Regulamentul 2844/13-dec-2023 privind digitalizarea cooperării judiciare şi a accesului la justiţie în cadrul procedurilor transfrontaliere în materie civilă, comercială şi penală şi de modificare a anumitor acte din domeniul cooperării judiciare

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 1 August 2025

Dată act: 13-dec-2023

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)În comunicarea sa din 2 decembrie 2020 intitulată "Digitalizarea justiţiei în Uniunea Europeană - O panoplie de posibilităţi", Comisia a identificat necesitatea de a moderniza cadrul legislativ al procedurilor transfrontaliere ale Uniunii în materie civilă, comercială şi penală, în conformitate cu principiul "digital în mod implicit", asigurându-se în acelaşi timp existenţa tuturor măsurilor de protecţie necesare pentru a se evita excluziunea socială şi asigurând încrederea reciprocă, interoperabilitatea şi securitatea.

(4)Prin prezentul regulament se urmăresc sporirea eficienţei şi a eficacităţii procedurilor judiciare şi facilitarea accesului la justiţie prin digitalizarea canalelor de comunicare existente, ceea ce ar trebui să conducă la economii de costuri şi de timp, la reducerea sarcinii administrative şi la o mai mare rezilienţă în situaţii de forţă majoră pentru toate autorităţile implicate în cooperarea judiciară transfrontalieră. Utilizarea canalelor digitale de comunicare între autorităţile competente ar trebui să conducă la reducerea întârzierilor în soluţionarea cauzelor, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Acest lucru ar trebui să fie în beneficiul persoanelor fizice, al entităţilor juridice şi al autorităţilor competente ale statelor membre şi să sporească încrederea în sistemele de justiţie. Digitalizarea canalelor de comunicare ar fi, de asemenea, benefică în domeniul procedurilor penale transfrontaliere şi în contextul luptei Uniunii împotriva criminalităţii. În această privinţă, nivelul ridicat de securitate pe care îl pot oferi canalele digitale de comunicare constituie un pas înainte, inclusiv în ceea ce priveşte protejarea drepturilor persoanelor implicate, cum ar fi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi dreptul la protecţia datelor cu caracter personal.

(8)Este important să se creeze canale şi instrumente adecvate prin care să se asigure că sistemele de justiţie pot coopera digital în mod eficient. Este esenţial, aşadar, să se instituie, la nivelul Uniunii, un instrument uniformizat de tehnologie a informaţiei care să permită un schimb electronic transfrontalier rapid, direct, interoperabil, fiabil, accesibil, securizat şi eficient de date legate de cauze între autorităţile competente. Comisia şi statele membre ar trebui să se asigure că profesioniştii din domeniul juridic sunt implicaţi în transformarea digitală a sistemelor de justiţie.

(9)Au fost dezvoltate instrumente pentru schimbul digital de date legate de cauze, ceea ce permite să se evite înlocuirea sistemelor informatice deja existente în statele membre sau necesitatea unor modificări costisitoare ale respectivelor sisteme. Sistemul de comunicare în cadrul e-justiţiei prin intermediul schimbului de date online (e-CODEX) al cărui cadru juridic este stabilit prin Regulamentul (UE) 2022/850 al Parlamentului European şi al Consiliului (³) este principalul instrument de acest tip dezvoltat până în prezent pentru a asigura schimbul electronic transfrontalier rapid, direct, interoperabil, durabil, fiabil şi securizat de date legate de cauze între autorităţile competente.

(10)Digitalizarea procedurilor ar trebui să asigure accesul la justiţie pentru toţi, inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi. Sistemul informatic descentralizat şi punctul de acces electronic european instituite prin prezentul regulament ar trebui să respecte cerinţele privind accesibilitatea site-urilor web prevăzute în Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁴). În acelaşi timp, metodele de plată electronică menţionate în prezentul regulament ar trebui să respecte cerinţele de accesibilitate prevăzute în Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵).

(11)Prin crearea unor canale digitale de comunicare transfrontalieră ar trebui să se contribuie în mod direct la îmbunătăţirea accesului la justiţie, oferindu-li-se persoanelor fizice şi juridice posibilitatea de a solicita protecţia drepturilor lor şi de a-şi formula pretenţiile, de a iniţia proceduri şi de a face schimb de date legate de cauze în format digital cu autorităţile judiciare sau cu alte autorităţi competente, în cadrul procedurilor care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii în materie civilă şi comercială.

(12)Pentru a se asigura că instrumentele de comunicare electronică au un impact pozitiv asupra accesului la justiţie, statele membre ar trebui să aloce resurse suficiente pentru îmbunătăţirea competenţelor şi a alfabetizării digitale a cetăţenilor şi ar trebui să acorde o atenţie deosebită asigurării faptului că lipsa competenţelor digitale nu devine un obstacol în calea utilizării sistemului informatic descentralizat. Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a asigura formarea tuturor profesioniştilor din domeniul justiţiei implicaţi, inclusiv a procurorilor, judecătorilor şi personalului administrativ, precum şi a autorităţilor competente, pentru a asigura utilizarea eficace a sistemului informatic descentralizat. Această formare ar trebui să vizeze îmbunătăţirea funcţionării sistemelor de justiţie din întreaga Uniune, precum şi respectarea drepturilor şi valorilor fundamentale, permiţându-le, în special, profesioniştilor din domeniul justiţiei să facă faţă în mod eficace oricărei probleme care ar putea apărea în cursul procedurilor sau al audierilor desfăşurate prin videoconferinţă sau prin alte tehnologii de comunicare la distanţă, din cauza naturii lor virtuale. Statele membre ar trebui să fie încurajate şi sprijinite de Comisie să solicite granturi pentru activităţi de formare, în cadrul programelor financiare relevante ale Uniunii.

(13)Prezentul regulament ar trebui să acopere digitalizarea comunicării în cauzele cu implicaţii transfrontaliere care intră în domeniul de aplicare al anumitor acte juridice ale Uniunii în materie civilă, comercială şi penală. Aceste acte ar trebui enumerate în anexele la prezentul regulament. Comunicarea dintre autorităţile competente şi organele şi agenţiile Uniunii, cum ar fi Parchetul European sau Eurojust, în cazurile în care acestea sunt competente în temeiul actelor juridice enumerate în anexa II, ar trebui de asemenea inclusă în domeniul de aplicare al prezentului regulament. În cazul în care practicienii în insolvenţă au, în temeiul dreptului intern, competenţa de a primi cereri de admitere a unor creanţe din partea unui creditor străin în cadrul unor proceduri de insolvenţă în temeiul Regulamentului (UE) 2015/848 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶), aceştia ar trebui consideraţi a fi autorităţi competente în sensul prezentului regulament.

(14)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere normelor care reglementează procedurile judiciare transfrontaliere stabilite prin actele juridice enumerate în anexele I şi II, cu excepţia normelor legate de comunicarea prin mijloace digitale introduse prin prezentul regulament. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere normelor de drept intern referitoare la desemnarea oricărei autorităţi, persoane sau organ care se ocupă de orice aspect al verificării şi depunerii cererilor, documentelor şi informaţiilor. Cerinţele prevăzute de dreptul intern aplicabil privind autenticitatea, exactitatea, fiabilitatea, credibilitatea şi forma juridică adecvată a documentelor sau a informaţiilor nu ar trebui să fie afectate, cu excepţia normelor legate de comunicarea prin mijloace digitale introduse prin prezentul regulament.

