Regulamentul 2551/20-nov-2025 de completare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului prin specificarea condiţiilor pentru acordarea acreditării verificatorilor, pentru controlul şi monitorizarea verificatorilor acreditaţi, pentru retragerea acreditării şi pentru recunoaşterea reciprocă şi evaluarea la nivel de omologi a organismelor de acreditare
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 22 Decembrie 2025
Regulamentul 2551/20-nov-2025 de completare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului prin specificarea condiţiilor pentru acordarea acreditării verificatorilor, pentru controlul şi monitorizarea verificatorilor acreditaţi, pentru retragerea acreditării şi pentru recunoaşterea reciprocă şi evaluarea la nivel de omologi a organismelor de acreditare
Dată act: 20-nov-2025
Emitent: Comisia Europeana
(Text cu relevanţă pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului din 10 mai 2023 privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră (1), în special articolul 18 alineatul (3),
(1)JO L 130, 16.5.2023, p. 52, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/956/oj.
întrucât:
(1)În temeiul Regulamentului (UE) 2023/956, atunci când emisiile încorporate în mărfurile importate pe teritoriul vamal al Uniunii începând cu 2026 sunt determinate pe baza valorilor reale, ele trebuie verificate de un verificator.
(2)În conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/956, mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) completează schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) instituită în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2). Asigurarea coerenţei şi a consecvenţei între cerinţele de acreditare şi verificare din cadrul CBAM şi cele aplicabile EU ETS va consolida sinergiile dintre cele două instrumente şi va reduce sarcina administrativă pentru verificatori, organismele naţionale de acreditare şi autorităţile competente.
(2)Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2003/87/oj).
(3)Potrivit Regulamentului (UE) 2023/956, organismele naţionale de acreditare desemnate de fiecare stat membru în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (3) au sarcina de acreditare a verificatorilor. Pentru a asigura faptul că sunt acreditaţi numai solicitanţii care sunt în măsură să efectueze verificarea emisiilor încorporate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/956 cu competenţa şi cunoştinţele necesare, este necesar să se stabilească cerinţe privind competenţa verificatorilor şi activităţile pe care aceştia trebuie să le poată desfăşura din momentul acreditării.
(3)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2008/765/oj).
(4)Pentru a asigura coerenţa cu cerinţele de acreditare şi de verificare aplicabile EU ETS şi pentru a ţine seama de particularităţile CBAM, este necesar să se specifice cerinţele în materie de competenţe şi activităţile pe care verificatorii trebuie să le desfăşoare în temeiul prezentului regulament, în mod similar cu activităţile şi cerinţele prevăzute în cadrul EU ETS. Pentru a asigura o procedură eficace de depunere a cererilor, este, de asemenea, necesar să se stabilească norme pentru depunerea cererii de acreditare prin care solicitanţii să îşi demonstreze competenţa tehnică.
(5)Pentru a ţine seama de standardele aplicabile la nivel internaţional, pentru a asigura coerenţa cu normele aplicabile EU ETS şi pentru a evita orice suprapunere inutilă a procedurilor, este oportun să se utilizeze cele mai bune practici care rezultă din aplicarea standardelor armonizate relevante adoptate de Comitetul European de Standardizare pe baza unei cereri formulate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (4). Prin urmare, este oportun să se prevadă respectarea anumitor standarde armonizate relevante, completate de cerinţe suplimentare şi specifice prevăzute în prezentul regulament.
(4)Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE şi 93/15/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE şi 2009/105/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului şi a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2012/1025/oj).
(6)Pentru a respecta principiul neconcurenţei între organismele naţionale de acreditare, solicitanţii trebuie să solicite acreditarea în statul membru în care sunt stabiliţi. Cu toate acestea, este necesar să se asigure faptul că solicitanţii pot solicita acreditarea într-un alt stat membru în cazul în care în statul lor membru nu există un organism naţional de acreditare sau dacă organismul naţional de acreditare nu are competenţa de a asigura serviciile de acreditare solicitate.
(7)Pentru a mări numărul de solicitanţi eligibili, a reduce costurile pentru verificatorii stabiliţi în ţări terţe şi a permite operatorilor să utilizeze serviciile de verificare, este necesar ca o persoană juridică care nu este stabilită într-un stat membru să poată prezenta o cerere de acreditare oricărui organism naţional de acreditare. În cazul în care, din cauza lipsei de capacitate sau din alte motive conexe, organismul naţional de acreditare nu este în măsură să prelucreze cererea unui solicitant stabilit într-o ţară terţă, el trebuie să furnizeze solicitantului motive justificate în mod corespunzător, precum şi o listă a organismelor naţionale de acreditare care ar putea fi în măsură să prelucreze cererea.
(8)Organismele naţionale de acreditare trebuie să se asigure că verificatorii deţin competenţa necesară pentru a înţelege procesele tehnice desfăşurate de instalaţii şi pentru a evalua limitele specifice de monitorizare şi raportare ale unei instalaţii în funcţie de mărfurile produse. În acest scop, trebuie creat un domeniu de acreditare separat pentru fiecare grupă de activităţi CBAM relevantă, astfel încât organismele naţionale de acreditare să poată evalua competenţa şi performanţa verificatorului pe baza unor criterii specifice, în funcţie de domeniul specific de acreditare.
(9)Pentru a evita suprapunerea proceselor şi o sarcină administrativă excesivă, menţinând în acelaşi timp soliditatea procesului de acreditare, verificatorii care sunt deja acreditaţi pentru o grupă de activităţi relevantă în cadrul EU ETS în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei (5) trebuie să poată solicita o extindere a domeniului lor de acreditare la certificatele de acreditare CBAM corespunzătoare. Pentru a permite organismelor naţionale de acreditare să ia în considerare grupele corespunzătoare de activităţi din cadrul EU ETS, este necesar să se identifice astfel de grupe de activităţi corespunzătoare.
(5)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind verificarea datelor şi acreditarea verificatorilor în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 334, 31.12.2018, p. 94, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2018/2067/oj).
(10)Pentru a se asigura faptul că organismele naţionale de acreditare sunt în măsură să desfăşoare în mod adecvat activităţile de acreditare, este necesar să se stabilească norme şi cerinţe pentru evaluarea cererilor de acreditare.
(11)Pentru a permite organismelor naţionale de acreditare să asigure controlul şi monitorizarea verificatorilor şi pentru a asigura faptul că verificatorii îşi menţin competenţa tehnică de a îndeplini sarcina care le-a fost încredinţată, este necesar să se specifice activităţile de supraveghere pe care trebuie să le desfăşoare organismele naţionale de acreditare. În cazul în care concluzionează că verificatorul nu a îndeplinit cerinţele şi nu a efectuat activităţile de verificare în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2023/956 şi cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546 al Comisiei (6), organismul naţional de acreditare trebuie să poată adopta măsuri administrative, inclusiv suspendarea sau retragerea acreditării sau restrângerea domeniului de acreditare.
(6)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546 al Comisiei din 10 decembrie 2025 privind aplicarea principiilor de verificare a emisiilor încorporate declarate în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L, 2025/2546, 22.12.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2025/2546/oj).
(12)Pentru a asigura controlul şi monitorizarea eficientă a verificatorilor, este oportun să se stabilească norme pentru schimbul de informaţii între verificator şi organismul naţional de acreditare care l-a acreditat, organismul naţional de acreditare şi autoritatea competentă a unui stat membru, precum şi între autorităţile competente şi Comisie. Aceste schimburi de informaţii trebuie să fie reglementate de cele mai stricte garanţii de confidenţialitate şi secret profesional şi să fie gestionate în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern aplicabil.
(13)În cazul în care un stat membru nu instituie un organism naţional de acreditare sau nu desfăşoară activităţi de acreditare în sensul prezentului regulament, pentru a asigura monitorizarea eficientă a verificatorilor, autoritatea competentă trebuie să comunice orice plângere primită cu privire la un verificator acreditat de un alt organism naţional de acreditare acestuia din urmă, precum şi informaţii privind examinarea rapoartelor de verificare altor autorităţi competente şi Comisiei prin intermediul registrului CBAM.
(14)Pentru a asigura faptul că informaţiile privind verificatorii acreditaţi din registrul CBAM sunt fiabile şi actualizate, organismele naţionale de acreditare trebuie să notifice autorităţii competente orice modificare a acreditării unui verificator.
(15)Pentru a sprijini examinarea rapoartelor de verificare, organismul naţional de acreditare trebuie să facă periodic schimb de informaţii cu autoritatea competentă cu privire la activităţile planificate pentru verificatori şi la rezultatele controlului acestor activităţi. Autoritatea competentă trebuie să comunice aceste informaţii Comisiei şi altor autorităţi competente prin intermediul registrului CBAM. La rândul său, autoritatea competentă trebuie, de asemenea, să comunice organismului naţional de acreditare orice informaţii relevante din examinarea rapoartelor de verificare pentru a sprijini activităţile de acreditare ale acestuia legate de controlul şi monitorizarea verificatorilor.
(16)Pentru a asigura buna funcţionare a acreditării şi verificării, statele membre şi autorităţile competente trebuie să recunoască echivalenţa serviciilor organismelor naţionale de acreditare care au fost supuse cu succes unei evaluări la nivel de omologi sau care au început o evaluare la nivel de omologi în cursul căreia nu a fost identificată nicio neregulă şi trebuie să accepte certificatele de acreditare şi rapoartele de verificare ale verificatorilor acreditaţi de respectivele organisme naţionale de acreditare.
(17)Organismele naţionale de acreditare care demonstrează conformitatea cu prezentul regulament şi care au fost deja supuse cu succes evaluării la nivel de omologi înainte de data aplicării prezentului regulament trebuie să fie considerate ca îndeplinind cerinţele procedurale relevante şi să fie scutite de obligaţia de a se supune unei noi evaluări la nivel de omologi în conformitate cu regulamentul.
(18)În cazul în care rezultatul evaluării la nivel de omologi este negativ, pentru a atenua orice incertitudine cu privire la recunoaşterea reciprocă a certificatelor de acreditare sau a rapoartelor de verificare, organismul naţional de acreditare trebuie să fie împiedicat să furnizeze orice servicii de acreditare.
(19)Atunci când sunt prelucrate date cu caracter personal în contextul aplicării prezentului regulament delegat, se aplică Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (7).
(7)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2016/679/oj).
(20)Întrucât prezentul regulament stabileşte dispoziţii privind acreditarea verificatorilor care desfăşoară activităţi legate de emisiile de gaze cu efect de seră eliberate începând cu 1 ianuarie 2026, el trebuie să se aplice de la data respectivă.
(21)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (8) şi a emis un aviz la 13 noiembrie 2025,
(8)Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1725/oj).
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1: Definiţii
În sensul prezentului regulament, pe lângă definiţiile prevăzute la articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546 şi la articolul 1 şi în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 al Comisiei (9), se aplică următoarele definiţii:
(9)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 al Comisiei din 10 decembrie 2025 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte metodele de calculare a emisiilor încorporate în mărfuri (JO L, 2025/2547, 22.12.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2025/2547/oj).
