Capitolul iv - DEZVOLTAREA ŞI ÎNREGISTRAREA TEHNOLOGIILOR DE RECICLARE - Regulamentul 1616/15-sept-2022 privind materialele şi obiectele din plastic reciclat destinate să vină în contact cu produse alimentare, şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 282/2008

Acte UE

Jurnalul Oficial 243L

În vigoare
Versiune de la: 3 Decembrie 2025
CAPITOLUL IV:DEZVOLTAREA ŞI ÎNREGISTRAREA TEHNOLOGIILOR DE RECICLARE
Art. 10: Cerinţe pentru dezvoltarea unei tehnologii noi
(1)Mai mulţi dezvoltatori pot dezvolta în mod independent tehnologii noi în acelaşi timp, chiar dacă aceste tehnologii pot fi considerate similare sau identice.
În cazul în care operatorii economici sau alte organizaţii colaborează la dezvoltarea unei tehnologii noi, o singură entitate juridică îi reprezintă pe aceşti operatori sau organizaţii şi acţionează în calitate de dezvoltator al tehnologiei noi.
(2)Cu cel puţin şase luni înainte de începerea exploatării primei instalaţii de decontaminare exploatate în temeiul articolului 4 alineatul (3) litera (b), dezvoltatorul notifică noua tehnologie autorităţii competente de pe teritoriul pe care este stabilit dezvoltatorul şi Comisiei.
În scopul înregistrării tehnologiei noi în registrul Uniunii prevăzut la articolul 24, dezvoltatorul include în această notificare numele şi adresa sa, persoanele de contact, denumirea tehnologiei noi, o scurtă descriere a tehnologiei noi care să nu depăşească 300 de cuvinte, o adresă URL ("URL") care localizează rapoartele care urmează să fie publicate în conformitate cu alineatul (4) şi cu articolul 13 alineatul (4), precum şi denumirile şi adresele sau numerele oricăror unităţi de reciclare în care se preconizează că va avea loc dezvoltarea tehnologiei.
(3)Notificarea din partea dezvoltatorului furnizează, de asemenea, informaţii detaliate cu privire la următoarele aspecte:
a)o caracterizare a tehnologiei noi pe baza proprietăţilor tehnologiilor de reciclare prevăzute la articolul 3 alineatul (2);
b)o explicaţie a oricăror abateri de la cerinţele prevăzute la articolele 6, 7 şi 8 sau dacă noua tehnologie aplică un sistem de reciclare;
c)un raţionament cuprinzător, precum şi dovezi ştiinţifice şi studii, compilate de dezvoltator, care să demonstreze că noua tehnologie are capacitatea de a fabrica materiale şi obiecte din plastic reciclat care sunt în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004, garantând, de asemenea, siguranţa lor microbiologică, inclusiv o caracterizare a nivelurilor de contaminanţi din materiile prime din plastic utilizate şi în plasticul reciclat, o determinare a eficienţei decontaminării şi a transferului acestor contaminanţi din materialele şi obiectele din plastic reciclat în alimente, precum şi justificarea motivelor pentru care conceptele, principiile şi practicile aplicate sunt suficiente pentru îndeplinirea cerinţelor respective;
d)o descriere a unuia sau mai multor procese tipice de reciclare care utilizează tehnologia, inclusiv o diagramă a principalelor etape de fabricaţie şi, dacă este cazul, o explicaţie a sistemului de reciclare utilizat şi a normelor care reglementează funcţionarea acestuia;
e)o explicaţie în conformitate cu litera (a) care să descrie motivele pentru care tehnologia trebuie considerată nouă şi diferită de tehnologiile existente;
f)un rezumat prin care se propun autorităţii criterii de evaluare pentru potenţiala evaluare viitoare de către ea a proceselor de reciclare care aplică noua tehnologie pe care se bazează instalaţia, astfel cum se prevede la articolul 20 alineatul (2);
g)o estimare a numărului preconizat de instalaţii de decontaminare care vor fi exploatate pentru a dezvolta noua tehnologie şi adresele prevăzute ale unităţilor de reciclare în care vor fi amplasate.
