Nou Capitolul ii - ADERAREA AUTOMATĂ - Recomandarea 2384/20-nov-2025 privind sistemele de urmărire a pensiilor, tablourile de bord privind sistemele de pensii şi aderarea automată

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 27 Noiembrie 2025
CAPITOLUL II:ADERAREA AUTOMATĂ
Art. 10: Facilitarea aderării automate
(1)Statele membre ar trebui să faciliteze şi să promoveze introducerea aderării automate în sistemele de pensii suplimentare, în conformitate cu circumstanţele naţionale, respectând în acelaşi timp rolul şi autonomia partenerilor sociali.
(2)Aderarea automată ar trebui introdusă într-un mod care să menţină integritatea sistemelor naţionale de pensii publice sau suplimentare care funcţionează bine. Aceasta nu ar trebui să dezavantajeze participanţii la sistemele de pensii ocupaţionale existente, să slăbească participarea obligatorie a lucrătorilor la sistemele ocupaţionale în care există o astfel de participare obligatorie sau să submineze mecanismele naţionale de solidaritate.
(3)Măsurile de facilitare, cum ar fi crearea unui temei juridic în legislaţia naţională, ar trebui să fie însoţite de măsuri care să stabilească cine este eligibil pentru aderare, cine poate iniţia aderarea şi ce tip de fond de pensii sau produs de pensii poate fi utilizat, cum ar fi sistemele ocupaţionale existente şi, în anumite condiţii, noile sisteme ocupaţionale, produsele de pensii personale disponibile şi produsele de pensii personale paneuropene.
(4)Statele membre ar trebui, de asemenea, să introducă garanţii care să asigure că sistemele de pensii suplimentare au potenţialul de a genera - şi generează efectiv - beneficii pentru deponenţi pe termen lung. În acest scop, ar trebui să plaseze entităţile sau furnizorii de produse de pensii sub supraveghere şi să confere supraveghetorilor capacitate şi competenţe pentru a monitoriza eficienţa din punctul de vedere al costurilor a sistemelor respective de pensii suplimentare şi să intervină, în cazul în care este necesar, pentru a se asigura că acestea oferă un raport bun costuri-beneficii.
Art. 11: Utilizarea bunelor practici pentru aderarea automată
(1)Statelor membre li se recomandă să utilizeze bunele practici în faza de introducere. Bunele practici includ consultări ample cu partenerii sociali şi cu părţile interesate relevante, campanii de informare eficace şi măsuri continue de asigurare a transparenţei. Statele membre pot lua în considerare, de asemenea, introducerea treptată a aderării automate, în etape, de exemplu prin vizarea graduală a anumitor tipuri de angajatori şi de persoane eligibile sau prin începerea cu rate mai mici ale contribuţiilor, care ar creşte ulterior, permiţând astfel unei persoane să acumuleze o contribuţie semnificativă la veniturile sale din pensii fără a pune în pericol accesibilitatea din punct de vedere financiar a aderării.
(2)Statelor membre li se recomandă să ia în considerare posibilităţi bine concepute de renunţare şi de readerare, a căror frecvenţă ar fi stabilită în vederea echilibrării obiectivului de maximizare a participării şi stabilităţii sistemului cu acela de a acorda opţiuni persoanelor fizice.
(3)Pentru a evita ca persoanele, în procesul de aderare automată, să fie copleşite de numărul mare al deciziilor şi de complexitatea acestora, ca bună practică, statele membre ar trebui să ofere un număr limitat de opţiuni pentru elemente precum ratele contribuţiilor, planurile sau produsele de investiţii eligibile, strategiile de investiţii şi mecanismele de plată a pensiilor. Membrilor şi, după caz, angajatorilor, ar trebui să li se permită să suplimenteze contribuţiile cu contribuţii suplimentare peste minimul necesar. Opţiunile privind strategiile de investiţii ar trebui să ţină seama de diferitele atitudini faţă de risc, astfel încât persoanele să nu renunţe deoarece consideră că opţiunea implicită este prea riscantă sau prea conservatoare, în timp ce persoanelor care doresc să accepte anumite riscuri să li se ofere posibilităţi în acest sens. Strategiile axate pe diferitele etape ale ciclului de viaţă ar putea fi promovate ca bune practici pentru a ţine seama de modificarea expunerii la risc în faza de acumulare. Mecanismele de plată ar include în mod ideal, pentru deponenţi, opţiuni care să le permită să decidă dacă să primească o rentă de-a lungul vieţii sau o plată unică a fondurilor acumulate ori o combinaţie a acestora, fără a se aduce atingere dispoziţiilor naţionale în vigoare.
(4)Statele membre ar trebui să se asigure că persoanelor li se oferă opţiuni implicite care se aplică în cazul în care participanţii nu pot sau nu doresc să facă o alegere. Opţiunile implicite ar trebui să fie clare şi concepute astfel încât să asigure stabilitatea pe termen lung şi adecvarea pentru cel mai mare grup de participanţi, asigurând în acelaşi timp un venit din pensii adecvat în viitor. Statele membre ar putea lua în considerare promovarea strategiilor privind ciclul de viaţă ca opţiune implicită pentru alocarea activelor.
