Directiva 89/686/CEE/21-dec-1989 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentul individual de protecţie
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2013
Directiva 89/686/CEE/21-dec-1989 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentul individual de protecţie
Dată act: 21-dec-1989
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul 100a,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 141, 30.5.1988, p. 14.
în cooperare cu Parlamentul European (2),
(2)JO C 12, 16.1.1989, p. 109, JO C 304, 4.12.1989, p. 29.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JO C 337, 31.12.1988, p. 37.
întrucât este necesară adoptarea unor măsuri cu scopul de a institui treptat piaţa internă în decursul unei perioade care expiră la 31 decembrie 1992; întrucât piaţa internă trebuie să cuprindă o zonă fără frontiere interne, în care să fie asigurată libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalului;
întrucât, în ultimii ani, diferite state membre au adoptat dispoziţii privind numeroase echipamente individuale de protecţie, în special în vederea protecţiei sănătăţii publice, îmbunătăţirii siguranţei la locul de muncă şi asigurării protecţiei utilizatorului;
întrucât aceste dispoziţii de drept intern sunt adesea foarte detaliate în ceea ce priveşte cerinţele referitoare la proiectarea, fabricarea, nivelul de calitate, testarea şi certificarea echipamentului individual de protecţie, în vederea protejării indivizilor împotriva rănirilor şi îmbolnăvirilor;
întrucât, în special, dispoziţiile de drept intern privind siguranţa la locul de muncă prevăd obligativitatea utilizării echipamentului individual de protecţie; întrucât multe cerinţe obligă angajatorii să pună la dispoziţia personalului echipamente individuale de protecţie adecvate în cazul absenţei sau insuficienţei măsurilor prioritare de protecţie colectivă
întrucât dispoziţiile de drept intern privind echipamentul individual de protecţie diferă semnificativ de la un stat membru la altul; întrucât aceste dispoziţii pot aşadar să constituie un obstacol în calea comerţului, cu consecinţe directe asupra creării şi funcţionării pieţei comune;
întrucât este necesară armonizarea dispoziţiilor de drept intern divergente pentru a asigura libera circulaţie a acestor produse, fără a reduce nivelurile de protecţie existente în statele membre, dacă acestea sunt justificate, şi pentru a prevedea, dacă este necesar, ridicarea acestor niveluri;
întrucât dispoziţiile care reglementează proiectarea şi fabricarea echipamentelor individuale de protecţie, prevăzute în prezenta directivă, care sunt esenţiale, în special, în încercarea de a asigura un mediu de muncă mai sigur, nu aduc atingere dispoziţiilor privind utilizarea unui astfel de echipament şi organizarea sănătăţii şi siguranţei lucrătorilor la locul de muncă
întrucât prezenta directivă defineşte numai cerinţele esenţiale care trebuie îndeplinite de echipamentul individual de protecţie; întrucât, pentru a facilita dovada conformităţii cu aceste cerinţe esenţiale, este indispensabilă existenţa unor standarde europene armonizate, în special în ceea ce priveşte proiectarea şi fabricarea, specificaţiile şi metodele de testare aplicabile echipamentului individual de protecţie, având în vedere că respectarea acestora conferă acestor produse prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale menţionate anterior; întrucât aceste standarde europene armonizate sunt elaborate de către organisme private şi trebuie să îşi menţină statutul de texte cu caracter facultativ; întrucât, în acest scop, Comitetul european pentru standardizare (CEN) şi Comitetul european pentru standardizare electrotehnică (Cenelec) reprezintă organismele competente care au fost autorizate să adopte standarde armonizate în conformitate cu orientările generale care reglementează cooperarea dintre Comisie şi cele două instituţii, ratificate la 13 noiembrie 1984; întrucât, în sensul prezentei directive, un standard armonizat este un text care conţine specificaţii tehnice (un standard european sau un document de armonizare), care a fost adoptat de unul sau de către ambele organisme menţionate anterior, la cererea Comisiei, în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a unei proceduri de furnizare a informaţiilor în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice (4), astfel cum a fost modificată prin Directiva 88/182/CEE (5), şi în temeiul orientărilor generale menţionate anterior;
(4)JO L 109, 26.4.1983, p. 8.
(5)JO L 81, 26.3.1988, p. 75.
întrucât, până la adoptarea standardelor armonizate, care vor fi foarte numeroase, având în vedere domeniul larg de aplicare, şi a căror pregătire în termenul stabilit pentru crearea pieţei interne va presupune un volum de muncă semnificativ, ar fi de preferat menţinerea, cu titlu tranzitoriu şi sub rezerva dispoziţiilor din tratat, a unui statu-quo în ceea ce priveşte conformitatea cu standardele naţionale în vigoare pentru echipamentele individuale de protecţie nereglementate de un standard armonizat la data adoptării prezentei directive;
Întrucât, dată fiind natura generală şi orizontală a rolului jucat în politica de standardizare a Comunităţii de Comitetul permanent înfiinţat în temeiul articolului 5 din Directiva 83/189/CEE, în special în pregătirea cererilor de standardizare şi funcţionarea acordurilor europene de standardizare existente, acest comitet a fost special creat pentru a îndeplini sarcina de a sprijini Comisia în verificarea conformităţii standardelor armonizate în întreaga Comunitate;
întrucât respectarea acestor cerinţe tehnice trebuie controlată pentru a asigura o protecţie adecvată a utilizatorilor şi a terţilor; întrucât procedurile de control existente pot să difere semnificativ de la un stat membru la altul; întrucât, pentru a evita numeroasele verificări care împiedică practic libera circulaţie a echipamentului individual de protecţie, este necesar să se prevadă recunoaşterea reciprocă a inspecţiilor efectuate de statele membre; întrucât, pentru a facilita această recunoaştere, este necesar, în special, să se stabilească proceduri comunitare armonizate şi să se armonizeze criteriile care trebuie avute în vedere în selectarea organismelor răspunzătoare de examinare, monitorizare şi verificare;
întrucât este necesară îmbunătăţirea cadrului legislativ, astfel încât partenerii sociali să contribuie în mod efectiv şi adecvat la procesul de standardizare,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
(1)Prezenta directivă se aplică pentru echipamentele individuale de protecţie, denumite în continuare "EIP".
Prezenta directivă stabileşte condiţiile care reglementează introducerea pe piaţă şi libera circulaţie a echipamentelor individuale de protecţie în cadrul Comunităţii şi cerinţele esenţiale de siguranţă pe care trebuie să le îndeplinească EIP pentru a asigura protecţia sănătăţii şi siguranţa utilizatorilor.
(2)În sensul prezentei directive, EIP reprezintă orice dispozitiv sau articol destinat purtării sau utilizării de către un individ ca mijloc de protecţie împotriva unuia sau mai multor riscuri pentru sănătate şi siguranţă.
EIP include, de asemenea:
a)un ansamblu constituit din mai multe dispozitive sau articole, care au fost combinate de fabricant într-un întreg, pentru a proteja individul împotriva unuia sau mai multor riscuri simultane potenţiale;
b)dispozitive sau articole de protecţie combinate, separat sau împreună, cu echipamente individuale care nu au rol de protecţie, purtate sau utilizate de un individ în vederea desfăşurării unei activităţi;
c)componente interschimbabile ale EIP, esenţiale pentru o funcţionare satisfăcătoare şi utilizate exclusiv pentru astfel de echipamente.
(3)Se consideră ca parte integrantă a EIP orice sistem de legătură introdus pe piaţă împreună cu EIP pentru racordarea acestuia la un dispozitiv extern, complementar, chiar dacă acest sistem nu este destinat purtării sau utilizării în permanenţă de către utilizator pe întreaga durată a expunerii la risc.
(4)Prezenta directivă nu se aplică în cazul:
- EIP reglementat de o altă directivă care are aceleaşi obiective referitoare la introducerea pe piaţă, libera circulaţie şi siguranţă, ca şi prezenta directivă
- categoriilor de EIP specificate în lista de produse excluse din anexa I, independent de motivul excluderii menţionat la prima liniuţă.
Art. 2
(1)Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura că EIP menţionat la articolul 1 poate fi introdus pe piaţă şi pus în funcţiune numai dacă protejează sănătatea şi asigură siguranţa utilizatorilor, fără a aduce atingere sănătăţii şi siguranţei altor persoane, animale domestice sau bunuri, dacă acestea sunt întreţinute adecvat şi utilizate în scopul preconizat.
(2)Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili - în conformitate cu dispoziţiile tratatului - orice cerinţe pe care le consideră necesare pentru a asigura protecţia utilizatorului, cu condiţia ca acestea să nu presupună modificări ale EIP care să contravină dispoziţiilor prezentei directive.