1."verificator" înseamnă o persoană juridică care desfăşoară activităţi de verificare în temeiul prezentului regulament şi care este acreditată de un organism naţional de acreditare în sensul Regulamentului (UE) 2023/956 la momentul emiterii unui raport de verificare;
2."verificare" înseamnă activităţile desfăşurate de un verificator pentru a emite un raport de verificare în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (UE) 2023/956 şi al Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2546;
3."domeniul de acreditare" înseamnă grupele de activităţi CBAM menţionate în anexa I la prezentul regulament pentru care se solicită sau a fost acordată acreditarea;
4."risc inerent" înseamnă susceptibilitatea unui parametru din raportul privind emisiile al unui operator de a conţine inexactităţi care pot fi materiale, la nivel individual sau când sunt agregate cu alte inexactităţi, înainte de a lua în considerare efectul oricăror activităţi de control asociate;
5."activităţi de control" înseamnă acţiunile desfăşurate sau măsurile puse în aplicare de operator pentru a reduce riscurile inerente;
6."risc de control" înseamnă susceptibilitatea unui parametru din raportul privind emisiile al unui operator de a conţine inexactităţi care pot fi materiale, la nivel individual sau când sunt agregate cu alte inexactităţi, şi care nu vor fi împiedicate sau identificate şi corectate la timp de sistemul de control;
7."risc de verificare" înseamnă riscul, cauzat fie de riscul inerent, fie de riscul de control, fie de riscul ca verificatorul să nu detecteze o inexactitate materială, ca verificatorul să emită un aviz de verificare incorect atunci când raportul privind emisiile al unui operator conţine inexactităţi materiale;
8."nivel de asigurare" înseamnă nivelul de asigurare oferit de verificator cu privire la raportul de verificare pe baza obiectivului de reducere a riscului de verificare în conformitate cu circumstanţele angajamentului de verificare;
9."asigurare rezonabilă" înseamnă un nivel de asigurare ridicat, dar nu absolut, exprimat sub formă de afirmaţie în avizul de verificare, cu privire la faptul că raportul privind emisiile al operatorului supus verificării conţine sau nu inexactităţi materiale;
10."sit" înseamnă instalaţia la care se referă raportul privind emisiile al operatorului care face obiectul verificării;
11."auditor CBAM principal" înseamnă un auditor însărcinat cu îndrumarea şi supravegherea echipei de verificare şi care este responsabil de efectuarea verificării raportului privind emisiile al unui operator şi de raportarea în această privinţă;
12."auditor CBAM" înseamnă un membru al unei echipe de verificare care este responsabil de efectuarea verificării raportului privind emisiile al unui operator;
13."evaluator" înseamnă o persoană desemnată de un organism naţional de acreditare să efectueze, individual sau în cadrul unei echipe de evaluare, o evaluare a unui verificator în temeiul prezentului regulament.
Art. 2: Domeniul de aplicare al evaluării de către organismele naţionale de acreditare
Organismul naţional de acreditare evaluează dacă persoana juridică care solicită acreditarea (denumit în continuare "solicitantul") sau verificatorul:
a)îndeplineşte cerinţele de competenţă prevăzute în secţiunea 1 din anexa II, inclusiv standardul armonizat menţionat în secţiunea 1.5.1 din anexa II;
b)desfăşoară activităţile de verificare prevăzute în secţiunea 2 din anexa II la prezentul regulament în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2023/956 şi cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.
Art. 3: Cererea de acreditare
(1)Un solicitant care este stabilit în temeiul dreptului intern al unui stat membru solicită organismului naţional de acreditare al statului membru respectiv să îi acorde acreditarea în conformitate cu prezentul regulament.
Prin derogare de la primul paragraf, solicitantul care este stabilit în temeiul dreptului intern al unui stat membru solicită unui alt organism naţional de acreditare decât cel din statul său membru de stabilire să îi acorde acreditarea în oricare dintre următoarele situaţii:
a)în cazul în care statul membru în care este stabilit a decis să nu înfiinţeze un organism naţional de acreditare şi nu a recurs la organismul naţional de acreditare al unui alt stat membru;
b)în cazul în care organismele naţionale de acreditare menţionate la primul paragraf nu acordă acreditări în legătură cu activităţile de verificare pentru care se solicită acreditarea;
c)în cazul în care organismele naţionale de acreditare menţionate la primul paragraf nu au fost supuse cu succes unei evaluări la nivel de omologi în ceea ce priveşte grupele de activităţi pentru care se solicită acreditarea.
(2)Un solicitant care nu este stabilit în temeiul dreptului intern al unui stat membru solicită organismului naţional de acreditare al oricărui stat membru care acordă acreditări în conformitate cu prezentul regulament să îi acorde acreditarea.
(3)Cererile de acreditare vizează una sau mai multe grupe de activităţi CBAM enumerate în anexa I.
(4)Odată cu cererea, solicitantul menţionat la alineatele (1) şi (2) pune la dispoziţia organismului naţional de acreditare următoarele documente:
a)o descriere a competenţei solicitantului de a efectua procedurile şi procesele menţionate în secţiunea 1.5.1 din anexa II şi a sistemului de management al calităţii menţionat în secţiunea 1.5.2 din anexa respectivă;
b)o descriere a criteriilor de competenţă menţionate în secţiunea 1.1.1 al doilea paragraf literele (a) şi (b) din anexa II, rezultatele procesului de garantare a competenţelor menţionat în secţiunea respectivă şi alte documente relevante privind competenţa întregului personal implicat în activităţile de verificare, astfel cum se menţionează în secţiunile 1.2 şi 1.3 din anexa II;
c)o descriere a procesului menit să garanteze în permanenţă imparţialitatea şi independenţa, astfel cum se menţionează în secţiunea 1.7.5 din anexa II, inclusiv evidenţe relevante privind imparţialitatea şi independenţa solicitantului şi ale personalului acestuia;
d)lista experţilor tehnici în materie de verificare şi a personalului-cheie implicat în verificarea rapoartelor privind emisiile ale operatorilor;
e)o descriere a procedurilor şi proceselor menţionate în secţiunea 1.5.1 din anexa II, inclusiv a celor privind documentaţia internă de verificare menţionată în secţiunea 2.16 din anexa II;
f)evidenţele menţionate în secţiunea 1.6 din anexa II;
g)dacă este cazul, orice dovadă relevantă a competenţei dovedite în aplicarea standardului internaţional menţionat în secţiunea 1.5 din anexa II, recunoscută de un organism naţional de acreditare sau de un organism de acreditare dintr-o ţară terţă.
(5)După primirea cererii de acreditare, organismul naţional de acreditare poate cere solicitantului să prezinte orice alte informaţii pe care organismul naţional de acreditare le consideră necesare pentru evaluarea cererii.
(6)În cazul în care organismul naţional de acreditare furnizează servicii de acreditare în temeiul prezentului regulament, dar nu este în măsură să efectueze acreditarea unui solicitant stabilit într-o ţară terţă, respectivul organism naţional de acreditare furnizează solicitantului, fără întârzieri nejustificate după primirea unei cereri de acreditare, un răspuns justificat în mod corespunzător, precizând motivele pentru care nu a efectuat acreditarea, precum şi lista organismelor naţionale de acreditare care ar putea desfăşura procesul de acreditare.
Organismul recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi menţionate la articolul 24 facilitează schimbul de informaţii între organismele naţionale de acreditare prin menţinerea unei liste a organismelor naţionale de acreditare care furnizează servicii de acreditare pentru CBAM şi a organismelor naţionale de acreditare care pot desfăşura procesul de acreditare pentru solicitanţii stabiliţi într-o ţară terţă.
Art. 4: Cereri de acreditare din partea solicitanţilor acreditaţi în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067
Un solicitant acreditat în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067 pentru grupa de activităţi relevantă enumerată în anexa I la prezentul regulament poate solicita o extindere a domeniului său de acreditare la grupele de activităţi CBAM corespunzătoare enumerate în anexa respectivă.
Cererea de extindere a domeniului de acreditare se înaintează organismului naţional de acreditare desemnat în conformitate cu articolul 3 alineatul (1).
Art. 5: Evaluarea cererilor de acordare a acreditării
(1)Atunci când evaluează cererile de acreditare, organismul naţional de acreditare întreprinde următoarele acţiuni:
a)examinează informaţiile furnizate de solicitant în temeiul articolului 3;
b)efectuează o vizită la faţa locului la sediul solicitantului pentru a examina un eşantion reprezentativ din documentaţia internă de verificare şi pentru a evalua punerea în aplicare a sistemului de management al calităţii aplicat de solicitant, precum şi procedurile şi procesele legate de activităţile de verificare menţionate în secţiunea 1.5 din anexa II;
c)observă performanţa şi competenţa unui număr reprezentativ de membri ai personalului solicitantului implicaţi în verificarea rapoartelor privind emisiile ale operatorilor pentru a se asigura că aceştia îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2023/956 şi cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.
(2)În cursul evaluării, organismul naţional de acreditare ia în considerare următoarele:
a)complexitatea domeniului de acreditare;
b)complexitatea sistemului de management al calităţii menţionat în secţiunea 1.5.2 din anexa II;
c)procedurile şi informaţiile privind procesele menţionate în secţiunea 1.5.1 din anexa II;
d)zonele geografice în care solicitantul efectuează sau intenţionează să efectueze verificări;
e)dacă solicitantul este acreditat sau nu în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067 pentru grupa de activităţi relevantă enumerată în anexa I.
Organismul naţional de acreditare poate lua în considerare, de asemenea, orice dovadă relevantă furnizată de solicitant în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (g).
(3)În cazul în care solicitantul decide să externalizeze anumite activităţi de verificare în conformitate cu secţiunea 1.7.4 din anexa II, organismul naţional de acreditare poate desfăşura, în plus, activităţile menţionate la alineatul (1) literele (b) şi (c) de la prezentul articol la sediul organismului extern.
(4)Organismul naţional de acreditare raportează solicitantului constatările sale şi eventualele neregularităţi şi solicită un răspuns.
(5)Solicitantul ia măsurile corective necesare pentru a remedia eventualele neregularităţi raportate în temeiul alineatului (4) şi transmite un răspuns, indicând acţiunile pe care le-a întreprins sau pe care plănuieşte să le întreprindă în termenul stabilit de organismul naţional de acreditare pentru a remedia neregularităţile identificate.
(6)Organismul naţional de acreditare examinează răspunsul dat de solicitant în temeiul alineatului (5).
(7)În cazul în care consideră că răspunsul solicitantului sau acţiunile întreprinse sunt insuficiente sau ineficace, organismul naţional de acreditare îi cere solicitantului să furnizeze informaţii suplimentare sau să ia măsuri suplimentare.
Organismul naţional de acreditare poate să solicite dovezi care să ateste că măsurile corective au fost puse efectiv în aplicare sau poate să efectueze o evaluare ulterioară în acest sens.
Art. 6: Decizia privind acreditarea şi certificatul de acreditare
(1)În cazul în care decide să acorde sau să reînnoiască o acreditare sau să extindă domeniul unei acreditări, organismul naţional de acreditare eliberează un certificat de acreditare în acest sens.
(2)Certificatul de acreditare conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)identitatea organismului naţional de acreditare;
b)denumirea şi identificarea unică a acreditării verificatorului;
c)domeniul de acreditare şi grupele de activităţi;
d)ţara de stabilire a organismului naţional de acreditare şi a verificatorului;
e)data intrării în vigoare a acreditării şi data expirării acesteia;
f)o trimitere la documentele normative utilizate pentru evaluare.
(3)Certificatul de acreditare este valabil pentru o perioadă de maximum cinci ani de la data eliberării sale de către organismul naţional de acreditare.
Art. 7: Reevaluarea
(1)Înainte de expirarea unui certificat de acreditare pe care l-a emis, organismul naţional de acreditare reevaluează verificatorul în cauză pentru a stabili dacă valabilitatea certificatului poate fi prelungită.
(2)Organismul naţional de acreditare îşi planifică reevaluarea într-un mod care să îi permită să evalueze eşantioane reprezentative ale activităţilor verificatorului care fac obiectul certificatului.
(3)Organismul naţional de acreditare efectuează reevaluarea verificatorilor în conformitate cu articolul 2.
Art. 8: Extinderea domeniului de acreditare
Ca răspuns la cererea unui verificator de extindere a domeniului unei acreditări acordate, organismul naţional de acreditare stabileşte dacă verificatorul îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 2 pentru extinderea solicitată a domeniului său de acreditare.
Art. 9: Suspendarea şi retragerea acreditării şi restrângerea domeniului de acreditare
(1)Fără a aduce atingere alineatelor (2), (3) şi (4) de la prezentul articol, organismul naţional de acreditare poate suspenda sau retrage o acreditare sau poate restrânge domeniul de acreditare al unui verificator, în cazul în care verificatorul nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul (UE) 2023/956 sau în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.
(2)Organismul naţional de acreditare suspendă sau retrage acreditarea sau restrânge domeniul de acreditare al unui verificator la solicitarea acestuia.
(3)Organismul naţional de acreditare suspendă acreditarea sau restrânge domeniul de acreditare al unui verificator, în cazul în care verificatorul:
a)a săvârşit o încălcare gravă a cerinţelor prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul (UE) 2023/956 sau în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546;
b)nu a respectat, în mod persistent şi repetat, cerinţele prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul (UE) 2023/956 sau în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546;
c)a încălcat orice alte condiţii specifice stabilite de către organismul naţional de acreditare.