(17)Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în ceea ce priveşte notificarea sau comunicarea actelor în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1784 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁷) sau în ceea ce priveşte obţinerea de probe în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1783 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁸). Regulamentele respective prevăd deja norme specifice privind digitalizarea cooperării judiciare. Cu toate acestea, prin prezentul regulament ar trebui introduse anumite modificări în Regulamentul (UE) 2020/1784 pentru a îmbunătăţi notificarea sau comunicarea electronică a actelor care trebuie efectuată direct către o persoană care are o adresă cunoscută în scopul notificării sau al comunicării în alt stat membru.

(19)Pentru a se asigura o comunicare securizată, eficientă, rapidă, interoperabilă, confidenţială şi fiabilă între statele membre în scopul procedurilor judiciare transfrontaliere în materie civilă, comercială şi penală, ar trebui să se utilizeze o tehnologie de comunicare adecvată, în măsura în care sunt îndeplinite anumite condiţii privind securitatea, integritatea şi fiabilitatea actului primit şi identificarea participanţilor la comunicare. Prin urmare, ar trebui instituit un sistem informatic descentralizat sigur, eficient şi fiabil pentru schimburile de date efectuate în cadrul procedurilor judiciare transfrontaliere. Caracterul descentralizat al sistemului informatic ar trebui să aibă ca scop permiterea efectuării unor schimburi securizate de date între autorităţile competente, fără ca vreuna dintre instituţiile Uniunii să fie implicată în ceea ce priveşte conţinutul respectivelor schimburi de date. Sistemul informatic descentralizat ar trebui, de asemenea, să facă posibile schimburi securizate de date între un stat membru şi organele şi agenţiile Uniunii, cum ar fi Eurojust, în cazurile care intră în domeniul de aplicare al actelor juridice enumerate în anexa II.

(21)În scopul aplicării prezentului regulament, statele membre ar trebui să fie în măsură să utilizeze, în locul unui sistem informatic naţional, un software dezvoltat de Comisie (software de implementare de referinţă). Respectivul software de implementare de referinţă ar trebui să se bazeze pe o configuraţie modulară, în sensul că software-ul este structurat în pachete livrate separat de componentele e-CODEX necesare pentru a-l conecta la sistemul informatic descentralizat. O astfel de configuraţie ar trebui să permită statelor membre să reutilizeze sau să îmbunătăţească infrastructura lor naţională de comunicare judiciară existentă în scopul utilizării transfrontaliere. În ceea ce priveşte aspectele legate de obligaţiile de întreţinere, statele membre ar putea utiliza, de asemenea, un software dezvoltat de Conferinţa de la Haga de Drept Internaţional Privat (iSupport).

(22)Comisia ar trebui să fie responsabilă de elaborarea, dezvoltarea şi întreţinerea software-ului de implementare de referinţă, în conformitate cu principiul protecţiei datelor din faza de proiectare şi cu principiul protecţiei datelor în mod implicit, precum şi cu cerinţele privind accesibilitatea. Comisia ar trebui să proiecteze, să dezvolte şi să întreţină software-ul de implementare de referinţă respectând cerinţele şi principiile în materie de protecţie a datelor stabilite în Regulamentele (UE) 2018/1725 (⁹) şi (UE) 2016/679 (¹⁰) ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi în Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹¹), în special principiul protecţiei datelor din faza de proiectare şi principiul protecţiei datelor în mod implicit, precum şi un nivel ridicat de securitate cibernetică. În special, orice persoană fizică sau juridică care participă la crearea, dezvoltarea sau întreţinerea sistemelor informatice naţionale sau a software-ului de implementare de referinţă ar trebui să respecte respectivele cerinţe şi principii. Software-ul de implementare de referinţă ar trebui, de asemenea, să includă măsuri tehnice adecvate şi să permită luarea de măsuri organizatorice, inclusiv măsurile de supraveghere necesare pentru a asigura un nivel de securitate şi de interoperabilitate care să fie adecvat pentru schimbul de informaţii în contextul procedurilor judiciare transfrontaliere. Pentru a asigura interoperabilitatea cu sistemele informatice naţionale, software-ul de implementare de referinţă ar trebui să poată implementa standardele procedurale digitale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2022/850, pentru actele juridice corespunzătoare enumerate în anexele I şi II la prezentul regulament.

(23)Pentru acordarea unei asistenţe rapide, securizate şi eficiente solicitanţilor, comunicarea dintre autorităţile competente, cum ar fi instanţele şi autorităţile centrale instituite în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 4/2009 (¹²) şi (UE) 2019/1111 (¹³) ale Consiliului, ar trebui să se desfăşoare, în mod obişnuit, prin intermediul sistemului informatic descentralizat.

(24)Transmiterea prin intermediul sistemului informatic descentralizat ar putea fi imposibilă ca urmare a unei perturbări a sistemului. Orice perturbare a sistemului ar trebui să fie remediată cât mai curând posibil de organele relevante ale Uniunii şi de statele membre. Transmiterea ar putea fi, de asemenea, imposibilă în practică din cauza naturii fizice sau tehnice a ceea ce trebuie transmis, cum ar fi transmiterea de probe fizice sau necesitatea de a transmite actul original pe suport de hârtie pentru a evalua autenticitatea acestuia, sau în caz de forţă majoră. Ca regulă generală, situaţiile de forţă majoră sunt rezultatul unor evenimente imprevizibile şi inevitabile care provin dintr-o cauză care nu are legătură cu autoritatea competentă. Atunci când nu este folosit sistemul informatic descentralizat, comunicarea ar trebui efectuată prin cele mai adecvate mijloace alternative. Astfel de mijloace alternative ar trebui să implice, printre altele, ca transmiterea să fie efectuată cât mai rapid posibil şi într-un mod securizat prin alte mijloace electronice securizate, printr-un serviciu poştal sau prin transmitere în persoană atunci când o astfel de transmitere este posibilă.

(25)Sistemul informatic descentralizat ar trebui utilizat implicit în comunicarea dintre autorităţile competente. Cu toate acestea, în scopul de a se asigura flexibilitatea cooperării judiciare, ar putea fi mai adecvate alte mijloace de comunicare în anumite situaţii. Acest lucru ar putea fi adecvat atunci când autorităţile competente au nevoie să desfăşoare o comunicare personală directă şi în special pentru comunicarea directă între instanţe în temeiul Regulamentelor (UE) 2015/848 şi (UE) 2019/1111, precum şi pentru comunicarea directă între autorităţile competente în temeiul Deciziilor-cadru 2005/214/JAI (¹⁴), 2006/783/JAI (¹⁵), 2008/909/JAI (¹⁶), 2008/947/JAI (¹⁷), 2009/829/JAI (¹⁸) ale Consiliului, al Directivei 2014/41/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁹) sau al Regulamentului (UE) 2018/1805 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁰) în cazul în care comunicarea dintre autorităţile competente ar putea fi efectuată prin orice mijloace sau prin orice mijloace adecvate, astfel cum se prevede în actele respective. În astfel de cazuri, autorităţile competente ar putea utiliza mijloace de comunicare mai puţin formale, cum ar fi poşta electronică.

