Secţiunea 1 - Standarde de comercializare - Regulamentul 1308/17-dec-2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79 (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 347L

În vigoare
Versiune de la: 15 Iulie 2025
SECŢIUNEA 1:Standarde de comercializare
SUBSECŢIUNEA 1:Dispoziţii introductive
Art. 73: Domeniul de aplicare
Fără a aduce atingere vreunei alte dispoziţii aplicabile produselor agricole şi nici dispoziţiilor adoptate în sectoarele veterinar, fitosanitar şi alimentar, pentru a se asigura că produsele respectă standardele de igienă şi sănătate şi pentru a proteja sănătatea animalelor, a plantelor şi pe cea umană, prezenta secţiune stabileşte normele privind standardele de comercializare. Normele respective se împart în normele obligatorii şi menţiuni rezervate facultative pentru produsele agricole.
SUBSECŢIUNEA 2:Standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse
Art. 74: Principiu general
Produsele pentru care au fost prevăzute standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse în conformitate cu prezenta secţiune pot fi comercializate în Uniune numai dacă sunt conforme cu standardele respective.
Art. 75: Stabilire şi conţinut
(1)Standardele de comercializare pot fi aplicate pentru unul sau mai multe dintre următoarele sectoare şi produse:
a)ulei de măsline şi măsline de masă;
b)fructe şi legume;
c)produse din fructe şi legume procesate;
d)banane;
e)plante vii;
f)ouă;
g)carne de pasăre
h)materii grase tartinabile destinate consumului uman;
i)hamei.
(2)Pentru a lua în considerare aşteptările consumatorilor şi pentru a ameliora condiţiile economice de producţie şi de comercializare, precum şi calitatea produselor agricole vizate la alineatele (1) şi (4) din prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind standardele de comercializare pe sectoare sau produse, în toate etapele comercializării, şi de a adopta derogări şi scutiri de la aceste standarde pentru a se adapta la condiţiile în continuă schimbare de pe piaţă, la evoluţia cererii consumatorilor şi la evoluţiile standardelor internaţionale în domeniu, precum şi pentru a se evita crearea de obstacole pentru inovarea în materie de produse.
(3)Fără a aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (1), standardele de comercializare menţionate la alineatul (1) pot viza una sau mai multe dintre cerinţele următoare care urmează să fie stabilite în funcţie de sector sau de produs şi de caracteristicile fiecărui sector, de necesitatea de a reglementa introducerea pe piaţă şi de condiţiile definite la alineatul (5) din prezentul articol:
(1)Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 şi (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE şi 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).
a)definiţiile tehnice, denumirile şi denumirile comerciale pentru anumite sectoare, altele decât cele prevăzute la articolul 78;
b)criteriile de clasificare, precum clasificarea pe categorii, greutatea, dimensiunile, vârsta şi categoria;
c)specia, soiul de plante sau rasa de animale ori tipul comercial;
d)prezentarea, etichetarea legată de standardele de comercializare obligatorii, ambalarea, normele care trebuie aplicate în privinţa centrelor de ambalare, marcarea, anul recoltării şi utilizarea unor termeni specifici, fără a aduce atingere articolelor 92-123;
e)criterii precum aspectul, consistenţa, conformaţia, caracteristicile produsului şi ponderea conţinutului de apă;
f)substanţe specifice utilizate în procesul de producţie sau componente ori constituenţi, inclusiv conţinutul cantitativ, puritatea şi identitatea acestora;
g)tipul de activitate agricolă şi metoda de producţie, inclusiv practicile oenologice, şi sisteme avansate de producţie durabilă;
h)cupajul mustului şi al vinului, inclusiv definiţiile lor, amestecul şi restricţiile corespunzătoare;
i)frecvenţa de colectare, livrarea, conservarea şi manipularea, metoda de conservare şi temperatura, depozitarea şi transportul;
j)locul de provenienţă agricolă şi/sau originea, cu excepţia cărnii de pasăre şi a materiei grase tartinabile;
k)restricţiile cu privire la utilizarea anumitor substanţe şi practici;
l)utilizarea specifică;
m)condiţiile care reglementează eliminarea, deţinerea, circulaţia şi utilizarea produselor care nu respectă standardele de comercializare adoptate în temeiul alineatului (1) sau definiţiile, denumirile şi denumirile comerciale menţionate la articolul 78, precum şi eliminarea subproduselor.
