Capitolul 2 - INTERVENŢII - Regulamentul 104/17-dec-1999 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultura
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2013
CAPITOLUL 2:INTERVENŢII
Art. 21: Compensaţii financiare pentru retrageri
(1)Statele membre acordă o compensaţie financiară organizaţiilor producătorilor care efectuează retrageri în conformitate cu articolul 17 pentru produsele enumerate în anexa I părţile A şi B, cu condiţia ca:
a)preţul de retragere aplicat de aceste organizaţii să fie preţul comunitar de retragere stabilit în conformitate cu articolul 20, fiind totuşi permisă o marjă de toleranţă de ± 10 % faţă de acest preţ, pentru a ţine cont în special de fluctuaţiile sezoniere ale preţurilor pieţei;
b)produsele retrase să respecte standardele de comercializare adoptate în conformitate cu articolul 2 şi să fie de o calitate adecvată, ce va fi definită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 2 alineatul (3);
c)preţul de retragere menţionat la litera (a) să se aplice pe tot parcursul sezonului de pescuit pentru fiecare dintre categoriile de produse în cauză; totuşi, organizaţia producătorilor care aplică o interdicţie pentru capturarea sau vânzarea unor anumite categorii de produse, ca una dintre măsurile menţionate la articolul 5 alineatul (1), nu este obligată să aplice preţul comunitar de retragere pentru aceste categorii de produse.
(2)Compensaţia financiară se acordă doar dacă produsele retrase de pe piaţă sunt destinate altor scopuri decât consumului uman sau sunt desfăcute astfel încât nu interferează cu comercializarea normală a altor produse.
(3)Pentru produsele menţionate la alineatul (1):
a)compensaţia financiară este egală cu:
(i)85% din preţul de retragere aplicat de organizaţia producătorilor în cauză pentru cantităţile retrase ce nu depăşesc 4 % din cantităţile anuale din produsul în cauză puse în vânzare în fiecare an;
(ii)pentru sezonul de pescuit 2003, 55 % din preţul de retragere aplicat de organizaţia producătorilor în cauză pentru cantităţile retrase ce depăşesc 4 %, dar nu depăşesc 10 % pentru speciile pelagice şi 8 % pentru alte specii, din cantităţile anuale din produsele în cauză puse în vânzare în fiecare an; pentru sezoanele de pescuit 2001 şi 2002, compensaţia este egală cu 75 % şi respectiv 65 %;
b)nu se acordă compensaţie financiară pentru cantităţile retrase ce depăşesc 10 % pentru speciile pelagice şi 8 % pentru alte specii din cantităţile puse în vânzare de fiecare organizaţie a producătorilor.
(4)Pentru a calcula suma ce se acordă unei organizaţii a producătorilor drept compensaţie financiară, se ia în calcul producţia tuturor membrilor săi, inclusiv cantităţile retrase de pe piaţă de către altă organizaţie în conformitate cu articolul 7.
(5)Compensaţia financiară se reduce cu valoarea, stabilită ca sumă fixă, a produselor destinate altor scopuri decât consumului uman sau orice venit net obţinut din desfacerea produselor pentru consumul uman în conformitate cu alineatul (2). Această valoare se stabileşte la începutul sezonului de pescuit. Totuşi, această valoare va fi ajustată dacă pe piaţa comunitară se constată modificări semnificative şi de durată ale preţurilor.
(6)În cazul în care organizaţiile producătorilor efectuează retragerile menţionate la alineatul (1), ele vor acorda membrilor lor, pentru cantităţile retrase de pe piaţă, o indemnizaţie cel puţin egală cu suma compensaţiei financiare calculate în conformitate cu alineatul (3) litera (a), plus o sumă egală cu 10 % din preţul de retragere aplicat de respectiva organizaţie.
Totuşi, organizaţiile producătorilor pot, printr-un sistem de penalităţi interne, să acorde membrilor lor o indemnizaţie mai mică decât cea prevăzută la alineatul precedent, cu condiţia ca diferenţa să fie depusă într-un fond de rezervă, utilizabil exclusiv pentru intervenţii ulterioare.