(3)Statele membre nu împiedică prezentarea de echipamente individuale de protecţie care nu sunt în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive la târguri, expoziţii etc., cu condiţia ca acest lucru să fie indicat în mod clar şi ca achiziţionarea şi/sau utilizarea acestui echipament în orice scop să fie interzisă până la respectarea cerinţelor de conformitate de către fabricant sau mandatarul acestuia stabilit în Comunitate.
Art. 3
EIP menţionat la articolul 1 trebuie să îndeplinească cerinţele esenţiale de sănătate şi siguranţă prezentate în anexa II.
Art. 4
(1)Statele membre nu au dreptul să interzică, limiteze sau împiedice introducerea pe piaţă a EPI sau a componentelor EPI care se conformează dispoziţiilor prezentei directive şi care poartă marcajul CE, fapt care atestă conformitatea lor cu prezenta directivă, inclusiv respectarea procedurilor de certificare prevăzute la capitolul 2.
(2)Statele membre nu pot să interzică, să restrângă sau să împiedice introducerea pe piaţă a EIP sau a componentelor EIP care nu poartă marcajul CE şi care sunt destinate incorporării în EIP, cu condiţia ca acestea să nu fie indispensabile bunei funcţionări a EIP.
Art. 5
(1)Statele membre consideră ca fiind în conformitate cu cerinţele esenţiale menţionate la articolul 3 EIP menţionate la articolul 8 alineatul (3) care poartă marcajul CE şi pentru care fabricantul poate prezenta, la cerere, declaraţia de conformitate menţionată la articolul 12.
(2)Statele membre consideră că EIP menţionat la articolul 8 alineatul (2) respectă cerinţele esenţiale menţionate la articolul 3 dacă poartă marcajul CE, pentru care fabricantul poate prezenta, la cerere, nu numai declaraţia menţionată la articolul 12, ci şi certificatul eliberat de un organism notificat în conformitate cu articolul 9, care atestă conformitatea cu standardele naţionale corespunzătoare care transpun standardele armonizate, evaluate la nivelul examinării CE de tip, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) litera (a) prima liniuţă şi litera (b) prima liniuţă.
Dacă un fabricant nu a aplicat sau a aplicat numai parţial standardele armonizate, sau în absenţa acestor standarde, certificatul eliberat de un organism notificat trebuie să declare conformitatea cu cerinţele esenţiale în temeiul articolului 10 alineatul (4) litera (a) a doua liniuţă şi litera (b) a doua liniuţă.
(3)[textul din Art. 5, alin. (3) din capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 1. din Directiva 93/95/CEE/29-oct-1993]
(4)Comisia publică referinţele standardelor armonizate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
Statele membre publică referinţele standardelor naţionale care transpun standardele armonizate.
(5)Până la data de 30 iunie 1991, statele membre asigură luarea de măsuri corespunzătoare pentru a permite partenerilor sociali să joace un rol în procesul de elaborare şi revizuire a standardelor armonizate.
(6)_
a)în cazul în care EPI intră sub incidenţa altor directive care reglementează alte aspecte, dar prevăd, totodată, aplicarea marcajului de conformitate CE, acesta din urmă indică faptul că se presupune că EPI sunt în egală măsură conforme cu dispoziţiile celorlalte directive;
b)cu toate acestea, în cazul în care una sau mai multe din aceste directive îi permit fabricantului, ca pe parcursul perioadei de tranziţie, să aleagă regimul pe care îl va aplica, marcajul CE arată conformitatea doar cu directivele aplicate de fabricant. În acest caz, detaliile directivelor aplicate, aşa după cum sunt publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, trebuie specificate în documentele, avizele sau instrucţiunile cerute de directive şi care însoţesc EPI.
Art. 6
(1)
[textul din Art. 6, alin. (1) din capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2013 de Art. 26, alin. (1), litera A. din capitolul VII din Regulamentul 1025/25-oct-2012]
(2)Comisia este asistata de comitetul permanent înfiintat în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 98/37/CEE (*), denumit în continuare «comitetul».
(*)JO L 207, 23.7.1998, p. 1, directiva astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 98/79/CE (JO L 331, 7.12.1998, p. 1).
Acesta poate fi sesizat, conform procedurii mentionate de prezentul alineat, cu privire la orice chestiune care ar putea interveni ca urmare a punerii în aplicare si aplicarii practice a prezentei directive.
Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplica articolele 3 si 7 din Decizia 1999/468/CE (**), cu respectarea dispozitiilor articolului 8.
(**)Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competentelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, 17.7.1999, p. 23).
Comitetul îsi stabileste regulamentul de procedura.
Art. 7
(1)În cazul în care un stat membru constată că EIP care poartă marcajul CE, utilizate conform destinaţiei lor, ar putea compromite siguranţa persoanelor, a animalelor domestice sau a bunurilor, trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a retrage echipamentele de pe piaţă şi a interzice comercializarea sau libera circulaţie a acestora.
Statul membru în cauză informează imediat Comisia asupra acestei acţiuni, indicând motivele care stau la baza deciziei sale şi, în special, dacă neconformitatea se datorează:
a)nerespectării cerinţelor esenţiale prevăzute la articolul 3;
b)aplicării defectuoase a standardelor prevăzute la articolul 5;
c)unei lacune a standardelor prevăzute la articolul 5.
(2)Comisia iniţiază de îndată discuţii cu părţile în cauză. Dacă, după aceste consultări, Comisia decide că acţiunile întreprinse au fost justificate, informează imediat statul membru respectiv şi toate celelalte state membre cu privire la aceasta. Dacă, după aceste consultări, Comisia constată că acţiunile întreprinse nu au fost justificate, informează imediat cu privire la aceasta statul membru respectiv şi fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate. Dacă decizia menţionată la alineatul (1) este motivată de o lacună a standardelor, Comisia sesizează Comitetul menţionat la articolul 6 alineatul (1), în cazul în care statul membru respectiv intenţionează să adopte decizia şi iniţiază procedura menţionată la articolul 6 alineatul (2).
(3)Dacă un EIP care nu este în conformitate cu cerinţele relevante poartă marcajul CE, statul membru în cauză ia măsurile corespunzătoare cu privire la cei răspunzători de aplicarea mărcii şi informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta.
(4)Comisia se asigură că statele membre sunt informate în permanenţă cu privire la evoluţia şi rezultatele procedurii prevăzute în prezentul articol.
Art. 8
(1)Înainte de introducerea pe piaţă a unui model de EIP, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate pregăteşte documentaţia tehnică menţionată în anexa III, astfel încât aceasta să poată fi prezentată autorităţilor competente, dacă este necesar.
(2)Înainte de producţia în serie a altor EIP decât cele menţionate la alineatul (3), fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate prezintă un model de examinare CE de tip menţionat la articolul 10.
(3)Sunt scutite de examinarea CE de tip modelele cu design simplu pentru care proiectantul presupune că utilizatorul poate evalua singur nivelul de protecţie asigurat împotriva riscurilor, ale căror efecte pot fi identificate la timp şi în condiţii de siguranţă, dacă se manifestă treptat.
Această categorie cuprinde exclusiv EIP destinate protejării utilizatorului împotriva:
- agresiunilor mecanice cu efecte superficiale (mănuşi de grădinărit, degetare etc.);
- produselor de curăţare cu acţiune slabă şi cu efecte uşor reversibile (mănuşi de protecţie împotriva soluţiilor detergente diluate etc.);
- riscurilor care decurg din manipularea unor piese fierbinţi care nu expun utilizatorul la temperaturi de peste 50 °C sau la impacturi periculoase (mănuşi, şorţuri de uz profesional etc.);
- agenţilor atmosferici care nu sunt nici excepţionali şi nici extremi (pălărie, îmbrăcăminte de sezon, încălţăminte etc.);
- impacturilor şi vibraţiilor minore care nu afectează zonele vitale ale corpului şi ale căror efecte nu provoacă leziuni ireversibile (căşti de protecţie uşoare, mănuşi, încălţăminte uşoară etc.);
- luminii solare (ochelari de soare).
