Regulamentul 492/05-apr-2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii (text codificat)
Acte UE
Jurnalul Oficial 141L
În vigoare Versiune de la: 31 Iulie 2019
Regulamentul 492/05-apr-2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii (text codificat)
Dată act: 5-apr-2011
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 46,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 44, 11.2.2011, p. 170.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2), întrucât:
(2)Poziţia Parlamentului European din 7 septembrie 2010 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 21 martie 2011.
(1)Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii (3) a fost modificat de mai multe ori şi în mod substanţial (4). Este necesar, din motive de claritate şi de raţionalizare, să se codifice regulamentul menţionat.
(3)JO L 257, 19.10.1968, p. 2.
(4)A se vedea anexa I.
(2)Este necesar ca libera circulaţie a lucrătorilor să fie asigurată în cadrul Uniunii. Realizarea acestui obiectiv implică eliminarea oricărei discriminări între lucrătorii statelor membre pe criteriul cetăţeniei în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, remunerarea şi alte condiţii de muncă, precum şi dreptul acestor lucrători de a se deplasa liber în cadrul Uniunii pentru a desfăşura o activitate salariată, sub rezerva restricţiilor justificate de motive de ordine publică, siguranţă publică şi sănătate publică.
(3)Este necesară stabilirea unor dispoziţii care să permită realizarea obiectivelor prevăzute la articolele 45 şi 46 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene referitor la libera circulaţie.
(4)Libera circulaţie reprezintă un drept fundamental al lucrătorilor şi familiilor acestora. Mobilitatea forţei de muncă în cadrul Uniunii trebuie să constituie unul dintre mijloacele prin care li se garantează lucrătorilor posibilitatea de a-şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă şi de muncă şi de a avansa pe plan social, contribuind totodată la satisfacerea nevoilor economiei statelor membre. Este necesară afirmarea dreptului tuturor lucrătorilor din statele membre de a desfăşura, în cadrul Uniunii, o activitate la alegerea lor.
(5)Acest drept trebuie recunoscut, fără discriminare, lucrătorilor permanenţi, sezonieri şi frontalieri, precum şi celor angajaţi în activităţi de prestare de servicii.
(6)Exercitarea nestingherită şi demnă a dreptului la libera circulaţie necesită, conform unor standarde obiective, asigurarea unui tratament egal, în fapt şi în drept, în ceea ce priveşte toate aspectele legate de desfăşurarea în sine a unei activităţi salariate şi de accesul la locuinţă, precum şi înlăturarea obstacolelor în ceea ce priveşte mobilitatea lucrătorilor, în special în ceea ce priveşte condiţiile de integrare a familiei lucrătorului în ţara gazdă.
(7)Principiul nediscriminării între lucrătorii Uniunii implică, pentru toţi resortisanţii statelor membre, recunoaşterea aceleiaşi priorităţi la încadrarea în muncă ca şi cea de care beneficiază lucrătorii care sunt resortisanţi ai statului membru în cauză.
(8)Mecanismele de contact şi de compensare, în special prin intermediul unei colaborări directe între serviciile centrale de ocupare a forţei de muncă şi, de asemenea, între serviciile regionale, precum şi al coordonării acţiunii de informare, asigură, în general, o mai mare transparenţă a pieţei muncii. Este necesar ca lucrătorii ce doresc să se deplaseze să fie informaţi în mod constant despre condiţiile de viaţă şi de muncă.