(7)În cazul unor perturbări grave ale pieţei, Comisia poate lua măsuri pentru ajustarea prevederilor de la alineatul (3), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 alineatul (2). Măsurile adoptate nu durează mai mult de şase luni.
(8)Modalitatea de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 alineatul (2).
Art. 22: Preţurile comunitare de vânzare
Pentru fiecare dintre produsele enumerate în anexa I partea C, se fixează un preţ comunitar de vânzare, în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute la articolul 20 pentru fixarea preţurilor de retragere.
Art. 23: Ajutor pentru reportare
(1)Sunt eligibile pentru acordarea ajutorului pentru reportare:
(i)produsele enumerate în anexa I părţile A şi B, care sunt retrase de pe piaţă la preţul de retragere menţionat la articolul 20;
(ii)produsele enumerate în anexa I partea C, care au fost puse în vânzare, dar pentru care se poare demonstra că nu s-a găsit cumpărător la preţul comunitar de vânzare fixat în conformitate cu articolul 22.
Pentru a ţine cont de fluctuaţiile sezoniere ale preţurilor pieţei, este permisă totuşi o limită de toleranţă de ± 10 % din aceste preţuri.
(2)Sunt considerate eligibile pentru acordarea ajutorului pentru reportare doar cantităţile care:
a)au fost furnizate de un producător membru;
b)îndeplinesc anumite cerinţe de calitate, mărime şi prezentare;
c)sunt fie prelucrate pentru stabilizare şi depozitare, fie conservate în condiţii şi pentru o perioadă ce vor fi determinate.
(3)Ajutorul poate fi acordat pentru fiecare din produsele în cauză până la o cantitate echivalentă cu 18 % din cantităţile puse anual în vânzare, mai puţin procentele menţionate mai sus pentru care s-a plătit o compensaţie financiară în conformitate cu articolul 21.
Valoarea ajutorului nu poate depăşi valoarea costurilor tehnice şi financiare asociate operaţiilor care sunt esenţiale pentru stabilizare şi depozitare.
(4)Metodele de prelucrare avute în vedere în prezentul articol sunt:
a)- congelarea;
- sărarea;
- uscarea;
- marinarea
şi, dacă este cazul,
- fierberea şi pasteurizarea;
b)filetarea, tăierea şi, dacă este cazul, decapitarea, dacă aceste operaţii sunt însoţite de unul din procedeele enumerate la litera (a).
(5)Modalitatea de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 alineatul (2).
Art. 24: Retrageri independente şi reportări ale organizaţiilor producătorilor
(1)Pentru produsele enumerate în anexa IV, statele membre acordă un ajutor forfetar organizaţiilor producătoare care efectuează intervenţii în conformitate cu articolul 17, cu condiţia ca:
a)aceste organizaţii să fixeze un preţ de retragere, denumit în continuare "preţ autonom de retragere" înainte de începerea sezonului de pescuit; organizaţiile producătorilor trebuie să aplice acest preţ pe toată durata sezonului de pescuit, fiind permisă o marjă de toleranţă de ± 10 % din acest preţ; totuşi, preţul nu poate depăşi 80 % din preţul mediu ponderat înregistrat pentru categoriile de preţuri în cauză în zona de activitate a organizaţiilor producătorilor vizate în cele trei sezoane de pescuit precedente;
b)produsele retrase să îndeplinească standardele de comercializare adoptate în conformitate cu articolul 2 şi să fie de o calitate adecvată, ce va fi definită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 2 alineatul (3);
c)indemnizaţia acordată producătorilor asociaţi pentru produsele retrase de pe piaţă să fie egală cu preţul autonom de retragere aplicat de organizaţiile producătorilor.
(2)Ajutorul forfetar se acordă pentru cantităţile retrase de pe piaţă care au fost puse în vânzare în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) şi care sunt desfăcute astfel încât să nu afecteze desfacerea normală a producţiei.