(4)Producţia EIP face obiectul:
a)la alegerea fabricantului, uneia dintre cele două proceduri menţionate la articolul 11 pentru EIP cu design complex destinat protecţiei împotriva pericolelor mortale sau care pot afecta grav şi ireversibil sănătatea, în cazul cărora proiectantul presupune că utilizatorul nu poate identifica la timp efectele imediate. Această categorie include exclusiv:
- dispozitivele de protecţie respiratorie cu filtrare destinate protecţiei împotriva aerosolilor solizi şi lichizi sau gazelor iritante, periculoase, toxice sau radiotoxice;
- dispozitivele de protecţie respiratorie complet izolate faţă de atmosferă, inclusiv cele utilizate pentru scufundări;
- EIP care nu oferă decât o protecţie limitată împotriva atacurilor chimice sau împotriva radiaţiilor ionizante;
- echipamentele de intervenţie în medii cu temperaturi înalte, ale căror efecte sunt comparabile cu cele ale unei temperaturi atmosferice de cel puţin 100 °C, cu sau fără radiaţii infraroşii, flame sau proiecţii de cantităţi mari de metal topit;
- echipamentele de intervenţie în medii cu temperaturi scăzute, ale căror efecte sunt comparabile cu cele ale unei temperaturi atmosferice de cel mult - 50 °C;
- EIP pentru protecţia împotriva căderilor de la înălţime;
- EIP împotriva riscurilor electrice şi tensiunilor periculoase sau celor utilizate ca izolant împotriva tensiunilor înalte;
[textul din Art. 8, alin. (4), litera A. din capitolul II a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 2. din Directiva 93/95/CEE/29-oct-1993]
b)declaraţiei de conformitate CE menţionată în articolul 12, pentru toate EIP.
Art. 9
(1)Statele membre notifică la Comisie şi celorlalte state membre organismele recunoscute pe care le-au desemnat să efectueze procedurile menţionate la articolul 8, odată cu sarcinile specifice pe care aceste organisme au fost desemnate să le îndeplinească şi cu numerele de identificare atribuite lor în prealabil de către Comisie.
Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene lista organismelor notificate, numerele acestora de identificare şi sarcinile pentru care au fost notificate. Comisia asigură actualizarea acestei liste.
(2)Statele membre aplică criteriile stabilite în anexa V în evaluarea organismelor care urmează să fie indicate în această notificare. Se presupune că organismele respective îndeplinesc criteriile de evaluare stabilite în standardele armonizate corespunzătoare.
(3)Un stat membru poate retrage autorizarea unui astfel de organism dacă se constată că acesta nu mai îndeplineşte criteriile menţionate la anexa V. Statul membru respectiv informează imediat Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta.
Art. 10
(1)Examinarea CE de tip este procedura prin care organismul de control autorizat constată şi certifică dacă modelul de EIP în cauză respectă sau nu dispoziţiile corespunzătoare din prezenta directivă.
(2)Cererea de examinare CE de tip este înaintată de fabricant sau de reprezentantul său autorizat unui singur organism de control autorizat cu privire la modelul în cauză. Mandatarul este stabilit în Comunitate.
(3)Cererea trebuie să cuprindă:
- denumirea şi adresa fabricantului sau a reprezentantului său autorizat, precum şi locul de fabricaţie a EIP în cauză
- dosarul tehnic al fabricantului, menţionat în anexa III.
Cererea este însoţită de un număr corespunzător de specimene din modelul pentru care se solicită omologarea.
(4)Organismul notificat efectuează examinarea CE de tip în conformitate cu următoarele proceduri:
a)Examinarea dosarului tehnic al fabricantului
- Organismul notificat examinează dosarul tehnic al fabricantului pentru a determina conformitatea acestuia cu standardele armonizate menţionate la articolul 5.
- Dacă fabricantul nu a aplicat sau a aplicat doar parţial standardele armonizate sau în absenţa acestor standarde, organismul notificat trebuie să verifice conformitatea specificaţiilor tehnice utilizate de fabricant cu cerinţele esenţiale înainte de examinarea dosarului tehnic al fabricantului pentru a determina conformitatea cu aceste specificaţii tehnice.
b)Examinarea modelului
- La examinarea modelului, organismul de control verifică dacă acesta a fost produs în conformitate cu dosarul tehnic al fabricantului şi poate fi utilizat în deplină siguranţă conform destinaţiei sale.
- Organismul de control efectuează examinările şi testele necesare pentru a determina conformitatea modelului cu standardele armonizate.
- Dacă fabricantul nu a aplicat sau a aplicat doar parţial standardele armonizate sau în absenţa acestor standarde, organismul notificat trebuie să efectueze examinările şi testele necesare pentru a determina conformitatea modelului cu specificaţiile tehnice utilizate de fabricant, sub rezerva conformităţii lor cu aceste cerinţe esenţiale.
(5)Dacă modelul corespunde dispoziţiilor care i se aplică, organismul de control elaborează un certificat de examinare CE de tip şi notifică solicitantul în această privinţă. Acest certificat prezintă concluziile examinării, indică eventualele condiţii de eliberare a certificatului şi include descrierile şi desenele necesare pentru identificarea modelului aprobat.
Comisia, celelalte organisme de control autorizate şi celelalte state membre pot obţine o copie a certificatului şi, ca răspuns la o cerere fundamentată, o copie a dosarului tehnic al fabricantului şi a rapoartelor examinărilor şi testelor efectuate.
Dosarul trebuie păstrat la dispoziţia autorităţilor competente timp de 10 ani de la introducerea pe piaţă a EIP.
(6)Orice organism de control care refuză să elibereze un certificat de examinare CE de tip informează celelalte organisme de control autorizate în această privinţă. Un organism de control care retrage un certificat de examinare CE de tip trebuie să informeze statul membru care l-a acordat. Statul membru respectiv informează celelalte state membre şi Comisia, argumentându-şi decizia.
Art. 11
A.Sistemul de control al calităţii "CE" a produsului finit
(1)Fabricantul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie, inclusiv verificarea finală a EIP şi testările, să asigure omogenitatea producţiei şi conformitatea EIP cu tipul descris în certificatul de omologare CE şi cu cerinţele esenţiale aplicabile din prezenta directivă.
(2)Un organism notificat, ales de fabricant, efectuează verificările necesare. Aceste verificări se efectuează la întâmplare, în mod normal la interval de cel puţin un an.
(3)Pentru a verifica conformitatea EIP, se examinează un eşantion corespunzător din EIP, prelevat de organismul notificat, şi se efectuează teste adecvate, definite în standardele armonizate sau necesare pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele esenţiale ale prezentei directive.
(4)Dacă organismul nu este cel care a eliberat certificatul de omologare CE, trebuie să intre în contact cu organismul notificat în cazul unor dificultăţi legate de evaluarea conformităţii eşantioanelor.
(5)Organismul notificat trimite fabricantului un raport de expertiză. În cazul în care concluziile raportului arată că producţia nu este omogenă sau că EIP examinat nu este conform cu tipul descris în certificatul de omologare CE sau cu cerinţele esenţiale aplicabile, organismul ia măsuri corespunzătoare naturii defectului sau defectelor constatate şi informează statele membre notificate cu privire la aceasta.
(6)Fabricantul trebuie să fie în măsură să prezinte, la cerere, raportul organismului notificat.
B.Sistemul de asigurare a calităţii CE a producţiei prin monitorizare
(1)Sistemul
a)În temeiul acestei proceduri, fabricantul înaintează unui organism notificat ales de el o cerere de aprobare a sistemului său de control al calităţii.
Această cerere trebuie să cuprindă:
- toate informaţiile referitoare la categoria de EIP în cauză, inclusiv, acolo unde este cazul, documentaţie privind modelul aprobat;
- documentaţie privind sistemul de control al calităţii;
- angajamentul de a respecta obligaţiile care decurg din sistemul de calitate, precum şi de a-l menţine adecvat şi eficient.
b)În cadrul sistemului de control al calităţii, se examinează fiecare EIP şi se efectuează testările corespunzătoare menţionate în secţiunea A alineatul (3) pentru a verifica conformitatea acestora cu cerinţele esenţiale aplicabile ale prezentei directive.
Documentaţia privind sistemul de control al calităţii include, în special, o descriere corespunzătoare:
- a obiectivelor de calitate, a organigramei, a răspunderilor cadrelor şi a atribuţiilor acestora în domeniul calităţii produselor;
- a controalelor şi testărilor care trebuie efectuate după fabricaţie;
- a mijloacelor care trebuie utilizate pentru a verifica funcţionarea eficientă a sistemului de control al calităţii.
c)Organismul evaluează sistemul de control al calităţii pentru a determina dacă satisface dispoziţiile menţionate la alineatul (1) litera (b). Organismul presupune că sistemele de control al calităţii care aplică standardul armonizat corespunzător îndeplinesc aceste dispoziţii.
Organismul care efectuează controalele face toate evaluările necesare ale componentelor sistemului de control al calităţii şi verifică în special dacă sistemul asigură conformitatea EIP fabricat cu modelul aprobat.
Decizia se comunică fabricantului. Aceasta cuprinde concluziile verificării şi decizia de evaluare motivată.
d)Fabricantul informează organismul care a aprobat sistemul de control al calităţii cu privire la orice plan de modificare a sistemului de control al calităţii.
Organismul examinează modificările propuse şi decide dacă sistemul de control al calităţii modificat îndeplineşte dispoziţiile corespunzătoare. Organismul comunică fabricantului decizia adoptată. Comunicarea include concluziile verificării şi decizia de evaluare motivată.
