Capitolul 5 - CONFORMITATEA OPERĂRII SIMULATORULUI, A INFORMAŢIILOR DE INTRARE ŞI A DATELOR DE INTRARE - Regulamentul 2400/12-dec-2017 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte determinarea emisiilor de CO2 şi a consumului de combustibil ale vehiculelor grele şi de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Regulamentului (UE) nr. 582/2011 al Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 349L

În vigoare
Versiune de la: 1 Iulie 2022 până la: 31 Decembrie 2025
CAPITOLUL 5:CONFORMITATEA OPERĂRII SIMULATORULUI, A INFORMAŢIILOR DE INTRARE ŞI A DATELOR DE INTRARE
Art. 20: Responsabilităţile producătorului vehiculului, ale autorităţii de omologare şi ale Comisiei în ceea ce priveşte conformitatea operării simulatorului
(1)Producătorul vehiculului ia măsurile necesare pentru a se asigura că procedurile instituite în scopul obţinerii licenţei pentru operarea simulatorului în scenariul specific care intră sub incidenţa licenţei acordate în temeiul articolului 7 continuă să fie adecvate în scopul menţionat.
În cazul camioanelor medii şi grele, cu excepţia He-HDV sau PEV, producătorul vehiculului efectuează procedura de încercare de verificare prevăzută în anexa Xa la un număr minim de vehicule, în conformitate cu punctul 3 din anexa respectivă. Până la data de 31 decembrie a fiecărui an şi în conformitate cu punctul 8 din anexa Xa, producătorul vehiculului prezintă autorităţii de omologare un raport de încercare pentru fiecare vehicul supus încercării, păstrează rapoartele de încercare timp de cel puţin 10 ani şi le pune, la cerere, la dispoziţia Comisiei şi a autorităţilor de omologare din celelalte state membre.

(2)Autoritatea de omologare efectuează, de patru ori pe an, evaluarea specificată la punctul 2 din anexa II pentru a verifica dacă procedurile instituite de producător în scopul determinării emisiilor de CO2 şi a consumului de combustibil ale tuturor scenariilor specifice şi grupelor de vehicule care intră sub incidenţa licenţei continuă să fie adecvate.
Atunci când un vehicul nu obţine rezultate satisfăcătoare în urma procedurii încercării de verificare prevăzută în anexa Xa, autoritatea de omologare iniţiază o investigaţie pentru a determina cauza respingerii, în conformitate cu anexa Xa. De îndată ce autoritatea de omologare stabileşte cauza respingerii, informează autorităţile de omologare din celelalte state membre cu privire la aceasta.
În cazul în care cauza respingerii are legătură cu operarea simulatorului, se aplică articolul 21. În cazul în care cauza respingerii are legătură cu proprietăţile certificate legate de emisiile de CO2 şi de consumul de combustibil ale componentelor, unităţilor tehnice separate şi sistemelor, se aplică articolul 23.
Dacă nu s-au putut constata nereguli în certificarea componentelor, a unităţilor tehnice separate sau a sistemelor şi a operării simulatorului, autoritatea de omologare raportează Comisiei că vehiculul nu a obţinut rezultate satisfăcătoare. Comisia investighează dacă simulatorul sau procedura încercării de verificare prevăzută în anexa Xa este cauza respingerii vehiculului şi dacă este necesară îmbunătăţirea simulatorului sau a procedurii încercării de verificare.

Art. 21: Măsuri de remediere privind conformitatea operării simulatorului
(1)În cazul în care autoritatea de omologare constată, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2), că procedurile instituite de producătorul vehiculului în scopul determinării emisiilor de CO2 şi a consumului de combustibil ale grupelor de vehicule vizate nu sunt conforme cu prevederile licenţei sau ale prezentului regulament sau că acestea pot duce la o determinare incorectă a emisiilor de CO2 şi a consumului de combustibil ale vehiculelor vizate, autoritatea de omologare solicită producătorului să prezinte un plan de măsuri de remediere în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii din partea autorităţii de omologare.
Atunci când producătorul vehiculului demonstrează că are nevoie de timp suplimentar pentru prezentarea planului de măsuri de remediere, autoritatea de omologare poate acorda o prelungire de până la 30 de zile calendaristice.
(2)Planul de măsuri de remediere se aplică tuturor scenariilor specifice şi tuturor grupelor de vehicule care au fost identificate de autoritatea de omologare în cererea sa.