(4)Organismul naţional de acreditare retrage acreditarea unui verificator în cazul în care:
a)verificatorul nu a remediat deficienţele care au stat la baza unei decizii de suspendare a acreditării;
b)un membru al personalului de conducere al verificatorului sau un membru al personalului verificatorului implicat în activităţile de verificare desfăşurate în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956 a fost găsit vinovat de fraudă;
c)verificatorul a furnizat în mod intenţionat informaţii false sau a ascuns în mod intenţionat informaţii.
(5)Un verificator poate contesta în faţa organismului naţional de acreditare o decizie a respectivului organism naţional de acreditare de a suspenda sau a retrage o acreditare sau de a restrânge domeniul de acreditare în conformitate cu alineatele (1), (3) şi (4).
(6)Deciziile unui organism naţional de acreditare de a suspenda sau de a retrage acreditarea sau de a restrânge domeniul de acreditare intră în vigoare la data la care sunt notificate verificatorului.
(7)Organismul naţional de acreditare revocă decizia de suspendare a unui certificat de acreditare în cazul în care ajunge la concluzia că verificatorul îndeplineşte cerinţele prezentului regulament, ale Regulamentului (UE) 2023/956 şi ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2546.
Art. 10: Cerinţe de competenţă aplicabile evaluatorilor
Organismul naţional de acreditare se asigură că persoanele desemnate să efectueze evaluarea au următoarele competenţe sau cunoştinţe:
a)cunoştinţe privind acreditarea, activităţile de verificare şi monitorizarea şi calcularea emisiilor încorporate în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (UE) 2023/956, al Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2025/2547 şi (UE) 2025/2546, cunoştinţe privind colectarea, monitorizarea şi raportarea datelor relevante pentru alocarea cu titlu gratuit în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2620 al Comisiei (10) şi cunoştinţe privind alte acte legislative, standarde armonizate şi orientări aplicabile;
(10)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2620 al Comisiei din 16 decembrie 2025 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte calcularea ajustării alocării cu titlu gratuit a numărului de certificate CBAM care urmează să fie restituite (JO L, 2025/2620, 22.12.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2025/2620/oj).
b)competenţa şi înţelegerea necesare pentru evaluarea activităţilor de verificare menţionate în secţiunea 2 din anexa II la prezentul regulament;
c)pentru domeniul de acreditare LI menţionat în anexa I la prezentul regulament, competenţa tehnică şi înţelegerea necesare pentru a evalua dovezile necesare pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor prevăzute în secţiunea 5 primul paragraf literele (a)-(d) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;
d)pentru domeniul de acreditare LII menţionat în anexa I la prezentul regulament, competenţa tehnică şi înţelegerea necesare pentru a evalua dovezile necesare pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor prevăzute în secţiunea 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;
e)cunoştinţe în materie de auditare a datelor şi a informaţiilor, astfel cum se menţionează în secţiunea 1.2 al patrulea paragraf litera (b) din anexa II la prezentul regulament.
Art. 11: Experţi tehnici în acreditare
(1)Dacă este necesar, organismul naţional de acreditare poate implica experţi tehnici în acreditare pentru evaluarea activităţilor de verificare desfăşurate de verificatori.
(2)Pe lângă cunoştinţele şi expertiza cu privire la un anumit subiect, experţii tehnici în acreditare trebuie să aibă cunoştinţe cu privire la următoarele:
a)cunoştinţe privind acreditarea, activităţile de verificare şi monitorizarea şi calcularea emisiilor încorporate în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (UE) 2023/956, al Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2025/2547 şi (UE) 2025/2546, cunoştinţe privind colectarea, monitorizarea şi raportarea datelor relevante pentru alocarea cu titlu gratuit în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2620 şi cunoştinţe privind alte acte legislative, standarde şi orientări aplicabile;
b)cunoştinţe privind activităţile de verificare efectuate de verificatori, menţionate în secţiunea 2 din anexa II la prezentul regulament.
Art. 12: Accesul la informaţii, confidenţialitatea şi secretul profesional
(1)Organismul naţional de acreditare pune la dispoziţia publicului şi actualizează cu regularitate informaţii privind activităţile sale de acreditare desfăşurate în temeiul prezentului regulament.
(2)Organismul naţional de acreditare ia măsurile necesare pentru a proteja confidenţialitatea informaţiilor obţinute în cursul activităţilor de evaluare în temeiul prezentului regulament.
În cazul în care organismul naţional de acreditare primeşte informaţii referitoare la raportul privind emisiile al unui operator sau la un raport de verificare, inclusiv în temeiul articolelor 16 şi 21, aceste informaţii intră sub incidenţa obligaţiei de păstrare a secretului profesional, iar organismul naţional de acreditare nu le divulgă niciunei alte persoane sau autorităţi, cu excepţia cazului în care acest lucru este impus de dreptul Uniunii sau de dreptul intern.
Art. 13: Cerinţe generale privind controlul
Pe durata valabilităţii unui certificat de acreditare, verificatorii continuă să îndeplinească cerinţele prevăzute în secţiunea 1 din anexa II şi să desfăşoare activităţile de verificare în conformitate cu secţiunea 2 din anexa respectivă şi continuă să îndeplinească cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/956 şi în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.
Pe durata valabilităţii unui certificat de acreditare, organismul naţional de acreditare care a acordat acreditarea verifică dacă verificatorul respectă cerinţele şi activităţile menţionate la primul paragraf.
În cazul în care organismul naţional de acreditare consideră că verificatorul nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul (UE) 2023/956 sau în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546, organismul naţional de acreditare ia măsurile necesare, inclusiv suspendarea sau retragerea acreditării sau restrângerea domeniului de acreditare, în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament.
Art. 14: Supravegherea anuală
(1)Organismul naţional de acreditare efectuează o supraveghere anuală a fiecărui verificator căruia i-a eliberat un certificat de acreditare. Această supraveghere cuprinde cel puţin următoarele:
a)o evaluare la faţa locului sau virtuală a birourilor verificatorului;
b)observarea performanţelor şi evaluarea competenţelor unui număr reprezentativ de membri ai personalului verificatorului în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (c).
În cazul în care verificatorul externalizează anumite activităţi de verificare în conformitate cu secţiunea 1.7.4 din anexa II, organismul naţional de acreditare poate desfăşura, în plus, activităţile menţionate la primul paragraf la sediul organismului extern.
(2)Organismul naţional de acreditare efectuează prima supraveghere a unui verificator în conformitate cu alineatul (1) în termen de 12 luni de la data eliberării certificatului de acreditare.
(3)Organismul naţional de acreditare planifică exerciţiul anual de supraveghere într-un mod care să îi permită să evalueze eşantioane reprezentative ale activităţilor verificatorului care intră în domeniul de aplicare al certificatului de acreditare şi ale personalului implicat în activităţile de verificare.
(4)Pe baza rezultatelor supravegherii, organismul naţional de acreditare decide dacă să confirme sau nu menţinerea acreditării.
Art. 15: Evaluarea extraordinară
În orice moment pe durata valabilităţii certificatului de acreditare, organismul naţional de acreditare poate efectua o evaluare extraordinară a oricăror aspecte ale competenţei sau activităţilor verificatorului pentru a evalua dacă verificatorul continuă să îndeplinească cerinţele prezentului regulament, ale Regulamentului (UE) 2023/956 şi ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2546.
Art. 16: Plângeri
În cazul în care organismul naţional de acreditare primeşte o plângere privind un verificator pe care l-a acreditat din partea oricărei autorităţi competente, a Comisiei, a operatorului sau a altor părţi interesate, organismul naţional de acreditare, în termen de cel mult trei luni de la data primirii plângerii, procedează după cum urmează:
a)evaluează validitatea plângerii;
b)se asigură că verificatorului vizat i se dă ocazia să îşi prezinte observaţiile;
c)adoptă măsurile corespunzătoare pentru a trata plângerea respectivă;
d)înregistrează plângerea şi măsurile adoptate;
e)răspunde reclamantului.
Art. 17: Schimbul de informaţii şi cooperarea
(1)Fiecare stat membru instituie un schimb eficace de informaţii şi o cooperare eficace între organismul său naţional de acreditare şi autoritatea competentă în conformitate cu articolele 18-21.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) al prezentului articol, articolele 18 şi 19, articolul 20 alineatul (1) şi articolul 21 alineatul (1) din prezentul regulament nu se aplică autorităţii competente şi organismului naţional de acreditare în cazul în care autoritatea competentă este stabilită într-un stat membru care nu are un organism naţional de acreditare sau în cazul în care organismul naţional de acreditare nu furnizează servicii de acreditare în scopul Regulamentului (UE) 2023/956.
Art. 18: Schimbul de informaţii privind certificatele de acreditare şi măsurile administrative
Organismul naţional de acreditare furnizează fără întârziere autorităţii competente a statului membru în care este stabilit toate informaţiile relevante necesare pentru înregistrarea verificatorului în registrul CBAM în temeiul articolului 10a din Regulamentul (UE) 2023/956 şi orice actualizare a acestora. Aceste informaţii trebuie să includă:
a)orice decizie de acordare sau de reînnoire a acreditării unui solicitant sau de extindere a domeniului de acreditare în temeiul articolului 6;
b)orice decizie de suspendare sau de retragere a acreditării sau de restrângere a domeniului de acreditare al unui verificator în temeiul articolului 9 sau orice decizie privind o contestaţie care a anulat o astfel de decizie;
c)orice revocare a deciziei de suspendare a acreditării în temeiul articolului 9 alineatul (7).
Autorităţile competente menţionate la primul paragraf înregistrează şi actualizează informaţiile privind verificatorii primite în conformitate cu primul paragraf în registrul CBAM.
Art. 19: Programul de lucru în materie de acreditare şi raportul de gestionare
(1)Până la data de 31 decembrie a fiecărui an, organismul naţional de acreditare pune la dispoziţia autorităţii competente a statului membru în care este stabilit un program de lucru în materie de acreditare, în limba engleză, care acoperă anul calendaristic următor şi care conţine lista verificatorilor acreditaţi de respectivul organism naţional de acreditare. Programul de lucru în materie de acreditare conţine cel puţin următoarele informaţii în legătură cu fiecare verificator:
a)informaţii privind activităţile planificate de organismul naţional de acreditare pentru verificatorul în cauză, inclusiv activităţile de supraveghere şi de reevaluare;
b)data şi locul preconizate ale verificării, inclusiv dacă se va efectua o vizită fizică sau virtuală a sitului;
c)datele auditurilor prin observare directă prevăzute care urmează să fie efectuate de organismul naţional de acreditare pentru evaluarea verificatorului, inclusiv numele şi informaţiile de identificare ale operatorilor şi ale instalaţiilor care urmează să fie vizitate în timpul auditului prin observare directă.
În cazul în care apar modificări în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la primul paragraf, organismul naţional de acreditare prezintă autorităţii competente un program de lucru actualizat, până la data de 30 iunie a fiecărui an.
(2)Până la data de 31 iulie a fiecărui an, organismul naţional de acreditare pune la dispoziţia autorităţii competente menţionate la alineatul (1) un raport de gestionare în limba engleză. Raportul de gestionare conţine cel puţin următoarele informaţii cu privire la fiecare verificator care a fost acreditat de respectivul organism naţional de acreditare sau, în cazul prevăzut la litera (c), cu privire la fiecare solicitant:
a)detaliile de acreditare ale verificatorilor acreditaţi de către organismul naţional de acreditare în cauză, inclusiv domeniul de acreditare al verificatorilor respectivi;
b)orice modificare a domeniului de acreditare al verificatorilor menţionaţi la litera (a);
c)în cazul în care organismul naţional de acreditare nu a fost în măsură să desfăşoare procesul de acreditare prevăzut la articolul 3 alineatul (6), o listă care să conţină numele solicitanţilor, ţara de stabilire şi domeniul de acreditare solicitat;
d)rezultatele sintetizate ale activităţilor de supraveghere şi de reevaluare desfăşurate de organismul naţional de acreditare;
e)rezultatele sintetizate ale evaluărilor extraordinare care au avut loc, inclusiv motivele care au stat la baza demarării evaluărilor extraordinare;
f)orice plângeri depuse împotriva verificatorului de la data ultimului raport de gestionare şi acţiunile întreprinse de organismul naţional de acreditare în legătură cu astfel de plângeri;
g)detalii privind măsurile întreprinse de organismul naţional de acreditare ca răspuns la informaţiile comunicate de autoritatea competentă sau de Comisie în temeiul articolului 20, cu excepţia cazului în care organismul naţional de acreditare a considerat că informaţiile reprezintă o plângere în sensul articolului 16.
