Directiva 89/665/CEE/21-dec-1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2016
Directiva 89/665/CEE/21-dec-1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări
Dată act: 21-dec-1989
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul 100a,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JOC 230, 28.8.1987, p. 6 şi JO C 15, 19.1.1989, p. 8.
în cooperare cu Parlamentul European (2),
(2)JOC 167, 27.6.1988, p. 77 şi JO C 323, 27.12.1989.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JOC 347, 22.12.1987, p. 23.
întrucât directivele comunitare privind achiziţiile publice, în special Directiva 71/305/CEE a Consiliului din 26 iulie 1971 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor publice de lucrări (4), astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 89/440/CEE (5), şi Directiva 77/62/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1976 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor publice de produse (6), astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 88/295/CEE (7), nu cuprind nici un fel de dispoziţii specifice care să garanteze aplicarea lor efectivă;
(4)JOL 185, 16.8.1971, p. 5.
(5)JOL 210, 21.7.1989, p. 1.
(6)JOL 13, 15.1.1977, p. 1.
(7)JOL 127, 20.5.1988, p. 1.
întrucât mecanismele existente atât la nivel naţional, cât şi comunitar pentru a asigura aplicarea acestora nu sunt întotdeauna adecvate pentru a garanta respectarea dispoziţiilor comunitare corespunzătoare în special într-un stadiu în care abaterile pot fi corectate;
întrucât deschiderea concurenţei comunitare în domeniul achiziţiilor publice necesită o creştere semnificativă a garanţiilor privind transparenţa şi nediscriminarea; întrucât, pentru a avea efecte concrete, trebuie să existe căi de atac eficiente şi rapide în cazurile de încălcare a legislaţiei comunitare în domeniul achiziţiilor publice sau a reglementărilor de drept intern privind punerea în aplicare a acestei legislaţii;
întrucât, în anumite state membre, absenţa unor căi de atac eficiente sau insuficienţa căilor de atac existente descurajează întreprinderile din cadrul Comunităţii de a depune oferte în statul membru în care îşi are sediul autoritatea contractantă; întrucât, aşadar, statele membre respective trebuie să remedieze această situaţie;
întrucât, dată fiind perioada redusă a procedurilor de atribuire a contractelor publice, organismele competente în ce priveşte căile de atac trebuie, între altele, să fie autorizate să adopte măsuri provizorii pentru suspendarea unei astfel de proceduri sau a aplicării oricărei decizii ce poate fi luată de autoritatea contractantă; întrucât perioada redusă a procedurilor impune ca abaterile mai sus menţionate să fie abordate de urgenţă;
întrucât este necesar a se asigura existenţa unor proceduri adecvate în toate statele membre care să permită anularea deciziilor luate în mod ilegal şi compensarea persoanelor lezate de o încălcare;
întrucât, în cazul în care întreprinderile nu utilizează calea de atac, anumite încălcări pot să nu fie corectate decât în cazul în care se pune în practică un mecanism specific;
întrucât este important ca, în consecinţă, în cazul în care consideră că s-a comis o încălcare clară şi evidentă în cursul unei proceduri de atribuire a unui contract, Comisia să o poată supune atenţiei autorităţilor competente ale statului membru şi autorităţii contractante respective, astfel încât să se adopte măsurile adecvate pentru corectarea rapidă a oricărei presupuse încălcări;
întrucât aplicarea în practică a dispoziţiilor prezentei directive ar trebui reexaminată în termen de patru ani de la punerea sa în aplicare pe baza informaţiilor ce urmează a fi furnizate de către statele membre cu privire la funcţionarea procedurilor de drept intern privind căile de atac,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Domeniul de aplicare şi disponibilitatea căilor de atac
(1)Prezenta directivă se aplică în cazul contractelor menţionate în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), cu excepţia cazului în care aceste contracte sunt excluse în conformitate cu articolele 7, 8, 9, 10, 11, 12, 15, 16, 17 şi 37 din directiva menţionată.