(3)Autoritatea de omologare aprobă sau respinge planul de măsuri de remediere în termen de 30 de zile de la primirea acestuia. Autoritatea de omologare notifică producătorului şi tuturor celorlalte state membre decizia sa de a aproba sau de a respinge planul de măsuri de remediere.
Autoritatea de omologare poate să solicite producătorului vehiculului să emită noi evidenţe ale producătorului, un nou dosar cu informaţii privind vehiculul, un nou dosar cu informaţii pentru client şi un nou certificat de conformitate, pe baza unei noi determinări a emisiilor de CO2 şi a consumului de combustibil, care să reflecte modificările puse în aplicare în conformitate cu planul de măsuri de remediere.
Producătorul vehiculului ia măsurile necesare pentru a se asigura că procedurile instituite în scopul obţinerii licenţei de operare a simulatorului pentru toate scenariile specifice şi toate grupele de vehicule care intră sub incidenţa licenţei acordate în temeiul articolului 7 continuă să fie adecvate în scopul menţionat.
În cazul camioanelor medii şi grele, producătorul vehiculului efectuează procedura încercării de verificare prevăzută în anexa Xa asupra unui număr minim de vehicule, în conformitate cu punctul 3 din anexa respectivă.

(4)Producătorul este responsabil de executarea planului de măsuri de remediere aprobat.
(5)În cazul în care planul de măsuri de remediere este respins de autoritatea de omologare sau dacă autoritatea de omologare stabileşte că măsurile de remediere nu sunt aplicate în mod corect, ea fie adoptă măsurile necesare pentru a asigura conformitatea operării simulatorului, fie retrage licenţa.
Art. 22: Responsabilităţile producătorului şi ale autorităţii de omologare în ceea ce priveşte conformitatea proprietăţilor legate de emisiile de CO2 şi de consumul de combustibil ale componentelor, unităţilor tehnice separate şi sistemelor
(1)Producătorul adoptă măsurile necesare în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2018/858 pentru a se asigura că proprietăţile legate de emisiile de CO2 şi de consumul de combustibil ale componentelor, unităţilor tehnice separate şi sistemelor menţionate la articolul 12 alineatul (1) care au făcut obiectul unei certificări în conformitate cu articolul 17 nu se abat de la valorile certificate.
Printre măsurile respective, se numără următoarele:
- procedurile stabilite în apendicele 4 la anexa V în ceea ce priveşte motoarele;
- procedurile stabilite la punctul 7 din anexa VI în ceea ce priveşte transmisiile;
- procedurile stabilite la punctele 5 şi 6 din anexa VII în ceea ce priveşte axele;
- procedurile stabilite în apendicele 6 la anexa VIII în ceea ce priveşte rezistenţa aerului asupra caroseriei sau remorcii;
- procedurile stabilite la punctul 4 din anexa X în ceea ce priveşte pneurile.
- procedurile stabilite la punctele 1-4 din apendicele 12 la anexa Xb în ceea ce priveşte componentele grupului motopropulsor electric.

În cazul în care proprietăţile legate de emisiile de CO2 şi de consumul de combustibil ale unei familii de componente, de unităţi tehnice separate sau de sisteme au fost certificate în conformitate cu articolul 15 alineatul (5), valoarea de referinţă pentru verificarea proprietăţilor legate de emisiile de CO2 şi de consumul de combustibil este valoarea certificată pentru membrul respectiv al familiei.
În cazul în care, în urma măsurilor menţionate în primul şi al doilea paragraf, se identifică o abatere de la valorile certificate, producătorul informează imediat în acest sens autoritatea de omologare.
(2)Producătorul furnizează anual rapoarte de încercare ce cuprind rezultatele procedurilor menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf autorităţii de omologare care a certificat proprietăţile legate de emisiile de CO2 şi de consumul de combustibil ale familiei de componente, de unităţi tehnice separate sau de sisteme vizate. La cerere, producătorul pune rapoartele de încercare la dispoziţia Comisiei.
(3)Producătorul se asigură că cel puţin o procedură din 25, dintre procedurile menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf, sau, cu excepţia pneurilor, cel puţin o procedură pe an referitoare la componente, unităţi tehnice separate şi sisteme sau, dacă este cazul, la familiile acestora, este supervizată de o altă autoritate de omologare decât cea care a participat la certificarea proprietăţilor legate de emisiile de CO2 şi de consumul de combustibil ale componentei, unităţii tehnice separate şi sistemului în cauză sau, dacă este cazul, ale familiilor respective ale acestora, în temeiul articolului 16.

