Secţiunea 3 - Dispoziţii comune privind executarea - Regulamentul 1111/25-iun-2019 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti şi privind răpirea internaţională de copii
Acte UE
Jurnalul Oficial 178L
În vigoare Versiune de la: 2 Iulie 2019
SECŢIUNEA 3:Dispoziţii comune privind executarea
Subsecţiunea 1:Executare
Art. 51: Procedura de executare
(1)Sub rezerva dispoziţiilor prezentei secţiuni, procedura de executare a hotărârilor pronunţate într-un alt stat membru este reglementată de dreptul statului membru de executare. Fără a aduce atingere articolelor 41, 50, 56 şi 57, o hotărâre pronunţată într-un stat membru care este executorie în statul membru de origine se execută în statul membru de executare în aceleaşi condiţii ca o hotărâre pronunţată în respectivul stat membru.
(2)Partea care solicită executarea unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru nu are obligaţia de a avea o adresă poştală în statul membru de executare. Partea respectivă are obligaţia de a avea un reprezentant autorizat în statul membru de executare doar în cazul în care această reprezentare este obligatorie în temeiul dreptului statului membru de executare, indiferent de cetăţenia părţilor.
Art. 52: Autorităţile competente în materie de executare
Cererea de executare se adresează autorităţii competente în materie de executare în temeiul dreptului statului membru de executare, astfel cum a fost comunicată Comisiei de respectivul stat membru în temeiul articolului 103.
Art. 53: Executare parţială
(1)Partea care solicită executarea unei hotărâri poate cere o executare parţială a acesteia.
(2)În cazul în care s-a pronunţat o hotărâre cu privire la mai multe capete de cerere şi executarea este refuzată pentru unele dintre acestea, executarea este totuşi posibilă pentru acele părţi din hotărâre care nu sunt vizate de refuz.
(3)Alineatele (1) şi (2) din prezentul articol nu pot fi utilizate pentru a se executa o hotărâre prin care se dispune înapoierea unui copil fără a se executa şi măsurile provizorii, inclusiv asigurătorii, care au fost dispuse pentru a proteja copilul de riscul menţionat la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Convenţia de la Haga din 1980.
Art. 54: Modalităţi de exercitare a dreptului de vizită
(1)Autorităţile competente în materie de executare sau instanţele din statul membru de executare pot stabili modalităţile de organizare a exercitării dreptului de vizită, în cazul în care modalităţile necesare nu au fost prevăzute sau nu au fost suficient prevăzute în hotărârea pronunţată de instanţele din statul membru având competenţă pentru soluţionarea cauzei pe fond şi cu condiţia să fie respectate elementele esenţiale ale respectivei hotărâri.
(2)Modalităţile stabilite în conformitate cu alineatul (1) îşi încetează aplicabilitatea în urma unei hotărâri ulterioare pronunţate de instanţele din statul membru având competenţă pentru soluţionarea cauzei pe fond.
Art. 55: Notificarea sau comunicarea certificatului şi a hotărârii
(1)În cazul în care se solicită executarea unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru, certificatul corespunzător eliberat în temeiul articolelor 36 sau 47 se notifică sau se comunică persoanei împotriva căreia se solicită executarea înainte de prima măsură de executare. Certificatul este însoţit de hotărâre, dacă aceasta nu a fost deja notificată sau comunicată persoanei respective, şi, dacă este cazul, de detaliile modalităţilor menţionate la articolul 54 alineatul (1).
(2)În cazul în care notificarea sau comunicarea trebuie efectuată în alt stat membru decât statul membru de origine, persoana împotriva căreia se solicită executarea poate cere o traducere sau o transliterare a următoarelor documente:
a)hotărârea, pentru a contesta executarea;
b)dacă este cazul, conţinutul traductibil din câmpurile de text liber ale certificatului eliberat în temeiul articolului 47,
dacă acestea nu sunt scrise sau nu sunt însoţite de o traducere sau de o transliterare fie într-o limbă pe care persoana respectivă o înţelege, fie în limba oficială a statului membru în care persoana îşi are reşedinţa obişnuită sau, în cazul în care în statul membru respectiv există mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale de la locul în care persoana îşi are reşedinţa obişnuită.