(*)Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în cazul concesiunilor atribuite de autorităţi contractante, menţionate în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (**), cu excepţia cazului în care aceste concesiuni sunt excluse în conformitate cu articolele 10, 11, 12, 17 şi 25 din directiva menţionată.
(**)Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
Contractele, în sensul prezentei directive, includ contractele de achiziţii publice, contractele cadru, concesiunile de lucrări şi servicii şi sistemele dinamice de achiziţie.
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, în ceea ce priveşte contractele care intră sub incidenţa Directivei 2014/24/UE sau a Directivei 2014/23/UE, deciziile autorităţilor contractante pot face obiectul unei proceduri de contestare eficace şi, mai ales, cât mai rapide posibil, în conformitate cu condiţiile stabilite la articolele 2-2f din prezenta directivă, pe motivul că deciziile respective au încălcat dreptul Uniunii în domeniul achiziţiilor publice sau normele de drept intern care transpun respectivele prevederi comunitare.
(2)Statele membre garantează că nu există, între întreprinderile care susţin că au suferit un prejudiciu în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract, nicio discriminare ca rezultat al distincţiei făcute de prezenta directivă între normele de drept intern de transpunere a legislaţiei comunitare şi celelalte norme de drept intern.
(3)Statele membre asigură accesul la căile de atac, în temeiul unor norme detaliate pe care statele membre pot să le stabilească în acest sens, cel puţin oricărei persoane care are sau care a avut vreun interes în obţinerea unui anumit contract şi care a fost prejudiciată sau riscă să fie prejudiciată printr-o presupusă încălcare.
(4)Statele membre pot impune ca o persoană care doreşte să exercite o cale de atac să notifice autoritatea contractantă cu privire la presupusa încălcare şi la intenţia sa de a formula o cale de atac, cu condiţia ca acest lucru să nu afecteze termenul suspensiv în conformitate cu articolul 2a alineatul (2) sau orice alt termen de exercitare a unei căi de atac, în conformitate cu articolul 2c.
(5)Statele membre pot impune ca, într-o primă etapă, persoana în cauză să exercite o cale de atac în faţa autorităţii contractante. În acest caz, statele membre garantează că formularea unei asemenea căi de atac are ca rezultat suspendarea imediată a posibilităţii de încheiere a contractului.
Statele membre stabilesc mijloacele de comunicare corespunzătoare, printre care se numără şi faxul sau mijloacele electronice, care trebuie utilizate în cazul formulării unei căi de atac în conformitate cu primul paragraf.
Suspendarea menţionată la primul paragraf nu încetează înainte de expirarea unui termen de cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare trimiterii, de către autoritatea contractantă, a unui răspuns, în cazul utilizării faxului sau a mijloacelor electronice, sau, în cazul utilizării unor alte mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puţin cincisprezece zile calendaristice începând cu ziua următoare trimiterii, de către autoritatea contractantă, a unui răspuns, fie a unui termen de cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii unui răspuns.
Art. 2: Cerinţe referitoare la căile de atac
(1)Statele membre garantează că măsurile luate în privinţa căilor de atac menţionate la articolul 1 prevăd competenţe care să permită:
a)adoptarea unor măsuri provizorii, cel mai rapid posibil şi prin intermediul unor proceduri provizorii, în scopul remedierii presupusei încălcări sau prevenirii prejudicierii în continuare a intereselor respective, inclusiv măsuri de suspendare sau care să asigure suspendarea procedurii de atribuire a unui contract de achiziţii publice sau a aplicării oricărei decizii luate de autoritatea contractantă;
b)fie anularea, fie asigurarea anulării deciziilor luate în mod ilegal, inclusiv eliminarea specificaţiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din chemarea la competiţie, din documentaţia de contract sau din orice alt document legat de procedura de atribuire a contractului;
c)acordarea unor daune-interese persoanelor prejudiciate printr-o încălcare.
