Secţiunea 4 - Sancţiuni - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare
Versiune de la: 30 Decembrie 2024
SECŢIUNEA 4:Sancţiuni
Art. 58
(1)Statele membre se asigură că entităţile obligate pot fi trase la răspundere pentru încălcări ale dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive în conformitate cu prezentul articol şi cu articolele 59-61. Orice sancţiune sau măsură rezultată este eficace, proporţională şi disuasivă.
(2)Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea şi a impune sancţiuni penale, statele membre stabilesc norme privind măsurile şi sancţiunile administrative şi se asigură că autorităţile lor competente pot impune astfel de sancţiuni şi măsuri în cazul încălcărilor dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive, asigurând totodată aplicarea lor.
Statele membre pot decide să nu stabilească norme pentru măsuri sau sancţiuni administrative pentru încălcări care fac deja obiectul unor sancţiuni penale în dreptul intern. În acest caz, statele membre notifică Comisiei dispoziţiile relevante de drept penal.
Statele membre se asigură că, în cazul în care autorităţile lor competente identifică încălcări care fac obiectul sancţiunilor penale, acestea informează autorităţile de aplicare a legii în timp util.

(3)Statele membre se asigură că, în cazul în care obligaţiile se aplică persoanelor juridice pentru încălcări ale dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive, sancţiunile şi măsurile pot fi aplicate membrilor organului de conducere şi altor persoane fizice care, în temeiul dreptului intern, sunt responsabile de încălcare.
(4)Statele membre se asigură că autorităţile competente sunt învestite cu toate competenţele de supraveghere şi de investigare necesare pentru exercitarea funcţiilor lor.
(5)Autorităţile competente îşi exercită competenţele de a impune măsuri şi sancţiuni administrative în conformitate cu prezenta directivă şi cu dreptul intern, în oricare dintre următoarele moduri:
a)în mod direct;
b)în colaborare cu alte autorităţi;
c)sub responsabilitate proprie, prin delegare către astfel de autorităţi;
d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
În exercitarea competenţelor lor de a impune măsuri şi sancţiuni administrative, autorităţile competente cooperează strâns pentru a se asigura că măsurile sau sancţiunile administrative respective produc rezultatele dorite şi îşi coordonează acţiunile atunci când se ocupă de cazuri transfrontaliere.
Art. 59
(1)Statele membre se asigură că prezentul articol se aplică cel puţin pentru încălcările entităţilor obligate care sunt grave, repetate, sistematice, sau o combinaţie a acestora, în ceea ce priveşte cerinţele prevăzute în:
a)articolele 10-24 (precauţia privind clientela);
b)articolele 33, 34 şi 35 (raportarea tranzacţiilor suspecte);
c)articolul 40 (păstrarea evidenţelor); şi
d)articolele 45 şi 46 (controale interne).
(2)Statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1), măsurile şi sancţiunile administrative care pot fi aplicate includ cel puţin următoarele:
a)o declaraţie publică în care se identifică persoana fizică sau juridică şi natura încălcării;
b)un ordin prin care se impune persoanei fizice sau juridice să pună capăt comportamentului respectiv şi să se abţină de la repetarea acestuia;
c)retragerea sau suspendarea autorizaţiei sale, în cazul unei entităţi obligate care face obiectul autorizării;
d)o interdicţie temporară de a exercita funcţii de conducere în entităţile obligate împotriva oricărei persoane cu responsabilităţi de conducere într-o entitate obligată sau a oricărei alte persoane fizice declarate responsabilă de încălcare;
e)sancţiuni administrative pecuniare cu o valoare maximă de cel puţin două ori mai mare decât valoarea beneficiului rezultat din încălcare, în cazul în care beneficiul respectiv poate fi stabilit, sau de cel puţin 1 000 000 EUR.
(3)Statele membre se asigură că, prin derogare de la alineatul (2) litera (e), în cazul în care entitatea obligată în cauză este o instituţie de credit sau o instituţie financiară, se pot aplica de asemenea următoarele sancţiuni:
a)în cazul unei persoane juridice, sancţiuni administrative pecuniare cu o valoare maximă de cel puţin 5 000 000 EUR sau 10 % din cifra de afaceri anuală totală, calculată pe baza ultimelor situaţii disponibile aprobate de organul de conducere; în cazul în care entitatea obligată este o societate-mamă sau o filială a societăţii-mamă care este obligată să întocmească situaţii financiare consolidate în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul corespunzător de venit în conformitate cu directivele contabile relevante, care se calculează pe baza ultimelor situaţii consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al principalei societăţi-mamă;
b)în cazul unei persoane fizice, sancţiuni administrative pecuniare cu o valoare maximă de cel puţin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda naţională la 25 iunie 2015.