(3)În cazul în care se solicită o traducere sau o transliterare în temeiul alineatului (2), nu se pot lua alte măsuri de executare decât măsurile asigurătorii până când persoanei împotriva căreia se solicită executarea nu i-a fost furnizată traducerea sau transliterarea.
(4)Alineatele (2) şi (3) nu se aplică în măsura în care hotărârea şi, după caz, certificatul menţionat la alineatul (1) i-au fost deja notificate sau comunicate persoanei împotriva căreia se solicită executarea cu respectarea cerinţelor privind traducerea sau transliterarea prevăzute la alineatul (2).
Subsecţiunea 2:Suspendarea procedurii de executare şi refuzul executării
Art. 56: Suspendare şi refuz
(1)Autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa din statul membru de executare, din oficiu sau la cererea persoanei împotriva căreia se solicită executarea ori, după caz, în temeiul dreptului naţional, la cererea copilului în cauză, suspendă procedura de executare în cazul în care forţa executorie a hotărârii este suspendată în statul membru de origine.
(2)Autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa din statul membru de executare poate, la cererea persoanei împotriva căreia se solicită executarea ori, după caz în temeiul dreptului naţional, la cererea copilului în cauză, să suspende procedura de executare, în tot sau în parte, pe baza unuia dintre următoarele motive:
a)hotărârea face obiectul unei căi de atac ordinare în statul membru de origine;
b)termenul pentru introducerea unei căi de atac ordinare menţionate la litera (a) nu a expirat încă;
c)a fost introdusă o cerere de refuz al executării în temeiul articolului 41, 50 sau 57; sau
d)persoana împotriva căreia se solicită executarea a solicitat, în conformitate cu articolul 48, retragerea unui certificat eliberat în temeiul articolului 47.
(3)În cazul în care autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa suspendă procedura de executare din motivul menţionat la alineatul (2) litera (b), aceasta poate preciza care este termenul pentru introducerea oricărei căi de atac.
(4)În cazuri excepţionale, autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa poate, la cererea persoanei împotriva căreia se solicită executarea ori, după caz în temeiul dreptului naţional, la cererea copilului în cauză sau a oricărei părţi interesate care acţionează în interesul superior al copilului, să suspende procedura de executare dacă aceasta ar expune copilul la un risc grav de vătămare fizică sau psihică din cauza unor obstacole temporare apărute după pronunţarea hotărârii sau în temeiul oricărei alte schimbări semnificative de circumstanţe.
Executarea se reia de îndată ce riscul grav de vătămare fizică sau psihică încetează să mai existe.
(5)În cazurile menţionate la alineatul (4), înainte de a refuza executarea în temeiul alineatului (6), autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa ia măsurile necesare pentru a facilita executarea în conformitate cu legislaţia şi procedurile naţionale şi cu interesul superior al copilului.
(6)În cazul în care riscul grav menţionat la alineatul (4) are un caracter de durată, autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa poate, la cerere, să refuze executarea hotărârii.
Art. 57: Motivele de refuz sau de suspendare a executării în temeiul dreptului naţional
Motivele de refuz sau de suspendare a executării în temeiul dreptului statului membru de executare se aplică în măsura în care acestea nu sunt incompatibile cu aplicarea articolelor 41, 50 şi 56.
Art. 58: Competenţa autorităţilor sau a instanţelor competente în ceea ce priveşte refuzul executării
(1)Cererea de refuz al executării întemeiată pe articolul 39 se prezintă instanţei care a fost comunicată Comisiei de fiecare stat membru în temeiul articolului 103. Cererea de refuz al executării întemeiată pe alte motive prevăzute sau permise de prezentul regulament se prezintă autorităţii sau instanţei care a fost comunicată Comisiei de fiecare stat membru în temeiul articolului 103.
