şi face obiectul unei supravegheri şi al unei asigurări a respectării normelor eficace şi continue în ţara terţă respectivă în sensul alineatului (1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 86 alineatul (2) din prezentul regulament.
(3)Comisia şi AEVMP publică pe site-urile lor internet o listă a acelor pieţe care trebuie considerate echivalente în conformitate cu actul de punere în aplicare menţionat la alineatul (2). Lista respectivă este actualizată periodic.
Art. 3: Tranzacţiile intragrup
(1)În ceea ce priveşte o contraparte nefinanciară, o tranzacţie intragrup reprezintă un contract derivat extrabursier încheiat cu o altă contraparte care face parte din acelaşi grup, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)ambele contrapărţi sunt incluse integral în aceeaşi consolidare şi fac obiectul unor proceduri centralizate adecvate de evaluare, măsurare şi control al riscurilor; şi
b)cealaltă contraparte este stabilită în Uniune sau, dacă este stabilită într-o ţară terţă, respectiva ţară terţă nu este identificată în temeiul alineatului (4) sau al actelor delegate adoptate în temeiul alineatului (5).
(2)În ceea ce priveşte o contraparte financiară, o tranzacţie intragrup înseamnă oricare dintre următoarele:
a)un contract derivat extrabursier încheiat cu o altă contraparte care face parte din acelaşi grup, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
(i)contrapartea financiară este stabilită în Uniune sau, dacă este stabilită într-o ţară terţă, respectiva ţară terţă nu este identificată în temeiul alineatului (4) sau al actelor delegate adoptate în temeiul alineatului (5);
(ii)cealaltă contraparte este o contraparte financiară, un holding financiar, o instituţie financiară sau o întreprindere de servicii auxiliare care face obiectul unor cerinţe prudenţiale adecvate;
(iii)ambele contrapărţi sunt incluse integral în aceeaşi consolidare; şi
(iv)ambele contrapărţi fac obiectul unor proceduri centralizate adecvate de evaluare, măsurare şi control al riscurilor;
b)un contract derivat extrabursier încheiat cu altă contraparte, ambele contrapărţi făcând parte din acelaşi sistem de protecţie instituţională, menţionat la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor menţionate la litera (a) punctul (ii) de la prezentul alineat;
c)un contract derivat extrabursier încheiat între instituţii de credit afiliate aceluiaşi organism central sau între o astfel de instituţie de credit şi organismul central, astfel cum se menţionează la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
d)un contract derivat extrabursier încheiat cu o contraparte nefinanciară care face parte din acelaşi grup, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(i)ambele contrapărţi la contractul derivat sunt incluse integral în aceeaşi consolidare şi fac obiectul unor proceduri centralizate adecvate de evaluare, măsurare şi control al riscurilor; şi
(ii)contrapartea nefinanciară este stabilită în Uniune sau, dacă este stabilită într-o ţară terţă, respectiva ţară terţă nu este identificată în temeiul alineatului (4) sau al actelor delegate adoptate în temeiul alineatului (5).
(3)În sensul prezentului articol, se consideră că ambele contrapărţi sunt incluse în aceeaşi consolidare atunci când ambele contrapărţi sunt:
a)incluse într-o consolidare în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi al Consiliului (*1) sau cu standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS) adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 sau, în cazul unui grup a cărui întreprindere-mamă îşi are sediul principal într-o ţară terţă, în conformitate cu principiile contabile general acceptate ale unei ţări terţe considerate a fi echivalente cu IFRS în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1569/2007 al Comisiei (*2) sau cu standardele contabile ale unei ţări terţe a căror utilizare este permisă în conformitate cu articolul 4 din regulamentul respectiv; sau
(*1)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(*2)Regulamentul (CE) nr 1569/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de instituire a unui mecanism pentru determinarea echivalenţei standardelor de contabilitate aplicate de emitenţi de valori mobiliare din ţări terţe, în conformitate cu Directivele 2003/71/CE şi 2004/109/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 340, 22.12.2007, p. 66).
b)supuse aceleiaşi supravegheri consolidate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau, în cazul unui grup a cărui întreprindere-mamă îşi are sediul principal într-o ţară terţă, aceleiaşi supravegheri consolidate din partea autorităţii competente din ţara terţă, considerată echivalentă cu cea guvernată de principiile prevăzute la articolul 127 din respectiva directivă.
(4)În sensul prezentului articol, tranzacţiile cu contrapărţi stabilite în oricare dintre următoarele ţări terţe nu beneficiază de niciuna dintre exceptările pentru tranzacţiile intragrup:
a)în cazul în care ţara terţă este inclusă pe lista ţărilor terţe cu grad înalt de risc, astfel cum se menţionează la articolul 9 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (***);
(***) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2015/849/oj).
b)în cazul în care ţara terţă este inclusă pe lista din anexa I la concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale în versiunea sa cea mai actualizată.
(5)Atunci când este oportun, date fiind problemele identificate în mecanismele juridice, de supraveghere şi de punere în aplicare ale unei ţări terţe şi când problemele respective duc la riscuri sporite, inclusiv riscul de credit al contrapărţii şi riscul juridic, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 82 pentru a completa prezentul regulament prin identificarea ţărilor terţe ale căror entităţi nu au permisiunea să beneficieze de niciuna dintre exceptările pentru tranzacţiile intragrup, deşi ţările terţe respective nu figurează pe o listă în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol.