Secţiunea 4 - MARCA COMUNITARA CA OBIECT AL DREPTULUI DE PROPRIETATE - Regulamentul 40/20-dec-1993 privind marca comunitară

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 10 Martie 2008

SECTIUNEA 4:MARCA COMUNITARA CA OBIECT AL DREPTULUI DE PROPRIETATE

(1)Cu exceptia unor dispozitii contrare în articolele 17-24, marca comunitara ca obiect al dreptului de proprietate se considera, în totalitatea sa si pe întreg teritoriul Comunitatii, ca o marca nationala înregistrata în statul membru în care, conform registrului marcilor comunitare:

a)titularul îsi are sediul sau domiciliul la data respectiva sau

b)în cazul în care nu se aplica litera (a), titularul are o unitate la data respectiva.

(2)În cazurile care nu sunt prevazute la alineatul (1), statul membru mentionat la acel alineat este acela în care îsi are sediul Oficiul.

(3)În cazul în care doua sau mai multe persoane sunt înscrise în registrul marcilor comunitare în calitate de cotitulari, alineatul (1) se aplica primului înscris dintre titulari, în absenta acestuia, se aplica în ordinea înscrierii urmatorilor cotitulari. Atunci când alineatul (1) nu se aplica nici unuia dintre cotitulari, se aplica alineatul (2).

Art. 17: Transferul

(1)O marca comunitara poate fi transferata, independent de transferul întreprinderii, pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrata.

(2)Un transfer al întregii întreprinderi implica transferul marcii comunitare, în afara de cazul în care, în conformitate cu legislatia care se aplica transferului, exista o conventie contrara sau în cazul în care aceasta rezulta în mod evident din împrejurari. Aceasta dispozitie se aplica obligatiei contractuale de transfer a întreprinderii.

(3)Fara a aduce atingere alineatului (2), cesiunea marcii comunitare trebuie facuta în scris si necesita semnatura partilor contractante, în afara de cazul în care rezulta dintr-o hotarâre judecatoreasca; în caz contrar, cesiunea este nula.

(4)Daca rezulta în mod vadit din actele de transfer ca, urmare transferului, marca comunitara poate sa induca în eroare publicul, în special asupra naturii, calitatii sau provenientei geografice a produselor sau serviciilor pentru care este înregistrata, Oficiul refuza sa înregistreze transferul în afara de cazul în care succesorul în drepturi accepta sa limiteze înregistrarea marcii comunitare pentru produsele sau serviciile în privinta carora nu poate induce în eroare.

(5)La cererea uneia dintre parti, transferul se înscrie în registru si se publica.

(6)Atât timp cât transferul nu a fost înscris în registru, succesorul în drepturi nu poate sa se prevaleze de drepturile care decurg din înregistrarea marcii comunitare.

(7)Atunci când trebuie sa se respecte termenele impuse de Oficiu, succesorul în drepturi poate sa faca Oficiului declaratiile prevazute în acest scop, de îndata ce acesta a primit cererea de înregistrare a transferului.

(8)Toate documentele care trebuie notificate titularului marcii comunitare, în conformitate cu articolul 77, se adreseaza persoanei înregistrate în calitate de titular.

Art. 18: Transferul unei marci înregistrate în numele unui agent

În cazul în care o marca comunitara a fost înregistrata în numele agentului sau reprezentantului titularului acestei marci, fara autorizarea titularului, acesta are dreptul sa solicite transferul respectivei înregistrari în favoarea sa, exceptând cazurile în care acest agent sau reprezentant îsi justifica actiunile.

Art. 19: Drepturi reale

(1)O marca comunitara poate, independent de întreprindere, sa fie gajata sau sa faca obiectul unui alt drept real.

(2)La cererea uneia dintre parti, drepturile mentionate la alineatul (1) se înscriu în registru si se publica.

Art. 20: Executare silita

(1)Marca comunitara poate sa faca obiectul unor masuri de executare silita.

(2)În materia procedurii de executare silita a unei marci comunitare, competenta exclusiva revine instantelor si autoritatilor statului membru determinat în conformitate cu articolul 16.

(3)La cererea uneia dintre parti, executarea silita se înscrie în registru si se publica.

Art. 21: Procedura de insolventa

(1)Singura procedura de insolventa în care poate fi inclusa o marca comunitara este cea care a fost deschisa în statul membru pe teritoriul caruia se situeaza centrul intereselor principale ale debitorului.

Cu toate acestea, în cazul în care debitorul este o întreprindere de asigurare sau o institutie de credit, astfel cum sunt definite în Directivele 2001/17/CE (*) si 2001/24/CE (**), singura procedura de insolventa în care poate fi inclusa o marca comunitara este cea care a fost deschisa în statul membru în care aceasta întreprindere sau institutie a fost autorizata.

(2)În caz de coproprietate a unei marci comunitare, alineatul (1) se aplica cotei coproprietarului.

(3)Atunci când o marca comunitara este inclusa într-o procedura de insolventa, se efectueaza o mentiune în acest sens în registru si se publica în Buletinul marcilor comunitare prevazut la articolul 85, la cererea autoritatii nationale competente.

(*)Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea si lichidarea întreprinderilor de asigurare (JO L 110, 20.4.2001, p. 28).

(**)Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea si lichidarea institutiilor de credit (JO L 125, 5.5.2001, P- 15).

Art. 22: Licente

(1)Marca comunitara poate face obiectul unor licente pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrata si pentru Comunitate în întregime sau doar pentru o parte a acesteia. O licenta poate fi exclusiva sau neexclusiva.

(2)Titularul unei marci comunitare poate invoca drepturile conferite de aceasta marca împotriva unui licentiat care încalca una dintre clauzele contractului de licenta referitoare la durata, forma acoperita de înregistrare sub care marca poate fi utilizata, natura produselor sau serviciilor pentru care se acorda licenta, teritoriul pe care poate fi aplicata marca ori calitatea produselor fabricate sau serviciilor prestate de licentiat.

(3)Fara a aduce atingere prevederilor din contractul de licenta, licentiatul nu poate initia o procedura referitoare la contrafacerea unei marci comunitare, decât cu acordul titularului acesteia. Cu toate acestea, titularul unei licente exclusive poate initia o astfel de procedura în cazul în care, dupa notificare, titularul marcii nu introduce el însusi o actiune în contrafacere într-un termen corespunzator.

(4)Orice licentiat are dreptul de a interveni în procedura în contrafacere initiata de titularul marcii comunitare, pentru a obtine repararea prejudiciului suferit.

(5)La solicitarea uneia dintre parti, acordarea sau transferul unei licente de marca comunitara se înscrie în registru si se publica.

Art. 23: Opozabilitate fata de terti

(1)Actele juridice privind o marca comunitara, mentionate la articolele 17, 19 si 22, sunt opozabile fata de terti în toate statele membre numai dupa înscrierea în registru. Cu toate acestea, înaintea înscrierii, un astfel de act este opozabil fata de tertii care au dobândit drepturi asupra marcii dupa data acestui act, dar care aveau cunostinta de act la data dobândirii drepturilor.

(2)Alineatul (1) nu se aplica în cazul unei persoane care dobândeste marca comunitara sau un drept asupra marcii comunitare prin transferul întregii întreprinderi sau prin orice alta succesiune cu titlu universal.

(3)Opozabilitatea fata de terti a actelor juridice mentionate la articolul 20 intra sub incidenta legislatiei statului membru determinat în conformitate cu articolul 16.

(4)Pâna la intrarea în vigoare în statele membre a normelor comune în domeniul falimentului, opozabilitatea fata de terti a procedurii de faliment sau a unor proceduri similare intra sub incidenta legislatiei statului membru în care o asemenea actiune a fost deschisa pentru prima data în întelesul legislatiei interne sau al conventiilor care se aplica în acest domeniu.

Art. 24: Cerere de înregistrare a marcii comunitare ca obiect al dreptului de proprietate

Articolele 16-23 se aplica în cazul cererilor de înregistrare a marcii comunitare.