(2)Competenţele menţionate la alineatul (1) şi la articolele 2d şi 2e pot fi conferite unor organisme distincte care să răspundă de diferite aspecte ale căilor de atac.
(3)În cazul în care un organism de primă instanţă, independent de autoritatea contractantă, soluţionează o cale de atac privind decizia de atribuire a unui contract de achiziţii publice, statele membre garantează că autoritatea contractantă nu poate încheia contractul înaintea luării unei decizii de către organismul menţionat, cu privire la cererea de măsuri provizorii sau la calea de atac. Suspendarea nu încetează mai devreme de momentul expirării termenului suspensiv prevăzut la articolul 2a alineatul (2) şi la articolul 2d alineatele (4) şi (5).
(4)Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul (3) şi la articolul 1 alineatul (5), exercitarea căilor de atac nu are în mod automat un efect suspensiv asupra procedurilor de atribuire a contractului la care se referă.
(5)Statele membre pot să prevadă că organismul responsabil cu soluţionarea căilor de atac poate ţine seama de efectele probabile ale măsurilor provizorii pentru toate interesele pasibile de a fi prejudiciate, precum şi de interesul public, şi poate decide să nu acorde astfel de măsuri, în cazul în care efectele lor negative sunt mai mari decât beneficiile.
Decizia de a nu acorda măsuri provizorii nu aduce atingere niciunei alte revendicări a persoanei care solicită asemenea măsuri.
(6)Statele membre pot să prevadă că, în cazul în care se pretind daune-interese în temeiul luării în mod ilegal a unei decizii, decizia contestată trebuie să fie mai întâi anulată de către un organ competent în acest sens.
(7)Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolele 2d-2f, efectele exercitării competenţelor menţionate la alineatul (1) al prezentului articol asupra unui contract încheiat în urma atribuirii sale sunt stabilite prin dreptul intern.
De asemenea, cu excepţia cazurilor în care o decizie trebuie anulată înainte de acordarea unor daune-interese, un stat membru poate să prevadă că, după încheierea unui contract în conformitate cu articolul 1 alineatul (5), cu alineatul (3) al prezentului articol sau cu articolele 2a-2f, competenţa organismului responsabil de soluţionarea căilor de atac se limitează la acordarea de daune-interese oricărei persoane prejudiciate printr-o încălcare.
(8)Statele membre garantează că deciziile adoptate de organismele responsabile de soluţionarea căilor de atac pot fi puse în aplicare în mod eficient.
(9)În cazul în care organismele responsabile de soluţionarea căilor de atac nu sunt de natură judiciară, acestea prezintă întotdeauna motivaţii scrise privind deciziile adoptate. De asemenea, în acest caz, trebuie să se adopte dispoziţii care să garanteze că există proceduri prin care orice măsuri pretins ilegale, luate de organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac, sau orice presupus viciu în exercitarea competenţelor conferite acestuia să poată face obiectul controlului judecătoresc sau al controlului de către un alt organism care reprezintă o instanţă de judecată în înţelesul articolului 234 din tratat, care să fie independent atât faţă de autoritatea contractantă, cât şi faţă de organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac.
Membrii unui astfel de organism independent sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie în aceleaşi condiţii ca şi membrii corpului magistraţilor în ceea ce priveşte autoritatea care răspunde pentru numirea acestora, durata mandatului lor şi revocarea acestora. Cel puţin preşedintele acestui organism independent are aceleaşi calificări juridice şi profesionale ca şi membrii corpului magistraţilor. Organismul independent ia decizii în cadrul unei proceduri în care sunt audiate ambele părţi, iar deciziile respective au forţă juridică obligatorie, prin mijloacele stabilite de fiecare stat membru.
(*)JO L 134, 30.4.2004, p. 114. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/97/CE a Consiliului JO L 363, 20.12.2006, p. 107).
