Secţiunea 3 - Cooperare - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare
Versiune de la: 30 Decembrie 2024
SECŢIUNEA 3:Cooperare
Subsecţiunea I Cooperarea naţională:
Art. 49
Statele membre se asigură că factorii de decizie, unităţile de informaţii financiare, autorităţile de supraveghere şi alte autorităţi competente implicate în combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, precum şi autorităţile fiscale şi autorităţile de aplicare a legii atunci când acţionează în domeniul de aplicare al prezentei directive dispun de mecanisme eficace care le permit să coopereze şi să se coordoneze la nivel naţional în ceea ce priveşte elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor şi a activităţilor de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, inclusiv în vederea îndeplinirii obligaţiei care le revine în temeiul articolului 7.

Subsecţiunea II:Subsecţiunea II: Cooperarea cu ABE
Art. 50
Autorităţile competente furnizează ABE toate informaţiile necesare pentru ca aceasta să îşi îndeplinească sarcinile care îi revin în temeiul prezentei directive.

Subsecţiunea IIa:Cooperarea dintre autorităţile competente din statele membre
Art. 50a
Statele membre nu interzic sau nu pun condiţii nerezonabile ori care sunt restrictive în mod nejustificat în ceea ce priveşte schimbul de informaţii sau acordarea de asistenţă între autorităţile competente în sensul prezentei directive. În special, statele membre se asigură că autorităţile competente nu refuză o cerere de asistenţă pe motiv că:
(a)se consideră că cererea implică şi aspecte fiscale;
(b)dreptul intern impune entităţilor obligate să păstreze secretul sau confidenţialitatea, cu excepţia acelor cazuri în care informaţiile relevante solicitate sunt protejate prin privilegiul juridic sau în care se aplică obligaţia legală de păstrare a secretului profesional, astfel cum se prevede la articolul 34 alineatul (2);
(c)există o anchetă, o investigaţie sau o procedură în curs de desfăşurare în statul membru căruia i s-au solicitat informaţiile, cu excepţia cazului în care asistenţa ar împiedica ancheta, investigaţia sau procedura în cauză;
(d)natura sau statutul autorităţii competente solicitante omoloage este diferit de cel al autorităţii competente căreia i se adresează solicitarea.

Subsecţiunea III:Cooperarea între unităţile de informaţii financiare şi cu Comisia
Art. 51
Comisia poate acorda asistenţa necesară pentru a facilita coordonarea, inclusiv schimbul de informaţii, între unităţi de informaţii financiare în cadrul Uniunii. Comisia poate convoca periodic reuniuni ale Platformei de unităţi de informaţii financiare a UE, alcătuită din reprezentanţi ai unităţilor de informaţii financiare din statele membre, pentru a facilita cooperarea între unităţile de informaţii financiare, a face schimb de opinii şi a furniza consultanţă cu privire la chestiuni legate de punerea în aplicare relevante pentru unităţile de informaţii financiare şi entităţile de raportare, precum şi cu privire la chestiuni legate de cooperare, cum ar fi cooperarea eficace între unităţile de informaţii financiare, identificarea tranzacţiilor suspecte cu o dimensiune transfrontalieră, standardizarea formatelor rapoartelor prin intermediul FIU.net sau a succesoarei acesteia, analiza comună a cazurilor transfrontaliere, precum şi identificarea tendinţelor şi a factorilor relevanţi pentru evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, atât la nivel naţional, cât şi la nivel supranaţional.
Art. 52
Statele membre se asigură că unităţile lor de informaţii financiare cooperează între ele în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de statutul lor organizaţional.
Art. 53
(1)Statele membre se asigură că unităţile de informaţii financiare fac schimb, spontan sau la cerere, de orice informaţii care pot fi relevante pentru prelucrarea sau analizarea de către acestea a unor informaţii legate de spălarea banilor sau de finanţarea terorismului şi de persoanele fizice sau juridice implicate, indiferent de tipul infracţiunilor principale asociate şi chiar dacă tipul infracţiunilor principale asociate nu este identificat în momentul schimbului.
Atunci când o unitate de informaţii financiare primeşte, în temeiul articolului 33 alineatul (1) primul paragraf litera (a), un raport care se referă la un alt stat membru, aceasta îl redirecţionează cu promptitudine către unitatea de informaţii financiare din statul membru respectiv.

