Secţiunea 2 - Competenţe speciale - Regulamentul 1215/12-dec-2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială

Acte UE

Jurnalul Oficial 351L

În vigoare

Versiune de la: 26 Februarie 2015

SECŢIUNEA 2:Competenţe speciale

Art. 7

O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru:

1._

(a)în materie contractuală, în faţa instanţelor de la locul de executare a obligaţiei în cauză;

(b)în sensul aplicării prezentei dispoziţii şi în absenţa vreunei convenţii contrare, locul de executare a obligaţiei în cauză este:

- în cazul vânzării de mărfuri, locul dintr-un stat membru unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie livrate mărfurile;

- în cazul prestării de servicii, locul dintr-un stat membru unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile;

(c)în cazul în care nu se aplică litera (b), se aplică litera (a);

2.în materie delictuală şi cvasidelictuală, în faţa instanţelor de la locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă;

3.în cazul unei acţiuni civile în despăgubiri sau în restituire născută în temeiul săvârşirii unei infracţiuni, în faţa instanţei sesizate cu privire la acţiunea respectivă, în măsura în care, conform legislaţiei interne, instanţa în cauză este competentă să se pronunţe cu privire la o acţiune civilă;

4.în cazul unei acţiuni civile, bazate pe dreptul de proprietate, în recuperarea unui bun cultural, astfel cum este definit la articolul 1 punctul 1 din Directiva 93/7/CEE, iniţiată de către persoana care îşi revendică dreptul de a recupera acest bun, în faţa instanţelor de la locul în care se află bunul cultural la momentul sesizării instanţei;

5.în privinţa unei contestaţii rezultate din activitatea unei sucursale, a agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză;

6.în cazul unui litigiu îndreptat împotriva unui fondator, administrator de active sau beneficiar al unui trust constituit fie în temeiul statutului, fie în scris sau printr-o convenţie verbală, confirmată în scris, în faţa instanţelor din statul membru pe teritoriul căruia trustul în cauză îşi are sediul;

7.în privinţa unui litigiu referitor la plata unei remuneraţii pretinse pentru salvarea sau asistenţa de care a beneficiat o încărcătură sau o marfă, în faţa instanţei pe a cărei rază teritorială se află respectiva încărcătură sau marfă, care:

(a)a fost sechestrată în vederea obţinerii unei astfel de plăţi; sau

(b)ar fi putut fi sechestrată, însă o cauţiune sau o altă garanţie a fost depusă,

cu condiţia ca această dispoziţie să se aplice numai în cazul în care se pretinde că pârâtul are sau a avut un drept asupra încărcăturii sau mărfii în momentul operaţiunii de salvare sau de asistenţă.

Art. 8

O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru mai poate fi acţionată în justiţie:

1.atunci când este unul dintre mai mulţi pârâţi, în faţa instanţei de la domiciliul oricăruia dintre aceştia, cu condiţia ca între cereri să existe o legătură atât de strânsă încât să fie oportună examinarea şi judecarea lor în acelaşi timp pentru a se evita riscul pronunţării unor hotărâri ireconciliabile în cazul judecării separate a cauzelor;

2.ca parte terţă într-o cerere de chemare în garanţie sau de intervenţie sau în orice cerere care implică părţi terţe, în faţa instanţei sesizate cu cererea principală, dacă aceasta nu a fost introdusă decât în scopul de a nu mai fi de competenţa instanţei în cauză;

3.în cazul unei cereri reconvenţionale rezultate în urma aceluiaşi contract sau element de fapt pe care s-a bazat cererea principală, în faţa instanţei sesizate cu cererea principală;

4.în materie contractuală, dacă acţiunea poate fi conexată unei acţiuni în materie de drepturi reale imobiliare îndreptate împotriva aceluiaşi pârât, în faţa instanţei din statul membru pe teritoriul căruia este situat imobilul.

Art. 9

În cazul în care, în temeiul prezentului regulament, o instanţă dintr-un stat membru este competentă în soluţionarea unor acţiuni în răspundere pentru utilizarea sau exploatarea unei nave, instanţa în cauză sau orice altă instanţă care îi este substituită în acest scop prin legislaţia internă a statului membru în cauză are, de asemenea, competenţă cu privire la cererile referitoare la limitarea acestei răspunderi.