(2)Competenţa teritorială a autorităţii sau a instanţei care a fost comunicată Comisiei de fiecare stat membru în temeiul articolului 103 se stabileşte de dreptul statului membru în care a fost iniţiată o procedură în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.
Art. 59: Cererea de refuz al executării
(1)Procedura pentru introducerea unei cereri de refuz al executării, în măsura în care nu este reglementată de prezentul regulament, este reglementată de dreptul statului membru de executare.
(2)Solicitantul furnizează autorităţii competente în materie de executare sau instanţei o copie a hotărârii şi, după caz şi în măsura posibilului, certificatul corespunzător eliberat în temeiul articolului 36 sau 47.
(3)Autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa poate, dacă este necesar, să ceară părţii care solicită executarea să furnizeze, în conformitate cu articolul 91, o traducere sau o transliterare a conţinutului traductibil din câmpurile de text liber ale certificatului corespunzător eliberat în temeiul articolului 36 sau 47, care precizează obligaţia care trebuie executată.
(4)Dacă autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa nu poate să continue procedura în lipsa unei traduceri sau transliterări a hotărârii, aceasta poate să ceară părţii care solicită executarea să furnizeze, în conformitate cu articolul 91, o traducere sau o transliterare a hotărârii.
(5)Autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa poate să renunţe la prezentarea documentelor menţionate la alineatul (2) în cazul în care:
a)le deţine deja; sau
b)nu consideră rezonabilă furnizarea acestora de către solicitant.
În cazul menţionat la litera (b) din primul paragraf, autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa poate solicita celeilalte părţi să furnizeze respectivele documente.
(6)Partea care solicită refuzul executării unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru nu are obligaţia de a avea o adresă poştală în statul membru de executare. Partea respectivă are obligaţia de a avea un reprezentant autorizat în statul membru de executare doar în cazul în care existenţa unui astfel de reprezentant este obligatorie în temeiul dreptului statului membru de executare, indiferent de cetăţenia părţilor.
Art. 60: Proceduri urgente
Autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa acţionează fără întârzieri nejustificate în procedura de soluţionare a cererii de refuz al executării.
Art. 61: Contestare sau cale de atac
(1)Oricare dintre părţi poate introduce o cale de atac sau o contestaţie împotriva hotărârii privind cererea de refuz al executării.
(2)Contestaţia sau calea de atac se introduce la autoritatea sau instanţa pe care statul membru de executare a comunicat-o Comisiei în temeiul articolului 103 ca fiind autoritatea sau instanţa la care trebuie introdusă o astfel de cale de atac sau contestaţie.
Art. 62: Contestare sau cale de atac ulterioară
O hotărâre pronunţată cu privire la contestaţie sau la calea de atac poate fi contestată printr-o contestaţie sau cale de atac ulterioară doar în cazul în care instanţele înaintea cărora ar putea fi introdusă respectiva contestaţie sau cale de atac ulterioară au fost comunicate Comisiei de către statul membru respectiv în temeiul articolului 103.
Art. 63: Suspendarea procedurii
(1)Autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa sesizată cu o cerere de refuz al executării sau în faţa căreia este introdusă o cale de atac în temeiul articolului 61 sau al articolului 62 poate să suspende procedura pe baza unuia dintre următoarele motive:
a)hotărârea face obiectul unei căi de atac ordinare în statul membru de origine;
b)termenul pentru introducerea unei căi de atac ordinare menţionate la litera (a) nu a expirat încă; sau
c)persoana împotriva căreia se solicită executarea a solicitat, în conformitate cu articolul 48, retragerea unui certificat eliberat în temeiul articolului 47.
(2)În cazul în care autoritatea competentă în materie de executare sau instanţa suspendă procedura din motivul menţionat la alineatul (1) litera (b), aceasta poate acorda un termen pentru introducerea unei căi de atac.