Titlul ii - DREPTUL MARCILOR - Regulamentul 40/20-dec-1993 privind marca comunitară
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 10 Martie 2008
TITLUL II:DREPTUL MARCILOR
Art. 4: Semne care pot constitui o marca comunitara
Pot constitui marci comunitare toate semnele care pot avea o reprezentare grafica, în special cuvintele, inclusiv numele de ersoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a mbalajului sau, cu conditia ca astfel de semne sa permita distinctia între produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altora.
Art. 5: Titulari ai marcilor comunitare
Poate fi titularul unei marci comunitare orice persoana fizica sau juridica, inclusiv entitati de drept public.
Art. 7: Motive absolute de refuz
(1)Se respinge înregistrarea urmatoarelor:
a)semne care nu sunt conforme cerintelor de la articolul 4;
b)marci care sunt lipsite de caracter distinctiv;
c)marci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicatii ce pot sa serveasca, în comert, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, provenienta geografica sau data fabricatiei produsului sau a prestarii serviciului sau alte caracteristici ale acestora;
d)marci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicatii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile de loialitate si constanta ale comertului;
e)semne constituite exclusiv din una dintre urmatoarele:
(i)forma impusa de natura însasi a produsului;
(ii)forma produsului necesara pentru obtinerea unui rezultat tehnic;
(iii)forma care da o valoare substantiala produsului;
f)marci care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;
g)marci care sunt de natura sa însele publicul consumator, de exemplu asupra naturii, calitatii sau provenientei geografice a produsului sau a serviciului;
h)marci care, în lipsa autorizatiei autoritatilor competente, trebuie respinse în temeiul articolului 6b din Conventia de la Paris;
i)marci care includ insigne, embleme sau ecusoane, altele decât cele mentionate la articolul 6b din Conventia de la Paris, si care prezinta un interes public special, cu exceptia cazului în care înregistrarea lor a fost autorizata de autoritatea competenta.
j)marcile de vin care cuprind sau sunt alcatuite din indicatii geografice destinate identificarii ori marcile de bauturi alcoolice care cuprind sau sunt alcatuite din indicatii geografice destinate identificarii, daca aceste vinuri sau bauturi alcoolice nu au aceste origini.
k)marcile care contin sau care sunt compuse dintr-o denumire de origine sau dintr-o indicatie geografica înregistrata în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, atunci când corespund uneia din situatiile mentionate la articolul 13 din regulamentul respectiv si când se refera la acelasi tip de produs, cu conditia ca cererea de înregistrare a marcii sa fie prezentata dupa data de depunere, la Comisie, a cererii de înregistrare a denumirii de origine sau a indicatiei geografice.
(2)Alineatul (1) se aplica chiar daca motivele de refuz nu exista decât într-o parte a Comunitatii.
(3)Alineatul (1) literele (b), (c) si (d) nu se aplica în cazul în care marca a dobândit, pentru produsele sau serviciile pentru care se cere înregistrarea, un caracter distinctiv dupa ce a fost utilizata.
Art. 8: Motive relative de refuz
(1)La opozitia titularului unei marci anterioare, se respinge înregistrarea marcii solicitate atunci când:
a)aceasta este identica cu marca anterioara si când produsele sau serviciile pentru care marca a fost solicitata sunt identice cu cele pentru care este protejata marca anterioara;
b)din cauza identitatii sau asemanarii sale cu marca anterioara si din cauza identitatii sau asemanarii produselor sau serviciilor pe care le desemneaza cele doua marci, exista un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejata marca anterioara; riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioara.
(2)În întelesul alineatului (1), "marci anterioare" înseamna:
a)marci a caror data de depunere este anterioara cererii de înregistrare a marcii comunitare, tinând cont, daca este cazul, de dreptul la prioritate invocat în sprijinul acestor marci si care apartin urmatoarelor categorii:
(i)marci comunitare;
(ii)marci înregistrate într-un stat membru sau, în ceea ce priveste Belgia, Luxemburg si Tarile de Jos, la Oficiul marcilor din Benelux;
(iii)marci care au facut obiectul unei înregistrari în temeiul acordurilor internationale, care produc efecte într-un stat membru;
(iv)marcile care au facut obiectul unei înregistrari internationale care produce efecte în Comunitate;
b)cereri pentru marci mentionate la litera (a), sub rezerva înregistrarii lor;
c)marci care, la data de depunere a cererii pentru înregistrarea ca marca comunitara sau, daca este cazul, la data prioritatii invocate în sprijinul cererii pentru înregistrarea ca marca comunitara, sunt de notorietate într-un stat membru în întelesul articolului 6a din Conventia de la Paris.
(3)La opozitia titularului marcii, înregistrarea unei marci se respinge, de asemenea, atunci când este solicitata de agentul sau reprezentantul titularului marcii, în numele sau si fara acordul titularului, în afara de cazul în care acest reprezentant îsi justifica actiunile.
