Capitolul iv - DISPOZIŢII PENTRU UN TRANSPORT INTELIGENT ŞI REZILIENT - Regulamentul 1679/13-iun-2024 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/1153 şi (UE) nr. 913/2010 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 5 Decembrie 2025
CAPITOLUL IV:DISPOZIŢII PENTRU UN TRANSPORT INTELIGENT ŞI REZILIENT
Art. 43: Sisteme TIC în domeniul transporturilor
(1)Sistemele TIC în domeniul transporturilor trebuie să permită gestionarea capacităţii şi a traficului şi schimbul de informaţii în cadrul modurilor de transport şi între acestea, pentru operaţiunile de transport multimodal şi pentru serviciile cu valoare adăugată legate de transport, îmbunătăţirea rezilienţei, a siguranţei, a securităţii şi a performanţei operaţionale şi de mediu, reducerea congestionării, precum şi simplificarea procedurilor administrative. De asemenea, sistemele TIC în domeniul transporturilor facilitează conexiunea neîntreruptă dintre infrastructură şi activele mobile.
(2)Următoarele sisteme TIC în domeniul transporturilor sunt implementate în conformitate cu dispoziţiile specifice stabilite de dreptul Uniunii şi în limitele acestora, la nivelul întregii Uniuni, pentru a asigura prezenţa unui set de capacităţi de bază interoperabile în toate statele membre:
a)pentru căile ferate: sistemul ERTMS, aplicaţii telematice pentru serviciile de transport de marfă şi de călători, astfel cum sunt menţionate în specificaţia tehnică de interoperabilitate, în special rezultatele obţinute de Shift2Rail şi de întreprinderea comună pentru căile ferate ale Europei;
b)pentru căile navigabile interioare: RIS;
c)pentru transportul rutier: STI;
d)pentru transportul maritim: pentru serviciile VTMIS de gestionare a traficului maritim şi pentru schimbul de informaţii, EMSWe;
e)pentru transportul aerian: sistemele ATM/ANS, în special cele care rezultă din proiectul SESAR; şi
f)pentru transportul multimodal: eFTI.
(3)Statele membre pot promova, de asemenea, alte sisteme TIC pentru transporturi, după caz, într-un mod coordonat şi armonizat în cadrul reţelei transeuropene de transport. Printre acestea se pot număra îmbunătăţiri ale digitalizării pentru căile ferate, promovarea spaţiului datelor privind mobilitatea la nivelul Uniunii şi cadre care facilitează schimbul de date între întreprinderi, în cazul în care acest lucru este stabilit de Uniune, pentru transparenţa şi optimizarea lanţului de aprovizionare şi o infrastructură TIC adecvată care să permită o aplicare inteligentă, bazată pe schimbul de date în timp real între operatorii economici şi autorităţile de aplicare a legii, necesar pentru a verifica conformitatea cu cerinţele de reglementare aplicabile, inclusiv în timp ce vehiculele sunt în mers.
Art. 44: Servicii de transport de marfă durabile
Statele membre promovează proiectele de interes comun care, pe de o parte, oferă servicii eficiente de transport de marfă ce utilizează infrastructura reţelei transeuropene de transport şi, pe de altă parte, contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a altor efecte negative socioeconomice şi de mediu, precum poluarea aerului şi poluarea fonică, şi care au drept scop:
(a)îmbunătăţirea utilizării durabile a infrastructurii de transport, inclusiv prin gestionarea sa eficientă;
(b)promovarea implementării de servicii de transport inovatoare, inclusiv prin legături de transport maritim pe distanţe scurte în contextul spaţiului maritim european, prin sisteme TIC în domeniul transporturilor şi prin dezvoltarea infrastructurii auxiliare necesare pentru realizarea în principal a obiectivelor privind mediul şi siguranţa ale acestor servicii;
(c)facilitarea operaţiunilor de servicii de transport multimodal, inclusiv a fluxurilor de informaţii aferente necesare, şi îmbunătăţirea cooperării dintre participanţii la lanţul logistic, inclusiv expeditorii, operatorii, furnizorii de servicii şi clienţii acestora;
(d)stimularea eficienţei în materie de resurse şi a operaţiunilor cu emisii scăzute şi cu emisii zero, în special în domenii precum tehnologiile, operaţiunile, tracţiunea vehiculelor, condusul/propulsia, planificarea sistemelor şi a operaţiunilor; sau
(e)îmbunătăţirea legăturilor cu cele mai vulnerabile şi izolate părţi ale Uniunii, în special cu regiunile ultraperiferice şi cu alte regiuni îndepărtate, insulare, periferice şi muntoase, precum şi cu zonele slab populate, promovând servicii regulate şi frecvente.