(2)Supravegherea
a)Scopul supravegherii este de a asigura că fabricantul îşi îndeplineşte corect obligaţiile care decurg din sistemul de control al calităţii aprobat.
b)Fabricantul autorizează accesul organismului, în scopul inspectării, în locurile de inspecţie, testare şi depozitare a EIP şi îi furnizează acestuia orice informaţie necesară, în special:
- documentaţie privind sistemul de control al calităţii;
- documentaţie tehnică
- manuale de control al calităţii.
c)Pentru a se asigura că fabricantul menţine şi aplică sistemul de control al calităţii aprobat, organismul efectuează controale periodice şi furnizează fabricantului o copie a raportului de control.
d)În plus, organismul poate face vizite inopinate fabricantului. În decursul acestor vizite, organismul furnizează fabricantului un raport al vizitei şi, dacă este cazul, un raport de control.
e)Fabricantul trebuie să fie în măsură să prezinte, la cerere, raportul organismului notificat.
Art. 12
Declaraţia CE de conformitate este procedura prin care fabricantul sau reprezentantul său autorizat cu sediul în cadrul Comunităţii.
1.elaborează o declaraţie după modelul prezentat în anexa VI, care atestă conformitatea EIP introduse pe piaţă cu dispoziţiile prezentei directive, în vederea prezentării acesteia autorităţilor competente;
2.aplică pe fiecare EIP marca de conformitate CE prevăzută în articolul 13.
Art. 13
(1)Marcajul CE de conformitate este compus din iniţialele «CE» redat în specimen în anexa IV. În cazul implicării unui organism notificat în faza controlului de producţie, aşa cum se arată la articolul 11, trebuie adăugat numărul de identificare al acestuia.
(2)Marcajul CE se va aplica fiecărui EPI fabricat, astfel încât acesta să fie vizibil, lizibil şi de neşters pe toată durata de viaţă utilă preconizată a EPI, iar dacă acest lucru nu e posibil ţinând cont de caracteristicile produsului, marcajul CE se poate aplica pe ambalaj.
(3)Se interzice aplicarea pe EPI a marcajelor care pot induce în eroare terţe părţi în privinţa semnificaţiei şi formei marcajului CE. Se poate aplica orice alt marcaj pe produsele EPI sau pe ambalajul acestora, cu condiţia ca vizibilitatea şi lizibilitatea marcajului CE să nu fie reduse.
(4)Fără să aducă atingere articolului 7:
a)atunci când un stat membru constată că marcajul CE a fost aplicat în mod incorect, fabricantul sau reprezentantul său autorizat cu sediul în cadrul Comunităţii este obligat să facă produsul conform cu dispoziţiile referitoare la marcajul CE şi să pună capăt încălcării în condiţiile impuse de acest stat membru;
b)atunci când neconformitatea persistă, statul membru trebuie să ia toate măsurile cuvenite pentru a restrânge sau interzice introducerea pe piaţă a produsului respectiv sau să asigure retragerea acestuia de pe piaţă în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 7.
Art. 14
Orice decizie adoptată în aplicarea prezentei directive, care presupune impunerea unor restricţii privind introducerea pe piaţă a EIP, trebuie să fie bine fundamentată. Decizia se notifică în cel mai scurt timp persoanei interesate, care este informată şi cu privire la căile de atac conform legislaţiei în vigoare în statul membru în cauză şi la termenele de introducere a acestor căi de atac.
Art. 15
Comisia ia măsurile necesare pentru ca datele referitoare la toate deciziile relevante privind gestionarea prezentei directive să fie disponibile.
Art. 16
(1)Înainte de 1 decembrie 1991, statele membre adoptă şi publică actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Statele membre aplică măsurile în cauză de la 1 iulie 1992.
(2)De asemenea, statele membre permit, pentru o perioadă de până la 30 iunie 1995, introducerea pe piaţă şi darea în folosinţă a EIP conforme cu normele administrative interne în vigoare pe teritoriul lor la 30 iunie 1992.
(3)Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 21 decembrie 1989.
Pentru Consiliu Preşedintele E. CRESSON |
ANEXA I:LISTA EXHAUSTIVĂ A CATEGORIILOR DE EIP CARE NU INTRĂ SUB INCIDENŢA PREZENTEI DIRECTIVE
1.EIP proiectat şi fabricat special pentru utilizarea de către forţele armate sau în menţinerea legii şi ordinii (căşti de protecţie, scuturi etc.).
2.EIP pentru autoapărare (recipienţi cu aerosoli, arme individuale de descurajare etc.).
3.EIP proiectat şi fabricat în scop privat împotriva:
- condiţiilor atmosferice (pălării, îmbrăcăminte de sezon, încălţăminte, umbrele etc.);
- umidităţii şi apei (mănuşi de spălat vase etc.);
- căldurii (mănuşi etc.).
4.EIP destinat protecţiei sau salvării persoanelor de pe nave şi aeronave, care nu sunt purtate în permanenţă.
5.Căştile şi vizierele destinate utilizatorilor de autovehicule cu două şi cu trei roţi.
ANEXA II:CERINŢE ESENŢIALE DE SĂNĂTATE ŞI SIGURANŢĂ
1.CERINŢE GENERALE APLICABILE TUTUROR EIP
EIP trebuie să ofere protecţie adecvată tuturor riscurilor întâlnite.
1.1.Principii de proiectare
1.1.1.Ergonomie
EIP trebuie proiectate şi fabricate astfel încât, în condiţii previzibile de utilizare, utilizatorul să poată desfăşura în mod normal activitatea care presupune riscuri, bucurându-se totodată de o protecţie adecvată de cel mai înalt nivel posibil.
1.1.2.Niveluri şi categorii de protecţie
1.1.2.1.Cel mai înalt nivel de protecţie posibil
Nivelul optim de protecţie care trebuie avut în vedere la proiectarea echipamentului este cel dincolo de care constrângerile rezultând din purtarea EIP ar contraveni utilizării sale eficiente pe durata expunerii la risc sau a desfăşurării normale a activităţii.
1.1.2.2.Categorii de protecţie adecvate unor niveluri diferite de risc
Dacă diferite condiţii de utilizare previzibile duc la identificarea mai multor niveluri de risc, la proiectarea EIP trebuie avute în vedere clase de protecţie adecvate.
1.2.Caracterul inofensiv al EIP
1.2.1.Absenţa riscurilor şi a altor factori de nocivitate "inerentă"
EIP trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să se evite riscurile şi alţi factori de nocivitate în condiţii de utilizare previzibile.
1.2.1.1.Materiale componente corespunzătoare
Materialele şi componentele EIP, inclusiv eventualele produse de descompunere, nu trebuie să afecteze igiena sau sănătatea utilizatorului.
1.2.1.2.Starea satisfăcătoare a suprafeţei tuturor componentelor care intră în contact cu utilizatorul
Orice componentă EIP care intră sau ar putea intra în contact cu utilizatorul în momentul purtării unui astfel de echipament trebuie să fie lipsită de asperităţi, colţuri ascuţite, proeminenţe etc., care ar putea produce iritare excesivă sau leziuni.
1.2.1.3.Stânjenirea maximă admisibilă a utilizatorului
Trebuie diminuată orice cauză a stânjenirii utilizatorului de către EIP în mişcări, postură şi percepţii senzoriale; de asemenea, EIP nu trebuie să producă mişcări care să pună în pericol utilizatorul sau alte persoane.
1.3.Confort şi eficienţă
1.3.1.Adaptarea EIP la morfologia utilizatorului
EIP trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să fie uşor de plasat şi de menţinut în poziţia corectă pe utilizator pe durata de utilizare previzibilă, ţinând seama de factorii de mediu, de mişcările şi posturile ulterioare. În acest scop, trebuie să fie posibilă optimizarea adaptării EIP la morfologia utilizatorului prin toate mijloacele corespunzătoare, cum ar fi sistemele adecvate de reglare şi fixare sau asigurarea unei game variate de numere şi măsuri.
1.3.2.Uşurinţă şi soliditate
EIP trebuie să fie cât mai uşor posibil, fără a aduce atingere solidităţii şi eficienţei echipamentului.
Pe lângă cerinţele suplimentare specifice pe care trebuie să le satisfacă pentru a oferi o protecţie corespunzătoare împotriva riscurilor în cauză (a se vedea punctul 3), EIP trebuie să poată face faţă efectelor factorilor de mediu inerenţi în condiţii de utilizare previzibile.
1.3.3.Compatibilitatea diferitelor categorii sau tipuri de EIP destinate utilizării simultane
Dacă acelaşi fabricant comercializează mai multe modele de EIP de categorii sau tipuri diferite pentru a asigura protecţia simultană a părţilor adiacente ale corpului împotriva unor riscuri combinate, acestea trebuie să fie compatibile.