(3)În sensul alineatelor (1) şi (2), organismul naţional de acreditare utilizează un model electronic relevant, care urmează să fie furnizat de Comisie.
Art. 20: Schimbul de informaţii între autorităţile competente şi Comisie
(1)Autorităţile competente pun fără întârziere la dispoziţia altor autorităţi competente şi a Comisiei informaţiile cuprinse în programul de lucru în materie de acreditare şi în raportul de gestionare menţionate la articolul 19 prin intermediul registrului CBAM.
(2)În cazul în care autoritatea competentă sau Comisia efectuează o examinare a declaraţiei CBAM în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/956, acestea pun la dispoziţia celorlalte autorităţi competente şi, după caz, a Comisiei, prin intermediul registrului CBAM, iniţierea examinării şi rezultatele în legătură cu activitatea desfăşurată de verificator.
Art. 21: Transmiterea de informaţii de către autoritatea competentă către organismul naţional de acreditare
(1)Autoritatea competentă a statului membru în care este stabilit organismul naţional de acreditare comunică în mod regulat şi cu o frecvenţă cel puţin anuală organismului naţional de acreditare care a acreditat verificatorul cel puţin următoarele:
a)rezultatele relevante, inclusiv rezultatele relevante primite de la alte autorităţi competente sau de la Comisie în temeiul articolului 20 alineatul (2), care sunt obţinute în urma verificării raportului privind emisiile al operatorului şi a raportului de verificare, inclusiv orice nerespectare de către verificator a prezentului regulament, a Regulamentului (UE) 2023/956 sau a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2546 care a fost identificată;
b)orice plângeri primite de autoritatea competentă cu privire la respectivul verificator.
(2)În sensul alineatului (1), autoritatea competentă utilizează un model electronic relevant, care urmează să fie furnizat de Comisie.
(3)În cazul în care autoritatea competentă primeşte o plângere privind un verificator acreditat de un organism naţional de acreditare dintr-un alt stat membru, autoritatea competentă comunică plângerea organismului naţional de acreditare respectiv.
(4)În cazul în care informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (3) de la prezentul articol furnizează dovezi că o autoritate competentă sau Comisia a identificat o nerespectare din partea verificatorului, organismul naţional de acreditare tratează comunicarea informaţiilor respective ca pe o plângere depusă de autoritatea competentă cu privire la verificatorul respectiv în conformitate cu articolul 16.
Art. 22: Notificări din partea verificatorilor
(1)Până la data de 15 noiembrie a fiecărui an, verificatorii transmit următoarele informaţii privind anul calendaristic următor organismului naţional de acreditare care i-a acreditat:
a)data şi locul preconizate ale verificărilor pe care verificatorul urmează să le efectueze, inclusiv dacă se va efectua o vizită fizică sau virtuală a sitului;
b)numele şi informaţiile de identificare ale operatorilor ale căror rapoarte privind emisiile fac obiectul verificării, precum şi identificarea instalaţiilor;
c)numele membrilor echipei de verificare şi domeniul de acreditare în care se încadrează activitatea operatorului.
(2)În cazul în care apar modificări ale informaţiilor menţionate la alineatul (1), verificatorii notifică modificările respective organismului naţional de acreditare într-un termen convenit cu respectivul organism naţional de acreditare.
(3)Verificatorii notifică fără întârziere organismului naţional de acreditare orice modificare semnificativă care ar putea avea efecte asupra acreditării lor în ceea ce priveşte orice aspect al statutului sau al funcţionării lor.
Art. 23: Recunoaşterea reciprocă a verificatorilor
(1)Statele membre şi autorităţile competente recunosc echivalenţa serviciilor furnizate de organismele naţionale de acreditare care au fost supuse cu succes evaluării la nivel de omologi în conformitate cu articolul 24. Ele acceptă certificatele de acreditare şi recunosc rapoartele de verificare ale verificatorilor acreditaţi de respectivele organisme naţionale de acreditare.
(2)În cazul în care un organism naţional de acreditare nu a fost supus procesului complet de evaluare la nivel de omologi, statele membre acceptă certificatele de acreditare şi recunosc rapoartele de verificare ale verificatorilor acreditaţi de respectivul organism naţional de acreditare, cu condiţia ca organismul recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi menţionat la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008:
a)să fi acordat o derogare în temeiul articolului 24 alineatul (4);
b)să fi iniţiat o evaluare la nivel de omologi pentru respectivul organism naţional de acreditare şi să nu fi identificat nicio nerespectare a prezentului regulament de către organismul naţional de acreditare.
Art. 24: Evaluarea la nivel de omologi
(1)Organismele naţionale de acreditare se supun cu regularitate unei evaluări la nivel de omologi.
(2)Organismul recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 stabileşte şi îndeplineşte criteriile de evaluare la nivel de omologi şi desfăşoară un proces eficace şi independent de evaluare la nivel de omologi pentru a stabili dacă organismul naţional de acreditare care face obiectul evaluării respective:
a)desfăşoară activităţile de acreditare în conformitate cu secţiunea 1 din capitolul II;
b)îndeplineşte cerinţele prevăzute în secţiunea 2 din capitolul II, la articolele 14, 15 şi 16 şi în prezentul capitol.
Criteriile de evaluare la nivel de omologi includ cerinţe de competenţă aplicabile evaluatorilor şi echipelor de evaluare la nivel de omologi care sunt specifice sistemului de calculare şi verificare a emisiilor încorporate instituit prin Regulamentul (UE) 2023/956.
(3)Organismul recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi publică rezultatul evaluării la nivel de omologi a unui organism naţional de acreditare menţionat la alineatul (1) şi îl comunică fără întârziere Comisiei, autorităţilor naţionale responsabile de organismele naţionale de acreditare din statele membre şi autorităţii competente.
(4)În cazul în care un organism naţional de acreditare a fost supus cu succes unei evaluări la nivel de omologi în domeniul verificării înainte de 1 ianuarie 2026, organismul naţional de acreditare este scutit de efectuarea unei noi evaluări la nivel de omologi de la data respectivă dacă poate demonstra că respectă prezentul regulament.
În acest scop, respectivul organism naţional de acreditare înaintează o cerere şi documentele necesare organismului recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi.
Organismul recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi decide dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea unei derogări.
Derogarea se acordă automat organismelor naţionale de acreditare care au trecut deja cu succes printr-o evaluare la nivel de omologi în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067.
Derogarea se aplică pentru o perioadă de maximum patru ani de la data notificării deciziei organismului recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi către organismul naţional de acreditare.
Art. 25: Măsuri corective
(1)Statele membre îşi monitorizează organismele naţionale de acreditare la intervale regulate pentru a se asigura că acestea îndeplinesc în permanenţă cerinţele prevăzute în prezentul regulament, luând în considerare rezultatele evaluării la nivel de omologi desfăşurate în conformitate cu articolul 24.
(2)În cazul în care rezultatul evaluării la nivel de omologi menţionat la articolul 24 alineatul (3) este nesatisfăcător, organismul naţional de acreditare încetează să mai desfăşoare orice activitate sau să furnizeze servicii în temeiul prezentului regulament până când se ajunge la un rezultat satisfăcător al evaluării la nivel de omologi.
În cazul în care rezultatul evaluării la nivel de omologi menţionat la articolul 24 alineatul (3) este nesatisfăcător sau în cazul în care organismul naţional de acreditare nu îndeplineşte cerinţele sau obligaţiile prevăzute în prezentul regulament, statul membru în cauză ia măsurile corective adecvate sau se asigură că sunt luate astfel de măsuri corective.
Art. 26: Intrare în vigoare şi aplicare
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2026.
-****-
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 20 noiembrie 2025.
Pentru Comisie Preşedinta Ursula VON DER LEYEN |
ANEXA I:Domeniul de acreditare
Nr. grupei de activităţi CBAM | Domeniul de acreditare | Grupe de activităţi în temeiul anexei I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 |
Categoria de mărfuri agregate | ||
I | Şamotă Clincher de ciment Ciment Cimenturi aluminoase | 1a, 1b, 6, 98 |
II | Hidrogen Amoniac | 1a, 1b, 8, 98 |
III | Acid azotic | 1a, 1b, 9, 98 |
IV | Uree Îngrăşăminte mixte | 1a, 1b, 98 |
V | Minereu sinterizat Fontă brută DRI (fier redus în mod direct) Oţel brut | 1a, 1b, 3, 98 |
VI | Feroaliaje (FeMn, FeCr, FeNi) | 1a, 1b, 4, 98 |
VII | Aluminiu sub formă brută | 1a, 1b, 4, 5, 98 |
VIII | Produse din fier sau din oţel Produse din aluminiu | 1a, 1b, 4, 98 |
Alte activităţi | ||
L | Captarea, utilizarea şi stocarea dioxidului de carbon (CUSC) | 10, 11 |
LI | Energie electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii | n/a |
LII | Emisii indirecte | n/a |
ANEXA II:Cerinţe aplicabile verificatorilor
1.CERINŢE DE COMPETENŢĂ APLICABILE VERIFICATORILOR
1.1.Procesul de garantare a competenţelor, criteriile de competenţă şi monitorizarea performanţei
1.1.1.Procesul continuu de garantare a competenţelor
Verificatorul instituie, documentează, pune în aplicare şi menţine un proces de garantare a competenţelor pentru a se asigura că întregul personal însărcinat cu activităţi de verificare este competent pentru a efectua sarcinile care i-au fost alocate.
În scopul procesului de garantare a competenţelor menţionat la primul paragraf, verificatorul instituie, documentează, pune în aplicare şi menţine următoarele criterii de competenţă:
(a)criterii de competenţă generale pentru întregul personal care desfăşoară activităţi de verificare;
(b)criterii de competenţă specifice pentru fiecare membru al personalului care desfăşoară activităţi de verificare, în special pentru auditorul CBAM principal, auditorul CBAM, evaluatorul independent şi expertul tehnic în verificare;
(c)o metodă care să asigure competenţa continuă a întregului personal care desfăşoară activităţi de verificare şi evaluarea periodică a performanţei acestuia;
(d)un proces prin care să se asigure pregătirea continuă a personalului care desfăşoară activităţi de verificare;
(e)un proces prin care se evaluează dacă angajamentul de verificare se încadrează în domeniul de acreditare al verificatorului şi dacă verificatorul deţine competenţa, personalul şi resursele necesare pentru a selecta echipa de verificare şi pentru a finaliza cu succes activităţile de verificare în termenul solicitat.
Criteriile de competenţă menţionate la al doilea paragraf litera (b) sunt specifice fiecărui domeniu de acreditare pentru care personalul în cauză desfăşoară activităţi de verificare.
La evaluarea competenţei personalului în temeiul celui de al doilea paragraf litera (c), verificatorul evaluează competenţa acestuia în raport cu criteriile de competenţă menţionate la al doilea paragraf literele (a) şi (b).
Procesul menţionat la al doilea paragraf litera (e) include, de asemenea, un proces prin care se evaluează dacă echipa de verificare deţine toate competenţele şi personalul necesare pentru a desfăşura activităţile de verificare pentru un anumit operator.
Verificatorul elaborează criterii de competenţă generale şi specifice care îndeplinesc cerinţele prevăzute în secţiunile 1.2, 1.3 şi 1.4.
1.1.2.Monitorizare şi evaluare
Verificatorul monitorizează periodic, cel puţin o dată pe an, performanţa întregului personal care desfăşoară activităţi de verificare, pentru a confirma că acesta are în continuare competenţele şi cunoştinţele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite.
Verificatorul evaluează competenţa şi performanţa auditorului CBAM principal şi ale auditorului CBAM.
Verificatorul monitorizează auditorii respectivi în timpul verificării la faţa locului a raportului privind emisiile al unui operator, după caz, pentru a stabili dacă aceştia îndeplinesc criteriile de competenţă.
În cazul în care un membru al personalului nu demonstrează că îndeplineşte pe deplin criteriile de competenţă pentru o anumită sarcină care i-a fost atribuită, verificatorul identifică şi organizează formarea suplimentară necesară sau experienţa profesională supravegheată necesară. Verificatorul monitorizează membrul respectiv până când acesta îi demonstrează că îndeplineşte criteriile de competenţă.