Art. 2a: Termenul suspensiv
(1)Statele membre garantează că persoanele menţionate la Art. 1 alineatul (3) dispun de o perioadă de timp suficientă pentru exercitarea unei căi de atac efective împotriva deciziilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice adoptate de autorităţile contractante, prin adoptarea dispoziţiilor necesare care respectă condiţiile minime stabilite la alineatul (2) din prezentul articol şi la Art. 2c.
(2)Nu se poate încheia niciun contract, ca urmare a deciziei de a atribui un contract care intră sub incidenţa Directivei 2014/24/UE sau a Directivei 2014/23/UE, înainte de expirarea unui termen de cel puţin 10 zile calendaristice, începând cu ziua următoare trimiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii şi candidaţii interesaţi prin fax sau alte mijloace electronice sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puţin 15 zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii şi candidaţii interesaţi, fie a unui termen de cel puţin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei de atribuire a contractului.
Se consideră că ofertanţii sunt interesaţi dacă nu au fost încă excluşi definitiv. O excludere este definitivă în cazul în care a fost notificată ofertanţilor interesaţi şi fie a fost considerată legală de un organism independent responsabil de soluţionarea căilor de atac, sau nu mai poate face obiectul unei căi de atac.
Candidaţii sunt consideraţi a fi interesaţi dacă autoritatea contractantă nu a făcut publice informaţiile privind respingerea cererii lor înaintea notificării deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii interesaţi.
Comunicarea deciziei de atribuire către fiecare ofertant şi candidat interesat este însoţită de următoarele elemente:
- un rezumat al motivelor pertinente, astfel cum sunt stabilite la articolul 55 alineatul (2) din Directiva 2014/24/UE, sub rezerva articolului 55 alineatul (3) din directiva respectivă, sau la articolul 40 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2014/23/UE, sub rezerva articolului 40 alineatul (2) din directiva respectivă; şi
- o declaraţie precisă privind termenul suspensiv exact, care poate fi aplicat în temeiul dispoziţiilor de drept intern de transpunere a prezentului alineat.
Art. 2b: Derogări de la termenul suspensiv
Statele membre pot să prevadă că termenele menţionate la Art. 2a alineatul (2) din prezenta directivă nu se aplică în următoarele cazuri:
a)dacă Directiva 2014/24/UE sau, după caz, Directiva 2014/23/UE nu impune publicarea prealabilă a unui anunţ de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
b)în cazul în care contractul este atribuit unicului ofertant interesat în sensul articolului 2a alineatul (2) din prezenta directivă şi nu există candidaţi interesaţi;
c)în cazul contractelor bazate pe un acord-cadru, astfel cum este prevăzut la articolul 33 din Directiva 2014/24/UE şi în cazul contractelor bazate pe un sistem dinamic de achiziţie, astfel cum este prevăzut la articolul 34 din directiva respectivă.
În cazul invocării prezentei derogări, statele membre garantează absenţa efectelor respectivului contract în conformitate cu articolele 2d şi 2f din prezenta directivă, în cazul în care:
- există o încălcare a articolului 33 alineatul (4) litera (c) sau a articolului 34 alineatul (6) din Directiva 2014/24/UE; şi
- valoarea contractului este estimată a fi egală sau mai mare decât pragurile stabilite la articolul 4 din Directiva 2014/24/UE.
Art. 2c: Termene de exercitare a căii de atac
În cazul în care un stat membru prevede că orice cale de atac privind o decizie a unei autorităţi contractante, luată în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract circumscris domeniului de aplicare al Directivei 2014/24/UE sau Directivei 2014/23/UE sau în legătură cu o astfel de procedură, trebuie să fie exercitată înainte de expirarea unui anumit termen, acest termen este egal cu cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei autorităţii contractante către ofertantul sau candidatul interesat, în cazul utilizării faxului sau a mijloacelor electronice sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, acest termen este egal fie cu cel puţin cincisprezece zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei autorităţii contractante către ofertantul sau candidatul interesat, fie cu cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei autorităţii contractante. Decizia autorităţii contractante se comunică fiecărui ofertant sau candidat, însoţită de un rezumat al motivelor pertinente. În cazul formulării unei căi de atac împotriva deciziilor prevăzute la Art. 2 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă, care nu fac obiectul unei notificări speciale, termenul este de cel puţin zece zile calendaristice începând cu data publicării deciziei respective.