(9)Există legături strânse între libera circulaţie a lucrătorilor, ocuparea forţei de muncă şi formarea profesională, în măsura în care aceasta urmăreşte să dea lucrătorilor posibilitatea de a răspunde unor oferte concrete de încadrare în muncă provenind din alte regiuni ale Uniunii. Astfel de legături impun ca problemele care se ivesc în această privinţă să fie studiate în interdependenţa lor şi nu izolat, ţinând seama, de asemenea, de aspectele ocupării forţei de muncă pe plan regional. Este, prin urmare, necesar ca eforturile statelor membre să fie îndreptate în direcţia coordonării politicilor lor de ocupare a forţei de muncă,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art.1
(1)Orice resortisant al unui stat membru, indiferent de reşedinţa sa, are dreptul de acces la o activitate salariată şi de a desfăşura această activitate pe teritoriul altui stat membru, în conformitate cu actele cu putere de lege şi cu actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a resortisanţilor statului respectiv.
(2)Acesta beneficiază, în special, pe teritoriul unui alt stat membru, de aceeaşi prioritate ca şi resortisanţii statului respectiv în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă disponibile.
Art. 2
Orice resortisant al unui stat membru şi orice angajator care desfăşoară o activitate pe teritoriul unui stat membru pot face schimb de cereri şi de oferte de încadrare în muncă şi pot încheia şi executa contracte de muncă, în conformitate cu actele cu putere de lege şi cu actele administrative în vigoare, fără a da naştere la discriminări.
Art. 3
(1)În domeniul de aplicare al prezentului regulament nu sunt aplicabile actele cu putere de lege şi actele administrative sau practicile administrative ale unui stat membru care:
a)restrâng sau supun unor condiţii care nu se aplică propriilor lor cetăţeni cererea şi oferta de locuri de muncă, accesul la ocuparea unui loc de muncă sau dreptul străinilor de a desfăşura o activitate; sau care
b)deşi se aplică indiferent de cetăţenie, scopul sau efectul lor exclusiv sau principal este de a împiedica accesul resortisanţilor altui stat membru la locurile de muncă oferite.
Primul paragraf nu se aplică în cazul condiţiilor privind cunoştinţele lingvistice solicitate în raport cu natura locului de muncă urmând a fi ocupat.
(2)Printre dispoziţiile şi practicile unui stat membru menţionate la alineatul (1) primul paragraf se numără în special cele care, într-un stat membru:
a)fac obligatorie recurgerea la proceduri speciale de recrutare pentru străini;
b)restrâng sau supun unor condiţii diferite de cele aplicabile angajatorilor care desfăşoară activităţi pe teritoriul statului membru respectiv oferta de muncă publicată în presă sau prin orice alt mijloc;
c)supun eligibilitatea pentru ocuparea unui loc de muncă unor condiţii de înregistrare la oficiile de ocupare a forţei de muncă sau împiedică recrutarea nominală a lucrătorilor în cazul persoanelor care nu îşi au reşedinţa pe teritoriul statului membru respectiv.
Art. 4
(1)Actele cu putere de lege şi actele administrative ale statelor membre care restricţionează încadrarea în muncă a străinilor, ca număr sau ca procentaj, în funcţie de întreprindere, de ramura de activitate sau de regiune ori la nivel naţional, nu se aplică resortisanţilor celorlalte state membre.
(2)În cazul în care, într-un stat membru, acordarea unor beneficii de orice natură întreprinderilor este condiţionată de încadrarea în muncă a unui procentaj minim de lucrători naţionali, resortisanţii celorlalte state membre sunt consideraţi lucrători naţionali, sub rezerva dispoziţiilor Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale (1).
(1)JO L 255, 30.9.2005, p. 22.
Art. 5
Resortisantul unui stat membru care caută un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru primeşte pe teritoriul acestuia aceeaşi asistenţă ca şi cea acordată de către oficiile de ocupare a forţei de muncă propriilor resortisanţi care caută un loc de muncă.
Art. 6
(1)Încadrarea în muncă şi recrutarea unui resortisant al unui stat membru pentru un loc de muncă într-un alt stat membru nu pot depinde de criterii medicale, profesionale sau altele care sunt discriminatorii pe criterii de cetăţenie, în comparaţie cu cele aplicate resortisanţilor din celălalt stat membru care doresc să desfăşoare aceeaşi activitate.
