Art. 1. - Art. 1: Domeniul de aplicare şi disponibilitatea căilor de atac - Directiva 89/665/CEE/21-dec-1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2016
Art. 1: Domeniul de aplicare şi disponibilitatea căilor de atac
(1)Prezenta directivă se aplică în cazul contractelor menţionate în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), cu excepţia cazului în care aceste contracte sunt excluse în conformitate cu articolele 7, 8, 9, 10, 11, 12, 15, 16, 17 şi 37 din directiva menţionată.
(*)Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în cazul concesiunilor atribuite de autorităţi contractante, menţionate în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (**), cu excepţia cazului în care aceste concesiuni sunt excluse în conformitate cu articolele 10, 11, 12, 17 şi 25 din directiva menţionată.
(**)Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
Contractele, în sensul prezentei directive, includ contractele de achiziţii publice, contractele cadru, concesiunile de lucrări şi servicii şi sistemele dinamice de achiziţie.
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, în ceea ce priveşte contractele care intră sub incidenţa Directivei 2014/24/UE sau a Directivei 2014/23/UE, deciziile autorităţilor contractante pot face obiectul unei proceduri de contestare eficace şi, mai ales, cât mai rapide posibil, în conformitate cu condiţiile stabilite la articolele 2-2f din prezenta directivă, pe motivul că deciziile respective au încălcat dreptul Uniunii în domeniul achiziţiilor publice sau normele de drept intern care transpun respectivele prevederi comunitare.
(2)Statele membre garantează că nu există, între întreprinderile care susţin că au suferit un prejudiciu în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract, nicio discriminare ca rezultat al distincţiei făcute de prezenta directivă între normele de drept intern de transpunere a legislaţiei comunitare şi celelalte norme de drept intern.
(3)Statele membre asigură accesul la căile de atac, în temeiul unor norme detaliate pe care statele membre pot să le stabilească în acest sens, cel puţin oricărei persoane care are sau care a avut vreun interes în obţinerea unui anumit contract şi care a fost prejudiciată sau riscă să fie prejudiciată printr-o presupusă încălcare.
(4)Statele membre pot impune ca o persoană care doreşte să exercite o cale de atac să notifice autoritatea contractantă cu privire la presupusa încălcare şi la intenţia sa de a formula o cale de atac, cu condiţia ca acest lucru să nu afecteze termenul suspensiv în conformitate cu articolul 2a alineatul (2) sau orice alt termen de exercitare a unei căi de atac, în conformitate cu articolul 2c.
(5)Statele membre pot impune ca, într-o primă etapă, persoana în cauză să exercite o cale de atac în faţa autorităţii contractante. În acest caz, statele membre garantează că formularea unei asemenea căi de atac are ca rezultat suspendarea imediată a posibilităţii de încheiere a contractului.
Statele membre stabilesc mijloacele de comunicare corespunzătoare, printre care se numără şi faxul sau mijloacele electronice, care trebuie utilizate în cazul formulării unei căi de atac în conformitate cu primul paragraf.
Suspendarea menţionată la primul paragraf nu încetează înainte de expirarea unui termen de cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare trimiterii, de către autoritatea contractantă, a unui răspuns, în cazul utilizării faxului sau a mijloacelor electronice, sau, în cazul utilizării unor alte mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puţin cincisprezece zile calendaristice începând cu ziua următoare trimiterii, de către autoritatea contractantă, a unui răspuns, fie a unui termen de cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii unui răspuns.