Secţiunea 7 - NORME DE EVALUARE - Directiva 86/635/CEE/08-dec-1986 privind conturile anuale şi conturile consolidate ale băncilor şi ale altor instituţii financiare
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
SECŢIUNEA 7:NORME DE EVALUARE
Art. 35
(1)Poziţiile 9 şi 10 din activ trebuie să fie evaluate întotdeauna ca imobilizări. Activele de la celelalte poziţii din bilanţ se evaluează ca imobilizări în cazul în care sunt destinate unei utilizări îndelungate în desfăşurarea normală a activităţii întreprinderii.
(2)În cazul în care se face trimitere la imobilizări financiare în secţiunea 7 din Directiva 78/660/CEE, termenul respectiv se interpretează, în cazul instituţiilor de credit, ca participaţii, acţiuni la întreprinderi afiliate şi titluri mobiliare destinate unei utilizări îndelungate în desfăşurarea normală a activităţii întreprinderii.
(3)_
a)Titlurile de creanţă, inclusiv titlurile cu venit fix, deţinute ca imobilizări financiare, sunt incluse în bilanţ la preţul de achiziţie. Cu toate acestea, statele membre pot impune sau permite includerea în bilanţ a acestor titluri de creanţă la valoarea de răscumpărare.
b)În cazul în care preţul de achiziţie a acestor titluri de creanţă depăşeşte valoarea de răscumpărare, valoarea diferenţei trebuie să fie inclusă în contul de profit şi pierdere. Cu toate acestea, statele membre pot impune sau permite amortizarea eşalonată a diferenţei, astfel încât diferenţa să fie integral amortizată în momentul răscumpărării acestor titluri de creanţă. Diferenţa trebuie să fie prezentată separat în bilanţ sau în anexa la situaţia financiară.
c)În cazul în care preţul de achiziţie a acestor titluri de creanţă este mai mic decât valoarea de răscumpărare, statele membre pot impune sau permite includerea eşalonată a diferenţei în venituri, în perioada rămasă până la răscumpărare. Diferenţa trebuie să fie prezentată separat în bilanţ sau în anexa la situaţia financiară.
Art. 36
(1)În cazul în care valorile mobiliare transferabile care nu sunt deţinute ca imobilizări financiare sunt incluse în bilanţ la preţul de achiziţie, instituţiile de credit menţionează în anexa la situaţia financiară diferenţa dintre preţul de achiziţie şi valoarea mai mare de piaţă de la data închiderii bilanţului.
(2)Cu toate acestea, statele membre pot impune sau permite ca aceste valori mobiliare transferabile să fie incluse în bilanţ la valoarea mai mare de piaţă de la data închiderii bilanţului. Diferenţa dintre preţul de achiziţie şi valoarea mai mare de piaţă este menţionată în anexa la situaţia financiară.
Art. 37
(1)Articolul 39 din Directiva 78/660/CEE se aplică evaluării creanţelor, titlurilor de creanţă, acţiunilor şi altor titluri cu randament variabil deţinute de instituţiile de credit care nu sunt deţinute ca imobilizări financiare.
(2)Până la o coordonare ulterioară, statele membre pot, cu toate acestea, să permită:
a)prezentarea creanţelor asupra instituţiilor de credit şi clienţilor (poziţiile 3 şi 4 din activ) şi a titlurilor de creanţă, a acţiunilor şi a altor titluri cu randament variabil incluse la poziţiile 5 şi 6 din activ, care nu sunt deţinute ca imobilizări financiare, conform definiţiei de la articolul 35 alineatul (2), nici nu sunt incluse într-un portofoliu comercial, la o valoare mai mică decât cea care ar rezulta prin aplicarea articolului 39 alineatul (1) din Directiva 78/660/CEE, în cazul în care acest lucru este impus de prudenţa dictată de riscurile speciale asociate operaţiunilor bancare. Cu toate acestea, diferenţa dintre cele două valori nu trebuie să depăşească 4 % din valoarea totală a activelor menţionate anterior, după aplicarea articolului 39 în cauză;
b)păstrarea valorii mai mici rezultate prin aplicarea literei (a), până când instituţia de credit hotărăşte ajustarea ei;
c)ca, în cazul în care un stat membru utilizează opţiunea prevăzută la litera (a), să nu se aplice articolul 36 alineatul (1) din prezenta directivă şi nici articolul 40 alineatul (2) din Directiva 78/660/CEE.