Art. 2d: Absenţa efectelor
(1)Statele membre garantează declararea absenţei efectelor unui contract de către un organism responsabil de soluţionarea căilor de atac independent de autoritatea contractantă sau faptul că absenţa efectelor contractului menţionat intervine în urma deciziei unui astfel de organism în oricare dintre următoarele cazuri:
a)dacă autoritatea contractantă a atribuit un contract fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fără ca acest lucru să fie permis în conformitate cu Directiva 2014/24/UE sau cu Directiva 2014/23/UE;
b)în cazul încălcării articolului 1 alineatul (5), a articolului 2 alineatul (3) sau a articolului 2a alineatul (2) din prezenta directivă, dacă această încălcare a privat ofertantul care formulează o cale de atac de posibilitatea de a introduce căi de atac precontractuale, în cazul în care încălcarea respectivă este combinată cu încălcarea Directivei 2014/24/UE sau Directivei 2014/23/UE, dacă această încălcare a afectat şansele ofertantului care formulează o cale de atac de a obţine contractul;
c)în cazurile menţionate la Art. 2b litera (c) al doilea paragraf din prezenta directivă, dacă statele membre au invocat derogarea de la termenul suspensiv pentru contractele bazate pe un acord-cadru şi un sistem dinamic de achiziţie.
(2)Efectele declarării absenţei efectelor unui contract sunt prevăzute în dreptul intern.
Dreptul intern poate să prevadă anularea retroactivă a tuturor obligaţiilor contractuale sau să anuleze numai acele obligaţii care urmează încă să fie executate. În acest ultim caz, statele membre prevăd aplicarea altor sancţiuni în sensul articolului 2e alineatul (2).
(3)Statele membre pot să prevadă posibilitatea ca organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac, independent de autoritatea contractantă, să nu declare un contract ca fiind lipsit de efecte, chiar dacă acesta a fost atribuit în mod ilegal potrivit alineatului (1), dacă acest organism constată, după analizarea tuturor aspectelor relevante, că motive imperative de interes general impun menţinerea efectelor contractului. În acest caz, statele membre prevăd, în schimb, aplicarea unor sancţiuni alternative, în sensul articolului 2e alineatul (2).
Interesele economice legate de capacitatea contractului de a produce efecte pot fi avute în vedere ca motiv imperativ numai dacă, în circumstanţe excepţionale, absenţa efectelor ar conduce la consecinţe disproporţionate.
Cu toate acestea, interesele economice în legătură directă cu contractul în cauză nu constituie motive imperative de interes general. Interesele economice în legătură directă cu contractul cuprind, printre altele, costurile generate de întârzieri în executarea contractului, costurile generate de lansarea unei noi proceduri de achiziţii, costurile generate de schimbarea operatorului economic care realizează contractul şi costurile cu privire la obligaţiile legale generate de absenţa efectelor.
(4)Statele membre prevăd că alineatul (1) litera (a) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care:
- dacă autoritatea contractantă consideră că atribuirea unui contract fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este permisă în conformitate cu Directiva 2014/24/UE sau cu Directiva 2014/23/UE;
- autoritatea contractantă a publicat un anunţ în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene conform articolului 3a din prezenta directivă, exprimându-şi intenţia de a încheia contractul; şi
- contractul nu a fost încheiat înainte de expirarea unui termen de cel puţin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare publicării respectivului anunţ.