Pentru evaluarea independentă a activităţilor de verificare legate de un angajament de verificare specific, verificatorul numeşte un evaluator independent care nu face parte din echipa de verificare.
1.2.Cerinţe de competenţă aplicabile auditorilor CBAM
Pentru fiecare angajament de verificare, verificatorul reuneşte o echipă de verificare compusă dintr-un auditor CBAM principal şi un număr adecvat de auditori CBAM capabili să efectueze activităţile de verificare menţionate în secţiunea 2.
Auditorul CBAM principal trebuie să îndeplinească cerinţele de competenţă aplicabile unui auditor CBAM şi să fi demonstrat că deţine competenţa de a comunica eficient în limba engleză.
Fiecare auditor CBAM trebuie să aibă competenţa necesară pentru a evalua planurile de monitorizare şi a verifica rapoartele privind emisiile ale operatorilor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/956, cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547, cu prezentul regulament şi cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.
În acest scop, fiecare auditor CBAM trebuie să aibă cel puţin:
(a)cunoştinţe privind acreditarea, activităţile de verificare şi monitorizarea şi calcularea emisiilor încorporate în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (UE) 2023/956, al Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2025/2547 şi (UE) 2025/2546, cunoştinţe privind colectarea, monitorizarea şi raportarea datelor relevante pentru alocarea cu titlu gratuit în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2620 şi cunoştinţe privind alte acte legislative, standarde armonizate şi orientări aplicabile;
(b)cunoştinţe şi experienţă în materie de auditare a datelor şi a informaţiilor, inclusiv:
1.metodologiile de auditare a datelor şi a informaţiilor, aplicarea pragului de semnificaţie şi evaluarea relevanţei inexactităţilor;
2.analizarea riscurilor inerente şi a riscurilor de control;
3.tehnicile de eşantionare utilizate la eşantionarea datelor şi la verificarea activităţilor de control;
4.evaluarea sistemelor de date şi de informaţii, a sistemelor informatice, a activităţilor legate de fluxul de date, a activităţilor de control, a sistemelor şi a procedurilor utilizate pentru activităţile de control;
(c)capacitatea de a efectua activităţile legate de verificarea raportului privind emisiile al unui operator, astfel cum se prevede la articolul 13;
(d)cunoştinţe şi experienţă cu privire la aspectele tehnice ale monitorizării şi raportării specifice sectorului care sunt relevante pentru domeniul activităţilor menţionate în anexa I în care auditorul CBAM efectuează verificarea.
În plus, echipa de verificare trebuie să includă cel puţin un auditor CBAM care să aibă:
(a)capacitatea de a comunica eficient în limba necesară pentru examinarea informaţiilor transmise de operator;
(b)competenţa şi cunoştinţele tehnice necesare pentru evaluarea aspectelor tehnice specifice ale monitorizării şi raportării legate de activităţile instalaţiei menţionate în prezenta anexă;
(c)atunci când verificatorul efectuează verificarea datelor privind energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii, competenţa şi cunoştinţele tehnice necesare pentru a evalua dovezile necesare pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor prevăzute în secţiunea 5 primul paragraf literele (a)-(d) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;
(d)atunci când verificatorul efectuează verificarea datelor referitoare la mărfuri care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956, competenţa şi cunoştinţele tehnice necesare pentru a evalua dovezile necesare pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor prevăzute în secţiunea 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956.
1.3.Cerinţe de competenţă aplicabile evaluatorilor independenţi
Evaluatorul independent trebuie să deţină autoritatea corespunzătoare pentru a evalua proiectul de raport de verificare şi documentaţia internă de verificare în temeiul secţiunii 2.15.
Evaluatorul independent trebuie să îndeplinească cerinţele de competenţă aplicabile unui auditor CBAM, astfel cum se menţionează în secţiunea 1.2, şi să aibă capacitatea de a comunica eficient în limba engleză.
Evaluatorul independent trebuie să aibă competenţa necesară pentru a desfăşura următoarele activităţi:
(a)a analiza informaţiile furnizate şi a confirma integralitatea şi integritatea acestora;
(b)a solicita lămuriri cu privire la informaţiile lipsă şi a contesta informaţiile contradictorii;
(c)a verifica pistele de date pentru a evalua dacă documentaţia internă de verificare este completă şi oferă suficiente informaţii în sprijinul concluziilor proiectului de raport de verificare.
1.4.Participarea experţilor tehnici în verificare
Atunci când desfăşoară activităţi de verificare, un verificator poate apela la experţi tehnici în verificare care să furnizeze cunoştinţe detaliate şi expertiză cu privire la un anumit subiect care sunt necesare pentru a sprijini auditorul CBAM în desfăşurarea activităţilor sale de verificare. În cazul în care evaluatorul independent nu deţine competenţa necesară pentru a evalua un anumit aspect al procesului de evaluare, verificatorul solicită sprijinul unui expert tehnic în verificare.
Expertul tehnic în verificare trebuie să aibă competenţa şi expertiza necesare pentru a sprijini în mod eficace auditorii CBAM sau evaluatorul independent, după caz, în domeniul în care este nevoie de cunoştinţele şi expertiza sa. În plus, expertul tehnic în verificare trebuie să aibă o înţelegere suficientă a aspectelor menţionate în secţiunea 1.2 al patrulea paragraf literele (a), (b) şi (c).
Expertul tehnic în verificare îndeplineşte sarcinile care îi sunt atribuite sub îndrumarea şi responsabilitatea deplină a evaluatorului independent sau a auditorilor CBAM din echipa de verificare în care îşi desfăşoară activitatea.
1.5.Proceduri aferente activităţilor de verificare
1.5.1.Proceduri şi procese aferente activităţilor de verificare
Activităţile de verificare respectă următorul standard armonizat:
- EN ISO/IEC 17029:2019 Evaluarea conformităţii – Principii generale şi cerinţe pentru organismele de validare şi de verificare (ISO/IEC 17029:2019) (1).
(1)Menţionat în anexa II la Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1835 a Comisiei din 3 decembrie 2020 privind standardele armonizate de acreditare şi de evaluare a conformităţii (JO L 408, 4.12.2020, p. 6, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec_impl/2020/1835/oj).
Pe lângă standardul armonizat menţionat la primul paragraf, activităţile de verificare trebuie documentate, puse în aplicare şi actualizate în conformitate cu procedurile şi procesele prevăzute în secţiunea 2.
1.5.2.Sistemul de management al calităţii
Verificatorii instituie, documentează, implementează şi menţin un sistem de management al calităţii pentru a asigura coerenţa elaborării, a implementării, a îmbunătăţirii şi a revizuirii procedurilor şi proceselor, în conformitate cu standardul armonizat menţionat în secţiunea 1.5.1.
1.5.3.Proceduri suplimentare
Pe lângă standardul armonizat menţionat în secţiunea 1.5.1, verificatorii instituie următoarele proceduri, procese şi măsuri:
(a)un proces şi o politică de comunicare cu operatorul şi cu alte părţi relevante;
(b)măsuri corespunzătoare menite să garanteze confidenţialitatea informaţiilor obţinute;
(c)un proces de tratare a contestaţiilor;
(d)un proces de tratare a plângerilor (inclusiv un termen orientativ);
(e)un proces pentru emiterea unui raport de verificare revizuit în cazul identificării unei erori în raportul de verificare sau în raportul privind emisiile al operatorului după ce verificatorul i-a transmis acestuia raportul de verificare;
(f)o procedură sau un proces de externalizare a activităţilor de verificare către alte organizaţii;
(g)o procedură sau un proces pentru a garanta că verificatorul îşi asumă întreaga responsabilitate pentru activităţile de verificare desfăşurate de persoanele contractate;
(h)procese care asigură funcţionarea corespunzătoare a sistemului de management al calităţii menţionat în secţiunea 1.5.2, inclusiv procese:
1.pentru revizuirea sistemului de management, care trebuie efectuată cel puţin o dată pe an, fără a se depăşi un interval de 15 luni între două revizuiri;
2.pentru efectuarea de audituri interne cel puţin o dată pe an, fără a se depăşi un interval de 15 luni între două audituri interne.
1.6.Evidenţe şi comunicare
Verificatorul păstrează şi gestionează evidenţe pentru a demonstra respectarea prezentului regulament, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa şi imparţialitatea propriului personal.
Verificatorul furnizează cu regularitate informaţii operatorului şi altor părţi relevante în conformitate cu standardul armonizat menţionat în secţiunea 1.5.1.
Verificatorul garantează confidenţialitatea informaţiilor obţinute pe parcursul verificării în conformitate cu standardul armonizat menţionat în secţiunea 1.5.1.
1.7.Imparţialitate şi independenţă
1.7.1.Principii generale
Verificatorul este independent de operator, de autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2023/956 şi de Comisie. Verificatorul este, de asemenea, imparţial în desfăşurarea activităţilor sale de verificare şi efectuează verificări în interes public.
Pentru a asigura independenţa şi imparţialitatea, verificatorul sau orice parte din cadrul aceleiaşi entităţi juridice nu poate fi operator, proprietar al unui operator sau deţinut de un operator şi nu întreţine cu operatorul relaţii care îi pot afecta independenţa şi imparţialitatea.
Verificatorii sunt organizaţi într-un mod care le garantează obiectivitatea, independenţa şi imparţialitatea. În scopurile prezentului regulament, se aplică cerinţele relevante prevăzute de standardul armonizat menţionat în secţiunea 1.5.1.
Verificatorii nu desfăşoară activităţi de verificare pentru un operator dacă acest lucru prezintă un risc inacceptabil la adresa imparţialităţii lor sau în legătură cu care se află într-o situaţie de conflict de interese. Verificatorul nu utilizează personal sau persoane contractate pentru verificarea unui raport privind emisiile în cazul în care acest lucru dă naştere unui conflict de interese real sau potenţial. De asemenea, verificatorul se asigură că activităţile personalului sau ale organizaţiilor nu afectează confidenţialitatea, obiectivitatea, independenţa şi imparţialitatea verificării. În acest scop, verificatorul monitorizează riscurile în ceea ce priveşte imparţialitatea şi ia măsurile adecvate pentru a face faţă acestor riscuri.
1.7.2.Riscul inacceptabil
Se consideră că a apărut un risc inacceptabil la adresa imparţialităţii sau un conflict de interese, printre altele, atunci când un verificator sau orice parte din cadrul aceleiaşi entităţi juridice oferă:
(a)servicii de consultanţă pentru elaborarea unei părţi din procesul de monitorizare şi de raportare descris în planul de monitorizare, inclusiv elaborarea metodologiei de monitorizare, redactarea raportului privind emisiile sau redactarea planului de monitorizare;
(b)asistenţă tehnică pentru dezvoltarea sau menţinerea sistemului pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor sau alte informaţii relevante în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956.
1.7.3.Conflictul de interese
Se consideră că a apărut un conflict de interese între verificator şi operator în special în oricare dintre următoarele situaţii:
(a)atunci când relaţiile dintre verificator şi operator se bazează pe proprietate comună, guvernanţă comună, administrare comună sau personal comun, resurse comune, finanţe comune, contracte comune sau structuri comerciale comune;
(b)atunci când operatorul a beneficiat de serviciile de consultanţă menţionate în secţiunea 1.7.2 litera (a) sau de asistenţa tehnică menţionată în secţiunea 1.7.2 litera (b) din partea unui organism de consultanţă, a unui organism de asistenţă tehnică sau a altei organizaţii care are o relaţie cu verificatorul, care ameninţă imparţialitatea acestuia.
În sensul primului paragraf litera (b), imparţialitatea verificatorului se consideră a fi compromisă atunci când relaţia dintre verificator şi organismul de consultanţă, organismul de asistenţă tehnică sau altă organizaţie se bazează pe proprietate comună, guvernanţă comună, administrare comună sau personal comun, resurse comune, finanţe comune, contracte comune sau structuri comerciale comune şi plata comună a comisioanelor din vânzări sau a altor stimulente pentru trimiterea de noi clienţi.
1.7.4.Externalizarea activităţilor de verificare
Verificatorii nu externalizează evaluarea independentă şi nici elaborarea şi emiterea rapoartelor de verificare.