În sensul literei (c), datele utilizate pentru a determina eficienţa decontaminării se obţin fie prin exploatarea unei instalaţii-pilot, fie provin din producţia comercială de materiale plastice reciclate care nu sunt destinate să vină în contact cu produse alimentare. În cazul în care este necesar să se stabilească pe deplin siguranţa materialelor şi obiectelor din plastic, datele se completează cu teste concepute pentru a evalua conceptele, principiile şi practicile specifice tehnologiei. Dacă materiile prime din plastic ar putea conţine materiale plastice care nu sunt produse în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 10/2011, dovezile necesare trebuie să demonstreze că tehnologia elimină substanţele care au fost utilizate la fabricarea materialelor plastice respective în măsura în care este necesar pentru a asigura îndeplinirea cerinţei prevăzute la articolul 4 alineatul (2).
Informaţiile menţionate la primul şi al doilea paragraf se pun la dispoziţia statelor membre şi a autorităţii. Dezvoltatorul le furnizează, de asemenea, tuturor reciclatorilor care utilizează noua tehnologie. Ele se actualizează fără întârziere pe baza noilor informaţii rezultate din activităţile de dezvoltare. Informaţiile sunt considerate relevante din punct de vedere comercial pentru dezvoltator şi nu se vor publica înainte de solicitarea Comisiei adresată autorităţii de a evalua tehnologia de reciclare în conformitate cu articolul 14.
(4)La momentul notificării, dezvoltatorul publică, de asemenea, pe site-ul său un raport iniţial detaliat, utilizând adresa URL furnizată în conformitate cu alineatul (2), privind siguranţa plasticului fabricat, pe baza informaţiilor prevăzute la alineatul (3). Raportul respectiv poate omite detalii privind procesele de reciclare şi instalaţiile care utilizează noua tehnologie, în măsura în care aceste detalii au, în mod justificat, relevanţă comercială şi furnizează un rezumat cuprinzător cu toate informaţiile necesare pentru a efectua o evaluare independentă a tehnologiei, fără a fi necesară consultarea informaţiilor din rapoarte şi studii mai detaliate;

(5)Dezvoltatorul adaptează modelul fişei rezumat de monitorizare a conformităţii prevăzute în anexa II în măsura în care adaptarea este necesară pentru a reflecta particularităţile noii tehnologii. El furnizează acest model adaptat pentru fişa rezumat de monitorizare a conformităţii tuturor reciclatorilor care utilizează noua tehnologie.
(6)În cazul în care o tehnologie aplică un sistem de reciclare, dezvoltatorul acţionează în calitate de administrator al sistemului de reciclare menţionat la articolul 9 alineatul (1). Articolele 6, 7 şi 8 şi articolul 9 alineatul (2) nu se aplică.
(7)Dezvoltatorul asigură un dialog continuu cu toţi reciclatorii care utilizează noua tehnologie pentru a face schimb de cunoştinţe cu privire la funcţionarea şi capacitatea sa de decontaminare a materialelor plastice. Dezvoltatorul ţine o evidenţă a dialogului, în care sunt prezentate aspectele discutate şi concluziile privind funcţionarea şi capacitatea de decontaminare a tehnologiei, care, la cerere, se pune la dispoziţia oricărei autorităţi competente dintr-un teritoriu în care se află dezvoltatorul şi/sau reciclatorii.
(8)O autoritate competentă care a fost notificată în conformitate cu alineatul (2) verifică, în termen de cinci luni de la notificare, dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la alineatele (1)-(6) şi, ulterior, verifică periodic cerinţele care decurg din alineatul (7).
În cazul în care autoritatea competentă consideră că aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, ea notifică preocupările sale dezvoltatorului şi poate solicita acestuia să amâne începerea operării primei instalaţii de decontaminare în conformitate cu alineatul (2) până când soluţionează preocupările respective.