(4)În plus faţă de alineatul (1), standardele de comercializare se pot aplica în sectorul vitivinicol. Alineatul (3) literele (e), (f), (g), (h), (k) şi (m) se aplică în sectorul vitivinicol.
(5)Standardele de comercializare pe sectoare sau pe produse adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol se stabilesc fără a aduce atingere articolelor 84-88 şi anexei IX şi iau în considerare:
a)particularităţile produsului în cauză;
b)necesitatea de a asigura condiţii care să faciliteze introducerea produselor pe piaţă;
c)interesul producătorilor de a comunica caracteristicile produselor şi ale producţiei agricole şi interesul consumatorilor de a obţine informaţii adecvate şi transparente referitoare la produse, inclusiv la locul de provenienţă agricolă, care trebuie determinat de la caz la caz, la nivelul geografic corespunzător, după realizarea unei evaluări care să ia în considerare îndeosebi costurile şi sarcinile administrative pentru operatori, precum şi beneficiile oferite producătorilor şi consumatorilor finali;
d)metodele disponibile pentru determinarea caracteristicilor fizice, chimice şi organoleptice ale produselor;
e)recomandările standard adoptate de organismele internaţionale;
f)necesitatea conservării caracteristicilor naturale şi esenţiale ale produselor şi necesitatea de a nu se aduce modificări substanţiale în ceea ce priveşte compoziţia produsului în cauză.
(6)Pentru a lua în considerare aşteptările consumatorilor şi necesitatea de a ameliora calitatea şi condiţiile economice de producere şi comercializare a produselor agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se modifice lista de sectoare menţionată la alineatul (1). Respectivele acte delegate se limitează strict la necesităţile demonstrate ce rezultă din cererea consumatorilor, aflată în schimbare, din progresele tehnice sau din necesitatea de inovare a produselor, şi fac obiectul unui raport al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu care evaluează în special necesităţile consumatorilor, costurile şi sarcinile administrative ale operatorilor, inclusiv impactul de pe piaţa internă şi din comerţul internaţional, precum şi avantajele oferite producătorilor şi consumatorului final.
Art. 76: Cerinţe suplimentare pentru comercializarea produselor în sectorul fructelor şi legumelor
(1)În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile menţionate la articolul 75, produsele din sectorul fructelor şi legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor pot fi comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă şi vandabilă şi dacă este indicată ţara de origine.
(2)Standardele de comercializare menţionate la alineatul (1), precum şi orice standard de comercializare aplicabil sectorului fructelor şi legumelor stabilit în conformitate cu prezenta subsecţiune, se aplică în toate etapele comercializării, inclusiv la import şi export, şi se pot referi la calitate, categorie, greutate, dimensiune, modul de ambalare, ambalajele utilizate, depozitare, transport, prezentare şi comercializare.
(3)Deţinătorul produselor provenind din sectorul fructelor şi legumelor care intră sub incidenţa standardelor de comercializare expune aceste produse sau le oferă spre vânzare, le livrează sau le comercializează în cadrul Uniunii numai în conformitate cu respectivele standarde şi este responsabil de asigurarea acestei conformităţi.
(4)În vederea asigurării aplicării adecvate a cerinţelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol şi pentru a lua în considerare anumite situaţii speciale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind derogări specifice de la prezentul articol, care sunt necesare pentru punerea în aplicare corectă a acestuia.
Art. 77: Certificarea hameiului
(1)În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, produsele din sectorul hameiului recoltate sau preparate în cadrul Uniunii fac obiectul unei proceduri de certificare în temeiul prezentului articol.
(2)Certificatul nu poate fi eliberat decât pentru produsele care prezintă caracteristicile calitative minime corespunzătoare unui stadiu determinat de comercializare. În cazul pulberii de hamei, al pulberii de hamei îmbogăţite cu lupulină, al extractului de hamei şi al produselor amestecate cu hamei, certificatul nu poate fi eliberat decât dacă conţinutul de acid alfa al acestor produse nu este inferior conţinutului prezent în hameiul din care au fost preparate.
(3)Certificatul indică cel puţin:
a)locul (locurile) de producţie a hameiului;
b)anul (anii) de recoltare; şi
c)soiul (soiurile).
(4)Produsele din sectorul hameiului pot fi comercializate sau exportate doar dacă beneficiază de un certificat emis în conformitate cu prezentul articol.