Alte mijloace de comunicare ar putea fi, de asemenea, adecvate în cazul în care comunicarea implică gestionarea de date sensibile sau în cazul în care conversia unei documentaţii voluminoase în format electronic impune o sarcină administrativă disproporţionată autorităţii competente care trimite documentaţia. Având în vedere că autorităţile competente au de a face cu date sensibile, securitatea şi fiabilitatea schimbului de informaţii ar trebui să fie asigurate întotdeauna atunci când se selectează mijloacele de comunicare adecvate. Sistemul informatic descentralizat ar trebui să fie întotdeauna considerat cel mai adecvat mijloc pentru schimbul de formulare stabilite prin actele juridice enumerate în anexele I şi II la prezentul regulament. Cu toate acestea, schimbul de formulare s-ar putea realiza prin alte mijloace în cazurile în care autorităţile competente din state membre diferite sunt prezente în acelaşi loc dintr-un stat membru în scopul de a oferi asistenţă cu privire la executarea procedurilor de cooperare judiciară în temeiul actelor juridice enumerate în anexa II la prezentul regulament, dacă acest lucru este necesar având în vedere urgenţa situaţiei, cum ar fi în situaţiile prevăzute de Directiva 2014/41/UE în care autoritatea emitentă asistă la executarea ordinului european de anchetă în statul executant, sau în cazurile în care autorităţile competente din state membre diferite coordonează procedurile de cooperare judiciară în temeiul actelor juridice enumerate în anexa II la prezentul regulament în cadrul unei reuniuni în persoană.

(27)În scopul de a se facilita accesul persoanelor fizice şi juridice la autorităţile competente în materie civilă şi comercială, prin prezentul regulament ar trebui să fie instituit un punct de acces la nivelul Uniunii ("punctul de acces electronic european"), ca parte a sistemului informatic descentralizat, care ar trebui să cuprindă informaţii pentru persoanele fizice şi juridice cu privire la dreptul lor la asistenţă judiciară şi prin intermediul căruia acestea să poată să depună cereri, să formuleze solicitări, să trimită, să ceară şi să primească informaţii relevante din punct de vedere procedural, inclusiv dosare digitalizate sau părţi din acestea, şi să comunice cu autorităţile competente, sau prin intermediul căruia reprezentantul lor să poată să facă acest lucru în numele lor, în cazurile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, sau prin intermediul căruia să li se notifice sau să li se comunice acte judiciare sau extrajudiciare. Punctul de acces electronic european ar trebui să fie găzduit pe portalul european e-justiţie, care serveşte drept ghişeu unic pentru informaţii şi servicii judiciare în Uniune.

(28)Este aplicabil dreptul la asistenţă judiciară sau la asistenţă juridică prevăzut de dreptul Uniunii şi de dreptul intern, în special dreptul la asistenţă judiciară astfel cum este stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (²¹), prin Regulamentele (CE) nr. 4/2009 şi (UE) 2019/1111 ale Consiliului şi prin Directiva 2003/8/CE a Consiliului (²²). Persoanele fizice şi juridice ar trebui să fie în măsură să acceseze informaţiile relevante care figurează pe portalul e-justiţie prin linkuri existente în cadrul punctului de acces electronic european.

(29)În contextul comunicării persoanelor fizice şi juridice cu autorităţile competente în cauzele transfrontaliere în materie civilă şi comercială, comunicarea electronică ar trebui utilizată ca alternativă la mijloacele de comunicare existente, inclusiv mijloacele naţionale, fără a afecta modul în care persoanele fizice sau juridice comunică cu autorităţile lor naţionale, în conformitate cu dreptul intern. În cazul comunicării persoanelor juridice cu autorităţile competente, ar trebui încurajată utilizarea implicită a mijloacelor electronice. Cu toate acestea, pentru a se asigura că accesul la justiţie prin mijloace digitale nu contribuie la o şi mai mare lărgire a decalajului digital, alegerea mijloacelor de comunicare, şi anume a comunicării electronice, astfel cum este prevăzută în prezentul regulament, sau a altor mijloace de comunicare, ar trebui lăsată la latitudinea persoanelor în cauză. Acest lucru este deosebit de important pentru a se ţine seama de situaţiile specifice ale persoanelor care ar putea să nu dispună de mijloacele tehnice sau competenţele digitale necesare pentru a accesa serviciile digitale şi de situaţiile specifice ale persoanelor cu dizabilităţi, dat fiind că statele membre şi Uniunea s-au angajat să ia măsuri adecvate în conformitate cu Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

(30)În vederea îmbunătăţirii comunicării şi transmiterii transfrontaliere electronice de acte prin sistemul informatic descentralizat, inclusiv prin punctul de acces electronic european, actelor transmise prin intermediul sistemului informatic descentralizat nu ar trebui să li se nege efectele juridice şi acestea nu ar trebui considerate inadmisibile în proceduri exclusiv pentru motivul că sunt în format electronic. Acest principiu nu ar trebui totuşi să aducă atingere evaluării efectelor juridice sau admisibilităţii respectivelor acte, care ar putea să constituie mijloace de probă în conformitate cu dreptul intern.

(32)Videoconferinţa sau altă tehnologie de comunicare la distanţă ar trebui să permită autorităţii competente să autentifice identitatea persoanelor care urmează să fie audiate şi să permită comunicarea vizuală, audio şi orală în timpul audierii. Un simplu apel telefonic nu ar trebui considerat o tehnologie adecvată de comunicare de la distanţă pentru audierile orale. Tehnologia utilizată ar trebui să respecte standardele aplicabile pentru protecţia datelor cu caracter personal, a confidenţialităţii comunicărilor şi a securităţii datelor, indiferent de tipul de audiere pentru care este utilizată.

(35)Pentru a facilita audierile orale în cadrul procedurilor în materie civilă şi comercială cu implicaţii transfrontaliere, prezentul regulament ar trebui să prevadă utilizarea opţională a videoconferinţei sau a altei tehnologii de comunicare la distanţă pentru participarea părţilor sau a reprezentanţilor acestora la astfel de audieri, sub rezerva disponibilităţii tehnologiei relevante, a posibilităţii ca părţile să îşi exprime opinia cu privire la utilizarea unei astfel de tehnologii şi a caracterului adecvat al utilizării unei astfel de tehnologii în circumstanţele specifice ale cauzei. Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice nici persoanele care asistă o parte, nici procurorii în cauzele în materie civilă şi comercială să participe la audiere prin intermediul videoconferinţei sau al altei tehnologii de comunicare la distanţă, în conformitate cu dreptul intern aplicabil.