Dezvoltatorul informează autoritatea competentă cu privire la modul în care a soluţionat preocupările respective sau clarifică motivele pentru care consideră că nu este necesar să ia măsuri.
În cazul în care autoritatea competentă are motive serioase de îngrijorare cu privire la siguranţa materialelor şi obiectelor din plastic reciclat, autoritatea competentă informează în acest sens Comisia.
Art. 11: Condiţii de exploatare a instalaţiilor de reciclare care aplică tehnologii noi
(1)O instalaţie de reciclare care aplică o tehnologie de reciclare nouă se bazează pe o tehnologie nouă notificată în conformitate cu articolul 10 alineatul (2).
(2)Reciclatorul respectă cerinţele administrative prevăzute la articolul 25.
(3)O instalaţie de reciclare utilizată pentru a dezvolta o tehnologie nouă poate fi exploatată într-un mod care se abate de la una sau mai multe dintre cerinţele specifice prevăzute la articolele 6, 7 şi 8 sau poate utiliza un sistem de reciclare în conformitate cu articolul 9, cu condiţia ca fiecare abatere sau utilizare a sistemului respectiv să fie justificată prin explicaţia furnizată în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) litera (b).
(4)Reciclatorul trebuie să dispună de informaţii suplimentare documentate, în conformitate cu articolul 12, care să demonstreze că plasticul reciclat produs cu ajutorul instalaţiei de reciclare îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 şi este sigur din punct de vedere microbiologic.
(5)Reciclatorul are la dispoziţie o fişă rezumat de monitorizare a conformităţii completată pe baza modelului furnizat de dezvoltator în conformitate cu articolul 10 alineatul (5).
(6)"Informaţiile suplimentare menţionate la alineatul (4), inclusiv orice documentaţie justificativă, precum şi fişa rezumat de monitorizare a conformităţii menţionată la alineatul (5) se furnizează dezvoltatorului şi autorităţilor competente, la cererea acestora.

Art. 12: Cerinţe de informare suplimentare privind instalaţiile de reciclare care utilizează o tehnologie nouă
(1)Un reciclator trebuie să păstreze la instalaţia de decontaminare, pentru a le pune la dispoziţie, următoarele informaţii suplimentare:
a)un rezumat al tehnologiei noi care să nu depăşească 250 de cuvinte;
b)un rezumat care să descrie instalaţia completă de reciclare şi procesul pe care îl aplică, care să nu depăşească 1 500 de cuvinte. Acest rezumat demonstrează siguranţa plasticului reciclat fabricat cu ajutorul instalaţiei şi se bazează pe informaţiile furnizate de dezvoltator în conformitate cu articolul 10 alineatul (3), precum şi pe criteriile de evaluare menţionate la articolul 10 alineatul (3) litera (f);
c)o diagramă detaliată care să prezinte succesiunea principalelor etape de fabricaţie ale instalaţiei de reciclare, inclusiv toate operaţiunile unitare individuale efectuate în unitatea de reciclare;
d)o diagramă a conductelor şi instrumentelor procesului de decontaminare în conformitate cu secţiunea 4.4 din ISO 10628-1:2014, indicând numai instrumentele relevante pentru decontaminare.
(2)Informaţiile suplimentare prevăzute la alineatul (1) se actualizează fără întârziere ca urmare a dialogului continuu dintre dezvoltator şi reciclatori, atunci când devin disponibile noi informaţii fie ca urmare a exploatării şi dezvoltării instalaţiei, fie ca urmare a monitorizării în conformitate cu articolul 13 sau în cazul în care dezvoltatorul modifică tehnologia sau colectează noi măsurători privind performanţa sau funcţionarea noii tehnologii. Ulterior, reciclatorul furnizează dezvoltatorului informaţiile actualizate şi documentele justificative.
