Art. 2. - Art. 2: Cerinţe referitoare la căile de atac - Directiva 89/665/CEE/21-dec-1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 10 Martie 2016
Art. 2: Cerinţe referitoare la căile de atac
(1)Statele membre garantează că măsurile luate în privinţa căilor de atac menţionate la articolul 1 prevăd competenţe care să permită:
a)adoptarea unor măsuri provizorii, cel mai rapid posibil şi prin intermediul unor proceduri provizorii, în scopul remedierii presupusei încălcări sau prevenirii prejudicierii în continuare a intereselor respective, inclusiv măsuri de suspendare sau care să asigure suspendarea procedurii de atribuire a unui contract de achiziţii publice sau a aplicării oricărei decizii luate de autoritatea contractantă;
b)fie anularea, fie asigurarea anulării deciziilor luate în mod ilegal, inclusiv eliminarea specificaţiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din chemarea la competiţie, din documentaţia de contract sau din orice alt document legat de procedura de atribuire a contractului;
c)acordarea unor daune-interese persoanelor prejudiciate printr-o încălcare.
(2)Competenţele menţionate la alineatul (1) şi la articolele 2d şi 2e pot fi conferite unor organisme distincte care să răspundă de diferite aspecte ale căilor de atac.
(3)În cazul în care un organism de primă instanţă, independent de autoritatea contractantă, soluţionează o cale de atac privind decizia de atribuire a unui contract de achiziţii publice, statele membre garantează că autoritatea contractantă nu poate încheia contractul înaintea luării unei decizii de către organismul menţionat, cu privire la cererea de măsuri provizorii sau la calea de atac. Suspendarea nu încetează mai devreme de momentul expirării termenului suspensiv prevăzut la articolul 2a alineatul (2) şi la articolul 2d alineatele (4) şi (5).
(4)Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul (3) şi la articolul 1 alineatul (5), exercitarea căilor de atac nu are în mod automat un efect suspensiv asupra procedurilor de atribuire a contractului la care se referă.
(5)Statele membre pot să prevadă că organismul responsabil cu soluţionarea căilor de atac poate ţine seama de efectele probabile ale măsurilor provizorii pentru toate interesele pasibile de a fi prejudiciate, precum şi de interesul public, şi poate decide să nu acorde astfel de măsuri, în cazul în care efectele lor negative sunt mai mari decât beneficiile.
Decizia de a nu acorda măsuri provizorii nu aduce atingere niciunei alte revendicări a persoanei care solicită asemenea măsuri.
(6)Statele membre pot să prevadă că, în cazul în care se pretind daune-interese în temeiul luării în mod ilegal a unei decizii, decizia contestată trebuie să fie mai întâi anulată de către un organ competent în acest sens.
(7)Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolele 2d-2f, efectele exercitării competenţelor menţionate la alineatul (1) al prezentului articol asupra unui contract încheiat în urma atribuirii sale sunt stabilite prin dreptul intern.
De asemenea, cu excepţia cazurilor în care o decizie trebuie anulată înainte de acordarea unor daune-interese, un stat membru poate să prevadă că, după încheierea unui contract în conformitate cu articolul 1 alineatul (5), cu alineatul (3) al prezentului articol sau cu articolele 2a-2f, competenţa organismului responsabil de soluţionarea căilor de atac se limitează la acordarea de daune-interese oricărei persoane prejudiciate printr-o încălcare.
(8)Statele membre garantează că deciziile adoptate de organismele responsabile de soluţionarea căilor de atac pot fi puse în aplicare în mod eficient.
(9)În cazul în care organismele responsabile de soluţionarea căilor de atac nu sunt de natură judiciară, acestea prezintă întotdeauna motivaţii scrise privind deciziile adoptate. De asemenea, în acest caz, trebuie să se adopte dispoziţii care să garanteze că există proceduri prin care orice măsuri pretins ilegale, luate de organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac, sau orice presupus viciu în exercitarea competenţelor conferite acestuia să poată face obiectul controlului judecătoresc sau al controlului de către un alt organism care reprezintă o instanţă de judecată în înţelesul articolului 234 din tratat, care să fie independent atât faţă de autoritatea contractantă, cât şi faţă de organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac.
Membrii unui astfel de organism independent sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie în aceleaşi condiţii ca şi membrii corpului magistraţilor în ceea ce priveşte autoritatea care răspunde pentru numirea acestora, durata mandatului lor şi revocarea acestora. Cel puţin preşedintele acestui organism independent are aceleaşi calificări juridice şi profesionale ca şi membrii corpului magistraţilor. Organismul independent ia decizii în cadrul unei proceduri în care sunt audiate ambele părţi, iar deciziile respective au forţă juridică obligatorie, prin mijloacele stabilite de fiecare stat membru.
(*)JO L 134, 30.4.2004, p. 114. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/97/CE a Consiliului JO L 363, 20.12.2006, p. 107).