În cazul produselor importate din sectorul hameiului, atestarea prevăzută la articolul 190 alineatul (2) este considerată a fi echivalentă cu respectivul certificat.
(5)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la alineatul (4) din prezentul articol:
a)în vederea îndeplinirii cerinţelor comerciale ale unor ţări terţe; sau
b)pentru produsele destinate unor utilizări speciale.
Măsurile menţionate la primul paragraf:
(i)nu afectează comercializarea normală a produselor pentru care a fost eliberat certificatul; şi
(ii)sunt însoţite de garanţii pentru evitarea confuziilor în legătură cu aceste produse.
Art. 78: Definiţii, denumiri şi denumiri comerciale pentru anumite sectoare şi produse
(1)În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, definiţiile, denumirile şi denumirile comerciale prevăzute în anexa VII se aplică următoarelor sectoare sau produse:
a)carne de vită şi mânzat;
b)vin;
c)lapte şi produse lactate destinate consumului uman;
d)carne de pasăre;
e)ouă;
f)materii grase tartinabile destinate consumului uman; şi
g)ulei de măsline şi măsline de masă.
(2)Definiţiile, denumirile sau denumirile comerciale prevăzute în anexa VII pot fi utilizate în Uniune numai pentru comercializarea unui produs care este conform cerinţelor corespunzătoare stabilite în anexa respectivă.
(3)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la modificări, derogări sau excepţii de la definiţiile şi denumirile comerciale prevăzute în anexa VII. Actele delegate respective se limitează strict la nevoi demonstrate rezultate din evoluţia cererii consumatorilor, din progresele tehnologice sau la necesitatea de inovare în materie de produse.
(4)Pentru a asigura faptul că operatorii şi statele membre înţeleg în mod clar şi corespunzător definiţiile şi denumirile comerciale prevăzute în anexa VII, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la norme referitoare la precizarea şi aplicarea acestora.
(5)Pentru a lua în considerare aşteptările consumatorilor şi evoluţia pieţei produselor lactate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se precizează produsele lactate în cazul cărora trebuie să se declare specia de animale de la care provine laptele, dacă nu provine de la specii bovine, şi prin care să se stabilească normele necesare.
Art. 79: Toleranţa
(1)Pentru a lua în considerare particularităţile fiecărui produs sau sector, diferitele etape de comercializare, condiţiile tehnice, orice eventuală dificultate practică considerabilă, precum şi acurateţea şi repetabilitatea metodelor de analiză, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la toleranţa pentru unul sau mai multe standarde specifice dincolo de care se consideră că întregul lot de produse nu respectă standardul specific respectiv.
(2)La adoptarea actelor menţionate la alineatul (1), Comisia ia în considerare necesitatea de a nu se schimba caracteristicile intrinsece ale produselor şi de a se evita diminuarea calităţii acestora.
Art. 80: Practici oenologice şi metode de analiză
(1)Numai practicile oenologice autorizate în conformitate cu anexa VIII şi prevăzute la articolul 75 alineatul (3) litera (g) şi la articolul 8 3 alineatele (2) şi (3) sunt utilizate pentru producerea şi conservarea în Uniune a produselor enumerate în anexa VII partea II.
Primul paragraf nu se aplică:
a)sucului de struguri şi sucului de struguri concentrat; şi
b)mustului de struguri şi mustului de struguri concentrat destinat producerii sucului de struguri.
Practicile oenologice autorizate se utilizează numai în scopul asigurării unei bune vinificări, a unei bune conservări sau a unei valorificări superioare a produsului.
Produsele enumerate în partea II din anexa VII se produc în Uniune în conformitate cu normele stabilite în anexa VIII.
(2)Produsele enumerate în anexa VII partea II nu pot fi comercializate în Uniune în cazul în care:
a)au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate în Uniune;
b)au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate la nivel naţional sau
c)nu respectă normele stabilite în anexa VIII.
Produsele viticole care sunt necomercializabile în conformitate cu primul paragraf sunt distruse. Prin derogare de la această normă, statele membre pot autoriza utilizarea unor astfel de produse, ale căror caracteristici le stabilesc, în distilerii sau în fabrici de oţet sau în scopuri industriale, cu condiţia ca această autorizare să nu stimuleze producţia produselor viticole prin practici oenologice neautorizate.