(36)Procedura de iniţiere şi de efectuare a audierilor prin videoconferinţă sau prin utilizarea altei tehnologii de comunicare la distanţă ar trebui să fie reglementată, în materie civilă şi comercială, de dreptul statului membru în care se desfăşoară procedura. În cazul în care înregistrarea audierilor este prevăzută de dreptul intern al statului membru care desfăşoară audierea în materie civilă sau comercială, părţile ar trebui să fie informate cu privire la aceste dispoziţii legale şi cu privire la posibilitatea lor de a formula obiecţii în legătură cu înregistrarea, în cazul în care această posibilitate există.

(38)În cazul în care o autoritate competentă a decis, în cadrul unei proceduri în materie civilă sau comercială, să permită participarea a cel puţin uneia dintre părţi sau a altor persoane la o audiere prin videoconferinţă, respectiva autoritate competentă ar trebui să ia măsurile necesare pentru ca persoanele în cauză să aibă acces la audierea respectivă prin videoconferinţă. În special, autoritatea competentă ar trebui să le trimită acestor persoane un link care să le permită să participe la videoconferinţa respectivă şi să le ofere asistenţă tehnică. De exemplu, autoritatea competentă ar trebui să furnizeze instrucţiuni cu privire la software-ul care va fi utilizat şi să organizeze, dacă este necesar, un test tehnic înainte de audiere. Autoritatea competentă ar trebui să ţină seama de nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilităţi.

(39)În cazul în care un copil participă la o procedură în materie civilă sau comercială, în special în calitate de parte, în temeiul dreptului intern, copilul ar trebui să fie în măsură să participe la audiere prin videoconferinţă sau utilizând o altă tehnologie de comunicare la distanţă prevăzută de prezentul regulament, ţinând seama de drepturile sale procedurale. Pe de altă parte, în cazul în care copilul participă la procedură în scopul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială, de exemplu, în cazul în care copilul urmează să fie audiat în calitate de martor, acesta ar putea fi audiat şi prin videoconferinţă sau prin altă tehnologie de comunicare la distanţă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/1783.

(41)Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în cazul utilizării videoconferinţei sau a altei tehnologii de comunicare la distanţă în materie civilă şi comercială dacă o astfel de utilizare este deja prevăzută în actele juridice enumerate în anexa I şi nici în cauze care nu au implicaţii transfrontaliere. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în cazul utilizării videoconferinţei sau a altei tehnologii de comunicare la distanţă în cadrul procedurilor de autentificare notarială.

(42)În materie penală, procedura de iniţiere şi de efectuare a audierilor prin videoconferinţă sau prin utilizarea altei tehnologii de comunicare la distanţă ar trebui să fie reglementată de dreptul statului membru care efectuează audierea. Statul membru care efectuează audierea prin videoconferinţă sau prin utilizarea altei tehnologii de comunicare la distanţă ar trebui să fie înţeles ca fiind statul membru care a solicitat utilizarea videoconferinţei sau a altei tehnologii de comunicare la distanţă.

(43)Normele stabilite în prezentul regulament privind utilizarea videoconferinţei sau a altei tehnologii de comunicare la distanţă pentru audierile în cadrul procedurilor de cooperare judiciară în materie penală nu ar trebui să se aplice audierilor efectuate prin videoconferinţă sau prin altă tehnologie de comunicare la distanţă efectuate în scopul obţinerii de probe sau al desfăşurării unui proces care ar putea conduce la o decizie privind vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane suspectate sau acuzate. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Directivei 2014/41/UE, Convenţiei cu privire la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene sau Deciziei-cadru 2002/465/JAI a Consiliului (²³).

(44)Pentru a se garanta dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, ar trebui ca persoana suspectată, acuzată sau condamnată ori o persoană afectată, astfel cum este definită în Regulamentul (UE) 2018/1805, alta decât o persoană suspectată, acuzată sau condamnată, să îşi dea consimţământul cu privire la utilizarea videoconferinţei sau a altei tehnologii de comunicare la distanţă pentru o audiere în cadrul procedurilor de cooperare judiciară în materie penală. Autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a deroga de la cerinţa privind solicitarea consimţământului persoanei suspectate, acuzate sau condamnate sau al persoanei afectate numai în circumstanţe excepţionale în care o astfel de derogare este justificată în mod corespunzător de ameninţări grave la adresa siguranţei publice şi a sănătăţii publice, care se dovedesc a fi reale şi prezente sau previzibile. Utilizarea unei derogări referitoare la solicitarea consimţământului în vederea utilizării videoconferinţei ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar şi ar trebui să respecte pe deplin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "carta"). În cazul în care consimţământul nu a fost solicitat, persoana suspectată, acuzată sau condamnată ori persoana afectată ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce o cale de atac în conformitate cu dreptul intern şi cu respectarea deplină a cartei.

(45)În cazul în care drepturile unei persoane suspectate, acuzate sau condamnate sunt încălcate în contextul unei audieri efectuate prin videoconferinţă sau prin utilizarea unei alte tehnologii de comunicare la distanţă, accesul la o cale de atac eficientă ar trebui garantat în conformitate cu articolul 47 din cartă. De asemenea, accesul la o cale de atac eficientă ar trebui să fie garantat pentru persoanele afectate, altele decât persoanele suspectate, acuzate sau condamnate, în contextul unei audieri efectuate prin videoconferinţă sau prin utilizarea unei alte tehnologii de comunicare la distanţă în cadrul procedurilor desfăşurate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1805.

(46)Autorităţile competente responsabile cu privire la o audiere efectuată prin videoconferinţă sau prin utilizarea unei alte tehnologii de comunicare la distanţă în materie penală ar trebui să se asigure că comunicarea dintre persoana suspectată, acuzată sau condamnată ori persoana afectată, în cadrul procedurilor desfăşurate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1805, şi avocatul acestora, atât imediat înainte de audiere, cât şi în cursul acesteia, este confidenţială în conformitate cu dreptul intern aplicabil.

(47)În cazul în care o audiere prin videoconferinţă sau prin utilizarea unei alte tehnologii de comunicare la distanţă este organizată în materie penală, autoritatea competentă care primeşte cererea de organizare a unei astfel de audieri (denumită în continuare "autoritatea competentă solicitată") ar trebui să se asigure că persoana suspectată, acuzată sau condamnată ori persoana afectată, astfel cum este definită în Regulamentul (UE) 2018/1805, inclusiv persoanele cu dizabilităţi, au acces la infrastructura necesară pentru a utiliza tehnologia de videoconferinţă sau tehnologia privind un alt tip de comunicare la distanţă. Aceasta ar trebui să includă responsabilitatea de a asigura accesul, de exemplu, la spaţiile în care urmează să aibă loc audierea şi la echipamentele tehnice disponibile. În cazul în care echipamentele tehnice nu sunt disponibile în spaţiile de care dispune autoritatea competentă solicitată, ar trebui să fie posibil ca această autoritate să ia măsurile practice privind organizarea audierii în spaţiile unei alte autorităţi în vederea desfăşurării acesteia prin videoconferinţă sau prin utilizarea unei alte tehnologii de comunicare la distanţă, dacă acest lucru este posibil în conformitate cu procedurile naţionale.