(4)În cazul opozitiei titularului unei marci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comert cu un domeniu de aplicare care depaseste domeniul local, marca solicitata este refuzata la înregistrare, atunci când si în masura în care, în conformitate cu legislatia comunitara sau cu legislatia statului membru care este aplicabila acestui semn:
a)au fost dobândite drepturi pentru acest semn înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare a marcii comunitare sau, daca este cazul, înaintea datei prioritatii invocate în sprijinul cererii de înregistrare a marcii comunitare;
b)acest semn confera titularului dreptul de a interzice utilizarea unei marci mai recente.
(5)La opozitia titularului unei marci anterioare în întelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea marcii solicitate, de asemenea, în cazul în care este identica sau similara cu marca anterioara si în cazul în care este destinata sa fie înregistrata pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care este înregistrata marca anterioara, atunci când, în cazul unei marci comunitare anterioare, aceasta este de notorietate în cadrul Comunitatii si, în cazul unei marci nationale anterioare, este de notorietate în respectivul stat membru si în cazul în care utilizarea fara un motiv întemeiat a marcii solicitate ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele marcii anterioare sau în cazul în care ar aduce atingere acestora.
Art. 9: Drepturi conferite de marca comunitara
(1)O marca comunitara confera titularului sau urmatoarele drepturi exclusive. Titularul este îndreptatit sa interzica oricarui tert sa foloseasca, fara acordul sau, în comert:
a)un semn identic cu marca comunitara pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrata;
b)un semn pentru care, din cauza identitatii sau similitudinii sale cu marca comunitara si din cauza identitatii sau similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de marca comunitara si de semn, exista un risc de confuzie pentru public; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere între semn si marca;
c)un semn identic sau similar cu marca comunitara pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care este înregistrata marca comunitara, atunci când aceasta este de notorietate în Comunitate si când folosirea semnului fara motiv întemeiat genereaza un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele marcii comunitare sau aduce atingere acestora.
(2)În temeiul alineatului (1) pot fi interzise, inter alia, urmatoarele:
a)aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestora;
b)oferirea produselor, introducerea lor pe piata sau detinerea lor în aceste scopuri, ori oferirea sau asigurarea de servicii sub semnul respectiv;
c)importul sau exportul de produse sub acest semn;
d)utilizarea semnului în documentele de afaceri si publicitate.
(3)Dreptul conferit de o marca comunitara nu este opozabil tertilor decât de la data publicarii înregistrarii marcii. Cu toate acestea, poate fi solicitata o compensatie rezonabila cu privire la fapte, savârsite dupa data publicarii înregistrarii marcii, care ar fi interzise în temeiul acesteia. Instanta sesizata nu se poate pronunta asupra fondului pâna la publicarea înregistrarii.
Art. 10: Reproducerea marcii comunitare în dictionare
În cazul în care reproducerea unei marci comunitare într-un dictionar, o enciclopedie sau o lucrare similara da impresia ca aceasta constituie denumirea generica a bunurilor sau serviciilor pentru care este înregistrata marca, editorul se asigura, la cererea titularului marcii comunitare, ca reproducerea marcii comunitare sa fie, cel mai târziu în editia urmatoare a lucrarii, însotita de indicatia ca este vorba despre o marca înregistrata.
Art. 11: Interdictie de a utiliza marca comunitara înregistrata în numele unui agent sau al unui reprezentant
Atunci când o marca comunitara este înregistrata în numele agentului sau reprezentantului titularului acestei marci, fara autorizatia titularului, acesta are dreptul de a se opune utilizarii marcii sale de catre agentul sau reprezentantul sau, daca nu a autorizat aceasta utilizare, în afara de cazul în care agentul sau reprezentantul îsi justifica actiunile.
Art. 12: Limitarea efectelor marcii comunitare
O marca comunitara nu îndreptateste titularul sau sa interzica tertilor utilizarea în comert:
(a)a numelui sau adresei sale;
(b)a indicatiilor privind tipul, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, provenienta geografica, perioada producerii produsului sau prestarii serviciului sau a altor caracteristici ale acestora;
(c)a marcii, atunci când se impune indicarea destinatiei unui produs sau a unui serviciu, în special când este accesoriu sau piesa detasata,
atât timp cât aceasta utilizare se face conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial.
Art. 13: Epuizarea dreptului conferit de marca comunitara
(1)Dreptul conferit de marca comunitara nu permite titularului sa interzica folosirea acesteia pentru produse care au fost introduse pe piata în Comunitate sub aceasta marca de catre titularul marcii sau cu acordul sau.