(2)Resortisantul care deţine o ofertă nominală de la un angajator dintr-un alt stat membru decât cel al cărui resortisant este poate fi supus unei examinări profesionale, dacă angajatorul solicită în mod expres acest lucru în momentul prezentării ofertei sale.
Art. 7
(1)Lucrătorul resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte state membre, faţă de lucrătorii naţionali, pe criterii de cetăţenie, în ceea ce priveşte condiţiile de încadrare în muncă şi de muncă şi, în special, în ceea ce priveşte remunerarea, concedierea şi, în cazul în care rămâne fără un loc de muncă, reintegrarea profesională şi reangajarea.
(2)Acesta beneficiază de aceleaşi avantaje sociale şi fiscale ca şi lucrătorii naţionali.
(3)În acelaşi temei şi în aceleaşi condiţii ca şi lucrătorii naţionali, acesta are acces la formare în şcoli profesionale şi centre de recalificare.
(4)Orice clauză a unei convenţii colective sau individuale sau a altei reglementări colective privind accesul la încadrarea în muncă, încadrarea, remunerarea şi alte condiţii de muncă sau concedierea este nulă de drept, în măsura în care prevede sau permite condiţii discriminatorii pentru lucrătorii care sunt resortisanţi ai celorlalte state membre.
Art. 8
Lucrătorul care este resortisant al unui stat membru şi ocupă un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru beneficiază de egalitate de tratament în ceea ce priveşte afilierea la organizaţii sindicale şi exercitarea drepturilor sindicale, inclusiv a dreptului de vot şi accesul la posturile administrative sau de conducere ale unei organizaţii sindicale. Acesta poate fi exclus de la participarea la gestionarea organismelor de drept public şi de la exercitarea unei funcţii de drept public. Mai mult, acesta beneficiază de dreptul de a fi ales în organele reprezentative ale lucrătorilor din cadrul întreprinderii.
Primul paragraf din prezentul articol nu aduce atingere legislaţiilor sau reglementărilor care, în anumite state membre, acordă drepturi mai întinse lucrătorilor provenind din alte state membre.
Art. 9
(1)Lucrătorul care este resortisant al unui stat membru şi care ocupă un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru beneficiază de toate drepturile şi avantajele acordate lucrătorilor naţionali în ceea ce priveşte locuinţele, inclusiv dreptul de proprietate asupra locuinţei de care are nevoie.
(2)Lucrătorul menţionat la alineatul (1) poate, în acelaşi temei ca şi resortisanţii acelui stat, să se înscrie pe lista cererilor de locuinţă, în regiunea în care ocupă un loc de muncă, în cazul în care astfel de liste sunt ţinute, şi beneficiază de avantajele şi priorităţile care decurg din aceasta.
Familia sa rămasă în ţara de provenienţă este considerată, în acest sens, ca avându-şi reşedinţa în regiunea menţionată, în cazul în care lucrătorii naţionali beneficiază de o prezumţie similară.
Art. 10
Copiii resortisantului unui stat membru care este sau a fost încadrat în muncă pe teritoriul unui alt stat membru sunt admişi în sistemul de învăţământ general, la cursurile de ucenici şi de formare profesională în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii statului respectiv, dacă aceştia domiciliază pe teritoriul acelui stat.
Statele membre încurajează iniţiativele care le permit acestor copii să urmeze cursurile menţionate în cele mai bune condiţii.