Art. 45: Noile tehnologii şi inovarea
Pentru ca reţeaua transeuropeană de transport să ţină pasul cu evoluţiile şi măsurile de implementare inovatoare de ordin tehnologic, statele membre şi Comisia promovează, în mod coordonat, proiecte de interes comun care vizează în special:
(a)sprijinirea şi promovarea decarbonizării transporturilor, prin tranziţia către vehicule, trenuri, nave şi aeronave alimentate cu combustibili alternativi cu emisii zero şi cu emisii scăzute şi către alte tehnologii în materie de transport şi de reţea inovatoare şi durabile;
(b)promovarea tehnologiilor emergente durabile pentru a îmbunătăţi şi a facilita transportul şi mobilitatea pasagerilor şi a mărfurilor;
(c)intensificarea decarbonizării tuturor modurilor de transport prin stimularea eficienţei energetice, introducerea soluţiilor cu emisii zero şi cu emisii scăzute alimentate cu combustibili alternativi, şi punerea la dispoziţie a infrastructurii corespunzătoare, în măsura posibilităţilor prin sinergii cu reţeaua energetică transeuropeană;
(d)sprijinirea adoptării şi implementării de noi tehnologii digitale, în special promovarea schimbului de date şi a infrastructurii de conectivitate cu acoperire neîntreruptă la nivelul întregii reţele pentru a asigura cel mai înalt nivel şi grad de performanţă în materie de infrastructură digitală, precum şi pentru a atinge niveluri mai ridicate de automatizare, cu un accent special pe sectorul feroviar;
(e)îmbunătăţirea siguranţei şi durabilităţii circulaţiei persoanelor şi a transportului de mărfuri;
(f)îmbunătăţirea funcţionării, gestionării, accesibilităţii, interoperabilităţii, multimodalităţii şi eficienţei reţelei, inclusiv prin dezvoltarea serviciilor digitale de mobilitate multimodală cum ar fi dezvoltarea unor soluţii de tipul "mobilitatea ca serviciu";
(g)promovarea unor modalităţi eficiente de furnizare, către toţi utilizatorii şi furnizorii de servicii de transport, a unor informaţii accesibile şi inteligibile cu privire la interconexiuni, interoperabilitate şi multimodalitate şi la impactul opţiunilor lor în materie de transport asupra mediului;
(h)promovarea măsurilor de reducere a externalităţilor negative, precum congestionarea, daunele asupra sănătăţii şi poluarea de orice fel, inclusiv zgomotul şi emisiile;
(i)introducerea tehnologiei în materie de securitate;
(j)îmbunătăţirea rezilienţei infrastructurii de transport la perturbări şi la schimbările climatice prin modernizarea şi proiectarea infrastructurii, precum şi prin soluţii digitale, sigure din punct de vedere cibernetic, menite să protejeze reţeaua în contextul dezastrelor naturale şi al celor provocate de om; şi
(k)facilitarea realizării de noi progrese în ceea ce priveşte dezvoltarea şi implementarea sistemelor TIC şi a noilor tehnologii în domeniul transporturilor în cadrul modurilor de transport şi între acestea.