(3)Atunci când autorizează practicile oenologice menţionate la articolul 75 alineatul (3) litera (g), Comisia:
a)ia în considerare practicile oenologice şi metodele de analiză recomandate şi publicate de OIV, precum şi rezultatele utilizării experimentale a unor practici oenologice încă neautorizate;
b)ia în calcul protecţia sănătăţii umane;
c)ia în calcul riscul potenţial pentru consumatori de a fi induşi în eroare din cauza percepţiei lor deja formate şi a aşteptărilor corespunzătoare cu privire la produs, având în vedere disponibilitatea şi viabilitatea mijloacelor de informare care permit excluderea unor astfel de riscuri;
d)face posibilă conservarea caracteristicilor naturale şi esenţiale ale vinului şi nu aduce modificări substanţiale compoziţiei produsului în cauză;
e)asigură un nivel minim acceptabil de protecţie a mediului;
f)respectă normele generale în materie de practici oenologice şi normele stabilite în anexa VIII.
(4)Pentru a asigura tratarea corectă a produselor vitivinicole necomercializabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la normele privind procedurile naţionale menţionate la alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol referitoare la retragerea sau distrugerea produselor vitivinicole care nu respectă cerinţele şi cu privire la derogările de la normele respective.
(5)Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc metodele menţionate la articolul 75 alineatul (5) litera (d) pentru produsele enumerate în partea II din anexa VII. Metodele respective se bazează pe toate metodele relevante recomandate şi publicate de OIV, cu excepţia cazului în care acestea ar fi ineficace sau neadecvate pentru obiectivul urmărit de Uniune. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 229 alineatul (2).
Până la adoptarea unor astfel de acte de punere în aplicare, metodele şi normele care trebuie utilizate sunt cele autorizate de statul membru în cauză.
Art. 81: Soiuri de struguri de vinificaţie
(1)Produsele enumerate în anexa VII partea II şi produse în Uniune se obţin din soiuri de struguri de vinificaţie clasificabile în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.
(2)Sub rezerva alineatului (3), statele membre clasifică soiurile de struguri de vinificaţie care pot fi plantate, replantate sau altoite pe teritoriile lor în scopul producerii vinului.
Statele membre pot clasifica numai soiurile de struguri de vinificaţie care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)soiurile respective aparţin speciei Vitis vinifera sau provin dintr-o încrucişare între specia Vitis vinifera şi alte specii din genul Vitis;
b)soiul nu este unul dintre următoarele: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton şi Herbemont.
În cazul în care un soi de struguri de vinificaţie este eliminat din clasificarea menţionată la primul paragraf, defrişarea acestui soi se efectuează în termen de 15 ani de la eliminarea sa.
(3)Statele membre a căror producţie vinicolă nu depăşeşte 50 000 de hectolitri de vin pe an vinicol, calculată pe baza producţiei medii din cursul ultimilor cinci ani vinicoli, sunt scutite de obligaţia de clasificare prevăzută la alineatul (2) primul paragraf.
Cu toate acestea, şi în respectivele state membre, pot fi plantate, replantate sau altoite în scopul producerii vinului, numai soiurile de struguri de vinificaţie care respectă condiţiile prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf.
(4)Prin derogare de la alineatul (2) primul şi al treilea paragraf şi de la alineatul (3) al doilea paragraf, statele membre autorizează plantarea, replantarea sau altoirea, în scopul cercetării ştiinţifice şi în scop experimental, a următoarelor soiuri de struguri de vinificaţie:
a)soiurile de struguri de vinificaţie care nu sunt clasificate, în ceea ce priveşte statele membre altele decât cele menţionate la alineatul (3);
b)soiurile de struguri de vinificaţie care nu respectă dispoziţiile de la alineatul (2) al doilea paragraf, în ceea ce priveşte statele membre menţionate la alineatul (3).
(5)Suprafeţele plantate, în scopul producerii de vin, cu soiuri de struguri de vinificaţie pentru a căror plantare nu se respectă alineatele (2), (3) şi (4) se defrişează.
Cu toate acestea, nu există nicio obligaţie de defrişare a suprafeţelor respective dacă producţia în cauză este destinată exclusiv consumului în gospodăriile producătorilor de vin.