(3)În sensul alineatului (1) litera (b), informaţiile suplimentare trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:
a)informaţii privind nivelul de contaminare accidentală prezentă în materiile prime din plastic şi informaţii privind alte tipuri de contaminare şi nivelurile acesteia, în special în cazul în care, în temeiul articolului 11 alineatul (3), materiile prime din plastic nu îndeplinesc una sau mai multe dintre cerinţele prevăzute la articolul 6;
b)informaţii privind cantitatea sau procentul contaminării pe care procesul de decontaminare o poate elimina ("eficienţa decontaminării");
c)informaţii cu privire la contaminarea reziduală estimată prezentă în materia rezultată din procesul de decontaminare, ţinând seama de eficienţa decontaminării, inclusiv cea cu substanţe cu efecte genotoxice şi perturbatoare pentru sistemul endocrin care ar putea fi încă prezente, precum şi cu substanţele menţionate la articolul 13 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 10/2011, chiar dacă prezenţa lor se situează sub limita de detectare a tehnicilor analitice aplicate;
d)informaţii privind evoluţia contaminanţilor eliminaţi în procesul de decontaminare;
e)informaţii privind migrarea în alimente a contaminanţilor reziduali prezenţi în materialul sau obiectul din plastic reciclat, postprelucrate în conformitate cu cerinţele procesului de reciclare şi luând în considerare condiţiile de utilizare definite pentru materialele şi obiectele în cauză;
f)un raţionament, o discuţie şi o concluzie generală privind siguranţa materialelor şi a obiectelor din plastic reciclat pe baza informaţiilor prevăzute la literele (a)-(e).
Informaţiile menţionate la prezentul alineat se actualizează şi se bazează pe cele mai recente informaţii relevante pentru aceste elemente, inclusiv pe informaţiile oferite de furnizorii de materii prime din plastic şi de utilizatorii plasticului reciclat, precum şi pe informaţiile care rezultă din monitorizare în conformitate cu articolul 13 şi din dialogul menţionat la articolul 10 alineatul (7).
Art. 13: Monitorizarea şi raportarea nivelurilor de contaminare
(1)Un reciclator care exploatează o instalaţie de decontaminare în conformitate cu articolul 11 monitorizează nivelul mediu de contaminare pe baza unei strategii solide de eşantionare care vizează loturile de materii prime din plastic şi loturile corespunzătoare de materie rezultată decontaminată. Strategia de eşantionare ţine seama de toţi factorii care ar putea afecta compoziţia materiilor prime din plastic şi abordează în special variaţiile în ceea ce priveşte originea acestora, indiferent că sunt geografice sau de altă natură.
Eşantionarea include iniţial toate loturile de materii prime şi loturile de materii rezultate corespunzătoare, dar frecvenţa de eşantionare poate fi redusă după ce se obţin medii stabile. Frecvenţa eşantionării se menţine, în orice caz, la un nivel adecvat pentru a detecta tendinţele şi/sau alte modificări ale nivelurilor de contaminare a loturilor de materii prime şi pentru a vedea dacă reapar contaminanţii.
În cazul în care determinarea frecvenţei de eşantionare pe baza loturilor de materii prime din plastic nu este practică din cauza particularităţilor procesului de reciclare, frecvenţa se determină pe baza loturilor utilizate la cea mai apropiată operaţiune de preprelucrare pentru care o astfel de determinare este practică.
Nivelurile contaminanţilor reziduali din materiile rezultate se determină înainte de orice diluare a acestora prin adăugarea unui alt material. În cazul în care nivelurile contaminanţilor în materiile rezultate sunt sub nivelul de cuantificare al metodelor analitice aplicate pentru monitorizare, monitorizarea materiilor rezultate poate fi înlocuită cu unul sau mai multe studii care determină nivelul de contaminanţi reziduali într-un număr limitat de loturi de materii rezultate cu metode analitice cu o limită de cuantificare suficient de mică pentru a determina eficienţa reală de decontaminare obţinută în instalaţia de decontaminare. În cazul în care contaminarea reziduală a materiilor rezultate este atât de mică încât cuantificarea ei nu este posibilă, nivelul de detectare al metodelor respective trebuie să fie suficient de mic pentru a susţine raţionamentul conform căruia eficienţa decontaminării este suficientă pentru a asigura faptul că materialele şi obiectele din plastic reciclat sunt în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004.