(2)Statele membre se asigură că unitatea de informaţii financiare căreia i se adresează cererea este obligată să facă uz de toate competenţele sale disponibile, pe care le-ar utiliza în mod normal pe plan intern pentru primirea şi analizarea informaţiilor, atunci când răspunde la o cerere de informaţii menţionată la alineatul (1) din partea unei alte unităţi de informaţii financiare. Unitatea de informaţii financiare căreia i se adresează cererea răspunde în timp util.
Atunci când o unitate de informaţii financiare doreşte să obţină informaţii suplimentare de la o entitate obligată stabilită într-un alt stat membru, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul acesteia, cererea este adresată către unitatea de informaţii financiare din statul membru pe teritoriul căruia este stabilită entitatea obligată. Respectiva unitate de informaţii financiare obţine informaţiile în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) şi transferă răspunsurile cu promptitudine.

(3)O unitate de informaţii financiare poate refuza să facă schimb de informaţii numai în circumstanţe excepţionale, în care schimbul respectiv este contrar principiilor fundamentale din dreptul intern. Respectivele excepţii sunt prevăzute într-un mod care previne atât abuzul, cât şi limitările nejustificate ale schimbului liber de informaţii în scopuri analitice.
Art. 54
Informaţiile şi documentele primite în temeiul articolelor 52 şi 53 se utilizează pentru realizarea sarcinilor unităţii de informaţii financiare, astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă. Atunci când face schimb de informaţii şi documente în temeiul articolelor 52 şi 53, unitatea de informaţii financiare emitentă poate impune restricţii şi condiţii pentru utilizarea informaţiilor respective. Unitatea de informaţii financiare destinatară se conformează respectivelor restricţii şi condiţii.
Statele membre se asigură că unităţile de informaţii financiare desemnează cel puţin o persoană de contact, responsabilă pentru primirea solicitărilor de informaţii din partea unităţilor de informaţii financiare din alte state membre.

Art. 55
(1)Statele membre se asigură că informaţiile care fac obiectul schimbului de informaţii în temeiul articolelor 52 şi 53 sunt utilizate numai în scopul pentru care au fost solicitate sau furnizate şi că orice comunicare a informaţiilor respective de către unitatea de informaţii financiare destinatară către orice alte autorităţi, agenţii sau departamente, precum şi orice utilizare a acestor informaţii în alte scopuri decât cele aprobate iniţial, face obiectul aprobării prealabile a unităţii de informaţii financiare care a furnizat informaţiile.
(2)Statele membre se asigură că aprobarea prealabilă a unităţii de informaţii financiare căreia i s-a solicitat să comunice informaţiile către autorităţile competente este acordată cu promptitudine şi în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de tipul infracţiunilor principale asociate. Unitatea de informaţii financiare căreia i s-a adresat
solicitarea nu refuză să îşi dea aprobarea pentru o astfel de comunicare, decât dacă aceasta ar depăşi domeniul de aplicare al dispoziţiilor care i se aplică în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, sau dacă ar putea afecta o investigaţie sau dacă nu ar fi, în orice alt mod, în conformitate cu principiile fundamentale de drept intern ale statului membru respectiv. Orice astfel de refuz de a-şi da aprobarea este explicat în mod corespunzător. Excepţiile sunt prevăzute într-un mod care previne atât abuzul, cât şi limitările nejustificate ale comunicării informaţiilor între autorităţile competente.

Art. 56
(1)Statele membre impun unităţilor lor de informaţii financiare să utilizeze canale protejate de comunicare între ele şi încurajează utilizarea FIU.net sau a succesoarei acesteia.
(2)Statele membre se asigură că, în scopul de a-şi îndeplini sarcinile prevăzute în prezenta directivă, unităţile lor de informaţii financiare cooperează în vederea aplicării tehnologiilor de ultimă generaţie, în conformitate cu dreptul lor intern. Respectivele tehnologii permit unităţilor de informaţii financiare să îşi confrunte datele cu datele altor astfel de unităţi într-un mod anonim, prin asigurarea protecţiei complete a datelor cu caracter personal, cu scopul de a detecta în alte state membre persoane care le interesează şi de a identifica veniturile şi fondurile acestora.
Art. 57
Diferenţele dintre definiţiile din dreptul intern ale infracţiunilor principale astfel cum se menţionează la articolul 3 punctul 4 nu afectează capacitatea unităţilor de informaţii financiare de a oferi asistenţă altei unităţi de informaţii financiare şi nu limitează schimbul, comunicarea şi utilizarea informaţiilor în temeiul articolelor 53, 54 şi 55.