(4)Statele membre pot împuternici autorităţile competente să impună tipuri suplimentare de sancţiuni administrative pe lângă cele prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(d) sau să impună sancţiuni administrative pecuniare care depăşesc valorile menţionate la alineatul (2) litera (e) şi la alineatul (3).
Art. 60
(1)Statele membre se asigură că o decizie de impunere a unei măsuri sau sancţiuni administrative pentru încălcarea dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive, împotriva căreia nu a fost introdusă nicio cale de atac, se publică de către autorităţile competente pe site-ul lor oficial imediat după ce persoana sancţionată este informată cu privire la decizia respectivă. Informaţiile publicate includ cel puţin tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanelor responsabile. Statele membre nu au obligaţia de a aplica prezentul paragraf deciziilor de impunere a unor măsuri de investigare.
În cazul în care publicarea identităţii persoanelor responsabile menţionate la primul paragraf sau a datelor cu caracter personal ale acestor persoane este considerată de către autoritatea competentă ca fiind disproporţionată în urma unei evaluări de la caz la caz efectuate cu privire la proporţionalitatea publicării acestor date sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o investigaţie aflată în desfăşurare, autorităţile competente:
a)amână publicarea deciziei de impunere a măsurii sau a sancţiunii administrative până în momentul în care motivele nepublicării încetează;
b)publică decizia de impunere a măsurii sau a sancţiunii administrative cu titlu anonim în conformitate cu dreptul intern, dacă publicarea cu titlu anonim asigură o protecţie eficace a datelor cu caracter personal respective; în cazul unei decizii de publicare a măsurii sau a sancţiunii administrative cu titlu anonim, publicarea datelor relevante poate fi amânată o perioadă rezonabilă dacă se preconizează că, în cursul perioadei respective, motivele care au stat la baza publicării cu titlu anonim încetează;
c)nu publică decizia de impunere a măsurii sau a sancţiunii administrative, în cazul în care opţiunile prevăzute la literele (a) şi (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:
(i)că nu va fi pusă în pericol stabilitatea pieţelor financiare; sau
(ii)proporţionalitatea publicării deciziei în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi de natură minoră.
(2)În cazul în care statele membre permit publicarea deciziilor împotriva cărora a fost formulată o cale de atac, autorităţile competente publică de asemenea, fără întârziere, pe site-urile lor oficiale, astfel de informaţii, precum şi orice informaţii ulterioare privind rezultatul căii de atac. Mai mult, se publică de asemenea orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unei măsuri sau a unei sancţiuni administrative.
(3)Autorităţile competente se asigură că orice informaţie publicată în conformitate cu prezentul articol se păstrează pe site-ul lor oficial pentru o perioadă de cinci ani de la publicare. Cu toate acestea, datele cu caracter personal incluse în informaţiile publicate se păstrează pe site-ul oficial al autorităţii competente numai pe perioada necesară în conformitate cu normele aplicabile privind protecţia datelor.
(4)Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul şi nivelul măsurilor sau sancţiunilor administrative, autorităţile competente iau în considerare toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:
a)gravitatea şi durata încălcării;
b)gradul de responsabilitate a persoanei fizice sau juridice declarate responsabile;
c)capacitatea financiară a persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă, indicată de exemplu de cifra de afaceri totală a persoanei juridice declarate responsabilă sau de venitul anual al persoanei fizice declarate responsabilă;
d)beneficiul obţinut în urma încălcării de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă, în măsura în care acesta poate fi determinat;
e)pierderile produse terţilor prin încălcare, în măsura în care acestea pot fi determinate;
f)măsura în care persoana fizică sau juridică declarată responsabilă cooperează cu autoritatea competentă;
g)încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă.