(2)Pentru analizele şi testele necesare pentru determinarea nivelului de contaminare în conformitate cu alineatul (1), laboratoarele care efectuează aceste operaţiuni participă în mod regulat şi cu rezultate satisfăcătoare la testele de competenţă adecvate acestui scop. Prima dată când un laborator participă la un astfel de test de competenţă este înainte de începerea exploatării la unitatea de reciclare.
(3)Reciclatorii furnizează dezvoltatorului, cel puţin o dată la şase luni, datele care rezultă din monitorizare şi raţionamentul lor actualizat în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) litera (f), în cazul în care el s-a schimbat pe baza datelor.
(4)Dezvoltatorul publică o dată la şase luni un raport pe site-ul său de internet, pe baza celor mai recente informaţii provenite de la toate instalaţiile care utilizează noua tehnologie, primite în conformitate cu alineatul (3).
(5)Raportul trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:
a)o scurtă descriere a tehnologiei noi pe baza informaţiilor menţionate la articolul 10 alineatul (3), inclusiv a informaţiilor solicitate la literele (a), (b), (d) şi (f);
b)un rezumat al raţionamentului privind capacitatea noii tehnologii şi a procesului (proceselor) de reciclare de a fabrica materiale şi obiecte din plastic reciclat care sunt în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 şi care sunt sigure din punct de vedere microbiologic, pe baza informaţiilor incluse la articolul 10 alineatul (3) literele (a)-(f) şi ţinând seama de informaţiile primite în conformitate cu alineatul (3);
c)o listă a tuturor substanţelor cu o masă moleculară mai mică de 1 000 de Daltoni care se găsesc în materiile prime din plastic în fiecare dintre instalaţiile de decontaminare şi în materiile rezultate de plastic reciclat, sortate în ordine descrescătoare în funcţie de prezenţa lor relativă şi pentru care au fost identificaţi cel puţin primii 20 de contaminanţi accidentali detectaţi în materiile prime, precum şi cantităţile lor specificate ca fracţie masică a materiilor prime şi a materiilor rezultate;
d)o listă a materialelor contaminante prezente în mod regulat în materiile prime din plastic, inclusiv tipurile de polimeri care diferă de cele din materiile prime din plastic destinate să vină în contact cu alimentele, materialele plastice care nu sunt destinate să vină în contact cu alimentele şi alte materiale care se găsesc în materiile prime şi materiile rezultate menţionate la litera (c), precum şi cantităţile acestora specificate ca fracţie masică a materiilor prime şi a materiilor rezultate;
e)o analiză a originii celei mai probabile a contaminanţilor identificaţi menţionaţi la literele (c) şi (d) şi a măsurii în care aceste origini ar putea conduce la prezenţa simultană a altor substanţe care prezintă motive de îngrijorare care sunt fie nedetectate, fie neidentificate prin tehnicile analitice aplicate;
f)măsurarea sau estimarea nivelurilor de migrare în alimente a contaminanţilor prezenţi în materialele şi obiectele din plastic reciclat;
g)o descriere detaliată a strategiei de eşantionare aplicate;
h)o descriere detaliată a procedurilor şi a metodelor analitice utilizate, inclusiv a procedurilor de eşantionare şi a limitelor de detecţie şi cuantificare, precum şi a datelor de validare şi a raţionamentului privind caracterul adecvat al acestora;
i)o analiză şi o explicaţie a oricăror discrepanţe observate între nivelurile de contaminanţi preconizate în plasticul din materiile prime şi în materiile rezultate din instalaţie şi eficienţa decontaminării realizată de ea, pe baza raţionamentului prevăzut la litera (b) şi a rezultatelor efective de la litera (c);
j)o analiză a diferenţelor faţă de rapoartele anterioare publicate în conformitate cu prezentul alineat, dacă este cazul.