(48)Prin Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁴) este stabilit un cadru de reglementare comun al Uniunii pentru recunoaşterea mijloacelor de identificare electronică şi a serviciilor electronice de încredere (denumite în continuare "serviciile de încredere e-IDAS"), în special semnături electronice, sigilii electronice, mărci temporale, servicii de distribuţie electronică şi autentificarea unui site internet), acestea fiind recunoscute la nivel transfrontalier ca având acelaşi statut juridic precum echivalentele lor fizice. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă utilizarea serviciilor de încredere e-IDAS în scopul realizării comunicării digitale.

(49)În cazul în care un act transmis în cadrul comunicării electronice prevăzute de prezentul regulament necesită un sigiliu sau o semnătură, autorităţile competente ar trebui să utilizeze un sigiliu sau o semnătură electronică calificată, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 910/2014, iar persoanele fizice sau juridice ar trebui să utilizeze o semnătură electronică calificată sau o identificare electronică. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere cerinţelor formale aplicabile actelor prezentate în sprijinul unei cereri, care ar putea fi originale digitale sau copii certificate. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor de drept intern privind conversia actelor şi nici cerinţelor privind autenticitatea, exactitatea, fiabilitatea, credibilitatea şi forma juridică adecvată a actelor sau a informaţiilor, cu excepţia condiţiilor legate de comunicarea prin mijloace digitale introduse prin prezentul regulament.

(50)În scopul facilitării plăţii taxelor în cauzele cu implicaţii transfrontaliere care intră în domeniul de aplicare al actelor juridice ale Uniunii în materie civilă şi comercială enumerate în anexa I, mijloacele tehnice de plată electronică a taxelor ar trebui să respecte normele aplicabile privind accesibilitatea. Utilizarea metodelor de plată disponibile la scară largă în întreaga Uniune, cum ar fi cardurile de credit, cardurile de debit, portofelele electronice şi transferurile bancare, ar trebui să fie posibilă într-un mediu online şi accesibilă prin intermediul punctului de acces electronic european.

(51)Pentru asigurarea unei realizări depline a obiectivelor prezentului regulament şi pentru alinierea actelor juridice existente ale Uniunii în materie civilă, comercială şi penală la prezentul regulament, este necesar să se introducă modificări prin prezentul regulament în următoarele acte juridice: Regulamentele (CE) nr. 805/2004 (²⁵), (CE) nr. 1896/2006 (²⁶), (CE) nr. 861/2007 (²⁷), (UE) nr. 606/2013 (²⁸), (UE) nr. 655/2014 (²⁹), (UE) 2015/848 şi (UE) 2018/1805 ale Parlamentului European şi ale Consiliului. Prin modificările respective se urmăreşte să se asigure că comunicarea se realizează în conformitate cu normele şi principiile stabilite în prezentul regulament. Modificările aduse directivelor şi deciziilor-cadru în materie civilă, comercială şi penală sunt introduse prin Directiva (UE) 2023/2843 a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁰).

(³⁰)Directiva (UE) 2023/2843 a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2023 de modificare a Directivelor 2011/99/UE şi 2014/41/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivei 2003/8/CE a Consiliului şi a Deciziilor-cadru 2002/584/JAI, 2003/577/JAI, 2005/214/JAI, 2006/783/JAI, 2008/909/JAI, 2008/947/JAI, 2009/829/JAI şi 2009/948/JAI ale Consiliului, în ceea ce priveşte digitalizarea cooperării judiciare (JO L, 2023/2843, 27.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2023/2843/oj).

(52)În conformitate cu punctele 22 şi 23 din Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (³¹), Comisia ar trebui să evalueze prezentul regulament pe baza informaţiilor colectate prin mecanisme de monitorizare specifice, inclusiv prin evaluări cantitative şi calitative pentru fiecare dintre actele juridice enumerate în anexele I şi II la prezentul regulament, pentru a evalua efectele reale pe care prezentul regulament le are în practică şi, în special, pentru a examina impactul asupra eficienţei şi eficacităţii digitalizării cooperării judiciare transfrontaliere, precum şi necesitatea unor acţiuni suplimentare.

(53)Software-ul de implementare de referinţă dezvoltat de Comisie ca sistem back-end ar trebui să colecteze în mod programat datele necesare în scopuri de monitorizare, iar datele respective ar trebui să fie transmise Comisiei. Dacă statele membre aleg să utilizeze un sistem informatic naţional în locul software-ului de implementare de referinţă dezvoltat de Comisie, respectivul sistem ar putea fi echipat pentru a colecta în mod programat datele respective şi, într-un astfel de caz, datele respective ar trebui să fie transmise Comisiei. Conectorul e-CODEX ar putea fi, de asemenea, echipat cu o funcţionalitate care să permită extragerea datelor statistice relevante.

(54)În cazurile în care datele privind numărul de audieri în cadrul cărora s-a utilizat videoconferinţa nu pot fi colectate în mod automat şi în scopul limitării sarcinii administrative suplimentare aferente colectării datelor, fiecare stat membru ar trebui să desemneze cel puţin o instanţă sau o autoritate competentă în scopul stabilirii unui eşantion de monitorizare. Instanţa sau autoritatea competentă desemnată ar trebui să aibă sarcina de a colecta şi de a furniza Comisiei astfel de date privind propriile audieri, ceea ce ar trebui să servească la estimarea cantităţii de date necesare pentru evaluarea prezentului regulament pentru un anumit stat membru. Instanţa sau autoritatea competentă desemnată ar trebui să aibă competenţa de a efectua audieri prin videoconferinţă în conformitate cu prezentul regulament. În domeniile în care nu instanţele sau parchetele sunt considerate autorităţi competente în înţelesul prezentului regulament, ci alte autorităţi, cum ar fi notarii, eşantionul de monitorizare desemnat ar trebui să fie reprezentativ şi pentru punerea în aplicare a prezentului regulament de către autorităţile respective.

(55)Aplicarea prezentului regulament nu aduce atingere separării puterilor şi independenţei justiţiei din statele membre şi nici drepturilor procedurale consacrate în cartă şi în dreptul Uniunii, cum ar fi directivele privind drepturile procedurale, şi anume Directivele 2010/64/UE (³²), 2012/13/UE (³³), 2013/48/UE (³⁴), (UE) 2016/343 (³⁵), (UE) 2016/800 (³⁶) şi (UE) 2016/1919 (³⁷) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, şi în special dreptului la interpretare, dreptului de a avea acces la un avocat, dreptului de a avea acces la dosarul cauzei, dreptului la asistenţă judiciară şi dreptului de a fi prezent la proces.

(56)Regulamentele (UE) 2016/679 şi (UE) 2018/1725, precum şi Directiva (UE) 2016/680 se aplică în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în cadrul sistemului informatic descentralizat. În vederea clarificării responsabilităţii pentru prelucrarea datelor cu caracter personal trimise sau primite prin intermediul sistemului informatic descentralizat, în prezentul regulament ar trebui să se indice cine trebuie să fie considerat "operator" în ceea ce priveşte datele cu caracter personal. În acest scop, ar trebui să se considere că fiecare entitate expeditoare sau destinatară a determinat separat scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal.

