Nou Art. 11. - Art. 11: Utilizarea bunelor practici pentru aderarea automată - Recomandarea 2384/20-nov-2025 privind sistemele de urmărire a pensiilor, tablourile de bord privind sistemele de pensii şi aderarea automată

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 27 Noiembrie 2025
Art. 11: Utilizarea bunelor practici pentru aderarea automată
(1)Statelor membre li se recomandă să utilizeze bunele practici în faza de introducere. Bunele practici includ consultări ample cu partenerii sociali şi cu părţile interesate relevante, campanii de informare eficace şi măsuri continue de asigurare a transparenţei. Statele membre pot lua în considerare, de asemenea, introducerea treptată a aderării automate, în etape, de exemplu prin vizarea graduală a anumitor tipuri de angajatori şi de persoane eligibile sau prin începerea cu rate mai mici ale contribuţiilor, care ar creşte ulterior, permiţând astfel unei persoane să acumuleze o contribuţie semnificativă la veniturile sale din pensii fără a pune în pericol accesibilitatea din punct de vedere financiar a aderării.
(2)Statelor membre li se recomandă să ia în considerare posibilităţi bine concepute de renunţare şi de readerare, a căror frecvenţă ar fi stabilită în vederea echilibrării obiectivului de maximizare a participării şi stabilităţii sistemului cu acela de a acorda opţiuni persoanelor fizice.
(3)Pentru a evita ca persoanele, în procesul de aderare automată, să fie copleşite de numărul mare al deciziilor şi de complexitatea acestora, ca bună practică, statele membre ar trebui să ofere un număr limitat de opţiuni pentru elemente precum ratele contribuţiilor, planurile sau produsele de investiţii eligibile, strategiile de investiţii şi mecanismele de plată a pensiilor. Membrilor şi, după caz, angajatorilor, ar trebui să li se permită să suplimenteze contribuţiile cu contribuţii suplimentare peste minimul necesar. Opţiunile privind strategiile de investiţii ar trebui să ţină seama de diferitele atitudini faţă de risc, astfel încât persoanele să nu renunţe deoarece consideră că opţiunea implicită este prea riscantă sau prea conservatoare, în timp ce persoanelor care doresc să accepte anumite riscuri să li se ofere posibilităţi în acest sens. Strategiile axate pe diferitele etape ale ciclului de viaţă ar putea fi promovate ca bune practici pentru a ţine seama de modificarea expunerii la risc în faza de acumulare. Mecanismele de plată ar include în mod ideal, pentru deponenţi, opţiuni care să le permită să decidă dacă să primească o rentă de-a lungul vieţii sau o plată unică a fondurilor acumulate ori o combinaţie a acestora, fără a se aduce atingere dispoziţiilor naţionale în vigoare.
(4)Statele membre ar trebui să se asigure că persoanelor li se oferă opţiuni implicite care se aplică în cazul în care participanţii nu pot sau nu doresc să facă o alegere. Opţiunile implicite ar trebui să fie clare şi concepute astfel încât să asigure stabilitatea pe termen lung şi adecvarea pentru cel mai mare grup de participanţi, asigurând în acelaşi timp un venit din pensii adecvat în viitor. Statele membre ar putea lua în considerare promovarea strategiilor privind ciclul de viaţă ca opţiune implicită pentru alocarea activelor.
(5)Statele membre sunt invitate să se asigure că accesul la aderarea automată este larg şi incluziv. Aderarea automată ar trebui să fie adecvată pentru diferite modele de carieră, să implice un tratament echitabil al întreruperilor de carieră - oferind astfel şanse egale pentru bărbaţi şi femei, şi să aducă beneficii persoanelor aflate în diferite etape ale carierei lor. Statele membre ar trebui să ia în considerare adoptarea de bune practici precum subvenţiile forfetare în sprijinul persoanelor cu venituri mici în vederea unei mai bune accesibilităţi din punct de vedere financiar, stimulentele fiscale pentru a încuraja adoptarea pe scară largă, creditele de pensii pentru îngrijire (contribuind astfel la eliminarea decalajului de pensii între genuri), opţiunile de suplimentare a contribuţiilor, flexibilitatea nivelurilor de contribuţii sau posibilitatea de întrerupere pentru persoanele cu contracte de muncă atipice şi pentru cele care asigură servicii de îngrijire, şi condiţii adecvate de retrageri timpurii în cazul unor nevoi personale.