Atunci când verificatorii externalizează alte activităţi de verificare, aceştia îndeplinesc cerinţele relevante prevăzute de standardul armonizat menţionat în secţiunea 1.5.1. Verificatorul este supus, printre altele, următoarelor obligaţii:
(a)să păstreze întreaga responsabilitate pentru verificare şi pentru raportul de verificare;
(b)să solicite organismului extern să furnizeze dovezi independente pentru a demonstra că respectă secţiunile 1.7.1, 1.7.2 şi 1.7.3;
(c)să obţină consimţământul operatorului pentru utilizarea organismului extern; şi
(d)să aibă un acord documentat corespunzător cu organismul extern.
1.7.5.Procesul de asigurare a imparţialităţii şi independenţei continue
Verificatorii instituie, documentează, implementează şi menţin un proces pentru a asigura imparţialitatea şi independenţa lor continuă, precum şi imparţialitatea şi independenţa continuă a părţilor din cadrul aceleiaşi entităţi juridice, a organismelor şi organizaţiilor menţionate în secţiunea 1.7.3 şi a întregului personal şi a persoanelor contractate implicate în verificare. Acest proces include un mecanism de garantare a imparţialităţii şi independenţei verificatorului.
1.7.6.Verificări consecutive ale aceleiaşi instalaţii
La verificarea aceleiaşi instalaţii ca în anul precedent, verificatorul evaluează riscul la adresa imparţialităţii şi ia măsuri pentru a reduce acest risc.
În cazul în care auditorul CBAM principal efectuează cinci verificări anuale pentru o anumită instalaţie şi niciun alt auditor CBAM principal nu a efectuat o verificare anuală a instalaţiei în această perioadă, auditorul CBAM principal ia o pauză de trei ani consecutivi de la furnizarea de servicii de verificare aceleiaşi instalaţii.
2.CERINŢE APLICABILE ACTIVITĂŢILOR DE VERIFICARE
2.1.Obligaţiile generale ale verificatorului
2.1.1.Obligaţii generale privind verificarea
Procesul verificării raportului privind emisiile al unui operator trebuie să constituie un instrument eficient şi fiabil în sprijinul procedurilor de control şi de asigurare a calităţii şi la care operatorul poate reacţiona pentru a-şi îmbunătăţi performanţa în ceea ce priveşte monitorizarea şi raportarea emisiilor.
Un raport verificat privind emisiile al unui operator trebuie să fie fiabil pentru utilizatori. Un astfel de raport reprezintă în mod fidel fie ceea ce îşi propune să reprezinte, fie ceea ce se aşteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte.
Verificatorul desfăşoară activităţile de verificare prevăzute în prezenta secţiune şi aplică principiile de verificare prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546 şi pregăteşte un raport de verificare care stabileşte, cu o asigurare rezonabilă, dacă raportul privind emisiile al operatorului conţine sau nu inexactităţi materiale.
Verificatorul planifică şi efectuează verificarea cu scepticism profesional, recunoscând faptul că pot exista circumstanţe care determină prezenţa unor inexactităţi materiale în informaţiile din raportul privind emisiile al operatorului.
2.1.2.Obligaţii generale în cursul verificării
În cursul verificării, verificatorul stabileşte dacă:
(a)raportul privind emisiile al operatorului este complet şi îndeplineşte cerinţele prevăzute în anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;
(b)operatorul a acţionat în conformitate cu planul de monitorizare al instalaţiei;
(c)datele din raportul privind emisiile al operatorului nu conţin inexactităţi materiale;
(d)pot fi furnizate informaţii în sprijinul activităţilor privind fluxul de date, al sistemului de control şi al procedurilor asociate ale operatorului pentru a îmbunătăţi performanţa monitorizării şi a raportării.
În sensul literei (c), verificatorul obţine dovezi clare şi obiective din partea operatorului care să ateste emisiile încorporate raportate şi alte date referitoare la mărfurile produse, ţinând seama de toate celelalte informaţii furnizate în raportul privind emisiile al operatorului.
În cazul în care constată că planul de monitorizare al unei instalaţii nu respectă Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547, verificatorul ia măsurile necesare în conformitate cu secţiunea 2.14.
2.2.Obligaţii precontractuale şi perioada de timp alocată
Înainte de a accepta un angajament de verificare, un verificator trebuie să cunoască în mod corespunzător instalaţia operatorului şi să stabilească dacă este capabil să efectueze verificarea. În acest scop, verificatorul trebuie cel puţin:
(a)să examineze informaţiile furnizate de către operator pentru a stabili sfera verificării;
(b)să evalueze dacă angajamentul de verificare respectiv se încadrează în domeniul său de acreditare;
(c)să stabilească dacă deţine competenţa, personalul şi resursele necesare pentru a selecta o echipă de verificare capabilă să facă faţă complexităţii instalaţiei, precum şi dacă este capabil să finalizeze cu succes activităţile de verificare în intervalul de timp prevăzut;
(d)să stabilească dacă este capabil să asigure faptul că echipa de verificare potenţială aflată la dispoziţia sa deţine toate competenţele şi personalul necesare pentru a desfăşura activităţile de verificare pentru instalaţia în cauză;
(e)să evalueze riscurile pe care le implică verificarea raportului privind emisiile al operatorului în conformitate cu prezentul regulament;
(f)să stabilească, pentru fiecare angajament de verificare solicitat, perioada de timp necesară pentru efectuarea corespunzătoare a verificării, ţinând seama de complexitatea instalaţiei, a monitorizării şi a angajamentului de verificare.
Verificatorul se asigură că în contractul de verificare se prevede posibilitatea facturării timpului în plus faţă de perioada convenită în contract, în cazul în care perioada de timp suplimentară se dovedeşte a fi necesară pentru analiza strategică, analiza riscurilor sau alte activităţi de verificare.
Verificatorul înregistrează perioada de timp alocată în documentaţia internă de verificare.
2.3.Informaţii care trebuie primite de la operatori
Înainte de analiza strategică şi în alte etape ale procedurii de verificare, verificatorul trebuie să primească de la operator toate informaţiile următoare:
(a)cea mai recentă versiune a planului de monitorizare al operatorului, elaborat în conformitate cu punctul A.5 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;
(b)documentaţia relevantă sau o descriere a instalaţiei, a procedurilor şi a proceselor sau diagrame pregătite şi actualizate în afara planului de monitorizare;
(c)dacă este cazul, o evidenţă a tuturor modificărilor aduse instalaţiei şi planului de monitorizare de la ultima verificare;
(d)dacă este cazul, planul de eşantionare al operatorului, elaborat în conformitate cu punctul A.6 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;
(e)raportul privind emisiile al operatorului care trebuie verificat;
(f)raportul privind emisiile al operatorului şi raportul de verificare aferent pentru perioada de raportare anterioară, dacă verificarea nu a fost efectuată de acelaşi verificator;
(g)dacă este cazul, informaţii privind modul în care operatorul a corectat neregularităţile sau a dat curs recomandărilor de îmbunătăţire care au fost incluse în raportul de verificare referitor la perioada de raportare anterioară;
(h)dacă este cazul, rapoartele de verificare referitoare la precursorii utilizaţi, dar care nu sunt produşi în instalaţie;
(i)în cazul în care operatorul a utilizat momentul efectiv al producţiei precursorului pentru a stabili perioada de raportare în care a fost produs precursorul, dovada momentului efectiv al producţiei;
(j)în cazul în care procesul de producţie a unei mărfi complexe a utilizat un tip de precursor obţinut de la mai multe instalaţii, emisiile încorporate specifice directe şi, dacă este cazul, indirecte care urmează să fie utilizate pentru precursorul respectiv, precum şi o indicaţie dacă emisiile încorporate specifice au fost determinate prin utilizarea metodei implicite prevăzute la articolul 14 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 sau prin calcularea emisiilor încorporate ale precursorului obţinut de la o anumită instalaţie sau de la un anumit subset de instalaţii în conformitate cu articolul respectiv;
(k)în cazul în care în instalaţie sunt produse mărfuri care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956 şi în cazul în care operatorul nu utilizează nici valoarea implicită pentru factorul de emisie al energiei electrice, nici valoarea pentru energia electrică produsă în instalaţie, următoarele elemente:
1.raportul de verificare al instalaţiei producătoare de energie electrică;
2.dovezile prevăzute la punctul D.4.3 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;
(l)în cazul în care instalaţia produce energie electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii, dovezile menţionate la punctul D.2.4 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;
(m)informaţii privind bazele de date şi sursele de date utilizate în scopuri de monitorizare şi raportare;
(n)orice alte informaţii relevante necesare pentru planificarea şi efectuarea verificării.
2.4.Analiza strategică
2.4.1.Evaluarea naturii, a amplorii şi a complexităţii probabile a sarcinilor de verificare
La începutul verificării, verificatorul evaluează natura, amploarea şi complexitatea probabilă a sarcinilor de verificare efectuând o analiză strategică a tuturor activităţilor pe care trebuie să le desfăşoare pentru a verifica instalaţia.
În momentul efectuării analizei strategice, verificatorul verifică următoarele aspecte:
(a)dacă planul de monitorizare care i-a fost prezentat este cea mai recentă versiune şi dacă au existat neregularităţi sau recomandări de îmbunătăţire incluse în raportul de verificare anterior;
(b)dacă instalaţia sau planul de monitorizare a suferit modificări pe parcursul perioadei de raportare.
2.4.2.Colectarea informaţiilor
Verificatorul colectează informaţiile necesare pentru a stabili dacă echipa de verificare deţine competenţe suficiente pentru a efectua verificarea, pentru a decide dacă perioada de timp alocată indicată în contract a fost stabilită în mod corect şi pentru a se asigura că este în măsură să desfăşoare analiza necesară a riscurilor.
2.4.3.Examinarea informaţiilor
Verificatorul examinează informaţiile menţionate în secţiunea 2.4.2. Atunci când examinează aceste informaţii, verificatorul evaluează cel puţin următoarele:
(a)dimensiunea şi complexitatea instalaţiei, numărul de mărfuri diferite produse, numărul şi natura proceselor de producţie şi variantele tehnologice;
(b)planul de monitorizare, precum şi detaliile specifice ale metodologiei de monitorizare prevăzute în acesta;
(c)natura, amploarea şi complexitatea surselor de emisii şi a fluxurilor de surse, precum şi conexiunile tehnice dintre procesele de producţie, variantele tehnologice şi alte instalaţii, dacă există;
(d)echipamentele de măsurare descrise în planul de monitorizare, originea şi aplicarea factorilor de calcul şi alte surse de date primare;
(e)numărul diferiţilor precursori utilizaţi, dar care nu sunt produşi în instalaţie, precum şi varietatea surselor acestora;
(f)pentru mărfurile produse în instalaţie şi care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956, numărul de instalaţii de la care se primeşte energie electrică şi abordarea utilizată de operator pentru a determina factorul de emisie al energiei electrice, precum şi orice date subiacente relevante;
(g)pentru energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii, abordarea utilizată de operator pentru a determina factorul de emisie al energiei electrice şi orice date subiacente relevante;
(h)activităţile legate de fluxul de date şi sistemul de control.
2.5.Analiza riscurilor
Pentru a concepe, a planifica şi a implementa o verificare eficace, verificatorul identifică şi analizează următoarele elemente:
(a)riscurile inerente;
(b)activităţile de control;
(c)atunci când au fost efectuate activităţile de control menţionate la litera (b), riscurile de control care ar putea afecta eficacitatea activităţilor de control respective.
În momentul identificării şi analizării elementelor menţionate la primul paragraf, verificatorul ia în considerare cel puţin:
(a)constatările analizei strategice menţionate în secţiunea 2.4;
(b)informaţiile menţionate în secţiunea 2.3 şi în secţiunea 2.4.3 litera (c);
(c)pragurile de semnificaţie necesare, specificate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.
Dacă este cazul, în lumina informaţiilor obţinute pe parcursul verificării, verificatorul revizuieşte analiza riscurilor şi modifică sau repetă activităţile de verificare necesare.