(6)Suprafeţele plantate în alte scopuri decât producerea vinului cu soiuri de viţă-de-vie care, în ceea ce priveşte alte statele membre decât cele menţionate la alineatul (3), nu sunt clasificate sau care, în ceea ce priveşte statele membre menţionate la alineatul (3), nu respectă alineatul (2) al doilea paragraf, nu fac obiectul unei obligaţii de defrişare.
Plantarea şi replantarea soiurilor de viţă-de-vie menţionate la primul paragraf în alte scopuri decât producerea vinului, nu fac obiectul sistemului de autorizaţii pentru plantări de viţă-de-vie prevăzut în partea II titlul I capitolul III.

Art. 82: Utilizare specifică a vinului necorespunzătoare categoriilor enumerate în anexa VII partea II
Cu excepţia vinurilor îmbuteliate pentru care există dovada că îmbutelierea a fost făcută anterior datei de 1 septembrie 1971, vinul produs dintr-unul dintre soiurile de struguri de vinificaţie enumerate în clasificările întocmite în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) primul paragraf, dar care nu corespunde niciuneia dintre categoriile prevăzute în partea II din anexa VII, poate fi utilizat numai pentru consumul individual în gospodăriile producătorilor de vin, pentru producerea oţetului sau pentru distilare.
Art. 83: Norme naţionale pentru anumite produse şi sectoare
(1)Fără a aduce atingere articolului 75 alineatul (2), statele membre pot adopta sau pot menţine norme naţionale de stabilire a diferitelor niveluri de calitate a materiilor grase tartinabile. Astfel de norme permit evaluarea nivelurilor respective de calitate pe baza unor criterii care se referă în special la materiile prime utilizate, la caracteristicile organoleptice ale produselor şi la stabilitatea lor fizică şi microbiologică.
Statele membre care folosesc posibilitatea prevăzută la primul paragraf se asigură că produsele altor state membre, care respectă criteriile stabilite prin respectivele norme naţionale, pot utiliza în mod nediscriminatoriu termeni care stabilesc că au fost respectate criteriile respective.
(2)Statele membre pot limita sau interzice utilizarea anumitor practici oenologice şi pot impune norme mai stricte pentru vinurile autorizate conform dreptului Uniunii şi produse pe teritoriile lor, în scopul de a sprijini menţinerea caracteristicilor esenţiale ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie geografică protejată, precum şi ale vinurilor spumante şi ale vinurilor licoroase.
(3)Statele membre pot autoriza utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate.
(4)Pentru a se asigura aplicarea transparentă şi corectă a prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condiţiile de aplicare a alineatelor (1), (2) şi (3) din prezentul articol, precum şi condiţiile de deţinere, circulaţie şi utilizare a produselor obţinute prin practicile experimentale menţionate la alineatul (3) de la prezentul articol.
(5)Statele membre pot adopta sau menţine dispoziţii legislative naţionale suplimentare cu privire la produsele reglementate de un standard de comercializare al Uniunii doar dacă respectivele dispoziţii sunt conforme cu dreptul Uniunii, în special în ceea ce priveşte respectarea principiului liberei circulaţii a mărfurilor şi sub rezerva Directivei 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1).
(1)Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (JO L 204, 21.7.1998, p. 37).
SUBSECŢIUNEA 3:Menţiuni rezervate facultative
Art. 84: Dispoziţie generală
Se instituie un sistem referitor la menţiunile rezervate facultative în funcţie de sector sau de produs pentru a oferi producătorilor de produse agricole cu caracteristici sau proprietăţi care oferă valoare adăugată posibilitatea să comunice mai uşor aceste caracteristici sau proprietăţi pe piaţa internă, precum şi, mai ales, pentru a sprijini şi a completa standardele specifice de comercializare.
Prezenta subsecţiune nu se aplică produselor vitivinicole menţionate la articolul 92 alineatul (1).
Art. 85: Menţiuni rezervate facultative existente
(1)Menţiunile rezervate facultative cuprinse în acest sistem la 20 decembrie 2013 sunt enumerate în anexa IX, iar condiţiile de utilizare a acestora sunt stabilite în temeiul articolului 86 litera (a).
(2)Menţiunile rezervate facultative menţionate la alineatul (1) din prezentul articol rămân în vigoare şi pot fi modificate în orice fel, dacă nu sunt anulate în temeiul articolului 86.