(4)Orice autoritate de omologare poate, în orice moment, să efectueze verificări referitoare la componente, unităţile tehnice separate şi sisteme în oricare dintre instalaţiile producătorului sau producătorului vehiculului, pentru a verifica dacă proprietăţile legate de emisiile de CO2 şi de consumul de combustibil ale componentelor, unităţilor tehnice separate şi sistemelor respective nu se abat de la valorile certificate.
La solicitarea autorităţii de omologare, producătorul şi producătorul vehiculului îi furnizează acesteia, în termen de 15 de zile lucrătoare, toate documentele, eşantioanele şi alte materiale relevante aflate în posesia sa şi care sunt necesare pentru efectuarea verificărilor cu privire la o componentă, o unitate tehnică separată sau un sistem.
Art. 23: Măsuri de remediere privind conformitatea proprietăţilor legate de emisiile de CO2 şi de consumul de combustibil ale componentelor, unităţilor tehnice separate şi sistemelor
(1)În cazul în care autoritatea de omologare constată, în conformitate cu articolele 20 şi 22, că nu sunt adecvate măsurile luate de producător pentru a se asigura că proprietăţile legate de emisiile de CO2 şi de consumul de combustibil ale componentelor, unităţilor tehnice separate şi sistemelor menţionate la articolul 12 alineatul (1) şi care au făcut obiectul certificării că nu se abat de la valorile certificate în conformitate cu articolul 17, autoritatea de omologare solicită producătorului să prezinte un plan de măsuri de remediere în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii din partea autorităţii de omologare.
Atunci când producătorul demonstrează că are nevoie de timp suplimentar pentru prezentarea planului de măsuri de remediere, autoritatea de omologare poate acorda o prelungire de până la 30 de zile calendaristice.

(2)Planul de măsuri de remediere se aplică tuturor componentelor, unităţilor tehnice separate şi sistemelor sau, dacă este cazul, familiilor acestora care au fost identificate de autoritatea de omologare în cererea sa.

(3)Autoritatea de omologare aprobă sau respinge planul de măsuri de remediere în termen de 30 de zile de la primirea acestuia. Autoritatea de omologare notifică producătorului şi tuturor celorlalte state membre decizia sa de a aproba sau de a respinge planul de măsuri de remediere.
Autoritatea de omologare poate să solicite producătorului vehiculului să emită o nouă evidenţă a producătorului, un nou dosar cu informaţii pentru client, un nou dosar cu informaţii privind vehiculul şi un nou certificat de conformitate, pe baza unei noi determinări a emisiilor de CO2 şi a consumului de combustibil, care să reflecte modificările puse în aplicare în conformitate cu planul de măsuri de remediere.

(4)Producătorul este responsabil de executarea planului de măsuri de remediere aprobat.
(5)Producătorul păstrează evidenţa tuturor componentelor, unităţilor tehnice separate sau sistemelor scoase din circulaţie şi reparate sau modificate şi a atelierului care a efectuat reparaţiile sau modificarea. La cerere, autorităţii de omologare i se oferă accesul la evidenţele respective pe perioada implementare a planului de măsuri de remediere şi timp de 5 ani de la încheierea implementării acestuia.
Producătorul trebuie să păstreze aceste evidenţe timp de 10 ani.

(6)În cazul în care planul de măsuri de remediere este respins de autoritatea de omologare sau dacă autoritatea de omologare stabileşte că măsurile de remediere nu sunt aplicate în mod corect, ea adoptă măsurile necesare pentru a asigura conformitatea proprietăţilor legate de emisiile de CO2 şi de consumul de combustibil ale componentei, unităţii tehnice separate şi sistemului şi, dacă este cazul, ale familiilor respective ale acestora ori retrage certificatul privind proprietăţile legate de emisiile de CO2 şi de consumul de combustibil.