1.4.Informaţii furnizate de fabricant
Pe lângă denumirea şi adresa fabricantului şi/sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate, instrucţiunile elaborate şi furnizate de fabricant la introducerea pe piaţă a EIP trebuie să cuprindă toate informaţiile relevante privind:
a)depozitarea, utilizarea, curăţarea, întreţinerea, revizia şi dezinfecţia. Produsele de curăţare, întreţinere sau dezinfectare recomandate de fabricanţi nu trebuie să aibă efecte nocive asupra EIP sau asupra utilizatorilor dacă sunt aplicate în conformitate cu instrucţiunile relevante;
b)performanţele obţinute la examinările tehnice de verificare a nivelurilor sau a categoriilor de protecţie oferite de EIP în cauză
c)accesoriile EIP adecvate şi caracteristicile pieselor de rezervă corespunzătoare;
d)categoriile de protecţie adecvate diferitelor niveluri de risc şi limitele de utilizare corespunzătoare;
e)termenul de ieşire din uz sau perioada de ieşire din uz a EIP sau a unora dintre componentele acestuia;
f)tipul de ambalaj potrivit pentru transport;
g)semnificaţia oricărui marcaj (a se vedea punctul 2.12).
Instrucţiunile, care trebuie să fie precise şi cuprinzătoare, trebuie puse la dispoziţie cel puţin în limba (limbile) oficială (oficiale) a (ale) statului membru de destinaţie.
h)acolo unde este cazul, trimiterile la directivele aplicate în conformitate cu articolul 5 alineatul (6) litera (b);
i)numele, adresa şi numărul de identificare al organismului notificat implicat în faza de proiectare a EPI.
2.CERINŢE SUPLIMENTARE COMUNE MAI MULTOR TIPURI SAU CATEGORII DE EIP
2.1.EIP care incorporează sisteme de reglaj
Dacă EIP incorporează sisteme de reglaj, acestea din urmă trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să nu se deregleze fără cunoştinţa utilizatorului în condiţii de utilizare previzibile.
2.2.EIP care "învelesc" părţile corpului care trebuie protejate
În măsura posibilului, EIP care "învelesc" părţile corpului care trebuie protejate trebuie să fie suficient ventilate pentru a limita transpiraţia rezultată din purtarea echipamentului; dacă acest lucru nu este posibil, echipamentul trebuie dotat cu dispozitive care absorb transpiraţia.
2.3.EIP pentru faţă, ochi şi căile respiratorii
EIP pentru faţă, ochi sau căile respiratorii trebuie să restrângă cât mai puţin câmpul vizual sau să stânjenească vederea utilizatorului.
Sistemele oculare ale acestor categorii de EIP trebuie să aibă un grad de neutralitate optică compatibil cu natura activităţii mai mult sau mai puţin minuţioasă şi/sau prelungită a utilizatorului.
Dacă este necesar, acestea trebuie tratate sau dotate cu dispozitive care împiedică formarea vaporilor.
Modelele de EIP destinate utilizatorilor care necesită corecţie oculară trebuie să fie compatibile cu purtarea ochelarilor sau a lentilelor de contact.
2.4.EIP care îmbătrânesc
Dacă se cunoaşte că performanţele de proiectare ale noilor EIP pot fi afectate semnificativ de fenomenul de îmbătrânire, pe fiecare articol sau componentă interschimbabilă introdusă pe piaţă trebuie aplicat un marcaj imposibil de şters care să indice data fabricaţiei şi/sau, dacă este posibil, data ieşirii din uz, astfel încât să se evite interpretările eronate; aceste informaţii trebuie marcate în acelaşi mod şi pe ambalaj.
Dacă nu poate să ofere garanţii cu privire la durata de viaţă a unui EIP, fabricantul trebuie să ofere în instrucţiuni toate informaţiile necesare pentru ca utilizatorul sau cumpărătorul să poată stabili o dată rezonabilă de ieşire din uz, ţinând seama de nivelul de calitate a modelului şi de condiţiile eficiente de depozitare, utilizare, curăţare, revizie şi întreţinere.
Dacă se constată că EIP suferă un proces de degradare rapidă şi semnificativă cauzată de îmbătrânirea rezultată din utilizarea periodică a unui proces de curăţare recomandat de fabricant, acesta din urmă trebuie să aplice, dacă este posibil, pe fiecare dispozitiv introdus pe piaţă un marcaj care să indice numărul maxim de operaţiuni de curăţare care pot fi efectuate înainte să fie necesară revizia tehnică sau înlocuirea echipamentului; în caz contrar, fabricantul trebuie să furnizeze aceste informaţii în instrucţiuni.
2.5.EIP care pot fi "agăţate" în timpul utilizării
În cazul în care condiţiile de utilizare previzibile includ în special riscul "agăţării" EIP de un obiect mobil, ceea ce poate da naştere unui pericol pentru utilizator, EIP trebuie să posede un prag de rezistenţă adecvat dincolo de care o componentă se poate rupe, înlăturând pericolul.
2.6.EIP pentru utilizarea în atmosfere explozive
EIP destinate utilizării în atmosfere explozive trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să nu poată fi sursa unui arc sau a unei scântei de natură electrică, electrostatică sau rezultate dintr-un şoc, care ar putea aprinde un amestec explozibil.
2.7.EIP destinate utilizării de urgenţă sau instalării şi/sau înlăturării rapide
Aceste categorii de EIP trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să minimizeze timpul necesar pentru fixarea şi (sau) înlăturarea lor.
Orice sistem integral care permite introducerea corectă sau scoaterea de pe utilizator trebuie să poată fi manevrat uşor şi rapid.
2.8.EIP utilizate în situaţii foarte periculoase
Instrucţiunile furnizate de fabricant împreună cu EIP utilizate în situaţii foarte periculoase, menţionate la articolul 8 alineatul (4) litera (a), trebuie să includă, în special, date destinate utilizării exclusive de către persoane competente calificate care le pot interpreta şi trebuie să asigure aplicarea lor de către utilizator.
Instrucţiunile trebuie să descrie şi procedura care urmează să fie adoptată pentru a verifica dacă EIP este corect reglat şi funcţionează atunci când este purtat de utilizator.
Dacă EIP incorporează o alarmă care este activată în absenţa nivelului de protecţie asigurat în mod normal, acesta trebuie să fie proiectat şi structurat astfel încât să fie perceput de utilizator în condiţiile de utilizare pentru care a fost comercializat echipamentul.
2.9.EIP dotate cu componente care pot fi reglate sau înlăturate de către utilizator
Orice componente EIP care pot fi reglate sau înlăturate de către utilizator în scopul înlocuirii trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să faciliteze reglarea, montarea şi demontarea fără unelte.
2.10.EIP care pot fi racordate la un alt dispozitiv extern complementar
Dacă EIP incorporează un sistem care permite conectarea la un alt dispozitiv complementar, mecanismul de fixare trebuie să fie proiectat şi fabricat astfel încât să poată fi montat numai pe echipamentul corespunzător.
2.11.EIP care incorporează un sistem cu circulaţie de fluide
Dacă EIP incorporează un sistem cu circulaţie de fluide, acesta din urmă trebuie ales sau proiectat şi incorporat astfel încât să permită înlocuirea corespunzătoare a fluidului în vecinătatea întregii părţi a corpului care trebuie protejată, indiferent de gesturile, posturile sau mişcările utilizatorului în condiţii previzibile de utilizare.
2.12.EIP care poartă unul sau mai multe marcaje de identificare sau recunoaştere direct sau indirect legate de sănătate şi siguranţă
Este de preferat ca marcajele de identificare sau recunoaştere direct sau indirect legate de sănătate şi siguranţă aplicate pe aceste tipuri sau categorii de EIP să ia forma unor pictograme sau ideograme armonizate şi să rămână perfect lizibile pe durata de viaţă previzibilă a EIP. În plus, aceste marcaje trebuie să fie complete, precise şi cuprinzătoare, astfel încât să împiedice orice interpretări eronate; în special, dacă aceste marcaje incorporează cuvinte sau fraze, acestea din urmă trebuie să apară în limba(ile) oficială(e) a(ale) statelor membre în care este utilizat echipamentul.
Dacă EIP (componenta EIP) este prea mic(ă) pentru a permite aplicarea tuturor sau a unora dintre marcajele necesare, informaţiile relevante trebuie menţionate pe ambalaj şi în instrucţiunile fabricantului.