(57)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce priveşte crearea sistemului informatic descentralizat, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁸). Actele de punere în aplicare ar trebui să permită statelor membre să îşi adapteze sistemele informatice naţionale relevante în scopul conectării la sistemul informatic descentralizat.

(58)Întrucât obiectivele prezentului regulament, în special digitalizarea armonizată a cooperării judiciare transfrontaliere, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acţionând pe cont propriu, printre altele deoarece nu este posibil să se garanteze că sistemele informatice ale statelor membre şi ale organelor şi agenţiilor Uniunii sunt interoperabile, dar, prin acţiunea coordonată a Uniunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament decizie nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Obiect şi domeniu de aplicare

(1)Prezentul regulament stabileşte un cadru juridic uniform pentru utilizarea mijloacelor de comunicare electronică între autorităţile competente în cadrul procedurilor de cooperare judiciară în materie civilă, comercială şi penală şi pentru utilizarea mijloacelor de comunicare electronică între persoanele fizice sau juridice şi autorităţile competente în cadrul procedurilor judiciare în materie civilă şi comercială.

Art. 2: Definiţii

1."autoritate competentă" înseamnă o instanţă, un parchet, o autoritate centrală şi alte autorităţi competente care sunt definite în actele juridice enumerate în anexele I şi II, care sunt desemnate în aceste acte sau care fac obiectul unei notificări în conformitate cu aceste acte, precum şi organele şi agenţiile Uniunii care participă la procedurile de cooperare judiciară în conformitate cu actele juridice enumerate în anexa II. În sensul articolului 5, "autoritate competentă" înseamnă, de asemenea, orice instanţă sau altă autoritate care are, în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern, competenţa să efectueze audieri în materie civilă şi comercială prin videoconferinţă sau prin altă tehnologie de comunicare la distanţă. În sensul articolului 6, "autoritate competentă" înseamnă, de asemenea, orice instanţă sau altă autoritate care participă la procedurile prevăzute în actele juridice enumerate în anexa II;

CAPITOLUL II:COMUNICAREA DINTRE AUTORITĂŢILE COMPETENTE

Art. 3: Mijloace de comunicare între autorităţile competente

(1)Comunicarea realizată în temeiul actelor juridice enumerate în anexa I între autorităţile competente din state membre diferite, precum şi cea realizată în temeiul actelor juridice enumerate în anexa II între autorităţile competente din state membre diferite şi între o autoritate competentă naţională şi un organ sau o agenţie a Uniunii, inclusiv schimbul de formulare stabilite prin actele respective, se efectuează prin intermediul unui sistem informatic descentralizat securizat, eficient şi fiabil.

(2)Cu toate acestea, comunicarea poate fi efectuată de autorităţile competente prin mijloace de comunicare alternative în cazul în care comunicarea electronică prevăzută la alineatul (1) nu este posibilă ca urmare a:

(4)Alineatul (3) nu se aplică în cazul schimbului de formulare prevăzute de actele juridice enumerate în anexele I şi II.

În cazurile în care autorităţile competente din state membre diferite sunt prezente în acelaşi loc dintr-un stat membru în scopul de a oferi asistenţă cu privire la executarea procedurilor de cooperare judiciară în temeiul actelor juridice enumerate în anexa II, acestea pot face schimb de formulare prin alte mijloace adecvate, dacă acest lucru este necesar având în vedere urgenţa situaţiei. Autorităţile competente se asigură că schimbul de formulare menţionat în prezentul paragraf are loc într-un mod securizat şi fiabil.

CAPITOLUL III:COMUNICAREA DINTRE PERSOANELE FIZICE SAU JURIDICE ŞI AUTORITĂŢILE COMPETENTE ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ

Art. 4: Punctul de acces electronic european

(2)Punctul de acces electronic european poate fi utilizat pentru comunicarea electronică între persoane fizice sau juridice ori reprezentanţii acestora şi autorităţile competente în următoarele cazuri:

c)procedurile de recunoaştere, o hotărâre de încuviinţare a executării sau refuzarea recunoaşterii prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 650/2012, (UE) nr. 1215/2012 (³⁹) şi (UE) nr. 606/2013 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi în Regulamentele (CE) nr. 4/2009, (UE) 2016/1103 (⁴⁰), (UE) 2016/1104 (⁴¹) şi (UE) 2019/1111 ale Consiliului;

d)procedurile legate de eliberarea, rectificarea şi retragerea:

(4)Punctul de acces electronic european cuprinde informaţii pentru persoanele fizice şi juridice cu privire la dreptul lor la asistenţă judiciară, inclusiv în proceduri transfrontaliere. Acesta asigură, de asemenea, condiţiile pentru ca reprezentanţii lor să poată acţiona în numele lor. Punctul de acces electronic european le permite persoanelor fizice şi juridice, ori reprezentanţilor acestora, în cazurile menţionate la alineatul (2), să depună cereri, să formuleze solicitări, să trimită şi să primească informaţii relevante din punct de vedere procedural şi să comunice cu autorităţile competente sau să li se notifice sau comunice acte judiciare sau extrajudiciare.

(6)În cazul în care o persoană fizică sau juridică ori reprezentantul acesteia şi-a dat în prealabil consimţământul explicit pentru utilizarea punctului de acces electronic european ca mijloc de comunicare sau ca metodă de notificare sau comunicare, autorităţile competente comunică cu persoana fizică sau juridică respectivă sau cu reprezentantul acesteia în cazurile menţionate la alineatul (2) prin intermediul respectivului punct de acces şi îi pot notifica ori comunica acte prin intermediul respectivului punct de acces Fiecare consimţământ este specific procedurii în care este acordat şi se acordă separat în scopul comunicării şi în cel al notificării sau comunicării actelor. În cazul în care o persoană fizică sau juridică intenţionează să utilizeze punctul de acces electronic european din proprie iniţiativă pentru comunicare în cadrul unei proceduri, aceasta trebuie să fie în măsură să-şi exprime consimţământul în comunicarea iniţială respectivă.

CAPITOLUL IV:AUDIEREA PRIN VIDEOCONFERINŢĂ SAU ALTĂ TEHNOLOGIE DE COMUNICARE LA DISTANŢĂ

Art. 5: Participarea la o audiere prin videoconferinţă sau altă tehnologie de comunicare la distanţă în materie civilă şi comercială

(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice care reglementează utilizarea videoconferinţei sau a altei tehnologii de comunicare la distanţă în cadrul procedurilor desfăşurate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 861/2007, (UE) nr. 655/2014 şi (UE) 2020/1783 şi la cererea unei părţi ori a reprezentantului acesteia sau, dacă acest lucru este prevăzut de dreptul intern, din proprie iniţiativă, în cadrul procedurilor în materie civilă şi comercială, când una dintre părţi sau reprezentantul acesteia se află în alt stat membru, autoritatea competentă decide cu privire la participarea părţilor şi a reprezentanţilor acestora la o audiere prin videoconferinţă sau prin altă tehnologie de comunicare la distanţă, pe baza următoarelor elemente:

(3)În cazul în care înregistrarea audierilor este prevăzută de dreptul intern al statului membru în care se desfăşoară procedura, aceleaşi norme se aplică şi pentru audierile desfăşurate prin videoconferinţă sau altă tehnologie de comunicare la distanţă. Statele membre în care se desfăşoară procedura iau măsurile corespunzătoare, în conformitate cu dreptul intern, pentru a se asigura că aceste înregistrări sunt realizate şi stocate într-un mod securizat şi nu sunt difuzate public.

