Art. 68. - Art. 68: Motive de refuz al recunoaşterii sau al executării - Regulamentul 1111/25-iun-2019 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii
Acte UE
Jurnalul Oficial 178L
În vigoare Versiune de la: 2 Iulie 2019
Art. 68: Motive de refuz al recunoaşterii sau al executării
(1)Recunoaşterea unui act autentic sau a unui acord privind separarea de drept sau divorţul se refuză în cazul în care:
a)recunoaşterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se invocă recunoaşterea;
b)aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre, cu un act autentic sau cu un acord survenite între aceleaşi părţi în statul membru în care se invocă recunoaşterea; sau
c)aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre anterioară ori cu un act autentic sau acord anterior adoptate într-un alt stat membru sau într-un stat terţ între aceleaşi părţi, cu condiţia ca prima hotărâre ori primul act autentic sau acord să îndeplinească condiţiile necesare recunoaşterii sale în statul membru în care se invocă recunoaşterea.
(2)Recunoaşterea sau executarea unui act autentic sau a unui acord în materia răspunderii părinteşti se refuză:
a)în cazul în care recunoaşterea contravine în mod evident ordinii publice din statul membru în care se invocă aceasta, luând în considerare interesul superior al copilului;
b)la cererea oricărei persoane care susţine că actul autentic sau acordul se opune exercitării răspunderii sale părinteşti, în cazul în care actul autentic a fost întocmit sau înregistrat ori acordul a fost încheiat şi înregistrat fără participarea persoanei respective;
c)în cazul şi în măsura în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre, cu un act autentic ori cu un acord în materia răspunderii părinteşti survenite ulterior în statul membru în care se invocă recunoaşterea sau se solicită executarea;
d)în cazul şi în măsura în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre, cu un act autentic ori cu un acord în materia răspunderii părinteşti survenite ulterior într-un alt stat membru sau în statul terţ în care copilul îşi are reşedinţa obişnuită, cu condiţia ca hotărârea ulterioară ori actul autentic sau acordul ulterior să îndeplinească condiţiile necesare recunoaşterii sale în statul membru în care se invocă recunoaşterea sau se solicită executarea.
(3)Recunoaşterea sau executarea unui act autentic sau acord în materia răspunderii părinteşti poate fi refuzată în cazul în care actul autentic a fost întocmit sau înregistrat ori acordul a fost înregistrat fără să i se fi oferit copilului care este capabil de a-şi forma propriile opinii posibilitatea de a-şi exprima opinia.