2.13.EIP vestimentare dotate cu elemente adecvate de semnalizare vizuală a utilizatorului
EIP vestimentare destinate unor condiţii de utilizare preconizate, în care prezenţa utilizatorului trebuie să fie semnalată în mod vizibil şi individual, trebuie să fie dotate cu unul sau mai multe dispozitive sau mijloace judicios poziţionate pentru emiterea unor radiaţii vizibile directe sau reflectate de o intensitate luminoasă şi cu proprietăţi fotometrice şi colorimetrice corespunzătoare.
2.14.EIP "multirisc"
Toate EIP destinate protecţiei utilizatorului împotriva mai multor riscuri potenţiale simultane trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să satisfacă, în special, cerinţele esenţiale specifice fiecăruia dintre aceste riscuri (a se vedea punctul 3).
3.CERINŢE SUPLIMENTARE SPECIFICE UNOR RISCURI SPECIALE
3.1.Protecţia împotriva şocurilor mecanice
3.1.1.Şocuri cauzate de căderea sau - proiectarea obiectelor şi impactul părţilor corpului cu un obstacol
EIP adecvate pentru acest tip de risc trebuie să aibă o capacitate suficientă de absorbţie a şocurilor pentru a preveni rănirile rezultate, în special, din zdrobirea sau penetrarea părţii protejate, cel puţin până la un nivel al energiei de impact dincolo de care masa sau dimensiunile excesive ale dispozitivului de absorbţie ar împiedica utilizarea eficientă a EIP pe perioada de purtare previzibilă.
3.1.2.Căderi
3.1.2.1.Prevenirea căderilor datorate alunecării
Tălpile încălţămintei destinate prevenirii alunecărilor trebuie proiectate, fabricate sau echipate cu elemente suplimentare, astfel încât să asigure o bună aderenţă prin prindere şi fricţiune, ţinând seama de natura şi starea suprafeţei.
3.1.2.2.Prevenirea căderilor de la înălţime
EIP proiectate pentru prevenirea căderilor de la înălţime sau a efectelor acestora trebuie să incorporeze un sistem de hamuri şi de legare care să poată fi prinse de un punct de ancorare solid. Acesta trebuie proiectat astfel încât, în condiţii de utilizare previzibile, căderea utilizatorului să fie minimizată pentru a preveni impactul cu obstacole, fără ca forţa de frânare să atingă valoarea-prag la care rănile fizice sau deschiderea sau ruptura oricărei componente EIP care ar putea cauza căderea utilizatorului pot apărea.
De asemenea, trebuie să se asigure, după frânare, o poziţie corectă a utilizatorului care să-i permită să aştepte ajutoare, dacă este cazul.
Instrucţiunile fabricantului trebuie să precizeze, în special, toate informaţiile relevante cu privire la:
- caracteristicile necesare pentru asigurarea unui punct de ancorare solid, precum şi a unei distanţe minime necesare dedesubtul utilizatorului;
- modul adecvat de a plasa dispozitivul pe corp şi de a conecta sistemul de ataşare la un punct de ancorare solid.
3.1.3.Vibraţii mecanice
EIP proiectate pentru a preveni efectele vibraţiilor mecanice trebuie să poată asigura atenuarea corespunzătoare componentelor vibratorii nocive pentru protecţia părţii corpului care este expusă riscurilor.
Valoarea efectivă a acceleraţiilor transmise utilizatorului de aceste vibraţii nu trebuie să depăşească în nici un caz valorile limită recomandate în funcţie de durata de expunere cotidiană maximă previzibilă a părţii corpului care este expusă riscurilor.
3.2.Protecţia împotriva comprimării (statice) a părţii corpului
EIP proiectate pentru protecţia împotriva solicitărilor de comprimare (statică) trebuie să aibă capacitatea de a atenua efectele pentru a preveni rănile grave sau afecţiunile cronice.
3.3.Protecţia împotriva leziunilor fizice (abraziune, perforare, tăieturi, muşcături)
Materialele constitutive şi alte componente ale EIP proiectate pentru protejarea tuturor sau numai a unei părţi a corpului împotriva leziunilor superficiale cauzate de maşini, cum ar fi abraziunea, perforarea, tăieturile sau muşcăturile, trebuie să fie alese sau proiectate şi incorporate astfel încât să asigure că aceste categorii de EIP oferă o rezistenţă suficientă la abraziune, perforare şi tăiere (a se vedea şi punctul 3.1) în condiţii de utilizare previzibile.
3.4.Prevenirea înecării (veste de salvare, benzi gonflabile pentru braţe, costume de salvare)
EIP proiectat pentru prevenirea înecării trebuie să permită revenirea rapidă la suprafaţă, fără a pune în pericol sănătatea utilizatorului, care poate fi epuizat sau inconştient după căderea într-un mediu lichid, şi menţinerea acestuia într-o poziţie care să-i permită să respire în timp ce aşteaptă ajutor.
EIP poate prezenta o flotabilitate intrinsecă totală sau parţială sau obţinută prin gonflare, fie prin intermediul unui gaz eliberat automat sau manual, sau oral.
În condiţii de utilizare previzibile:
- fără a aduce atingere unei funcţionări satisfăcătoare, EIP trebuie să poată face faţă efectelor impactului cu mediul lichid şi cu factorii de mediu inerenţi acestuia;
- EIP gonflabile trebuie să poată fi umflate rapid şi complet.
În cazul în care condiţiile de utilizare speciale previzibile impun acest lucru, anumite tipuri de EIP trebuie să satisfacă, de asemenea, una sau mai multe dintre următoarele cerinţe suplimentare:
- trebuie să includă toate dispozitivele de gonflare menţionate la al doilea paragraf şi/sau un dispozitiv cu semnalizare luminoasă sau sonoră
- trebuie să includă un dispozitiv de prindere şi de ancorare a corpului care să permită ridicarea utilizatorului din mediul lichid;
- trebuie să fie adecvate pentru utilizarea prelungită pe durata activităţii care expune utilizatorul, eventual îmbrăcat, riscului căderii în mediul lichid sau care necesită scufundarea acestuia în mediul lichid.
3.4.1.Mijloace de plutire
Îmbrăcăminte care va asigura un grad eficient de flotabilitate, în funcţie de utilizarea previzibilă, care poate fi purtată în condiţii de siguranţă şi care permite o susţinere pozitivă în apă. În condiţii previzibile de utilizare, acest EIP nu trebuie să restrângă libertatea de mişcare a utilizatorului, ci să îi permită, în special, să înoate sau să acţioneze pentru a scăpa de pericol sau a salva alte persoane.
3.5.Protecţia împotriva efectelor dăunătoare ale zgomotului
EIP proiectate pentru a preveni efectele dăunătoare ale zgomotului trebuie să aibă capacitatea de a-l atenua în asemenea măsură, încât nivelurile de sunet echivalente percepute de utilizator să nu depăşească în nici o împrejurare valorile-limită zilnice prevăzute în Directiva 86/188/CEE a Consiliului din 12 mai 1986 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la zgomot la locul de muncă (1).
(1)JO L 137, 24.5.1986, p. 28.
Toate EIP trebuie să poarte etichete care să indice nivelul de atenuare a zgomotului şi valoarea indicelui de confort asigurat de EIP; dacă acest lucru nu este posibil, etichetele trebuie aplicate pe ambalaj.
3.6.Protecţia împotriva căldurii şi/sau focului
EIP proiectate pentru protecţia uneia sau a tuturor părţilor corpului împotriva efectelor căldurii şi/sau focului trebuie să posede o capacitate de izolare termică şi o rezistenţă mecanică corespunzătoare condiţiilor de utilizare previzibile.
3.6.1.Materiale constitutive şi alte componente ale EIP
Materialele constitutive şi alte componente corespunzătoare pentru protecţia împotriva căldurii radiante şi convective trebuie să aibă un coeficient adecvat de transmitere a fluxului termic incident şi un grad de incombustibilitate suficient pentru a evita orice risc de aprindere spontană în condiţii de utilizare previzibile.
Dacă partea exterioară a acestor materiale şi componente trebuie să aibă capacitate de reflecţie, această capacitate trebuie să corespundă intensităţii fluxului termic datorat radiaţiilor din gama infraroşu.
Materialele şi alte componente ale echipamentului destinate utilizării de scurtă durată în medii cu temperaturi înalte şi ale EIP peste care pot fi proiectate produse calde, cum ar fi mari cantităţi de produse în fuziune, trebuie să aibă o capacitate termică suficientă pentru a reţine o mare parte din căldura stocată până în momentul în care utilizatorul părăseşte zona periculoasă şi îşi scoate EIP.
Materialele şi alte componente EIP peste care pot fi proiectate cantităţi mari de produse fierbinţi trebuie să aibă şi capacitatea de a amortiza suficient şocurile mecanice (a se vedea punctul 3.1).