Art. 14: Evaluarea noilor tehnologii
(1)În cazul în care consideră că există suficiente date disponibile cu privire la o tehnologie nouă, Comisia poate, din proprie iniţiativă, să solicite autorităţii să evalueze tehnologia respectivă şi să includă alte tehnologii noi în cererea respectivă, cu condiţia ca aceste tehnologii să fie în mare măsură similare sau identice.
(2)Un dezvoltator poate solicita Comisiei să iniţieze evaluarea menţionată la alineatul (1) de îndată ce a publicat cel puţin patru rapoarte consecutive în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) privind o instalaţie de decontaminare.
În cazul în care dezvoltatorul solicită evaluarea noii tehnologii, Comisia poate amâna solicitarea adresată autorităţii cu până la doi ani în cazul în care consideră că cunoştinţele disponibile privind noua tehnologie sunt încă insuficiente sau atunci când alţi operatori dezvoltă aceleaşi tehnologii sau tehnologii noi similare.
(3)Autoritatea evaluează caracterul adecvat al tehnologiei de decontaminare pe care o aplică noua tehnologie, ţinând seama de tehnologia de reciclare în ansamblu.
Evaluarea caracterului adecvat include eficienţa principiilor chimice şi/sau fizice utilizate pentru decontaminarea unui material plastic specific, astfel încât materialele şi obiectele fabricate din plastic reciclat obţinute cu ajutorul noii tehnologii să fie în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. Ea include şi siguranţa microbiologică.
(4)În termen de un an de la primirea cererii de evaluare a tehnologiei noi, autoritatea emite un aviz privind rezultatul evaluării sale. Avizul respectiv conţine:
a)o caracterizare a tehnologiei de reciclare pe baza proprietăţilor definite la articolul 3 alineatul (2);
b)o discuţie şi o concluzie cu privire la evaluarea capacităţii noii tehnologii de reciclare a deşeurilor de plastic în conformitate cu alineatul (3), inclusiv observaţii sau preocupări specifice ale autorităţii cu privire la tehnologie, la procesele şi instalaţiile care o utilizează, precum şi o definiţie şi o justificare a oricăror restricţii şi specificaţii considerate necesare;
c)o concluzie din care să reiasă dacă procesele individuale de reciclare care aplică tehnologia de reciclare respectivă necesită o evaluare individuală suplimentară în conformitate cu articolele 17-20;
d)în cazul în care autoritatea concluzionează că este necesară o evaluare individuală a proceselor de reciclare, orientări specifice, astfel cum se menţionează la articolul 20 alineatul (2);
e)în cazul în care autoritatea concluzionează că nu este necesară evaluarea individuală a proceselor de reciclare, informaţii echivalente informaţiilor solicitate la articolul 18 alineatul (4) literele (c)-(g).
(5)În cazul în care autoritatea consideră că trebuie să implice noi experţi pentru a evalua o tehnologie nouă, ea poate prelungi perioada prevăzută la alineatul (4) cu până la un an.

(6)În cazul în care este necesar pentru finalizarea evaluării sale, autoritatea poate solicita dezvoltatorilor noilor tehnologii supuse evaluării să completeze informaţiile de care dispune cu informaţii compilate în conformitate cu articolul 10 alineatele (3), (4) şi (5) şi cu articolul 12, precum şi cu alte informaţii sau explicaţii pe care le consideră necesare în acest scop şi în termenele pe care le specifică, care nu trebuie să depăşească 1 an în total. În cazul în care autoritatea solicită astfel de informaţii suplimentare, termenul prevăzut la alineatul (4) se suspendă până la primirea informaţiilor solicitate de la unul, mai mulţi sau toţi dezvoltatorii, după caz, în scopul evaluării.

(7)Comisia poate decide să ajusteze termenele menţionate la alineatele (4), (5) şi (6) pentru evaluarea unei anumite tehnologii noi, după consultarea autorităţii şi a dezvoltatorilor tehnologiei respective.

(8)Articolele 39-39e din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 şi articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 se aplică mutatis mutandis informaţiilor suplimentare solicitate în conformitate cu alineatul (6); în acest scop, dezvoltatorul sau dezvoltatorii noilor tehnologii din domeniul de aplicare al evaluării sunt consideraţi a fi solicitantul.