(2)Alineatul (1) nu se aplica atunci când motive legitime îl îndreptatesc pe titular sa se opuna comercializarii ulterioare a produselor, în special atunci când starea produselor se modifica sau se altereaza dupa introducerea acestora pe piata.
Art. 14: Aplicare complementara a dreptului intern în domeniul contrafacerii
(1)Efectele marcii comunitare sunt reglementate exclusiv prin dispozitiile prezentului regulament. Cu privire la alte aspecte, contrafacerea unei marci comunitare intra sub incidenta legislatiei interne cu privire la contrafacerea unei marci nationale în conformitate cu dispozitiile din titlul X.
(2)Prezentul regulament nu exclude intentarea unor actiuni cu privire la o marca comunitara în temeiul legislatiei unui stat membru referitoare în special la raspunderea civila si la concurenta neloiala.
(3)Normele de procedura aplicabile se stabilesc în conformitate cu dispozitiile din titlul X.
Art. 15: Utilizarea marcii comunitare
(1)Daca, în termen de cinci ani de la data înregistrarii, marca comunitara nu a facut obiectul unei utilizari importante în Comunitate pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrata sau daca aceasta utilizare a fost suspendata pentru un termen neîntrerupt de cinci ani, marca comunitara face obiectul sanctiunilor prevazute de prezentul regulament, cu exceptia cazului în care exista un motiv întemeiat pentru a nu fi utilizata.
(2)În sensul alineatului (1) este considerata, de asemenea, utilizare:
a)folosirea marcii comunitare sub o forma care difera prin elemente care nu altereaza caracterul distinctiv al marcii în forma în care aceasta a fost înregistrata;
b)aplicarea marcii comunitare pe produsele sau pe ambalajul acestora în Comunitate, numai cu scopul exportului.
(3)Utilizarea marcii comunitare cu consimtamântul titularului se considera ca utilizare facuta de catre titular.
Art. 16: Asimilarea marcii comunitare cu marca nationala
(1)Cu exceptia unor dispozitii contrare în articolele 17-24, marca comunitara ca obiect al dreptului de proprietate se considera, în totalitatea sa si pe întreg teritoriul Comunitatii, ca o marca nationala înregistrata în statul membru în care, conform registrului marcilor comunitare:
a)titularul îsi are sediul sau domiciliul la data respectiva sau
b)în cazul în care nu se aplica litera (a), titularul are o unitate la data respectiva.
(2)În cazurile care nu sunt prevazute la alineatul (1), statul membru mentionat la acel alineat este acela în care îsi are sediul Oficiul.
(3)În cazul în care doua sau mai multe persoane sunt înscrise în registrul marcilor comunitare în calitate de cotitulari, alineatul (1) se aplica primului înscris dintre titulari, în absenta acestuia, se aplica în ordinea înscrierii urmatorilor cotitulari. Atunci când alineatul (1) nu se aplica nici unuia dintre cotitulari, se aplica alineatul (2).
Art. 17: Transferul
(1)O marca comunitara poate fi transferata, independent de transferul întreprinderii, pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrata.
(2)Un transfer al întregii întreprinderi implica transferul marcii comunitare, în afara de cazul în care, în conformitate cu legislatia care se aplica transferului, exista o conventie contrara sau în cazul în care aceasta rezulta în mod evident din împrejurari. Aceasta dispozitie se aplica obligatiei contractuale de transfer a întreprinderii.
(3)Fara a aduce atingere alineatului (2), cesiunea marcii comunitare trebuie facuta în scris si necesita semnatura partilor contractante, în afara de cazul în care rezulta dintr-o hotarâre judecatoreasca; în caz contrar, cesiunea este nula.
(4)Daca rezulta în mod vadit din actele de transfer ca, urmare transferului, marca comunitara poate sa induca în eroare publicul, în special asupra naturii, calitatii sau provenientei geografice a produselor sau serviciilor pentru care este înregistrata, Oficiul refuza sa înregistreze transferul în afara de cazul în care succesorul în drepturi accepta sa limiteze înregistrarea marcii comunitare pentru produsele sau serviciile în privinta carora nu poate induce în eroare.
(5)La cererea uneia dintre parti, transferul se înscrie în registru si se publica.
(6)Atât timp cât transferul nu a fost înscris în registru, succesorul în drepturi nu poate sa se prevaleze de drepturile care decurg din înregistrarea marcii comunitare.
(7)Atunci când trebuie sa se respecte termenele impuse de Oficiu, succesorul în drepturi poate sa faca Oficiului declaratiile prevazute în acest scop, de îndata ce acesta a primit cererea de înregistrare a transferului.
(8)Toate documentele care trebuie notificate titularului marcii comunitare, în conformitate cu articolul 77, se adreseaza persoanei înregistrate în calitate de titular.