(5)Statele membre prevăd că alineatul (1) litera (c) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care:
- autoritatea contractantă consideră că atribuirea unui contract este conformă cu articolul 33 alineatul (4) litera (c) sau cu articolul 34 alineatul (6) din Directiva 2014/24/UE;
- autoritatea contractantă a trimis ofertanţilor interesaţi decizia de atribuire a contractului însoţită de un rezumat al motivelor, astfel cum este menţionat în Art. 2a alineatul (2) al patrulea paragraf prima liniuţă din prezenta directivă; şi
- contractul nu a fost încheiat înainte de expirarea unui termen de cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare trimiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii interesaţi prin fax sau alte mijloace electronice sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puţin cincisprezece zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei de atribuire a contractului ofertanţilor interesaţi, fie a unui termen de cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei de atribuire a contractului.
Art. 2e: Încălcări ale prezentei directive şi sancţiuni alternative
(1)În cazul unei încălcări a articolului 1 alineatul (5), a articolului 2 alineatul (3) sau a articolului 2a alineatul (2), care nu face obiectul articolului 2d alineatul (1) litera (b), statele membre prevăd absenţa efectelor contractului, în conformitate cu Art. 2d alineatele (1)-(3) sau sancţiuni alternative. Statele membre pot să prevadă că organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac, independent de autoritatea contractantă, decide, după evaluarea tuturor aspectelor relevante, dacă ar trebui declarată absenţa efectelor contractului sau dacă ar trebui să se aplice sancţiuni alternative.
(2)Sancţiunile alternative trebuie să fie eficiente, propor-ţionate şi descurajante. Sancţiunile alternative constau în:
- aplicarea unor amenzi autorităţii contractante; sau
- reducerea duratei contractului.
Statele membre pot acorda organismului responsabil de soluţionarea căilor de atac o marjă largă de apreciere, care să îi permită să ţină seama de toţi factorii relevanţi, inclusiv de gradul de gravitate a încălcării, comportamentul autorităţii contractante şi, în situaţiile menţionate la Art. 2d alineatul (2), măsura în care contractul rămâne în vigoare.
Acordarea unor daune-interese nu reprezintă o sancţiune adecvată în sensul prezentului alineat.
Art. 2f: Termene
(1)Statele membre pot să prevadă că o cale de atac în conformitate cu Art. 2d alineatul (1) trebuie exercitată:
a)înainte de expirarea unui termen de cel puţin 30 de zile calendaristice începând cu ziua următoare:
- publicării de către autoritatea contractantă a unui anunţ de atribuire a contractului în conformitate cu articolele 50 şi 51 din Directiva 2014/24/UE sau cu articolele 31 şi 32 din Directiva 2014/23/UE, cu condiţia ca respectivul anunţ să conţină justificarea deciziei autorităţii contractante de a atribui contractul fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; sau
- informării de către autoritatea contractantă a ofertanţilor şi candidaţilor interesaţi cu privire la încheierea contractului, cu condiţia ca informaţiile oferite să includă un rezumat al motivelor pertinente, astfel cum sunt stabilite la articolul 55 alineatul (2) din Directiva 2014/24/UE, sub rezerva articolului 55 alineatul (3) din directiva respectivă, sau la articolul 40 alineatul (1) paragraful al doilea din Directiva 2014/23/UE, sub rezerva articolului 40 alineatul (2) din directiva respectivă. Această opţiune se aplică şi în cazurile menţionate la articolul 2b primul paragraf litera (c) din prezenta directivă;
b)şi în orice caz, înainte de expirarea unui termen de cel puţin 6 luni începând cu ziua următoare încheierii contractului.
(2)În toate celelalte cazuri, inclusiv formularea unei căi de atac în conformitate cu Art. 2e alineatul (1), termenele pentru formularea unei căi de atac sunt determinate de dreptul intern, sub rezerva dispoziţiilor articolului 2c.
Art. 3: Mecanismul de remediere
(1)Comisia poate invoca procedura prevăzută la alineatele (2)-(5) în cazul în care consideră că, înainte de încheierea unui contract, a fost săvârşită o încălcare gravă a dreptului Uniunii în domeniul achiziţiilor publice în cursul unei proceduri de atribuire a unui contract care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/24/UE sau al Directivei 2014/23/UE.