Art. 13
(1)
[textul din Art. 13, alin. (1) din capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 13-mai-2018 de Art. 38, alin. (3) din capitolul VI din Regulamentul 589/13-apr-2016]
(2)
[textul din Art. 13, alin. (2) din capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 12-mai-2016 de Art. 39 din capitolul VI din Regulamentul 589/13-apr-2016]
Art. 14
[textul din Art. 14 din capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 12-mai-2016 de Art. 39 din capitolul VI din Regulamentul 589/13-apr-2016]
Art. 15
[textul din Art. 15 din capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 12-mai-2016 de Art. 39 din capitolul VI din Regulamentul 589/13-apr-2016]
Art. 16
[textul din Art. 16 din capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 12-mai-2016 de Art. 39 din capitolul VI din Regulamentul 589/13-apr-2016]
[textul din capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 12-mai-2016 de Art. 39 din capitolul VI din Regulamentul 589/13-apr-2016]
[textul din capitolul II, sectiunea 4 a fost abrogat la 12-mai-2016 de Art. 39 din capitolul VI din Regulamentul 589/13-apr-2016]
CAPITOLUL III:ORGANISME ÎNSĂRCINATE CU ASIGURAREA UNEI STRÂNSE COLABORĂRI ÎNTRE STATELE MEMBRE ÎN MATERIE DE LIBERĂ CIRCULAŢIE A LUCRĂTORILOR ŞI DE ÎNCADRARE A ACESTORA ÎN MUNCĂ
Art. 21
Comitetul consultativ este însărcinat să sprijine Comisia în examinarea tuturor chestiunilor care rezultă din aplicarea Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi a măsurilor adoptate în vederea aplicării sale, în ceea ce priveşte libera circulaţie şi încadrarea în muncă a lucrătorilor.
Art. 22
Comitetul consultativ răspunde în principal de:
(a)examinarea problemelor privind libera circulaţie şi ocuparea forţei în muncă în cadrul politicilor naţionale privind forţa de muncă, în vederea coordonării politicilor statelor membre privind ocuparea forţei de muncă, contribuind astfel la dezvoltarea economiilor şi la îmbunătăţirea echilibrului pe piaţa muncii;
(b)realizarea unui studiu general referitor la efectele punerii în aplicare a prezentului regulament şi a celorlalte eventuale măsuri suplimentare;
(c)prezentarea, dacă este cazul, către Comisie a unor propuneri motivate de revizuire a prezentului regulament;
(d)formularea, la cererea Comisiei sau din proprie iniţiativă, a unor avize motivate asupra unor chestiuni generale sau de principiu, în special cu privire la schimbul de informaţii despre evoluţiile de pe piaţa muncii, la circulaţia lucrătorilor între statele membre, la programele sau măsurile menite să dezvolte orientarea profesională şi formarea profesională şi care pot spori posibilităţile de liberă circulaţie şi de ocupare a forţei de muncă, precum şi cu privire la orice formă de asistenţă în favoarea lucrătorilor şi a familiilor acestora, inclusiv la asistenţa socială şi la locuinţele pentru lucrători.
Art. 23
(1)Comitetul consultativ este constituit din şase membri titulari din partea fiecărui stat membru, dintre care doi reprezintă guvernul, doi reprezintă sindicatele, iar doi reprezintă asociaţiile patronale.
(2)Pentru fiecare dintre categoriile menţionate la alineatul (1), fiecare stat numeşte câte un membru supleant.
(3)Durata mandatului membrilor titulari şi membrilor supleanţi este de doi ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit.
La expirarea mandatului, membrii titulari şi membrii supleanţi rămân în funcţie până la înlocuire sau până la reînnoirea mandatului.
Art. 24
Membrii titulari şi membrii supleanţi ai Comitetului consultativ sunt numiţi de Consiliu, care, în selectarea reprezentanţilor sindicatelor şi asociaţiilor patronale, depune eforturi să realizeze o reprezentare adecvată în comitet a diverselor sectoare economice interesate.
Lista membrilor titulari şi a membrilor supleanţi se publică de către Consiliu, spre informare, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 25
Comitetul consultativ este prezidat de un membru al Comisiei sau de reprezentantul acestuia. Preşedintele nu participă la vot. Comitetul se întruneşte cel puţin de două ori pe an. Acesta este convocat de preşedinte, la iniţiativa sa ori la cererea a cel puţin o treime din numărul membrilor.