În scopul evaluării tehnologiilor, autoritatea acordă tratament confidenţial informaţiilor suplimentare pe care le solicită cu privire la aspecte specifice proceselor şi instalaţiilor individuale de reciclare utilizate de un reciclator. Informaţiile menţionate la articolul 12 alineatul (1) literele (a) şi (c) şi la articolul 12 alineatul (3) nu se tratează ca fiind confidenţiale.

Informaţiile considerate a fi confidenţiale în conformitate cu prezentul alineat nu se partajează cu sau între alţi dezvoltatori, reciclatori sau părţi terţe fără consimţământul proprietarului informaţiilor respective.
(9)Atunci când dezvoltatorii altor tehnologii noi care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al evaluării publică noi informaţii relevante pentru evaluare, autoritatea poate lua în considerare aceste informaţii.
Art. 15: Decizie privind caracterul adecvat al unei tehnologii noi
(1)Ţinând seama de avizul autorităţii, de dispoziţiile relevante din dreptul Uniunii şi de alţi factori legitimi relevanţi pentru subiectul în cauză, Comisia decide dacă tehnologia nouă este o tehnologie nouă adecvată de reciclare în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) sau dacă este inclusă într-o tehnologie de reciclare adecvată existentă.
În cazul în care Comisia consideră că o tehnologie nouă este o tehnologie de reciclare adecvată, ea stabileşte, după caz, cerinţele specifice aplicabile tehnologiei respective şi decide dacă procesele de reciclare care o aplică fac obiectul autorizării şi dacă ea include utilizarea unui sistem de reciclare.
(2)În cazul în care Comisia consideră că procesele de reciclare care aplică o tehnologie fac obiectul autorizării, ea stabileşte dispoziţii privind exploatarea instalaţiilor de reciclare notificate în conformitate cu articolul 10 alineatul (2).
(3)O tehnologie care nu a fost considerată adecvată în conformitate cu alineatul (1) nu mai este considerată o tehnologie nouă. Dezvoltatorii pot utiliza această tehnologie ca bază pentru a începe dezvoltarea unei alte tehnologii noi, cu condiţia ca aceasta să fie modificată substanţial pentru a răspunde preocupărilor autorităţii şi/sau ale Comisiei.
Art. 16: Clauză de salvgardare privind introducerea pe piaţă a materialelor şi obiectelor din plastic reciclat fabricate cu o tehnologie de reciclare nouă sau adecvată
(1)La cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia poate analiza dacă există motive pentru a modifica condiţiile de introducere pe piaţă a materialelor şi a obiectelor din plastic reciclat fabricate cu o tehnologie specifică de reciclare sau pentru a împiedica complet introducerea lor pe piaţă, chiar dacă tehnologia respectivă a fost considerată adecvată.
(2)În scopul analizei menţionate la alineatul (1), dezvoltatorul tehnologiei, dezvoltatorii, producătorii sau furnizorii de procese sau instalaţii de reciclare care utilizează tehnologii precum cele menţionate la articolul 17 alineatul (1), reciclatorii, transformatorii şi statele membre furnizează Comisiei toate informaţiile pe care le-au obţinut cu privire la tehnologia de reciclare. Dacă este necesar, Comisia poate consulta autoritatea.
(3)Comisia poate invita actorii menţionaţi la alineatul (2) să efectueze un program specific de monitorizare sau testări vizând migrarea. Comisia poate specifica termenele până la care actorii respectivi trebuie să furnizeze informaţiile sau rapoartele necesare.
(4)Pe baza rezultatelor analizei sale, Comisia poate:
a)să stabilească restricţii şi specificaţii cu privire la tehnologie, după caz;
b)să considere că tehnologia de reciclare nu este adecvată.
(5)În cazul în care Comisia decide că o tehnologie de reciclare nu este adecvată, se aplică articolul 15 alineatul (3).