2.6.Planul de verificare
2.6.1.Conţinutul minim al planului de verificare
Verificatorul redactează un plan de verificare în funcţie de informaţiile obţinute şi de riscurile identificate pe parcursul analizei strategice şi al analizei riscurilor. Planul de verificare include cel puţin următoarele elemente:
(a)un program de verificare care descrie natura şi sfera activităţilor de verificare, precum şi perioada şi modul în care urmează să se desfăşoare aceste activităţi;
(b)un plan de testare care stabileşte domeniul de aplicare şi metodele de testare a activităţilor de control, precum şi procedurile corespunzătoare activităţilor de control;
(c)un plan de eşantionare a datelor care stabileşte domeniul de aplicare şi metodele de eşantionare a datelor referitoare la punctele de date care stau la baza emisiilor încorporate şi alte informaţii din raportul privind emisiile al operatorului.
Atunci când stabileşte dimensiunea eşantionului şi activităţile de eşantionare pentru testarea activităţilor de control menţionate la primul paragraf litera (b), verificatorul ia în considerare următoarele elemente:
(a)riscurile inerente;
(b)mediul de control;
(c)activităţile de control relevante;
(d)cerinţa de a emite un aviz de verificare care să ofere o asigurare rezonabilă.
Atunci când stabileşte dimensiunea eşantionului şi activităţile de eşantionare pentru eşantionarea datelor menţionate la primul paragraf litera (c), verificatorul ia în considerare următoarele elemente:
(a)riscurile inerente şi riscurile de control;
(b)rezultatele procedurilor analitice;
(c)cerinţa de a emite un aviz de verificare care să ofere o asigurare rezonabilă;
(d)pragul de semnificaţie;
(e)semnificaţia pe care o are contribuţia fiecărui element de date pentru ansamblul setului de date.
2.6.2.Implementarea şi actualizarea planului de verificare
Verificatorul elaborează şi implementează planul de verificare astfel încât riscul de verificare să fie redus la un nivel acceptabil pentru a obţine o asigurare rezonabilă că raportul privind emisiile al operatorului nu conţine inexactităţi materiale.
Verificatorul actualizează planul de verificare în cazul în care descoperă riscuri suplimentare care trebuie reduse sau în cazul în care există un risc real mai mic decât se preconizase iniţial.
2.7.Activităţile de verificare
Verificatorul pune în aplicare planul de verificare menţionat în secţiunea 2.6 şi, pe baza analizei riscurilor menţionate în secţiunea 2.5, verifică dacă planul de monitorizare este pus în aplicare în mod corespunzător.
În cadrul acestei activităţi, verificatorul efectuează cel puţin teste de fond constând în proceduri analitice, verificarea datelor şi verificarea aplicării corecte a metodologiei de monitorizare şi verifică următoarele:
(a)activităţile legate de fluxul de date şi sistemele utilizate în cadrul fluxului de date, inclusiv sistemele de tehnologie a informaţiilor;
(b)dacă activităţile de control ale operatorului sunt documentate, puse în aplicare şi actualizate în mod corespunzător şi dacă acestea sunt eficace pentru a reduce riscurile inerente;
(c)dacă procedurile enumerate în planul de monitorizare sunt eficace pentru a reduce riscurile inerente şi riscurile de control şi dacă procedurile sunt puse în aplicare, documentate suficient şi actualizate în mod corespunzător.
Pentru a verifica elementele de la primul paragraf litera (a), verificatorul identifică fluxul de date urmărind succesiunea şi interacţiunea activităţilor privind fluxul de date, de la datele din surse primare până la elaborarea raportului privind emisiile al operatorului.
2.8.Procedurile analitice
Verificatorul utilizează proceduri analitice pentru a evalua verosimilitatea şi caracterul complet al datelor în cazul în care riscul inerent, riscul de control şi gradul de adecvare al activităţilor de control desfăşurate de operator indică necesitatea unor astfel de proceduri analitice.
Atunci când aplică procedurile analitice respective, verificatorul evaluează datele raportate pentru a identifica domeniile cu risc potenţial şi pentru a valida şi adapta ulterior activităţile de verificare planificate. Verificatorul trebuie să întreprindă cel puţin următoarele acţiuni:
(a)să evalueze verosimilitatea fluctuaţiilor şi a evoluţiilor în timp sau între elemente comparabile;
(b)să identifice valorile vădit aberante, datele nepreconizate şi datele lipsă.
Atunci când aplică procedurile analitice respective, verificatorul efectuează următoarele proceduri:
(a)supune datele agregate unor proceduri analitice preliminare înainte de a desfăşura activităţile menţionate în secţiunea 2.7, cu scopul de a înţelege natura, complexitatea şi relevanţa datelor raportate;
(b)supune datele agregate şi punctele de date pe care se bazează datele respective unor proceduri analitice de fond, în vederea identificării erorilor structurale potenţiale şi a valorilor vădit aberante;
(c)supune datele agregate unor proceduri analitice finale pentru a se asigura că toate erorile identificate pe parcursul procesului de verificare au fost soluţionate în mod corect.
În cazul în care identifică valori aberante, fluctuaţii, evoluţii, date lipsă sau date incompatibile cu alte informaţii relevante sau constată că acestea diferă în mod semnificativ de cantităţile sau raporturile preconizate, verificatorul trebuie să obţină de la operator explicaţii care trebuie să fie susţinute de dovezi suplimentare.
Pe baza explicaţiilor şi a dovezilor suplimentare furnizate, verificatorul evaluează impactul asupra planului de verificare şi a activităţilor de verificare care urmează să fie desfăşurate.
2.9.Verificarea datelor
Verificatorul verifică datele din raportul privind emisiile al operatorului prin testarea detaliată a datelor, inclusiv urmărind datele până la sursele primare de date, verificând datele în comparaţie cu sursele de date externe, efectuând reconcilieri, verificând pragurile privind datele adecvate şi refăcând calculele.
În cadrul acestei verificări a datelor şi ţinând seama de planul de monitorizare, inclusiv de procedurile descrise în planul de monitorizare respectiv, verificatorul verifică:
(a)limitele instalaţiei;
(b)limitele proceselor de producţie şi ale variantelor tehnologice ale instalaţiei;
(c)caracterul complet al fluxurilor de surse şi al surselor de emisii, precum şi, dacă este cazul, al conexiunilor tehnice dintre procesele de producţie şi cu alte instalaţii, astfel cum sunt descrise în planul de monitorizare;
(d)coerenţa dintre datele raportate în raportul privind emisiile al operatorului şi datele din surse primare;
(e)dacă este cazul, datele care rezultă din sursa de date primară în comparaţie cu o sursă de date de coroborare, dacă sunt disponibile în planul de monitorizare;
(f)în cazul în care operatorul aplică o metodologie bazată pe măsurare, astfel cum se menţionează la articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547, valorile măsurate în raport cu respectivul calcul de coroborare;
(g)nivelurile de activitate raportate ale proceselor de producţie;
(h)fiabilitatea şi exactitatea datelor.
2.10.Verificarea aplicării corecte a metodologiei de monitorizare
Verificatorul verifică dacă metodologia de monitorizare prevăzută în planul de monitorizare a fost aplicată corect, inclusiv următoarele puncte specifice:
(a)dacă datele sunt complete şi dacă există lacune în materie de date sau o dublă contabilizare şi, în caz afirmativ, dacă abordarea utilizată de operator pentru a completa datele lipsă asigură faptul că emisiile nu sunt subestimate;
(b)dacă este cazul, dacă planul de eşantionare al operatorului menţionat la punctul A.5 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 a fost aplicat corect;
(c)dacă toate datele privind emisiile, intrările, ieşirile şi fluxurile de energie sunt atribuite în mod corect procesului de producţie în conformitate cu limitele sistemului definite pentru fiecare categorie de mărfuri agregate în conformitate cu anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;
(d)dacă nivelurile de activitate pentru procesele de producţie se bazează pe o aplicare corectă a definiţiilor categoriilor de mărfuri agregate enumerate în tabelul 1 din secţiunea 2 din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;
(e)dacă consumul de energie a fost atribuit în mod corect fiecărui proces de producţie, dacă este cazul;
(f)în cazul precursorilor utilizaţi, dar care nu sunt produşi în instalaţie, dacă un verificator a constatat că eventualele emisii reale sunt satisfăcătoare;
(g)în cazul în care operatorul a utilizat momentul efectiv al producţiei precursorului pentru a stabili perioada de raportare în care a fost produs precursorul, dacă dovada referitoare la momentul efectiv al producţiei este suficientă;
(h)dacă se aplică vreun factor implicit utilizat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 pentru ţara de origine pentru care este definit factorul implicit;
(i)în cazul în care în instalaţie sunt produse mărfuri care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956, dacă operatorul a utilizat un alt factor de emisie pentru energia electrică decât valoarea implicită specificată în anexa V la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 şi, în caz afirmativ, dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute la punctul 5 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;
(j)în cazul în care operatorul a utilizat un alt factor de emisie pentru energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii decât valoarea implicită, verificatorul verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la punctul 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;
(k)în cazul în care sunt utilizaţi biocombustibili, biolichide sau combustibili din biomasă în scopuri energetice, dovezile operatorului care demonstrează respectarea criteriilor de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) şi (10) din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului (2);
(2)Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2018/2001/oj).
(l)CO2 şi N2O transferate, captarea şi stocarea geologică a dioxidului de carbon şi captarea şi utilizarea permanentă a carbonului, în conformitate cu punctul B.8 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547.
2.11.Utilizarea altor audituri
2.11.1. Precursori utilizaţi, dar care nu sunt produşi în instalaţie
În scopul verificării aplicării corecte a metodologiei de monitorizare în ceea ce priveşte secţiunea 2.10 litera (f), verificatorul confirmă că raportul de verificare al instalaţiei care produce precursorul îndeplineşte toate condiţiile următoare:
(a)la momentul emiterii raportului de verificare, entitatea care desfăşura activităţile de verificare era un verificator cu un certificat de acreditare valabil care conţinea domeniul de acreditare necesar pentru efectuarea verificării;
(b)declaraţia privind avizul cuprinsă în raportul de verificare indică faptul că raportul privind emisiile al operatorului este verificat ca fiind satisfăcător;
(c)raportul de verificare acoperă perioada de raportare în care a fost produs precursorul, care este determinată după cum urmează:
1.perioada de raportare implicită a unui precursor este anul de producţie a mărfii complexe;
2.cu toate acestea, în cazul în care verificatorul constată că există suficiente dovezi pentru a determina momentul efectiv al producţiei, perioada de raportare este perioada în care a fost produs precursorul.
2.11.2. Utilizarea valorilor reale pentru mărfurile care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956 produse în instalaţie
În scopul verificării aplicării şi implementării corecte a metodologiei de monitorizare în ceea ce priveşte secţiunea 2.10 litera (i), verificatorul confirmă că raportul de verificare al instalaţiei care produce energia electrică îndeplineşte toate condiţiile următoare:
(a)la momentul emiterii raportului de verificare, entitatea care desfăşura activităţile de verificare era un verificator cu un certificat de acreditare valabil care conţinea domeniul de acreditare necesar pentru efectuarea verificării;
(b)declaraţia privind avizul cuprinsă în raportul de verificare indică faptul că raportul privind emisiile al operatorului este verificat ca fiind satisfăcător;
(c)raportul de verificare acoperă perioada de raportare în care a fost produsă energia electrică.
2.12.Eşantionarea
În momentul verificării conformităţii activităţilor şi procedurilor de control menţionate în secţiunea 2.7 al doilea paragraf literele (b) şi (c) sau în momentul efectuării verificărilor menţionate în secţiunile 2.8 şi 2.9, verificatorul poate utiliza metode de eşantionare specifice unei instalaţii cu condiţia ca, pe baza analizei riscurilor, eşantionarea să fie justificată.
În cazul în care identifică o neregularitate sau o inexactitate pe parcursul eşantionării, verificatorul solicită operatorului să explice cauzele principale ale neregularităţii sau inexactităţii respective, în vederea evaluării impactului acestora asupra datelor raportate. În funcţie de rezultatul evaluării respective, verificatorul stabileşte dacă sunt necesare activităţi de verificare suplimentare, dacă trebuie mărită dimensiunea eşantionului şi partea populaţiei de date care trebuie corectată de operator.
Verificatorul înregistrează rezultatul verificărilor menţionate în secţiunile 2.7-2.10, inclusiv detaliile eşantioanelor suplimentare, în documentaţia internă de verificare.