Serviciile Comisiei asigură secretariatul comitetului.
Art. 26
Preşedintele poate invita să participe la reuniuni, în calitate de observatori sau experţi, persoane sau reprezentanţi ai unor organisme care au o largă experienţă în domeniul ocupării forţei de muncă sau al circulaţiei lucrătorilor. Preşedintele poate fi sprijinit de consilieri tehnici.
Autoritatea Europeană a Muncii, instituită prin Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), participă la reuniunile Comitetului consultativ în calitate de observator, furnizând informaţii tehnice şi expertiză, după caz.
(*)Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorităţi Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 şi a Regulamentului (UE) 2016/589 şi de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344 (JO L 186, 11.7.2019, p. 21).
Art. 27
(1)Avizul comitetului este valabil numai în cazul în care a fost emis în prezenţa a două treimi dintre membri.
(2)Avizele trebuie motivate; ele sunt adoptate cu majoritatea absolută a voturilor valabil exprimate şi sunt însoţite de o notă indicând opiniile minorităţii, în cazul în care aceasta o cere.
Art. 28
Comitetul consultativ îşi stabileşte metodele de lucru printr-un regulament de procedură care intră în vigoare după aprobarea de către Consiliu, cu avizul Comisiei. Intrarea în vigoare a eventualelor modificări decise de comitet se supune aceleiaşi proceduri.
[textul din capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 31-iul-2019 de Art. 46, punctul 2. din capitolul VI din Regulamentul 1149/20-iun-2019]
Art. 35
Regulamentul de procedură al Comitetului consultativ în vigoare la 8 noiembrie 1968 continuă să se aplice.
Art. 36
(1)Prezentul regulament nu aduce atingere dispoziţiilor Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice privind accesul la locuri de muncă calificate în domeniul energiei nucleare şi nici dispoziţiilor adoptate în aplicarea acelui tratat.
Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică categoriei de lucrători menţionată în primul paragraf şi membrilor familiilor acestora, în măsura în care situaţia lor juridică nu este reglementată de tratatul sau dispoziţiile menţionate anterior.
(2)Prezentul regulament nu aduce atingere dispoziţiilor adoptate în conformitate cu articolul 48 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
(3)Prezentul regulament nu aduce atingere obligaţiilor statelor membre care decurg din relaţii speciale sau viitoare acorduri cu anumite ţări sau teritorii din afara Europei, bazate pe legături instituţionale existente la 8 noiembrie 1968 sau pe acorduri existente la 8 noiembrie 1968, încheiate cu anumite ţări sau teritorii din afara Europei, bazate pe legături instituţionale care au existat între acestea.
Lucrătorii din aceste ţări sau teritorii care, conform prezentei dispoziţii, desfăşoară o activitate salariată pe teritoriul unuia dintre aceste state membre nu pot invoca beneficiul dispoziţiilor prezentului regulament pe teritoriul celorlalte state membre.
Art. 37
Statele membre comunică Comisiei, spre informare, textele acordurilor, convenţiilor sau înţelegerilor încheiate între ele în domeniul forţei de muncă în perioada dintre data semnării acestora şi data intrării lor în vigoare.
Art. 38
[textul din Art. 38 din capitolul IV a fost abrogat la 12-mai-2016 de Art. 39 din capitolul VI din Regulamentul 589/13-apr-2016]
Art. 39
Cheltuielile de funcţionare ale Comitetului consultativ sunt înscrise în bugetul general al Uniunii Europene la secţiunea referitoare la Comisie.
Art. 40
Prezentul regulament se aplică statelor membre în favoarea resortisanţilor acestora, fără a aduce atingere articolelor 2 şi 3.
Art. 41
Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat se înţeleg ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.
Art. 42
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Strasbourg, 5 aprilie 2011.