(3)Valoarea ajutorului forfetar este de 75 % din preţul autonom de retragere aplicat în sezonul de pescuit în curs, această sumă fiind redusă cu valoarea, fixată la o sumă fixă, a produsului ce este desfăcut în conformitate cu alineatul (2).
(4)Ajutorul forfetar se acordă de asemenea pentru cantităţi retrase de pe piaţă care sunt fie prelucrate pentru stabilizare şi depozitate, fie conservate în condiţii şi pentru o perioadă de timp ce vor fi determinate. Valoarea ajutorului forfetar în aceste cazuri nu poate depăşi valoarea costurilor tehnice şi financiare asociate operaţiilor esenţiale pentru stabilizare şi depozitare.
(5)Cantităţile eligibile pentru acordarea ajutorului forfetar în conformitate cu alineatul (2) nu pot depăşi 5 % din cantităţile anuale din produsele în cauză, puse în vânzare în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).
Cantităţile eligibile pentru acordarea ajutorului forfetar în conformitate cu alineatele (2) şi (4) nu pot depăşi, cumulate, 10 % din cantităţile anuale menţionate la primul paragraf.
(6)Statele membre în cauză stabilesc un regim de control prin care se asigură că produsele cărora li se aplică ajutorul forfetar corespund într-adevăr criteriilor de acordare.
În scopul realizării acestor controale, beneficiarii ajutorului forfetar întocmesc liste de inventar în conformitate cu anumite criterii ce urmează să fie stabilite. Statele membre trimit Comisiei, la intervale ce urmează să fie reglementate, un tabel cuprinzând preţurile medii pe produse şi categorii de produse, înregistrate pe pieţele en gros şi în porturi.
(7)Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, decide, în funcţie de alinierea preţurilor pentru speciile care intră sub incidenţa prezentului articol, în privinţa includerii lor în lista de produse din anexa I, partea A.
(8)Modalitatea de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 alineatul (2).
Art. 25: Ajutor pentru depozitare privată
(1)Înainte de începerea sezonului de pescuit se stabileşte, pentru fiecare dintre produsele menţionate în Anexa II, un preţ comunitar de vânzare, la nivelul de cel puţin 70 %, dar nu mai mare de 90 %, din preţul orientativ menţionat la articolul 18 alineatul (1).
(2)Ajutorul pentru depozitarea privată poate fi acordat organizaţiilor producătorilor care pe durata sezonului de pescuit în cauză:
a)aplică articolului 5 alineatul (1) producţiei şi comercializării produselor în cauză;
b)aplică preţul de vânzare menţionat la alineatul (1), fiind permisă totuşi o marjă de toleranţă de ± 10 % din aceste preţuri, pentru a ţine cont în special de fluctuaţiile sezoniere ale preţurilor pieţei.
(3)Ajutorul pentru depozitarea privată se acordă pentru produsele enumerate în anexa II care au fost puse în vânzare şi pentru care se poate demonstra că nu s-a găsit un cumpărător la preţul comunitar de vânzare fixat în conformitate cu alineatul (1).
(4)Următoarele restricţii se aplică la acordarea ajutorului pentru depozitare privată:
a)produsele trebuie să fi fost pescuite, congelate pe navă şi debarcate în Comunitate de un membru al unei organizaţii a producătorilor;
b)produsele trebuie depozitate pentru o perioadă minimă şi apoi reintroduse pe piaţa comunitară până la limita de 15 % din cantităţile anuale ale produselor în cauză puse în vânzare de organizaţia producătorilor.
(5)Suma ajutorului pentru depozitare privată nu poate depăşi suma costurilor tehnice şi dobânda pentru o perioadă de maximum trei luni. Această sumă este fixată în fiecare lună degresiv.
(6)Modalitatea de aplicare a prezentului articol, inclusiv fixarea preţului de vânzare menţionat la alineatul (1), se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 alineatul (2).