2.13.Vizite fizice ale siturilor
În conformitate cu secţiunea 1 litera (c) din anexa VI la Regulamentul (UE) 2023/956, verificatorul efectuează, în unul sau mai multe momente adecvate în cursul procesului de verificare, o vizită fizică la instalaţia în care sunt produse mărfurile menţionate în raportul privind emisiile al operatorului, pentru a evalua funcţionarea dispozitivelor de măsurare şi a sistemelor de monitorizare, a efectua interviuri, a desfăşura activităţile prevăzute în prezenta secţiune 2, precum şi pentru a colecta suficiente informaţii şi dovezi care să îi permită să concluzioneze dacă raportul operatorului nu conţine inexactităţi materiale.
În funcţie de rezultatele analizei riscurilor, verificatorul hotărăşte dacă sunt necesare vizite şi în alte locuri, inclusiv în cazul în care părţi relevante din activităţile privind fluxul de date şi activităţile de control se desfăşoară în alte locuri, cum ar fi sediul societăţii şi alte birouri externe.
Verificatorul se asigură că operatorul îi oferă acces la siturile sale.
Verificatorul utilizează, de asemenea, o vizită fizică a sitului pentru a evalua limitele instalaţiei şi ale proceselor sale de producţie, precum şi caracterul complet al fluxurilor de surse, al surselor de emisii şi al conexiunilor tehnice.
2.14.Tratarea inexactităţilor, a neregularităţilor şi a neconformităţii
2.14.1. Identificarea şi soluţionarea inexactităţilor, a neregularităţilor şi a neconformităţii
În cazul în care verificatorul identifică inexactităţi, neregularităţi sau neconformităţi cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 sau cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2620 în cursul verificării, acesta informează fără întârziere operatorul în acest sens şi îi solicită să corecteze inexactităţile, neregularităţile sau neconformităţile identificate.
Verificatorul documentează şi marchează ca fiind soluţionate în documentaţia internă de verificare în temeiul secţiunii 2.5 toate inexactităţile, neregularităţile sau neconformităţile care au fost corectate de operator în cursul verificării.
2.14.2. Inexactităţi, neregularităţi şi neconformităţi necorectate
În cazul în care operatorul nu corectează inexactităţile sau neregularităţile menţionate la primul paragraf, verificatorul solicită operatorului, înainte de emiterea raportului de verificare în conformitate cu secţiunea 2.17, să explice principalele cauze ale inexactităţilor sau neregularităţilor şi motivele pentru care nu a efectuat corecţiile solicitate.
Verificatorul stabileşte dacă inexactităţile necorectate, luate în considerare individual sau agregate cu alte inexactităţi, au un impact asupra emisiilor încorporate specifice totale sau asupra ajustării specifice totale a alocării cu titlu gratuit raportate pentru fiecare marfă. La evaluarea pragului de semnificaţie al inexactităţilor, verificatorul ia în considerare dimensiunea şi natura acestora, precum şi circumstanţele specifice în care au apărut.
Verificatorul stabileşte dacă neregularităţile necorectate, luate în considerare individual sau combinate cu alte neregularităţi, au un impact asupra datelor raportate şi dacă aceasta duce la inexactităţi materiale.
În cazul în care operatorul nu corectează neconformitatea cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 sau cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2620 în conformitate cu primul paragraf, înainte ca verificatorul să emită raportul de verificare, verificatorul evaluează dacă neconformitatea necorectată are un impact asupra datelor raportate şi dacă aceasta duce la inexactităţi materiale.
2.15.Evaluarea independentă
2.15.1. Evaluarea documentaţiei interne de verificare şi a raportului de verificare
Înainte de a emite raportul de verificare, verificatorul prezintă documentaţia internă de verificare şi raportul de verificare unui evaluator independent care nu face parte din echipa de verificare.
Evaluatorul independent trebuie să nu fi desfăşurat niciuna dintre activităţile de verificare care fac obiectul evaluării sale.
Domeniul de aplicare al evaluării independente include procesul complet de verificare descris în prezenta secţiune 2 şi înregistrat în documentaţia internă de verificare.
Evaluatorul independent efectuează evaluarea astfel încât să se asigure că procesul de verificare se desfăşoară în conformitate cu prezentul regulament şi cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546, că procedurile pentru activităţile de verificare menţionate în secţiunea 1.5.1 au fost efectuate în mod corect, că a fost acordată atenţia cuvenită şi că a fost aplicat raţionamentul profesional corespunzător.
De asemenea, evaluatorul independent stabileşte dacă dovezile colectate sunt suficiente pentru ca verificatorul să poată emite un raport de verificare care să ofere o asigurare rezonabilă.
Dacă există situaţii care pot ocaziona modificări ale raportului de verificare în urma evaluării, evaluatorul independent examinează, de asemenea, modificările respective şi dovezile corespunzătoare.
2.15.2. Autentificarea raportului de verificare
Raportul de verificare se autentifică pe baza concluziilor evaluatorului independent şi a dovezilor din documentaţia internă de verificare. Persoana care autentifică raportul de verificare este autorizată în mod corespunzător în acest sens de către verificator.
2.16.Documentaţia internă de verificare
2.16.1. Întocmirea documentaţiei interne de verificare
Verificatorul pregăteşte şi întocmeşte documentaţia internă de verificare care cuprinde cel puţin:
(a)rezultatele activităţilor de verificare efectuate;
(b)informaţiile primite de la operator în temeiul secţiunii 2.3;
(c)analiza strategică, analiza riscurilor şi planul de verificare;
(d)orice justificare pentru neorganizarea unei vizite fizice a sitului în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546;
(e)suficiente informaţii în sprijinul avizului de verificare, inclusiv justificări pentru raţionamentele făcute cu privire la caracterul semnificativ sau nu al inexactităţilor.
Documentaţia internă de verificare menţionată la primul paragraf se redactează astfel încât evaluatorul independent menţionat în secţiunea 2.15.1 şi organismul naţional de acreditare să poată evalua dacă verificarea a fost efectuată în conformitate cu prezentul regulament.
După autentificarea raportului de verificare în conformitate cu secţiunea 2.15.2, verificatorul include rezultatele evaluării independente în documentaţia internă de verificare.
Verificatorul păstrează documentaţia internă de verificare atât timp cât este necesar pentru a permite o examinare a declaraţiilor CBAM care au fost depuse.
2.16.2. Accesul la documentaţia internă de verificare
În cazul în care operatorul este înregistrat în registrul CBAM în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2023/956, verificatorul, la cerere şi în scopul revizuirii rapoartelor de verificare în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/956, oferă Comisiei şi autorităţilor competente acces la documentaţia internă de verificare şi la alte informaţii relevante pentru a facilita evaluarea verificării. Verificatorul oferă acces la documentaţia respectivă prin intermediul registrului CBAM, cu excepţia cazului în care se solicită altfel, în termen de 30 de zile calendaristice de la data cererii.
2.17.Raportul de verificare
2.17.1. Domeniul de acreditare sectorial
Verificatorul emite un raport de verificare referitor la raportul privind emisiile al unui operator numai pentru grupa de activităţi menţionată în anexa I pentru care verificatorul este acreditat.
2.17.2. Declaraţii privind avizul
Pe baza informaţiilor colectate, verificatorul emite un raport de verificare referitor la raportul privind emisiile al operatorului care face obiectul verificării. Raportul de verificare include una dintre următoarele declaraţii privind avizul:
(a)raportul este considerat satisfăcător în urma verificării;
(b)raportul este considerat nesatisfăcător; această declaraţie va fi făcută în cazul în care raportul privind emisiile al operatorului conţine inexactităţi materiale sau neregularităţi care nu au fost corectate înainte de emiterea raportului de verificare;
(c)raportul este considerat nesatisfăcător; această declaraţie va fi făcută în cazul în care neregularităţile, luate în considerare individual sau combinate cu alte neregularităţi, nu oferă suficientă claritate şi împiedică verificatorul să declare cu o asigurare rezonabilă că raportul privind emisiile al operatorului nu conţine inexactităţi materiale;
(d)raportul este considerat nesatisfăcător; această declaraţie va fi făcută în cazul în care sfera verificării este prea limitată în temeiul secţiunii 2.17, iar verificatorul nu a putut obţine suficiente dovezi pentru a emite un aviz de verificare care să ofere o asigurare rezonabilă că raportul nu conţine inexactităţi materiale.
În sensul primului paragraf litera (a), raportul privind emisiile al operatorului poate fi considerat satisfăcător în urma verificării doar dacă nu conţine inexactităţi materiale.
2.17.3. Emiterea raportului de verificare
Începând cu 1 ianuarie 2027, verificatorul emite raportul de verificare în registrul CBAM.
În cazul în care operatorul este înregistrat în registrul CBAM în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2023/956, raportul de verificare se transmite operatorului prin intermediul registrului CBAM.
În cazul în care operatorul nu este înregistrat în registrul CBAM, verificatorul exportă şi transmite operatorului raportul de verificare în formatul său software standard original prin alte mijloace. Verificatorul furnizează, de asemenea, operatorului o copie a raportului de verificare într-un format electronic standardizat acceptat pe scară largă pentru documentele digitale, exclusiv în scop informativ.
Verificatorul nu emite raportul de verificare în cazul în care există deja un raport de verificare care acoperă aceeaşi perioadă de raportare pentru aceeaşi instalaţie.
La cererea operatorului, verificatorul poate emite o versiune revizuită a unui raport de verificare pe care l-a emis.
Verificatorul redactează raportul de verificare în limba engleză.
2.18.Limitarea sferei verificării
Verificatorul poate concluziona că sfera verificării menţionată în secţiunea 2.17.2 primul paragraf litera (d) este prea limitată în oricare dintre următoarele situaţii:
(a)există lacune în ceea ce priveşte datele care împiedică verificatorul să obţină dovezile necesare pentru a reduce riscul de verificare la nivelul necesar pentru a atinge un nivel de asigurare rezonabilă;
(b)planul de monitorizare nu prevede o sferă de aplicare suficientă sau nu este suficient de clar pentru a ajunge la o concluzie cu privire la verificare;
(c)operatorul nu a pus la dispoziţie suficiente informaţii pentru a permite verificatorului să efectueze verificarea.
2.19.Tratarea neregularităţilor nemateriale neremediate
Verificatorul evaluează dacă operatorul a corectat neregularităţile indicate în raportul de verificare referitor la perioada de raportare anterioară, dacă este cazul.
Verificatorul indică în raportul de verificare dacă neregularităţile respective au fost corectate sau nu de către operator.
În cazul în care operatorul nu a corectat neregularităţile respective, verificatorul determină dacă acest lucru creşte sau ar putea creşte riscul de inexactităţi.
Verificatorul înregistrează în documentaţia internă de verificare, în conformitate cu secţiunea 2.16.2, detalii privind momentul şi modul în care neregularităţile identificate sunt remediate de către operator în timpul verificării.
2.20.Îmbunătăţirea procesului de monitorizare şi de raportare
În cazul în care verificatorul a identificat domenii în care sunt necesare îmbunătăţiri în ceea ce priveşte performanţa operatorului, el include în raportul de verificare recomandări de îmbunătăţire cu privire la următoarele puncte:
(a)evaluarea riscurilor efectuată de operator;
(b)elaborarea, documentarea, punerea în aplicare şi actualizarea activităţilor privind fluxul de date şi ale activităţilor de control, precum şi evaluarea sistemului de control;
(c)elaborarea, documentarea, punerea în aplicare şi actualizarea procedurilor;
(d)monitorizarea şi raportarea emisiilor, inclusiv în legătură cu măsurarea şi atingerea unui nivel mai scăzut de incertitudine, reducerea riscurilor şi sporirea eficienţei procesului de monitorizare şi de raportare.
Atunci când comunică operatorului recomandări de îmbunătăţire, verificatorul rămâne imparţial faţă de operator. Verificatorul nu îşi compromite propria imparţialitate oferind consultanţă sau dezvoltând părţi din procesul de monitorizare şi de raportare în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2547.
Atunci când efectuează o verificare în anul care urmează unui an în care au fost formulate recomandări de îmbunătăţire într-un raport de verificare, verificatorul controlează dacă şi în ce mod operatorul a pus în aplicare recomandările respective.
În cazul în care operatorul nu a pus în aplicare recomandările respective sau nu le-a pus în aplicare în mod corect, verificatorul evaluează impactul acestui aspect asupra riscului de inexactităţi şi neregularităţi.
Publicat în Jurnalul Oficial seria L din data de 22 decembrie 2025