(5)Statele membre sunt invitate să se asigure că accesul la aderarea automată este larg şi incluziv. Aderarea automată ar trebui să fie adecvată pentru diferite modele de carieră, să implice un tratament echitabil al întreruperilor de carieră - oferind astfel şanse egale pentru bărbaţi şi femei, şi să aducă beneficii persoanelor aflate în diferite etape ale carierei lor. Statele membre ar trebui să ia în considerare adoptarea de bune practici precum subvenţiile forfetare în sprijinul persoanelor cu venituri mici în vederea unei mai bune accesibilităţi din punct de vedere financiar, stimulentele fiscale pentru a încuraja adoptarea pe scară largă, creditele de pensii pentru îngrijire (contribuind astfel la eliminarea decalajului de pensii între genuri), opţiunile de suplimentare a contribuţiilor, flexibilitatea nivelurilor de contribuţii sau posibilitatea de întrerupere pentru persoanele cu contracte de muncă atipice şi pentru cele care asigură servicii de îngrijire, şi condiţii adecvate de retrageri timpurii în cazul unor nevoi personale.
Art. 12: Dispoziţii specifice privind aderarea automată în contextul încadrării în muncă
(1)Statelor membre li se recomandă să stabilească criterii privind eligibilitatea lucrătorilor, care să promoveze o acoperire largă şi să permită aderarea cât mai devreme, sprijinind în acelaşi timp accesibilitatea din punct de vedere financiar.
(2)Statelor membre li se recomandă să introducă stimulente pentru angajatori şi sprijin administrativ în faza de implementare, pentru a facilita aderarea lucrătorilor.
(3)Statele membre ar trebui să introducă norme privind transferabilitatea drepturilor de pensie ale lucrătorilor pentru care s-a efectuat aderarea automată, astfel încât aceşti lucrători să poată beneficia în continuare de participarea lor atunci când îşi schimbă locul de muncă sau îşi întrerup activitatea profesională. Statele membre ar trebui să evite situaţiile în care fiecare schimbare a locului de muncă conduce la aderarea la un sistem suplimentar, deoarece acest lucru duce la o fragmentare a drepturilor de pensie. În mod optim, lucrătorii ar trebui să poată continua să contribuie la sistemele anterioare sau să aibă posibilitatea de a transfera drepturile de pensie acumulate către un nou sistem de pensii ocupaţionale.
(4)Statele membre ar trebui să acorde persoanelor care desfăşoară o activitate independentă şi persoanelor cu contracte de muncă atipice posibilitatea de a opta pentru sistemele existente deschise angajaţilor cu contracte standard sau să prevadă posibilitatea de a institui sisteme separate, adaptate nevoilor lor specifice. Astfel de posibilităţi ar trebui deja avute în vedere în faza de concepere a aderării automate şi ar trebui să permită o mai mare flexibilitate pentru persoanele care desfăşoară o activitate independentă şi pentru persoanele cu contracte de muncă atipice în comparaţie cu persoanele cu contracte de muncă standard.
(5)Statele membre ar trebui să ia în considerare modul de administrare a sistemului lor de aderare automată, aceasta realizându-se fie prin intermediul unui organism public care oferă sprijin administrativ sau organizaţional centralizat, fie printr-un model mai descentralizat, prin care partenerii sociali, organizaţiile profesionale sau furnizorii privaţi adaptează sistemele de pensii la nevoile participanţilor.
(6)Statele membre sunt, de asemenea, invitate să analizeze dacă ar fi adecvată pentru contextul lor naţional obligaţia pentru angajatori de a efectua aderarea lucrătorilor lor.
Art. 13: Stimulente fiscale şi de altă natură
(1)Statele membre sunt încurajate să introducă stimulente fiscale şi de altă natură pentru a încuraja utilizarea produselor de pensii suplimentare, ţinând seama în mod corespunzător de implicaţiile lor fiscale. Aceste stimulente fiscale ar trebui concepute astfel încât să nu dezavantajeze persoanele din sistemele de pensii ocupaţionale sau personale existente, inclusiv sistemele sponsorizate de parteneri sociali.
(2)Statele membre ar trebui să se asigure că persoanele continuă să beneficieze de stimulentele fiscale oferite pentru a încuraja utilizarea produselor de pensii suplimentare şi după ce îşi schimbă locul de muncă sau se mută în altă ţară.
(3)Astfel de stimulente fiscale ar putea:
a)să le permită persoanelor să deducă din venitul lor impozabil contribuţia la un produs de pensii eligibil până la un plafon anual maxim deductibil;
b)să le permită angajatorilor să deducă din venitul lor impozabil contribuţiile făcute pentru angajaţii lor la produse de pensii eligibile până la un plafon anual maxim deductibil.
(4)Statele membre ar trebui să aplice acelaşi tratament fiscal pentru oricare dintre produsele de pensii suplimentare pe care le consideră eligibile pentru aderarea automată.