Art. 24. - Art. 24: Retrageri independente şi reportări ale organizaţiilor producătorilor - Regulamentul 104/17-dec-1999 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultura
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2013
Art. 24: Retrageri independente şi reportări ale organizaţiilor producătorilor
(1)Pentru produsele enumerate în anexa IV, statele membre acordă un ajutor forfetar organizaţiilor producătoare care efectuează intervenţii în conformitate cu articolul 17, cu condiţia ca:
a)aceste organizaţii să fixeze un preţ de retragere, denumit în continuare "preţ autonom de retragere" înainte de începerea sezonului de pescuit; organizaţiile producătorilor trebuie să aplice acest preţ pe toată durata sezonului de pescuit, fiind permisă o marjă de toleranţă de ± 10 % din acest preţ; totuşi, preţul nu poate depăşi 80 % din preţul mediu ponderat înregistrat pentru categoriile de preţuri în cauză în zona de activitate a organizaţiilor producătorilor vizate în cele trei sezoane de pescuit precedente;
b)produsele retrase să îndeplinească standardele de comercializare adoptate în conformitate cu articolul 2 şi să fie de o calitate adecvată, ce va fi definită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 2 alineatul (3);
c)indemnizaţia acordată producătorilor asociaţi pentru produsele retrase de pe piaţă să fie egală cu preţul autonom de retragere aplicat de organizaţiile producătorilor.
(2)Ajutorul forfetar se acordă pentru cantităţile retrase de pe piaţă care au fost puse în vânzare în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) şi care sunt desfăcute astfel încât să nu afecteze desfacerea normală a producţiei.
(3)Valoarea ajutorului forfetar este de 75 % din preţul autonom de retragere aplicat în sezonul de pescuit în curs, această sumă fiind redusă cu valoarea, fixată la o sumă fixă, a produsului ce este desfăcut în conformitate cu alineatul (2).
(4)Ajutorul forfetar se acordă de asemenea pentru cantităţi retrase de pe piaţă care sunt fie prelucrate pentru stabilizare şi depozitate, fie conservate în condiţii şi pentru o perioadă de timp ce vor fi determinate. Valoarea ajutorului forfetar în aceste cazuri nu poate depăşi valoarea costurilor tehnice şi financiare asociate operaţiilor esenţiale pentru stabilizare şi depozitare.
(5)Cantităţile eligibile pentru acordarea ajutorului forfetar în conformitate cu alineatul (2) nu pot depăşi 5 % din cantităţile anuale din produsele în cauză, puse în vânzare în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).
Cantităţile eligibile pentru acordarea ajutorului forfetar în conformitate cu alineatele (2) şi (4) nu pot depăşi, cumulate, 10 % din cantităţile anuale menţionate la primul paragraf.
(6)Statele membre în cauză stabilesc un regim de control prin care se asigură că produsele cărora li se aplică ajutorul forfetar corespund într-adevăr criteriilor de acordare.
În scopul realizării acestor controale, beneficiarii ajutorului forfetar întocmesc liste de inventar în conformitate cu anumite criterii ce urmează să fie stabilite. Statele membre trimit Comisiei, la intervale ce urmează să fie reglementate, un tabel cuprinzând preţurile medii pe produse şi categorii de produse, înregistrate pe pieţele en gros şi în porturi.
(7)Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, decide, în funcţie de alinierea preţurilor pentru speciile care intră sub incidenţa prezentului articol, în privinţa includerii lor în lista de produse din anexa I, partea A.
(8)Modalitatea de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 38 alineatul (2).