Art. 38
(1)Până la o coordonare ulterioară, statele membre care utilizează opţiunea prevăzută la articolul 37 trebuie să permită, iar statele care nu utilizează opţiunea respectivă pot permite introducerea unei poziţii 6a în pasiv, numite „Fond pentru riscuri bancare generale". Poziţia în cauză include valorile pe care o instituţie de credit hotărăşte să fie destinate acoperirii acestor riscuri, în cazul în care acest lucru este impus de riscurile speciale asociate operaţiunilor bancare.
(2)Soldul net al majorărilor şi diminuărilor „Fondului pentru riscuri bancare generale" trebuie menţionat separat în contul de profit şi pierdere.
Art. 39
(1)Activele şi pasivele exprimate în monede străine sunt convertite la cursul de schimb la vedere în vigoare la data închiderii bilanţului. Cu toate acestea, statele membre pot impune sau permite ca activele deţinute ca imobilizări financiare şi imobilizări corporale şi necorporale, care nu sunt incluse sau nu sunt incluse în mod specific pe piaţa la vedere sau la termen, să fie convertite la cursurile de schimb în vigoare la data achiziţiei lor.
(2)Operaţiunile de schimb la termen şi la vedere încă nefinalizate se convertesc la cursul de schimb la vedere în vigoare la data închiderii bilanţului.
Cu toate acestea, statele membre pot impune ca operaţiunile la termen să fie convertite la cursul de schimb la termen în vigoare la data închiderii bilanţului.
(3)Fără a aduce atingere articolului 29 alineatul (3), diferenţele dintre valorile contabile ale activelor, ale pasivelor şi ale operaţiunilor la termen şi valorile obţinute prin conversie în conformitate cu alineatul (1) şi (2) sunt menţionate în contul de profit şi pierdere. Cu toate acestea, statele membre pot impune sau permite includerea diferenţelor obţinute prin conversie în temeiul alineatului (1) şi (2), integral sau parţial, în rezervele indisponibile pentru distribuire, în cazul în care ele rezultă, pe de o parte, din activele deţinute ca imobilizări financiare, din imobilizările corporale şi necorporale şi, pe de altă parte, din orice operaţiune efectuată pentru acoperirea activelor în cauză.
(4)Statele membre pot prevedea ca diferenţele favorabile de conversie rezultate din operaţiuni la termen, active sau pasive neacoperite sau neacoperite în mod specific de alte operaţiuni la termen sau de active sau pasive, să nu fie incluse în contul de profit şi pierdere.
(5)În cazul în care se utilizează una dintre metodele prevăzute la articolul 59 din Directiva 78/660/CEE, statele membre pot prevedea ca toate diferenţele de conversie să fie transferate, integral sau parţial, direct în rezerve. Diferenţele favorabile şi nefavorabile de conversie sunt menţionate separat în bilanţ sau în anexa la situaţia financiară.
(6)Statele membre pot impune sau permite ca diferenţele de conversie rezultate, la consolidare, din reconversia capitalului şi a rezervelor existente la începutul exerciţiului contabil al unei întreprinderi afiliate sau a părţii din capitalul şi rezervele unei întreprinderi la care instituţia de credit deţine o participaţie să fie incluse, integral sau parţial, în rezerve consolidate, împreună cu diferenţele de conversie rezultate din conversia operaţiunilor efectuate pentru acoperirea capitalului şi rezervelor în cauză.
(7)Statele membre pot impune sau permite conversia, la consolidare, a veniturilor şi cheltuielilor întreprinderilor afiliate şi a celor aferente participaţiilor, la cursul mediu de schimb valabil în perioada contabilă.