Art. 6: Audierea prin videoconferinţă sau prin altă tehnologie de comunicare la distanţă în materie penală

(1)Prezentul articol se aplică procedurilor desfăşurate în temeiul următoarelor acte juridice:

(2)În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru solicită (denumită în continuare "autoritatea competentă solicitantă") audierea unei persoane suspectate, acuzate sau condamnate ori a unei persoane afectate, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2018/1805, alta decât o persoană suspectată, acuzată sau condamnată, care este prezentă într-un alt stat membru în cadrul unei proceduri desfăşurate în temeiul actelor juridice enumerate la alineatul (1) al prezentului articol, autoritatea competentă a respectivului alt stat membru (denumită în continuare "autoritatea competentă solicitată") permite participarea persoanei în cauză la audiere prin videoconferinţă sau prin altă tehnologie de comunicare la distanţă, cu condiţia ca:

b)persoana suspectată, acuzată sau condamnată ori persoana afectată să-şi fi dat consimţământul cu privire la utilizarea videoconferinţei sau a altei tehnologii de comunicare la distanţă pentru audierea respectivă în conformitate cu cerinţele menţionate la al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf de la prezentul alineat.

Înainte de a-şi da consimţământul pentru utilizarea videoconferinţei sau a altei tehnologii de comunicare la distanţă, persoana suspectată sau acuzată trebuie să aibă posibilitatea de a solicita consultanţă din partea unui avocat în conformitate cu Directiva 2013/48/UE. Autorităţile competente furnizează persoanei care urmează să fie audiată informaţii cu privire la procedura de desfăşurare a unei audieri prin videoconferinţă sau altă tehnologie de comunicare la distanţă, precum şi cu privire la drepturile sale procedurale, inclusiv dreptul la interpretare şi dreptul de a avea acces la un avocat, înainte de a-şi da consimţământul.

(6)Înaintea audierii unui copil prin videoconferinţă sau altă tehnologie de comunicare la distanţă, se informează cu promptitudine titularii răspunderii părinteşti, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 punctul 2 din Directiva (UE) 2016/800, sau alt adult corespunzător, astfel cum este menţionat la articolul 5 alineatul (2) din directiva menţionată. Când decide dacă să audieze sau nu un copil prin videoconferinţă sau altă tehnologie de comunicare la distanţă, autoritatea competentă ţine seama de interesul superior al copilului.

(7)În cazul în care înregistrarea audierilor este prevăzută în dreptul intern al unui stat membru pentru cauzele interne, aceleaşi norme se aplică şi pentru audierile desfăşurate prin videoconferinţă sau altă tehnologie de comunicare la distanţă în cauzele transfrontaliere. Statul membru solicitant ia măsurile corespunzătoare, în conformitate cu dreptul intern, pentru a se asigura că aceste înregistrări sunt realizate şi stocate într-un mod securizat şi nu sunt difuzate public.

CAPITOLUL V:SERVICIILE DE ÎNCREDERE, EFECTELE JURIDICE ALE ACTELOR ÎN FORMAT ELECTRONIC ŞI PLATA ELECTRONICĂ A TAXELOR

Art. 7: Semnături electronice şi sigilii electronice

(3)În cazul în care un act transmis în cadrul unei comunicări electronice în cazurile menţionate la articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament necesită semnătura persoanei care transmite actul, persoana respectivă îndeplineşte această cerinţă:

CAPITOLUL VI:DISPOZIŢII PROCEDURALE ŞI EVALUARE

Art. 10: Adoptarea actelor de punere în aplicare de către Comisie

(1)Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind sistemul informatic descentralizat menţionat la articolul 3 alineatul (1) din prezentul regulament şi punctul de acces electronic european menţionat la articolul 4 alineatul (1) din prezentul regulament, în care prevede următoarele:

(3)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol se adoptă până la:

Art. 11: Formarea profesională

(1)Statele membre se asigură că profesioniştilor din domeniul justiţiei în cauză şi autorităţilor competente li se oferă formarea necesară pentru utilizarea eficientă a sistemului informatic descentralizat şi pentru utilizarea corespunzătoare a videoconferinţei sau a altei tehnologii de comunicare de la distanţă. Fără a aduce atingere independenţei justiţiei şi diferenţelor de organizare a sistemului judiciar din Uniune şi respectând în mod corespunzător independenţa profesiei juridice, statele membre încurajează o astfel de formare pentru judecători, procurori şi alţi profesionişti din domeniul justiţiei.

Art. 12: Software-ul de implementare de referinţă

Art. 13: Costurile sistemului informatic descentralizat, ale punctului de acces electronic european şi ale sistemelor informatice naţionale

Art. 14: Protecţia informaţiilor transmise

Art. 16: Monitorizare şi evaluare

(1)La patru ani de la data intrării în vigoare a actelor de punere în aplicare menţionate la articolul 10 alineatul (3) litera (d) şi, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport întocmit pe baza informaţiilor furnizate de statele membre Comisiei şi colectate de aceasta. Comisia include, de asemenea, o evaluare a efectului comunicării electronice asupra egalităţii armelor în contextul procedurilor civile şi penale transfrontaliere. Comisia evaluează cu precădere aplicarea articolului 5. Pe baza respectivei evaluări, Comisia prezintă, dacă este cazul, o propunere legislativă prin care obligă statele membre să pună la dispoziţie videoconferinţa sau altă tehnologie de comunicare la distanţă, specificând tehnologia relevantă şi standardele de interoperabilitate şi instituind cooperarea judiciară cu scopul de a oferi părţilor la proceduri acces la infrastructura necesară pentru utilizarea videoconferinţei sau a altei tehnologii de comunicare la distanţă în incintele autorităţilor competente din statul membru în care este prezentă o parte.