Pentru Parlamentul European Preşedintele J. BUZEK | Pentru Consiliu Preşedintele GYORI E |
ANEXA I:REGULAMENT ABROGAT ŞI LISTA MODIFICĂRILOR ULTERIOARE
Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului (JO L 257, 19.10.1968, p. 2) | |
Regulamentul (CEE) nr. 312/76 al Consiliului (JO L 39, 14.2.1976, p. 2) | |
Regulamentul (CEE) nr. 2434/92 al Consiliului (JO L 245, 26.8.1992, p. 1) | |
Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 158, 30.4.2004, p. 77) | Numai articolul 38 alineatul (1) |
ANEXA II:Tabel de corespondenţă
Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 | Prezentul regulament |
Prima parte | Capitolul I |
Titlul I | Secţiunea 1 |
Articolul 1 | Articolul 1 |
Articolul 2 | Articolul 2 |
Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf | Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf |
Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf prima liniuţă | Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf litera (a) |
Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf a doua liniuţă | Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf litera (b) |
Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf | Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf |
Articolul 3 alineatul (2) | Articolul 3 alineatul (2) |
Articolul 4 | Articolul 4 |
Articolul 5 | Articolul 5 |
Articolul 6 | Articolul 6 |
Titlul II | Secţiunea 2 |
Articolul 7 | Articolul 7 |
Articolul 8 alineatul (1) | Articolul 8 |
Articolul 9 | Articolul 9 |
Titlul III | Secţiunea 3 |
Articolul 12 | Articolul 10 |
A doua parte | Capitolul II |
Titlul I | Secţiunea 1 |
Articolul 13 | Articolul 11 |
Articolul 14 | Articolul 12 |
Titlul II | Secţiunea 2 |
Articolul 15 | Articolul 13 |
Articolul 16 | Articolul 14 |
Articolul 17 | Articolul 15 |
Articolul 18 | Articolul 16 |
Titlul III | Secţiunea 3 |
Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 | Prezentul regulament |
Articolul 19 | Articolul 17 |
Titlul IV | Secţiunea 4 |
Articolul 21 | Articolul 18 |
Articolul 22 | Articolul 19 |
Articolul 23 | Articolul 20 |
A treia parte | Capitolul III |
Titlul I | Secţiunea 1 |
Articolul 24 | Articolul 21 |
Articolul 25 | Articolul 22 |
Articolul 26 | Articolul 23 |
Articolul 27 | Articolul 24 |
Articolul 28 | Articolul 25 |
Articolul 29 | Articolul 26 |
Articolul 30 | Articolul 27 |
Articolul 31 | Articolul 28 |
Titlul II | Secţiunea 2 |
Articolul 32 | Articolul 29 |
Articolul 33 | Articolul 30 |
Articolul 34 | Articolul 31 |
Articolul 35 | Articolul 32 |
Articolul 36 | Articolul 33 |
Articolul 37 | Articolul 34 |
A patra parte | Capitolul IV |
Titlul I | - |
Articolul 38 | - |
Articolul 39 | Articolul 35 |
Articolul 40 | - |
Articolul 41 | - |
Titlul II | - |
Articolul 42 alineatul (1) | Articolul 36 alineatul (1) |
Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 | Prezentul regulament |
Articolul 42 alineatul (2) | Articolul 36 alineatul (2) |
Articolul 42 alineatul (3) primul paragraf prima şi a doua liniuţă | Articolul 36 alineatul (3) primul paragraf |
Articolul 42 alineatul (3) al doilea paragraf | Articolul 36 alineatul (3) al doilea paragraf |
Articolul 43 | Articolul 37 |
Articolul 44 | Articolul 38 |
Articolul 45 | - |
Articolul 46 | Articolul 39 |
Articolul 47 | Articolul 40 |
- | Articolul 41 |
Articolul 48 | Articolul 42 |
- | Anexa I |
- | Anexa II |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 141L din data de 27 mai 2011