(2)Comisia notifică statul membru în cauză asupra motivelor care au condus la concluzia că a fost săvârşită o încălcare gravă şi solicită remedierea acesteia prin mijloace adecvate.
(3)În termen de 21 de zile calendaristice de la primirea notificării menţionate la alineatul (2), statul membru respectiv transmite Comisiei:
a)confirmarea faptului că încălcarea a fost remediată;
b)o notă motivată privind raţiunea pentru care nu s-a procedat la remedierea acesteia; sau
c)o notificare conform căreia procedura de atribuire a contractului a fost suspendată fie de autoritatea contractantă, din proprie iniţiativă, fie în virtutea competenţelor menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (a).
(4)O notă motivată comunicată în conformitate cu alineatul (3) litera (b) se poate întemeia, printre altele, pe faptul că presupusa încălcare constituie deja obiectul unor proceduri judiciare sau a altor proceduri de atac sau al unei căi de atac astfel cum este menţionată la articolul 2 alineatul (9). În acest caz, statul membru în cauză informează Comisia despre rezultatul procedurilor respective, de îndată ce acesta devine cunoscut.
(5)În cazul în care s-a transmis o notificare potrivit căreia procedura de atribuire a contractului a fost suspendată în conformitate cu alineatul (3) litera (c), statul membru în cauză informează Comisia în momentul în care această suspendare este ridicată sau în care se iniţiază o altă procedură de atribuire a contractului care are, în totalitate sau parţial, acelaşi obiect. Această notificare confirmă faptul că presupusa încălcare a fost remediată sau include o notă motivată privind cauza pentru care nu a fost remediată.
Art. 3a: Conţinutul unui anunţ de transparenţă ex ante voluntară
Anunţul menţionat la articolul 2d alineatul (4) a doua liniuţă, al cărui format este adoptat de Comisie în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 3b alineatul (2), conţine următoarele informaţii:
a)numele şi datele de contact ale autorităţii contractante;
b)descrierea obiectului contractului;
c)justificarea deciziei autorităţii contractante de atribuire a contractului fără publicarea prealabilă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a unui anunţ de participare;
d)numele şi datele de contact ale operatorului economic în favoarea căruia a fost luată o decizie de atribuire şi
e)dacă este cazul, orice altă informaţie considerată utilă de autoritatea contractantă.
Art. 3b: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de Comitetul consultativ pentru achiziţii publice instituit în temeiul articolului 1 din Decizia 71/306/CEE a Consiliului din 26 iulie 1971 (*) (denumit în continuare «comitetul»).
(*)JO L 185, 16.8.1971, p. 15. Decizie modificată prin Decizia 77/63/CEE JO L 13, 15.1.1977, p. 15).
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (**), având în vedere dispoziţiile articolului 8.
(**)JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE JO L 200, 22.7.2006, p. 11).
Art. 4: Punerea în aplicare
(1)Comisia poate solicita statelor membre, după consultarea comitetului, să-i furnizeze informaţii în legătură cu funcţionarea căilor de atac la nivel naţional.
(2)Statele membre transmit anual Comisiei textul tuturor deciziilor, însoţite de expunerile de motive, adoptate de organismele responsabile de soluţionarea căilor de atac, în conformitate cu articolul 2d alineatul (3).
Art. 4a: Reexaminarea
Până la 20 decembrie 2012, Comisia examinează punerea în aplicare a prezentei directive şi prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului referitor la eficacitatea acesteia şi în special referitor la eficacitatea sancţiunilor alternative şi a termenelor.
Art. 5
Până la data de 21 decembrie 1991, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a aduce la îndeplinire prevederile prezentei directive. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor acte cu putere de lege şi acte administrative de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 21 decembrie 1989.
Pentru Consiliu Preşedintele E. CRESSON |
-****-
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007