Secţiunea 4 - Acte autentice şi acorduri - Regulamentul 1111/25-iun-2019 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii

Acte UE

Jurnalul Oficial 178L

În vigoare

Versiune de la: 2 Iulie 2019

SECŢIUNEA 4:Acte autentice şi acorduri

Prezenta secţiune se aplică în materie de divorţ, de separare de drept şi de răspundere părintească actelor autentice care au fost întocmite sau înregistrate în mod formal şi acordurilor care au fost înregistrate într-un stat membru care îşi declară competenţa în temeiul capitolului II.

Art. 65: Recunoaşterea şi executarea actelor autentice şi a acordurilor

(1)Actele autentice şi acordurile privind separarea de drept şi divorţul, care au efecte juridice obligatorii în statul membru de origine, sunt recunoscute în celelalte state membre fără a fi necesară vreo procedură specială. Secţiunea 1 din prezentul capitol se aplică în consecinţă, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezenta secţiune.

(2)Actele autentice şi acordurile în materia răspunderii părinteşti, care produc efecte juridice obligatorii şi sunt executorii în statul membru de origine, sunt recunoscute şi executate în celelalte state membre fără a fi necesară vreo hotărâre de încuviinţare a executării. Secţiunile 1 şi 3 din prezentul capitol se aplică în consecinţă, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezenta secţiune.

Art. 66: Certificatul

(1)Instanţa sau autoritatea competentă din statul membru de origine, comunicată Comisiei în temeiul articolului 103, eliberează, la cererea unei părţi, un certificat pentru un act autentic sau un acord:

a)în materie matrimonială folosind formularul care figurează în anexa VIII;

b)în materia răspunderii părinteşti folosind formularul care figurează în anexa IX.

Certificatul menţionat la litera (b) conţine un rezumat al obligaţiei executorii cuprinse în actul autentic sau în acord.

(2)Certificatul poate fi eliberat doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)statul membru care a delegat autorităţii publice sau altei autorităţi competenţa de a întocmi sau de a înregistra în mod formal actul autentic sau de a înregistra acordul este competent în temeiul capitolului II; şi

b)actul autentic sau acordul are efecte juridice obligatorii în statul membru respectiv.

(3)În pofida alineatului (2), în materia răspunderii părinteşti certificatul nu poate fi eliberat dacă există vreun indiciu că conţinutul actului autentic sau al acordului este contrar interesului superior al copilului.

(4)Certificatul se completează în limba actului autentic sau a acordului. Acesta poate fi eliberat şi într-o altă limbă oficială a instituţiilor Uniunii Europene care a fost solicitată de parte. Acest lucru nu creează nicio obligaţie pentru instanţa sau autoritatea competentă care eliberează certificatul de a furniza o traducere sau o transliterare a conţinutului traductibil din câmpurile de text liber.

(5)În cazul neprezentării acestui certificat, un act autentic sau un acord nu este recunoscut sau executat în alt stat membru.

Art. 67: Rectificarea şi retragerea certificatului

(1)Instanţa sau autoritatea competentă din statul membru de origine, comunicată Comisiei în temeiul articolului 103, rectifică certificatul, la cerere, şi poate face acest lucru şi din oficiu în cazul în care, din cauza unei erori materiale sau a unei omisiuni, există o neconcordanţă între actul autentic sau acord şi certificat.

(2)Instanţa sau autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) din prezentul articol retrage certificatul, la cerere sau din oficiu, în cazul în care acesta a fost eliberat în mod neîntemeiat, ţinând seama de cerinţele prevăzute la articolul 66.

(3)Procedura, inclusiv orice cale de atac, referitoare la rectificarea sau retragerea certificatului este reglementată de dreptul statului membru de origine.

Art. 68: Motive de refuz al recunoaşterii sau al executării

(1)Recunoaşterea unui act autentic sau a unui acord privind separarea de drept sau divorţul se refuză în cazul în care:

a)recunoaşterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se invocă recunoaşterea;

b)aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre, cu un act autentic sau cu un acord survenite între aceleaşi părţi în statul membru în care se invocă recunoaşterea; sau

c)aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre anterioară ori cu un act autentic sau acord anterior adoptate într-un alt stat membru sau într-un stat terţ între aceleaşi părţi, cu condiţia ca prima hotărâre ori primul act autentic sau acord să îndeplinească condiţiile necesare recunoaşterii sale în statul membru în care se invocă recunoaşterea.

(2)Recunoaşterea sau executarea unui act autentic sau a unui acord în materia răspunderii părinteşti se refuză:

a)în cazul în care recunoaşterea contravine în mod evident ordinii publice din statul membru în care se invocă aceasta, luând în considerare interesul superior al copilului;

b)la cererea oricărei persoane care susţine că actul autentic sau acordul se opune exercitării răspunderii sale părinteşti, în cazul în care actul autentic a fost întocmit sau înregistrat ori acordul a fost încheiat şi înregistrat fără participarea persoanei respective;

c)în cazul şi în măsura în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre, cu un act autentic ori cu un acord în materia răspunderii părinteşti survenite ulterior în statul membru în care se invocă recunoaşterea sau se solicită executarea;

d)în cazul şi în măsura în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre, cu un act autentic ori cu un acord în materia răspunderii părinteşti survenite ulterior într-un alt stat membru sau în statul terţ în care copilul îşi are reşedinţa obişnuită, cu condiţia ca hotărârea ulterioară ori actul autentic sau acordul ulterior să îndeplinească condiţiile necesare recunoaşterii sale în statul membru în care se invocă recunoaşterea sau se solicită executarea.

(3)Recunoaşterea sau executarea unui act autentic sau acord în materia răspunderii părinteşti poate fi refuzată în cazul în care actul autentic a fost întocmit sau înregistrat ori acordul a fost înregistrat fără să i se fi oferit copilului care este capabil de a-şi forma propriile opinii posibilitatea de a-şi exprima opinia.