Art. 86: Rezervarea, modificarea şi anularea menţiunilor rezervate facultative
Pentru a lua în considerare aşteptările consumatorilor, inclusiv în ceea ce priveşte metodele de producţie şi durabilitatea în cadrul lanţului de aprovizionare, progresele ştiinţifice şi tehnice, situaţia de pe piaţă şi evoluţiile referitoare la standardele de comercializare şi la standardele internaţionale, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227, prin care:
(a)să reţină o menţiune rezervată facultativă suplimentară, stabilind condiţiile de utilizare a acesteia;
(b)să modifice condiţiile de utilizare a unei menţiuni rezervate facultative; sau
(c)să anuleze o menţiune rezervată facultativă.

Art. 87: Menţiuni rezervate facultative suplimentare
(1)O menţiune poate fi rezervată ca menţiune rezervată facultativă suplimentară numai dacă îndeplineşte toate cerinţele următoare:
a)menţiunea face referire la o caracteristică a unui produs sau la o proprietate de producţie agricolă sau de procesare şi se referă la un sector sau produs;
b)utilizarea menţiunii permite o comunicare mai clară a valorii adăugate a produsului prin particularităţile sale sau printr-o proprietate de producţie agricolă sau de procesare;
c)caracteristica sau proprietatea produsului menţionată la litera (a), atunci când produsul este introdus pe piaţă, este identificabilă de către consumatori în mai multe state membre;
d)condiţiile şi utilizarea menţiunii sunt în conformitate cu Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2) sau cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.
(2)Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora (JO L 109, 6.5.2000, p. 29).
Atunci când introduce menţiuni rezervate facultative suplimentare, Comisia ia în considerare toate standardele internaţionale relevante şi menţiunile rezervate actuale pentru produsele sau sectoarele în cauză.
(2)Pentru a lua în considerare caracteristicile anumitor sectoare şi de aşteptările consumatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc detalii suplimentare referitoare la cerinţele pentru introducerea unei menţiuni rezervate suplimentare, conform prevederilor de la alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 88: Restricţii privind utilizarea menţiunilor rezervate facultative
(1)O menţiune rezervată facultativă poate fi utilizată pentru a descrie exclusiv produse care sunt conforme cu condiţiile de utilizare corespunzătoare.
(2)Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că eticheta produsului nu produce confuzie în ceea ce priveşte menţiunile rezervate facultative.
(3)Pentru a asigura faptul că produsele descrise prin intermediul menţiunilor rezervate facultative respectă condiţiile de utilizare aplicabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme suplimentare de utilizare a menţiunilor rezervate facultative.
SUBSECŢIUNEA 4:Standarde de comercializare referitoare la import şi export
Art. 89: Dispoziţii generale
Pentru a lua în considerare particularităţile schimburilor comerciale dintre Uniune şi anumite ţări terţe şi caracterul special al anumitor produse agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:
a)condiţiile în care produsele importate sunt considerate a avea un nivel echivalent de conformitate cu standardele de comercializare ale Uniunii şi condiţiile de derogare de la articolul 74; şi
b)normele de aplicare a standardelor de comercializare produselor exportate din Uniune.
Art. 90: Dispoziţii speciale pentru importurile de vin
(1)Cu excepţia cazului în care acordurile internaţionale încheiate în conformitate cu TFUE conţin dispoziţii contrare, dispoziţiile privind denumirile de origine, indicaţiile geografice şi etichetarea vinului, stabilite în secţiunea 2 din prezentul capitol, şi definiţiile, denumirile şi denumirile comerciale menţionate la articolul 78 din prezentul regulament se aplică produselor importate în Uniune încadrate la codurile NC 2009 61, 2009 69, 2204 şi, după caz, ex 2202 99 19 (alte vinuri dezalcoolizate cu un titru alcoolic volumic care nu depăşeşte 5 %.)

(2)Sub rezerva unor prevederi contrare din acordurile internaţionale încheiate în conformitate cu TFUE, produsele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol se obţin în conformitate cu practicile oenologice autorizate de Uniune în temeiul prezentului regulament sau, înainte de autorizarea în temeiul articolului 80 alineatul (3), în conformitate cu practicile oenologice recomandate şi publicate de OIV.