Materialele şi alte componente EIP care pot intra accidental în contact cu o flamă şi cele utilizate în fabricarea echipamentelor de stingere a incendiilor trebuie să aibă un grad de non-inflamabilitate corespunzător categoriei de risc asociate condiţiilor de utilizare previzibile. Acestea nu trebuie să se topească atunci când sunt expuse unei flame şi nici să contribuie la propagarea acesteia.
3.6.2.EIP complete, gata de utilizare
În condiţii de utilizare previzibile:
1.cantitatea de căldură transmisă de EIP utilizatorului trebuie să fie suficient de scăzută, astfel încât căldura acumulată în timpul purtării în partea corpului care trebuie protejată să nu atingă, în nici o împrejurare, pragul de durere sau de nocivitate pentru sănătate;
2.dacă este necesar, EIP trebuie să împiedice pătrunderea vaporilor sau a lichidelor şi nu trebuie să producă arsuri rezultate din contactul între învelişul de protecţie şi utilizator.
Dacă EIP incorporează dispozitive de refrigerare pentru absorbţia căldurii incidente prin evaporarea lichidelor şi sublimarea solidelor, acestea trebuie proiectate astfel încât orice substanţe volatile eliberate să fie descărcate în afara învelişului de protecţie exterior şi nu către utilizator.
Dacă EIP incorporează un dispozitiv de protecţie respiratorie, acestea trebuie să îndeplinească în mod corespunzător funcţia de protecţie atribuită acestuia în condiţii de utilizare previzibile.
Instrucţiunile fabricantului care însoţesc fiecare model de EIP proiectat pentru o utilizare de scurtă durată în medii cu temperaturi înalte trebuie să ofere în special toate datele relevante pentru determinarea expunerii maxime admisibile a utilizatorului la căldura transmisă de echipament atunci când sunt utilizate în conformitate cu scopul propus.
3.7.Protecţia împotriva frigului
EIP proiectate pentru a proteja o parte sau toate părţile corpului împotriva efectelor frigului trebuie să posede o capacitate de izolare termică şi o rezistenţă mecanică corespunzătoare condiţiilor de utilizare previzibile pentru care este comercializat.
3.7.1.Materiale constitutive şi alte componente ale EIP
Materialele constitutive şi alte componente corespunzătoare pentru protecţia împotriva frigului trebuie să aibă un coeficient de transmisie al fluxului termic incident cât mai scăzut în condiţii de utilizare previzibile. Materialele flexibile şi alte componente EIP destinate utilizării în medii cu temperaturi scăzute trebuie să aibă un grad de flexibilitate necesar gesturilor şi posturilor utilizatorului.
Materialele şi alte componente EIP asupra cărora pot fi proiectate cantităţi mari de produse reci trebuie, de asemenea, să aibă o capacitate suficientă de atenuare a şocurilor mecanice (a se vedea punctul 3.1).
3.7.2.EIP complete, gata de utilizare
În condiţii de utilizare previzibile:
1.fluxul transmis de EIP utilizatorului trebuie să fie suficient de scăzut, astfel încât frigul acumulat în timpul purtării în partea corpului care trebuie protejată, inclusiv vârfurile degetelor de la mâini şi de la picioare, să nu atingă, în nici o împrejurare, pragul de durere sau de nocivitate pentru sănătate;
2.în măsura în care este posibil, EIP trebuie să împiedice pătrunderea unor lichide precum apa de ploaie şi nu trebuie să producă leziuni rezultate din contactul între învelişul protector şi utilizator.
Dacă EIP incorporează un dispozitiv de protecţie respiratorie, acestea trebuie să îndeplinească în mod corespunzător funcţia de protecţie atribuită acestuia în condiţii de utilizare previzibile.
Instrucţiunile fabricantului, care însoţesc fiecare model de EIP proiectat pentru o utilizare de scurtă durată în medii cu temperaturi scăzute, trebuie să ofere în special toate datele relevante pentru determinarea expunerii maxime admisibile a utilizatorului la frigul transmis de echipament atunci când sunt utilizate în conformitate cu scopul propus.
3.8.Protecţia împotriva şocurilor electrice
EIP proiectate pentru a proteja o parte sau toate părţile corpului împotriva efectelor curentului electric trebuie să fie suficient de bine izolate împotriva tensiunilor la care ar putea fi expus utilizatorul în cele mai defavorabile condiţii de utilizare previzibile.
În acest scop, materialele constitutive şi alte componente ale acestor categorii de EIP trebuie alese sau proiectate şi incorporate astfel încât să se asigure că scurgerea de curent măsurată prin învelişul protector în condiţii de testare la tensiuni corelate cu cele care ar putea fi întâlnite in situ este diminuată şi, în toate cazurile, este inferioară valorii convenţionale maxime admisibile corelate cu pragul de toleranţă.
Tipurile de EIP destinate exclusiv lucrărilor sau manevrelor în instalaţii electrice care sunt sau pot fi sub tensiune trebuie să poarte, ca şi ambalajul lor, marcaje care să indice în special categoria de protecţie şi (sau) tensiunea de utilizare aferentă, numărul de serie şi data fabricaţiei; trebuie asigurat un spaţiu şi în afara învelişului protector al acestor EIP pentru înscrierea ulterioară a datei intrării în funcţiune şi a datelor controalelor sau testărilor periodice care urmează să fie efectuate.
Instrucţiunile fabricantului trebuie să indice, în special, utilizarea exclusivă căreia i-au fost destinate aceste EIP, precum şi natura şi frecvenţa testelor dielectrice cărora le sunt supuse pe durata de viaţă.
3.9.Protecţia împotriva radiaţiilor
3.9.1.Radiaţii neionizante
EIP destinate prevenirii efectelor acute sau cronice ale surselor de radiaţii neionizante asupra ochilor trebuie să poată absorbi sau reflecta majoritatea energiei radiate în lungimile de undă nocive, fără a afecta în mod nejustificat transmiterea părţii inofensive a spectrului vizibil, perceperea contrastelor şi capacitatea de a distinge culori, atunci când condiţiile de utilizare previzibile impun acest lucru.
În acest scop, ochelarii de protecţie trebuie proiectaţi şi fabricaţi astfel încât să posede, pentru fiecare undă nocivă, un factor spectral de transmisie pentru ca densitatea de iluminare energetică a radiaţiei care poate atinge ochiul utilizatorului prin filtru să fie diminuată şi, în nici un caz, să nu depăşească valoarea de expunere maximă admisibilă.
Mai mult, ochelarii nu trebuie să se deterioreze sau să îşi piardă proprietăţile ca rezultat al efectelor radiaţiei emise în condiţii de utilizare previzibile şi toate specimenele comercializate trebuie să poarte numărul factorului de protecţie corespunzător curbei de distribuţie spectrală a factorului de transmisie.
Ochelarii adecvaţi surselor de radiaţii de acelaşi tip trebuie clasificaţi în ordinea crescătoare a factorilor de protecţie, iar instrucţiunile fabricantului trebuie să indice în special curbele de transmisie care permit selectarea celor mai adecvate EIP, ţinând seama de factori inerenţi ai condiţiilor efective de utilizare, cum ar fi distanţa până la sursă şi distribuţia spectrală a energiei radiate la această distanţă.
Numărul relevant al factorului de protecţie trebuie marcat de către fabricant pe toate specimenele de ochelari de filtrare.
3.9.2.Radiaţii ionizante
3.9.2.1.Protecţia împotriva contaminării radioactive externe
Materialele constitutive şi alte componente EIP proiectate pentru protecţia unei părţi sau a tuturor părţilor corpului împotriva pulberilor, gazelor, lichidelor sau amestecurilor radioactive trebuie alese sau proiectate şi incorporate astfel încât să asigure că acest echipament previne în mod eficient pătrunderea agenţilor contaminanţi în condiţii de utilizare previzibile.
În funcţie de natura sau starea agenţilor contaminanţi, etanşeitatea necesară poate fi asigurată prin impermeabilitatea învelişului protector şi/sau prin orice alte mijloace corespunzătoare, cum ar fi sistemele de ventilaţie şi de presurizare destinate să prevină răspândirea acestor agenţi contaminanţi.
Orice măsuri de decontaminare la care este supus EIP nu trebuie să aducă atingere posibilei reutilizări pe durata de viaţă previzibilă a acestor categorii de echipamente.
3.9.2.2.Protecţia limitată împotriva iradierii din exterior
EIP destinate asigurării unei protecţii complete a utilizatorului împotriva iradierii din exterior sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, a unei atenuări corespunzătoare, trebuie proiectate numai pentru a reacţiona la radiaţiile slabe de electroni (de exemplu beta) sau de fotoni (de exemplu gamma).
Materialele constitutive şi alte componente ale acestor categorii de EIP trebuie alese sau proiectate şi incorporate astfel încât să ofere gradul de protecţie a utilizatorului necesar în condiţii de utilizare previzibile, fără ca acest lucru să ducă la creşterea timpului de expunere ca rezultat al gesturilor, posturii sau deplasării utilizatorului (a se vedea punctul 1.3.2).