(2)Dacă nu se aplică o procedură de notificare echivalentă prevăzută în alte acte juridice ale Uniunii, statele membre transmit anual Comisiei următoarele informaţii relevante pentru evaluarea funcţionării şi a aplicării prezentului regulament:

c)în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a fiecăruia dintre actele de punere în aplicare menţionate la articolul 10 alineatul (3), timpul care a fost necesar pentru transmiterea informaţiilor referitoare la hotărârea privind recunoaşterea şi executarea unei hotărâri judecătoreşti ori a unei decizii judiciare sau, dacă nu este cazul, timpul care a fost necesar pentru transmiterea informaţiilor despre rezultatele executării unei astfel de hotărâri judecătoreşti sau decizii judiciare, în temeiul actelor juridice enumerate la punctele 1-7 şi 9-11 din anexa II, grupate pe acte juridice corespunzătoare, dacă sunt disponibile;

Art. 17: Informaţii care trebuie comunicate Comisiei

(1)Statele membre comunică Comisiei, până la 17 iulie 2024, următoarele informaţii în vederea punerii acestora la dispoziţie pe portalul european e-justiţie:

CAPITOLUL VII:MODIFICĂRI ADUSE ACTELOR JURIDICE DIN DOMENIUL COOPERĂRII JUDICIARE ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ

Art. 18: Modificarea Regulamentului (CE) nr. 805/2004

Art. 19: Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1896/2006

1.La articolul 7, alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

2.La articolul 7 alineatul (6), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

3.La articolul 13 se adaugă următorul alineat:

4.Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(b)la alineatul (5), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

Art. 20: Modificarea Regulamentului (CE) nr. 861/2007

1.La articolul 4, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Reclamantul iniţiază procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere, utilizând formularul de cerere tip A prevăzut în anexa I la prezentul regulament şi prin depunerea sau trimiterea acestuia în mod direct la instanţa competentă, prin poştă, prin mijloacele electronice de comunicare prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2023/2844 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*4) sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru în care s-a iniţiat procedura, cum ar fi prin fax sau e-mail. Formularul de cerere include o descriere a probelor care susţin cererea şi este însoţit, dacă este cazul, de orice documente justificative relevante.

3.La articolul 13 alineatul (1), litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:

5.La articolul 13, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

a) prin mijloace electronice, cu confirmare de primire, în cazul în care aceste mijloace sunt disponibile din punct de vedere tehnic şi admisibile în conformitate cu normele procedurale ale statului membru în care se desfăşoară procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă în cauză, cu condiţia ca partea sau persoana în cauză să fi acceptat în prealabil astfel de mijloace de comunicare sau ca partea sau persoana în cauză să aibă, în conformitate cu normele procedurale ale statului membru în care aceasta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită, obligaţia legală de a accepta astfel de mijloace de comunicare; ori

Art. 21: Modificarea Regulamentului (UE) nr. 606/2013

1.La articolul 8 alineatul (2), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"Atunci când persoana care reprezintă ameninţarea îşi are reşedinţa în statul membru de origine, notificarea se efectuează în conformitate cu dreptul statului membru respectiv. Atunci când persoana care reprezintă ameninţarea îşi are reşedinţa într-un stat membru diferit de statul membru de origine, notificarea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire ori printr-un mijloc echivalent sau prin modalităţile electronice de notificare sau comunicare prevăzute la articolele 19 şi 19a din Regulamentul (UE) 2020/1784 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*6). Atunci când persoana care reprezintă ameninţarea îşi are reşedinţa într-o ţară terţă, notificarea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau printr-un mijloc echivalent.

2.La articolul 11 alineatul (4), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"Atunci când persoana care reprezintă ameninţarea îşi are reşedinţa în statul membru solicitat, notificarea se efectuează în conformitate cu dreptul statului membru respectiv. Atunci când persoana care reprezintă ameninţarea îşi are reşedinţa într-un stat membru diferit de statul membru solicitat, notificarea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire ori printr-un mijloc echivalent sau prin modalităţile electronice de notificare sau comunicare prevăzute la articolele 19 şi 19a din Regulamentul (UE) 2020/1784. Atunci când persoana care reprezintă ameninţarea îşi are reşedinţa într-o ţară terţă, notificarea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau printr-un mijloc echivalent."

Art. 22: Modificarea Regulamentului (UE) nr. 655/2014

1.La articolul 8, alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

3.Articolul 29 se înlocuieşte cu următorul text:

4.Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

(b)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Cu excepţia cazurilor în care cererea a fost înaintată de debitor în temeiul articolului 34 alineatul (1) litera (a) sau al articolului 35 alineatul (3), hotărârea privind cererea se emite după ce ambelor părţi li s-a dat posibilitatea să îşi prezinte cauza, inclusiv prin mijloacele adecvate ale tehnologiei comunicaţiilor care sunt disponibile şi acceptate în temeiul dreptului intern al fiecărui stat membru implicat sau prin mijloacele electronice de comunicare prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/2844."

Art. 23: Modificarea Regulamentului (UE) 2015/848

1.La articolul 42 alineatul (3), prima teză se înlocuieşte cu următorul text:

2.Articolul 53 se înlocuieşte cu următorul text:

Art. 24: Modificarea Regulamentului (UE) 2020/1784

1.La articolul 12, alineatul (7) se înlocuieşte cu următorul text:

"(7) În sensul alineatelor (1) şi (2), agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari, în situaţiile în care notificarea sau comunicarea este efectuată în conformitate cu articolul 17, precum şi autoritatea sau persoana, în situaţiile în care notificarea sau comunicarea este efectuată în conformitate cu articolul 18, 19, 19a sau 20, informează destinatarul că acesta poate refuza să accepte actul şi că fie formularul L din anexa I, fie o declaraţie scrisă de refuz trebuie să fie returnată respectivilor agenţi sau funcţionari, ori respectivei autorităţi sau respectivei persoane, după caz."

3.Se introduce următorul articol:

(1) Notificarea sau comunicarea actelor judiciare poate fi efectuată direct către o persoană care are o adresă cunoscută în scopul notificării sau al comunicării în alt stat membru prin intermediul punctului de acces electronic european creat în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2023/2844 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*9), cu condiţia ca destinatarul să îşi fi dat în prealabil consimţământul expres pentru utilizarea respectivului mijloc electronic în scopul notificării sau comunicării de acte în cursul procedurilor judiciare în cauză.

CAPITOLUL VIII:MODIFICĂRI ADUSE ACTELOR JURIDICE DIN DOMENIUL COOPERĂRII JUDICIARE ÎN MATERIE PENALĂ

Art. 25: Modificarea Regulamentului (UE) 2018/1805

5.La articolul 10, alineatele (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:

6.La articolul 12, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

"(2) Ţinând cont de circumstanţele cazului, autoritatea de executare poate prezenta o cerere motivată autorităţii emitente pentru a limita perioada în care bunurile urmează a fi indisponibilizate. O astfel de cerere, inclusiv eventualele informaţii justificative relevante, se transmite direct autorităţii emitente. Atunci când examinează o astfel de cerere, autoritatea emitentă ţine seama de toate interesele, inclusiv de cele ale autorităţii de executare. Autoritatea emitentă răspunde cât mai curând posibil la cerere. În cazul în care autoritatea emitentă nu este de acord cu limitarea, aceasta informează autoritatea de executare cu privire la motivele sale. În acest caz, bunurile rămân indisponibilizate în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care autoritatea emitentă nu răspunde în termen de şase săptămâni de la primirea cererii, autoritatea de executare nu mai este obligată să execute ordinul de indisponibilizare."

12.La articolul 21, alineatele (3) şi (4) se înlocuiesc cu următorul text:

13.La articolul 25:

(b)se adaugă următoarele alineate:

14.La articolul 27, alineatele (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:

CAPITOLUL IX:DISPOZIŢII FINALE

Art. 26: Intrarea în vigoare şi aplicarea

ANEXA I:Acte juridice din domeniul cooperării judiciare în materie civilă şi comercială

ANEXA II:Acte juridice din domeniul cooperării judiciare în materie penală