(3)Cu excepţia cazului în care acordurile internaţionale încheiate în conformitate cu TFUE conţin dispoziţii contrare, importul produselor menţionate la alineatul (1) este condiţionat de prezentarea:
a)unui certificat care să ateste conformitatea cu dispoziţiile menţionate la alineatele (1) şi (2), întocmit de un organism competent, inclus pe o listă care urmează să fie făcută publică de Comisie, în ţara de origine a produsului;
b)unui raport de analiză întocmit de un organism sau de o direcţie desemnată de ţara de origine a produsului, dacă produsul este destinat consumului uman direct.
Subsecţiunea 4a:Controale şi sancţiuni
Art. 90a: Controale şi sancţiuni legate de normele de comercializare
(1)Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că produsele menţionate la articolul 119 alineatul (1) care nu sunt etichetate în conformitate cu prezentul regulament nu sunt introduse pe piaţă, sau, în cazul în care au fost deja introduse pe piaţă, că sunt retrase de pe piaţă.
(2)Fără a aduce atingere vreunei dispoziţii specifice care ar putea fi adoptată de Comisie, importul în Uniune al produselor indicate la articolul 189 alineatul (1) literele (a) şi (b) face obiectul unor controale pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) din articolul respectiv.
(3)Statele membre efectuează controale bazate pe o analiză a riscurilor pentru a verifica dacă produsele menţionate la articolul 1 alineatul (2) respectă normele prevăzute în prezenta secţiune şi aplică sancţiuni administrative, după caz.
(4)Fără a aduce atingere actelor privind sectorul vitivinicol care au fost adoptate în temeiul articolului 58 din Regulamentul (UE) 2021/2116, în cazul unei încălcări a normelor Uniunii în sectorul vitivinicol, statele membre aplică sancţiuni administrative proporţionale, eficace şi disuasive în conformitate cu titlul IV capitolul I din regulamentul respectiv. Statele membre nu aplică astfel de sancţiuni în cazul în care nerespectarea este minoră.
(5)Pentru a proteja fondurile Uniunii, precum şi identitatea, provenienţa şi calitatea vinului produs în Uniune, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227, care să completeze prezentul regulament în ceea ce priveşte:
a)instituirea sau menţinerea unei bănci analitice de date izotopice, care să fie construită pe baza eşantioanelor colectate de statele membre şi care să contribuie la detectarea fraudelor;
b)norme care reglementează organismele de control şi asistenţa pe care acestea şi-o acordă reciproc;
c)norme care reglementează utilizarea în comun a constatărilor statelor membre.
(6)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru stabilirea tuturor măsurilor necesare pentru:
a)procedurile referitoare la băncile de date respective ale statelor membre şi la banca analitică de date izotopice menţionată la alineatul (5) litera (a);
b)procedurile referitoare la cooperarea şi asistenţa dintre autorităţile şi organismele de control;
c)în ceea ce priveşte obligaţia menţionată la alineatul (3), normele de efectuare a controalelor de conformitate cu standardele de comercializare, normele care reglementează autorităţile responsabile cu efectuarea controalelor, precum şi normele privind conţinutul şi frecvenţa controalelor şi etapa de comercializare care urmează să facă obiectul controalelor respective.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 229 alineatul (2).

SUBSECŢIUNEA 5:Dispoziţii comune
Art. 91: Competenţe de executare în conformitate cu procedura de examinare
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabileşte:
a)lista cuprinzând laptele şi produsele lactate, menţionate în anexa VII partea III punctul 5 al doilea paragraf, precum şi materiile grase tartinabile, menţionate în anexa VII partea VII punctul I al şaselea paragraf litera (a), pe baza listelor orientative de produse pe care statele membre le consideră ca fiind corespunzătoare, pe teritoriul lor, dispoziţiilor respective şi pe care statele membre le transmit Comisiei;

b)norme pentru punerea în aplicare a standardelor de comercializare pe sector sau pe produs;
c)norme pentru a stabili dacă produsele au fost supuse unor procese care contravin practicilor oenologice autorizate;
d)norme pentru metodele de analiză pentru stabilirea caracteristicilor produselor;
e)norme pentru fixarea nivelului de toleranţă;
f)norme pentru punerea în aplicare a măsurilor menţionate la articolul 89;
g)norme pentru identificarea sau înregistrarea producătorului şi/sau a instalaţiilor industriale în care a fost pregătit sau procesat produsul, a procedurilor de certificare şi a documentelor comerciale, a documentelor însoţitoare şi a registrelor care trebuie păstrate.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 229 alineatul (2).