În sensul primului paragraf litera (c), infrastructura de transport corespunzătoare poate:
(a)include accesul la reţea, conducte şi alte instalaţii necesare pentru alimentarea cu energie;
(b)ţine seama de interfaţa infrastructură-vehicul, inclusiv de reîncărcarea inteligentă şi bidirecţională;
(c)include sistemele TIC în domeniul transporturilor;
(d)acţiona drept nod energetic care deserveşte diferite moduri de transport, în scopul de a conecta producţia locală de energie curată cu aplicaţii de mobilitate cu emisii zero; şi
(e)contribui la implementarea altor tehnologii care accelerează decarbonizarea economiei.

Art. 46: Rezilienţa infrastructurii
(1)La planificarea şi punerea în aplicare a proiectelor de interes comun, statele membre depun toate eforturile corespunzătoare pentru a îmbunătăţi securitatea şi rezilienţa infrastructurii la schimbările climatice, la pericolele naturale, la ameninţările hibride, la dezastrele provocate de om, la accidente şi întreruperi operaţionale, precum şi la perturbări intenţionate care afectează funcţionarea sistemului de transport al Uniunii. Se acordă atenţie în special următoarelor elemente:
a)interdependenţele, legăturile şi efectele în cascadă cu alte reţele, cum ar fi reţelele de telecomunicaţii şi de energie electrică;
b)siguranţa, securitatea şi performanţa în prezenţa unor pericole multiple;
c)calitatea infrastructurii structurale pe parcursul întregului său ciclu de viaţă, acordând o atenţie deosebită condiţiilor de mediu şi viitoarelor condiţii climatice preconizate;
d)nevoile în materie de protecţie civilă de a reacţiona la perturbări, inclusiv la cele pentru transportul de mărfuri periculoase; şi
e)securitatea cibernetică şi rezilienţa infrastructurii, acordând o atenţie deosebită infrastructurii transfrontaliere.
(2)Proiectele de interes comun pentru care se impune a fi efectuată o evaluare a impactului asupra mediului în conformitate cu Directiva 2011/92/UE fac obiectul imunizării la schimbările climatice. Imunizarea la schimbările climatice se realizează ţinându-se seama de cele mai recente bune practici şi orientări disponibile pentru a se asigura că infrastructurile de transport sunt reziliente la efectele negative ale schimbărilor climatice, printr-o evaluare a vulnerabilităţii şi a riscurilor climatice, inclusiv prin măsuri de adaptare relevante, precum şi prin integrarea costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră în analiza cost-beneficiu. Fără a aduce atingere altor acte juridice ale Uniunii, această cerinţă nu se aplică în cazul proiectelor pentru care procesul de achiziţii publice cu privire la evaluarea impactului asupra mediului a fost iniţiat înainte de 18 iulie 2024.
(3)Până la 19 iulie 2026, Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre în cauză, efectuează o evaluare a rezilienţei şi a vulnerabilităţii reţelei centrale la consecinţele schimbărilor climatice, pe baza căreia poate elabora şi pune la dispoziţia publicului cele mai bune practici privind posibile măsuri de adaptare pentru a asigura rezilienţa reţelei.
Art. 47: Riscuri la adresa securităţii sau a ordinii publice
(1)Statele membre depun toate eforturile posibile pentru a se asigura că infrastructura reţelei transeuropene de transport este protejată împotriva riscurilor la adresa securităţii sau a ordinii publice, prin evaluarea riscurilor potenţiale la adresa securităţii sau a ordinii publice care decurg din participările sau contribuţiile unei întreprinderi dintr-o ţară terţă la un proiect de interes comun.
(2)Pentru a stabili dacă participarea sau contribuţia unei întreprinderi dintr-o ţară terţă la un proiect de interes comun este de natură să afecteze infrastructura din motive de securitate sau de ordine publică, statele membre pot lua în considerare efectele sale potenţiale asupra, printre altele:
a)furnizării de factori de producţie esenţiali pentru construirea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii; şi
b)accesului la informaţii sensibile, inclusiv la date cu caracter personal, sau asupra capacităţii de a controla aceste informaţii, coroborate cu construirea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii.
De asemenea, statele membre pot lua în considerare, în special, factorii enumeraţi la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/452.
