Capitolul i - ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ, EGALITATEA DE TRATAMENT ŞI FAMILIA LUCRĂTORILOR - Regulamentul 492/05-apr-2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii (text codificat)
Acte UE
Jurnalul Oficial 141L
În vigoare Versiune de la: 31 Iulie 2019
CAPITOLUL I:ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ, EGALITATEA DE TRATAMENT ŞI FAMILIA LUCRĂTORILOR
Art.1
(1)Orice resortisant al unui stat membru, indiferent de reşedinţa sa, are dreptul de acces la o activitate salariată şi de a desfăşura această activitate pe teritoriul altui stat membru, în conformitate cu actele cu putere de lege şi cu actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a resortisanţilor statului respectiv.
(2)Acesta beneficiază, în special, pe teritoriul unui alt stat membru, de aceeaşi prioritate ca şi resortisanţii statului respectiv în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă disponibile.
Art. 2
Orice resortisant al unui stat membru şi orice angajator care desfăşoară o activitate pe teritoriul unui stat membru pot face schimb de cereri şi de oferte de încadrare în muncă şi pot încheia şi executa contracte de muncă, în conformitate cu actele cu putere de lege şi cu actele administrative în vigoare, fără a da naştere la discriminări.
Art. 3
(1)În domeniul de aplicare al prezentului regulament nu sunt aplicabile actele cu putere de lege şi actele administrative sau practicile administrative ale unui stat membru care:
a)restrâng sau supun unor condiţii care nu se aplică propriilor lor cetăţeni cererea şi oferta de locuri de muncă, accesul la ocuparea unui loc de muncă sau dreptul străinilor de a desfăşura o activitate; sau care
b)deşi se aplică indiferent de cetăţenie, scopul sau efectul lor exclusiv sau principal este de a împiedica accesul resortisanţilor altui stat membru la locurile de muncă oferite.
Primul paragraf nu se aplică în cazul condiţiilor privind cunoştinţele lingvistice solicitate în raport cu natura locului de muncă urmând a fi ocupat.
(2)Printre dispoziţiile şi practicile unui stat membru menţionate la alineatul (1) primul paragraf se numără în special cele care, într-un stat membru:
a)fac obligatorie recurgerea la proceduri speciale de recrutare pentru străini;
b)restrâng sau supun unor condiţii diferite de cele aplicabile angajatorilor care desfăşoară activităţi pe teritoriul statului membru respectiv oferta de muncă publicată în presă sau prin orice alt mijloc;
c)supun eligibilitatea pentru ocuparea unui loc de muncă unor condiţii de înregistrare la oficiile de ocupare a forţei de muncă sau împiedică recrutarea nominală a lucrătorilor în cazul persoanelor care nu îşi au reşedinţa pe teritoriul statului membru respectiv.
Art. 4
(1)Actele cu putere de lege şi actele administrative ale statelor membre care restricţionează încadrarea în muncă a străinilor, ca număr sau ca procentaj, în funcţie de întreprindere, de ramura de activitate sau de regiune ori la nivel naţional, nu se aplică resortisanţilor celorlalte state membre.
(2)În cazul în care, într-un stat membru, acordarea unor beneficii de orice natură întreprinderilor este condiţionată de încadrarea în muncă a unui procentaj minim de lucrători naţionali, resortisanţii celorlalte state membre sunt consideraţi lucrători naţionali, sub rezerva dispoziţiilor Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale (1).
(1)JO L 255, 30.9.2005, p. 22.
Art. 5
Resortisantul unui stat membru care caută un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru primeşte pe teritoriul acestuia aceeaşi asistenţă ca şi cea acordată de către oficiile de ocupare a forţei de muncă propriilor resortisanţi care caută un loc de muncă.
Art. 6
(1)Încadrarea în muncă şi recrutarea unui resortisant al unui stat membru pentru un loc de muncă într-un alt stat membru nu pot depinde de criterii medicale, profesionale sau altele care sunt discriminatorii pe criterii de cetăţenie, în comparaţie cu cele aplicate resortisanţilor din celălalt stat membru care doresc să desfăşoare aceeaşi activitate.
(2)Resortisantul care deţine o ofertă nominală de la un angajator dintr-un alt stat membru decât cel al cărui resortisant este poate fi supus unei examinări profesionale, dacă angajatorul solicită în mod expres acest lucru în momentul prezentării ofertei sale.
Art. 7
(1)Lucrătorul resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte state membre, faţă de lucrătorii naţionali, pe criterii de cetăţenie, în ceea ce priveşte condiţiile de încadrare în muncă şi de muncă şi, în special, în ceea ce priveşte remunerarea, concedierea şi, în cazul în care rămâne fără un loc de muncă, reintegrarea profesională şi reangajarea.
(2)Acesta beneficiază de aceleaşi avantaje sociale şi fiscale ca şi lucrătorii naţionali.
(3)În acelaşi temei şi în aceleaşi condiţii ca şi lucrătorii naţionali, acesta are acces la formare în şcoli profesionale şi centre de recalificare.
(4)Orice clauză a unei convenţii colective sau individuale sau a altei reglementări colective privind accesul la încadrarea în muncă, încadrarea, remunerarea şi alte condiţii de muncă sau concedierea este nulă de drept, în măsura în care prevede sau permite condiţii discriminatorii pentru lucrătorii care sunt resortisanţi ai celorlalte state membre.
Art. 8
Lucrătorul care este resortisant al unui stat membru şi ocupă un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru beneficiază de egalitate de tratament în ceea ce priveşte afilierea la organizaţii sindicale şi exercitarea drepturilor sindicale, inclusiv a dreptului de vot şi accesul la posturile administrative sau de conducere ale unei organizaţii sindicale. Acesta poate fi exclus de la participarea la gestionarea organismelor de drept public şi de la exercitarea unei funcţii de drept public. Mai mult, acesta beneficiază de dreptul de a fi ales în organele reprezentative ale lucrătorilor din cadrul întreprinderii.
Primul paragraf din prezentul articol nu aduce atingere legislaţiilor sau reglementărilor care, în anumite state membre, acordă drepturi mai întinse lucrătorilor provenind din alte state membre.
Art. 9
(1)Lucrătorul care este resortisant al unui stat membru şi care ocupă un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru beneficiază de toate drepturile şi avantajele acordate lucrătorilor naţionali în ceea ce priveşte locuinţele, inclusiv dreptul de proprietate asupra locuinţei de care are nevoie.
(2)Lucrătorul menţionat la alineatul (1) poate, în acelaşi temei ca şi resortisanţii acelui stat, să se înscrie pe lista cererilor de locuinţă, în regiunea în care ocupă un loc de muncă, în cazul în care astfel de liste sunt ţinute, şi beneficiază de avantajele şi priorităţile care decurg din aceasta.
Familia sa rămasă în ţara de provenienţă este considerată, în acest sens, ca avându-şi reşedinţa în regiunea menţionată, în cazul în care lucrătorii naţionali beneficiază de o prezumţie similară.
Art. 10
Copiii resortisantului unui stat membru care este sau a fost încadrat în muncă pe teritoriul unui alt stat membru sunt admişi în sistemul de învăţământ general, la cursurile de ucenici şi de formare profesională în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii statului respectiv, dacă aceştia domiciliază pe teritoriul acelui stat.
Statele membre încurajează iniţiativele care le permit acestor copii să urmeze cursurile menţionate în cele mai bune condiţii.