Art. 18: Transferul unei marci înregistrate în numele unui agent
În cazul în care o marca comunitara a fost înregistrata în numele agentului sau reprezentantului titularului acestei marci, fara autorizarea titularului, acesta are dreptul sa solicite transferul respectivei înregistrari în favoarea sa, exceptând cazurile în care acest agent sau reprezentant îsi justifica actiunile.
Art. 19: Drepturi reale
(1)O marca comunitara poate, independent de întreprindere, sa fie gajata sau sa faca obiectul unui alt drept real.
(2)La cererea uneia dintre parti, drepturile mentionate la alineatul (1) se înscriu în registru si se publica.
Art. 20: Executare silita
(1)Marca comunitara poate sa faca obiectul unor masuri de executare silita.
(2)În materia procedurii de executare silita a unei marci comunitare, competenta exclusiva revine instantelor si autoritatilor statului membru determinat în conformitate cu articolul 16.
(3)La cererea uneia dintre parti, executarea silita se înscrie în registru si se publica.
Art. 21: Procedura de insolventa
(1)Singura procedura de insolventa în care poate fi inclusa o marca comunitara este cea care a fost deschisa în statul membru pe teritoriul caruia se situeaza centrul intereselor principale ale debitorului.
Cu toate acestea, în cazul în care debitorul este o întreprindere de asigurare sau o institutie de credit, astfel cum sunt definite în Directivele 2001/17/CE (*) si 2001/24/CE (**), singura procedura de insolventa în care poate fi inclusa o marca comunitara este cea care a fost deschisa în statul membru în care aceasta întreprindere sau institutie a fost autorizata.
(2)În caz de coproprietate a unei marci comunitare, alineatul (1) se aplica cotei coproprietarului.
(3)Atunci când o marca comunitara este inclusa într-o procedura de insolventa, se efectueaza o mentiune în acest sens în registru si se publica în Buletinul marcilor comunitare prevazut la articolul 85, la cererea autoritatii nationale competente.
(*)Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea si lichidarea întreprinderilor de asigurare (JO L 110, 20.4.2001, p. 28).
(**)Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea si lichidarea institutiilor de credit (JO L 125, 5.5.2001, P- 15).
Art. 22: Licente
(1)Marca comunitara poate face obiectul unor licente pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrata si pentru Comunitate în întregime sau doar pentru o parte a acesteia. O licenta poate fi exclusiva sau neexclusiva.
(2)Titularul unei marci comunitare poate invoca drepturile conferite de aceasta marca împotriva unui licentiat care încalca una dintre clauzele contractului de licenta referitoare la durata, forma acoperita de înregistrare sub care marca poate fi utilizata, natura produselor sau serviciilor pentru care se acorda licenta, teritoriul pe care poate fi aplicata marca ori calitatea produselor fabricate sau serviciilor prestate de licentiat.
(3)Fara a aduce atingere prevederilor din contractul de licenta, licentiatul nu poate initia o procedura referitoare la contrafacerea unei marci comunitare, decât cu acordul titularului acesteia. Cu toate acestea, titularul unei licente exclusive poate initia o astfel de procedura în cazul în care, dupa notificare, titularul marcii nu introduce el însusi o actiune în contrafacere într-un termen corespunzator.
(4)Orice licentiat are dreptul de a interveni în procedura în contrafacere initiata de titularul marcii comunitare, pentru a obtine repararea prejudiciului suferit.
(5)La solicitarea uneia dintre parti, acordarea sau transferul unei licente de marca comunitara se înscrie în registru si se publica.
Art. 23: Opozabilitate fata de terti
(1)Actele juridice privind o marca comunitara, mentionate la articolele 17, 19 si 22, sunt opozabile fata de terti în toate statele membre numai dupa înscrierea în registru. Cu toate acestea, înaintea înscrierii, un astfel de act este opozabil fata de tertii care au dobândit drepturi asupra marcii dupa data acestui act, dar care aveau cunostinta de act la data dobândirii drepturilor.
(2)Alineatul (1) nu se aplica în cazul unei persoane care dobândeste marca comunitara sau un drept asupra marcii comunitare prin transferul întregii întreprinderi sau prin orice alta succesiune cu titlu universal.
(3)Opozabilitatea fata de terti a actelor juridice mentionate la articolul 20 intra sub incidenta legislatiei statului membru determinat în conformitate cu articolul 16.
(4)Pâna la intrarea în vigoare în statele membre a normelor comune în domeniul falimentului, opozabilitatea fata de terti a procedurii de faliment sau a unor proceduri similare intra sub incidenta legislatiei statului membru în care o asemenea actiune a fost deschisa pentru prima data în întelesul legislatiei interne sau al conventiilor care se aplica în acest domeniu.
Art. 24: Cerere de înregistrare a marcii comunitare ca obiect al dreptului de proprietate
Articolele 16-23 se aplica în cazul cererilor de înregistrare a marcii comunitare.