(3)Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2019/452, faptului că fiecare stat membru are responsabilitatea exclusivă pentru securitatea sa naţională, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) din TUE, şi dreptului fiecărui stat membru de a proteja interesele esenţiale ale siguranţei sale în conformitate cu articolul 346 din TFUE, ori de câte ori un stat membru consideră că participarea sau contribuţia unei întreprinderi dintr-o ţară terţă la un proiect de interes comun este susceptibilă să afecteze infrastructura reţelei transeuropene de transport din motive de securitate sau de ordine publică, statul membru respectiv informează Comisia cu privire la adoptarea oricăror măsuri adecvate pentru a atenua acest risc.
(4)Prezentul articol nu se aplică participării sau contribuţiei la un proiect de interes comun a unei persoane fizice, inclusiv a unei persoane fizice care prestează, în cadrul unei întreprinderi dintr-o ţară terţă, pentru o anumită perioadă de timp, servicii pentru o altă persoană şi sub îndrumarea acesteia, în schimbul cărora persoana fizică respectivă primeşte o remuneraţie.
Art. 48: Mobilitatea militară
(1)Atunci când construiesc sau modernizează infrastructura pe acele părţi ale reţelei transeuropene de transport care se suprapun cu reţeaua de transport militar identificată în "Cerinţele militare pentru mobilitatea militară în interiorul UE şi în afara acesteia" adoptate de Consiliu la 26 iunie 2023 şi la 23 octombrie 2023 şi în orice document ulterior de revizuire a cerinţelor respective adoptat ulterior, statele membre iau în considerare necesitatea, relevanţa şi fezabilitatea depăşirii cerinţelor prevăzute în capitolul III din prezentul regulament, în scopul adaptării la greutatea, dimensiunea sau amploarea transportului militar al trupelor şi al materialelor.
(2)Până la 19 iulie 2025 şi ţinând seama de cerinţele constituţionale ale statelor membre, Comisia efectuează un studiu pentru a identifica posibilităţile de deplasări pe scară largă cu preaviz scurt în întreaga Uniune, incluzând mobilitatea militară. În cursul acestui studiu, Comisia consultă statele membre.
Art. 49: Întreţinere şi ciclul de viaţă al proiectului
Fără a aduce atingere responsabilităţii statelor membre în ceea ce priveşte planificarea, finanţarea şi gestionarea întreţinerii infrastructurii, şi nici principiului bugetar al anualităţii, după caz, statele membre depun toate eforturile posibile pentru a asigura:
(a)faptul că infrastructura reţelei transeuropene de transport este întreţinută astfel încât să asigure, pe durata sa de viaţă, un nivel ridicat de servicii şi de siguranţă adaptat fluxului de trafic, precum şi că nevoile respective de întreţinere preventivă, îmbunătăţirea rezilienţei şi costurile estimate pe întreaga durată de viaţă a infrastructurii transeuropene de transport sunt luate în considerare în faza de planificare a construcţiei sau a modernizării;
(b)planificarea pe termen lung a întreţinerii infrastructurii rutiere şi, după caz, a infrastructurii căilor navigabile interioare; şi
(c)coerenţa între necesităţile în ceea ce priveşte întreţinerea şi reînnoirea în cazul infrastructurii feroviare legate de dezvoltarea reţelei transeuropene de transport şi strategia indicativă de dezvoltare a infrastructurii feroviare menţionată la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE, precum şi acordul de natură contractuală menţionat la articolul 30 din Directiva 2012/34/UE.
Art. 50: Accesibilitate pentru toţi utilizatorii
Infrastructura transeuropeană de transport permite o mobilitate şi o accesibilitate neîntreruptă pentru toţi utilizatorii, în special:
(a)pentru persoanele aflate în situaţie de sărăcie în materie de transporturi sau de vulnerabilitate, inclusiv persoanele cu handicap sau cu mobilitate redusă şi
(b)pentru persoanele care locuiesc în regiuni ultraperiferice şi în alte regiuni îndepărtate, rurale, insulare, periferice şi muntoase, precum şi în zone slab populate.