EIP trebuie să poarte o marcă prin care să se indice tipul şi grosimea materialului(lor) constitutiv(e) adecvat(e) în condiţii de utilizare previzibile.
3.10.Protecţia împotriva substanţelor periculoase şi a agenţilor infecţioşi
3.10.1. Protecţia respiratorie
EIP destinate protecţiei căilor respiratorii trebuie să permită alimentarea utilizatorului cu aer respirabil atunci când acesta este expus unei atmosfere poluate şi/sau unei atmosfere care are o concentraţie de oxigen inadecvată.
Aerul respirabil furnizat utilizatorului de EIP trebuie obţinut prin mijloace corespunzătoare, de exemplu după filtrarea aerului poluat prin dispozitivul sau mijlocul protector sau printr-un aport dintr-o sursă nepoluată.
Materialele constitutive şi alte componente ale acestor categorii de EIP trebuie alese sau proiectate şi incorporate astfel încât să asigure respiraţia utilizatorului şi o igienă respiratorie corespunzătoare pe durata purtării în condiţii de utilizare previzibile.
Gradul de etanşeitate a piesei faciale şi scăderea presiunii la inspirare, precum şi, în cazul dispozitivelor de filtrare, capacitatea de purificare trebuie să păstreze pătrunderea agenţilor contaminanţi dintr-o atmosferă poluată la un nivel cât mai scăzut, astfel încât să nu aducă atingere sănătăţii sau igienei utilizatorului.
EIP trebuie să poarte marca de identificare a fabricantului şi să furnizeze detalii cu privire la caracteristicile specifice ale acestui tip de echipament care, împreună cu instrucţiunile de utilizare, va permite unui utilizator calificat să utilizeze EIP corect.
Instrucţiunile fabricantului trebuie, de asemenea, să indice, în cazul dispozitivelor de filtrare, termenul de stocare a filtrelor în stare nouă, păstrate în ambalajul original.
3.10.2. Protecţia împotriva contactelor oculare şi cutanate
EIP destinate să evite contactele superficiale ale unei părţi sau a tuturor părţilor corpului cu substanţele periculoase şi cu agenţii infecţioşi trebuie să poată preveni pătrunderea sau difuzarea unor asemenea substanţe prin învelişul protector în condiţii de utilizare previzibile pentru care EIP este introdus pe piaţă.
În acest scop, materialele constitutive şi alte componente ale acestor categorii de EIP trebuie alese sau proiectate şi incorporate astfel încât să asigure, în măsura posibilului, o etanşeitate completă, care va permite, acolo unde este necesar, utilizarea zilnică prelungită sau, dacă acest lucru nu este posibil, o etanşeitate limitată, care necesită restricţionarea duratei de purtare.
Dacă, date fiind natura şi condiţiile de utilizare previzibile, anumite substanţe periculoase sau anumiţi agenţi infecţioşi au o capacitate înaltă de pătrundere care limitează durata protecţiei oferite de EIP în cauză, acesta trebuie supus unor teste standard în vederea clasificării pe baza eficienţei. EIP considerate ca fiind în conformitate cu specificaţiile de testare trebuie să poarte o marcă prin care să se indice în special denumirile sau, în absenţa acestora, codurile substanţelor utilizate în teste şi perioada de protecţie standard corespunzătoare. Instrucţiunile fabricantului trebuie să conţină, în special, explicarea codurilor (dacă este necesar), descrierea detaliată a testelor standard şi toate informaţiile corespunzătoare pentru calcularea perioadei maxime admisibile de purtare în condiţii de utilizare previzibile diferite.
3.11.Dispozitive de siguranţă pentru echipamentele de scufundare
1.Aparate respiratorii
Aparatele respiratorii trebuie să permită alimentarea utilizatorului cu un amestec gazos respirabil în condiţii de utilizare previzibile şi ţinând seama în special de adâncimea maximă de scufundare.
2.Acolo unde condiţiile de utilizare previzibile impun acest lucru, echipamentul trebuie să cuprindă:
a)un costum care protejează utilizatorul împotriva presiunii care rezultă din adâncimea de scufundare (a se vedea punctul 3.2) şi/sau împotriva frigului (a se vedea punctul 3.7);
b)un dispozitiv de alarmă proiectat pentru a avertiza din timp utilizatorul cu privire la o iminentă pană de alimentare cu un amestec gazos respirabil (a se vedea punctul 2.8);
c)un costum de salvare care îi permite utilizatorului să revină la suprafaţă (a se vedea punctul 3.4.1).
ANEXA III:DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ FURNIZATĂ DE FABRICANT
Documentaţia menţionată la articolul 8 alineatul (1) trebuie să cuprindă toate datele relevante cu privire la mijloacele utilizate de fabricant pentru a se asigura că EIP respectă cerinţele esenţiale care îl privesc.
În cazul modelelor EIP menţionate la articolul 8 alineatul (2), documentaţia trebuie să cuprindă în special:
1.dosarul tehnic al fabricantului constând din:
a)planuri generale şi detaliate ale EIP însoţite, acolo unde este cazul, de note de calcul şi de rezultatele testelor prototip în măsura în care este necesar pentru a verifica respectarea cerinţelor esenţiale;
b)o listă detaliată a cerinţelor esenţiale de siguranţă şi a standardelor armonizate sau a altor specificaţii tehnice menţionate la articolele 3 şi 5, ţinând seama de proiectarea modelului;
2.o descriere a mijloacelor de control şi de testare care urmează să fie utilizate în unitatea fabricantului pentru a verifica EIP produse cu standardele armonizate sau cu alte specificaţii tehnice şi pentru a menţine nivelul calităţii;
3.un exemplar din instrucţiunile menţionate în anexa II punctul 1.4.
ANEXA IV:MARCAJUL CE DE CONFORMITATE ŞI INFORMAŢII SUPLIMENTARE
- Marcajul CE de conformitate constă din iniţialele «CE» sub forma următoare:
POZĂ - a se vedea actul modificator
- În cazul în care marcajul CE este redus sau este mărit, trebuie respectate proporţiile date în desenul la scară de mai sus.
- Componentele marcajului CE trebuie să aibă aceeaşi dimensiune pe verticală, care nu poate fi mai mică de 5 mm. Se poate renunţa la această dimensiune minimă în cazul EPI de mici dimensiuni.
[textul din anexa IV a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1 din Directiva 96/58/CE/03-sept-1996]
[textul din anexa IV a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1 din Directiva 96/58/CE/03-sept-1996]
ANEXA V:CONDIŢII CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE ORGANISMELE NOTIFICATE
[articolul 9 alineatul (2)]
Organismele desemnate de statele membre trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime:
1.existenţa personalului, precum şi a mijloacelor şi a echipamentelor necesare;
2.competenţa tehnică şi integritatea profesională a personalului;
3.independenţa, în efectuarea testelor, pregătirea rapoartelor, eliberarea certificatelor şi realizarea supravegherii prevăzute în prezenta directivă, a cadrelor şi a personalului tehnic în raport cu toate cercurile, grupurile şi persoanele direct sau indirect interesate de EIP;
4.păstrarea secretului profesional de către personal;
5.subscrierea unei asigurări de răspundere civilă, cu excepţia cazului în care această responsabilitate este reglementată de dreptul intern al statului respectiv.
Îndeplinirea condiţiilor de la punctele 1 şi 2 trebuie verificată periodic de autorităţile competente ale statelor membre.
ANEXA VI:MODEL DE DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CE
Fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate (1):
(1)Denumirea şi adresa completă a unităţii; reprezentanţii autorizaţi trebuie să furnizeze şi denumirea şi adresa fabricantului.
.................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
declară că noul EIP descris în continuare (2)
(2)Descrierea EIP {marcă, tip, număr de serie etc).
.................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
este în conformitate cu dispoziţiile Directivei 89/686/CEE a Consiliului şi, dacă este cazul, cu standardul naţional care transpune standardul armonizat nr. ............. [pentru EIP menţionate la articolul 8 alineatul (3)]
este identic cu EIP care face obiectul certificatului de conformitate CE nr. ............. eliberat de (3) (4).............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
face obiectul procedurii menţionate la articolul 11 punctul A sau B (4) din Directiva 89/686/CEE sub supravegherea organismului notificat (3)....................................................................................................................................................................................
(3)Denumirea şi adresa organismului certificat.
(4)Ştergeţi menţiunea care nu se aplică.
Adoptat la....................................,....................................
Semnătura (5)
(5)Denumirea şi funcţia persoanei împuternicite să semneze în numele fabricantului sau al reprezentantului său autorizat.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007