(5)Statele membre se asigură că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru încălcările menţionate la articolul 59 alineatul (1) comise în beneficiul lor de către orice persoană care acţionează individual sau ca parte a unui organ al respectivei persoane juridice şi care deţine o funcţie de conducere în cadrul persoanei juridice, pe baza:
a)competenţei de a reprezenta persoana juridică respectivă;
b)competenţei de a lua decizii în numele persoanei juridice respective; sau
c)competenţei de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice respective.
(6)Statele membre se asigură, de asemenea, că persoanele juridice pot fi trase la răspundere atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menţionate la alineatul (5) din prezentul articol a făcut posibilă comiterea încălcărilor menţionate la articolul 59 alineatul (1), în beneficiul persoanei juridice respective, de către o persoană aflată sub autoritatea acesteia.
Art. 61
(1)Statele membre se asigură că autorităţile competente şi, după caz, organismele de autoreglementare instituie mecanisme eficace şi sigure prin care să încurajeze să li se raporteze încălcările potenţiale sau efective ale dispoziţiilor naţionale de transpunere a prezentei directive.
În acest scop, acestea furnizează persoanelor unul sau mai multe canale de comunicare sigure pentru raportarea menţionată la primul paragraf. Aceste canale asigură faptul că identitatea persoanelor care oferă informaţii este cunoscută numai autorităţilor competente şi, după caz, organismelor de autoreglementare.

(2)Mecanismele menţionate la alineatul (1) includ cel puţin:
a)proceduri specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările şi luarea de măsuri ulterioare;
b)o protecţie corespunzătoare a angajaţilor sau a persoanelor aflate într-o poziţie similară în cadrul entităţilor obligate, care raportează încălcări comise în cadrul acestora;
c)protecţia adecvată a persoanei incriminate;
d)protecţia datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcarea, precum şi ale persoanei fizice suspectate că este responsabilă de încălcare, în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 95/46/CE;
e)norme clare care să asigure faptul că este garantată confidenţialitatea în toate cazurile în ceea ce priveşte persoana care raportează încălcările comise în cadrul entităţii obligate, cu excepţia cazului în care dreptul intern impune divulgarea în contextul unor investigaţii suplimentare sau al unor proceduri judiciare ulterioare.
(3)Statele membre impun entităţilor obligate să instituie proceduri corespunzătoare pentru angajaţi sau persoanele aflate într-o poziţie similară privind raportarea încălcărilor, la nivel intern, prin intermediul unui canal specific, independent şi anonim, proporţional cu natura şi dimensiunea entităţii obligate în cauză.
Statele membre se asigură că persoanele, inclusiv angajaţii şi reprezentanţii entităţii obligate care raportează, fie la nivel intern, fie către unitatea de informaţii financiare, suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului sunt protejate din punct de vedere juridic faţă de expunerea la ameninţări, la represiuni sau la acţiuni ostile, şi în special la acţiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă.
Statele membre se asigură că persoanele fizice care sunt expuse la ameninţări, la acţiuni ostile, sau la acţiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă pentru raportarea suspiciunilor de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, fie la nivel intern, fie către unitatea de informaţii financiare, au dreptul să înainteze o plângere autorităţilor competente respective, în condiţii de siguranţă. Fără a aduce atingere confidenţialităţii informaţiilor culese de unitatea de informaţii financiare, statele membre se asigură, de asemenea, că respectivele persoane au dreptul la o cale de atac eficientă în vederea apărării drepturilor lor în temeiul prezentului alineat.

Art. 62
(1)Statele membre se asigură că autorităţile lor competente informează ABE cu privire la toate măsurile şi sancţiunile administrative aplicate instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare în conformitate cu articolele 58 şi 59, inclusiv cu privire la orice cale de atac formulată şi la rezultatul acesteia.

(2)Statele membre se asigură că autorităţile lor competente verifică existenţa unei condamnări relevante în cazierul judiciar al persoanei în cauză, în conformitate cu dreptul lor intern. Orice schimb de informaţii în acest scop se realizează în conformitate cu Decizia 2009/316/JAI şi cu Decizia-cadru 2009/315/JAI, astfel cum au fost puse în aplicare în dreptul intern.
(3)ABE menţine o pagină de internet pe care sunt disponibile conexiuni directe către informaţiile publicate de fiecare autoritate competentă cu privire la măsurile şi sancţiunile administrative aplicate instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare în conformitate cu articolul 60 şi menţionează perioada pentru care fiecare stat membru publică respectivele măsuri şi sancţiuni administrative.