Subsecţiunea IIIa:Cooperarea dintre autorităţile competente care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare şi alte autorităţi aflate sub obligaţia secretului profesional
Art. 57a
(1)Statele membre solicită ca toate persoanele care lucrează sau au lucrat pentru autorităţile competente care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare în vederea respectării prezentei directive, precum şi auditorii sau experţii care acţionează în numele autorităţilor competente respective să fie obligate să respecte secretul profesional.
Fără a aduce atingere cazurilor care intră sub incidenţa dreptului penal, informaţiile confidenţiale pe care persoanele menţionate la primul paragraf le obţin în cursul îndeplinirii atribuţiilor lor în temeiul prezentei directive pot fi divulgate numai sub formă de rezumat sau în formă agregată, astfel încât să nu se poată identifica instituţiile de credit şi instituţiile financiare individuale.
(2)Alineatul (1) nu împiedică schimbul de informaţii între:
a)autorităţile competente care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare dintr-un stat membru în conformitate cu prezenta directivă sau cu alte acte legislative referitoare la supravegherea instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare;
b)autorităţile competente care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare în diferite state membre în conformitate cu prezenta directivă sau cu alte acte legislative referitoare la supravegherea instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare, inclusiv BCE acţionând în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (*). Schimbul de informaţii este supus condiţiilor privind secretul profesional menţionate la alineatul (1).
(*)Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuţii specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).
Până la 10 ianuarie 2019, autorităţile competente care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare în conformitate cu prezenta directivă şi BCE, acţionând în temeiul articolului 27 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 şi al articolului 56 primul paragraf litera (g) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (**), încheie, cu sprijinul AES, un acord privind modalităţile practice pentru schimbul de informaţii.
(**)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(3)Autorităţile competente care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare care primesc informaţiile confidenţiale menţionate la alineatul (1) folosesc aceste informaţii numai în următoarele scopuri:
a)pentru îndeplinirea atribuţiilor lor în temeiul prezentei directive sau al altor acte legislative în domeniul combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului, al reglementării prudenţiale şi al supravegherii instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare, inclusiv pentru aplicarea de sancţiuni;
b)într-o cale de atac împotriva unei decizii a autorităţii competente care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare, inclusiv acţiuni în justiţie;
c)în acţiunile în justiţie iniţiate în temeiul unor dispoziţii speciale prevăzute de dreptul Uniunii adoptat în domeniul prezentei directive sau în domeniul reglementării prudenţiale şi supravegherii instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare.
(4)Statele membre se asigură că autorităţile competente care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare cooperează între ele în sensul prezentei directive, în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de natura sau de statutul lor. Această cooperare include, de asemenea, posibilitatea de a desfăşura anchete în numele unei autorităţi competente solicitante, în cadrul competenţelor autorităţii competente căreia i se adresează solicitarea, precum şi schimbul ulterior al informaţiilor obţinute în urma anchetelor respective.
(5)Statele membre pot autoriza autorităţile competente naţionale care supraveghează instituţiile de credit şi instituţiile financiare să încheie acorduri de cooperare care prevăd colaborarea şi schimburile de informaţii confidenţiale cu autorităţile competente din ţările terţe care sunt omoloage ale respectivelor autorităţi competente naţionale. Acordurile de cooperare respective sunt încheiate pe bază de reciprocitate şi doar cu condiţia ca informaţiile dezvăluite să fie supuse unei garantări a respectării secretului profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la alineatul (1). Informaţiile confidenţiale transmise în temeiul acordurilor de cooperare respective sunt utilizate în scopul îndeplinirii sarcinii de supraveghere de către autorităţile în cauză.
În cazul în care informaţiile transmise provin dintr-un alt stat membru, acestea pot fi divulgate doar cu acordul explicit al autorităţii competente care le-a transmis şi, după caz, numai în scopurile pentru care autoritatea respectivă şi-a dat acordul.
Art. 57b
(1)În pofida articolului 57a alineatele (1) şi (3) şi fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (2), statele membre pot autoriza schimbul de informaţii între autorităţile competente, în acelaşi stat membru sau în state membre diferite, între autorităţile competente şi autorităţile care au sarcina de a supraveghea entităţi din sectorul financiar şi persoane fizice sau juridice care acţionează pentru îndeplinirea activităţilor lor profesionale astfel cum se menţionează la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 şi autorităţile responsabile prin lege de supravegherea pieţelor financiare în exercitarea funcţiilor lor de supraveghere.
În toate cazurile, informaţiile primite fac obiectul cerinţelor privind secretul profesional cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 57a alineatul (1).
(2)În pofida articolului 57a alineatele (1) şi (3), statele membre pot autoriza, în temeiul dispoziţiilor din dreptul intern, divulgarea anumitor informaţii altor autorităţi naţionale responsabile prin lege de supravegherea pieţelor financiare sau cu atribuţii în domeniul combaterii sau investigării spălării banilor, a infracţiunilor principale asociate sau a finanţării terorismului.
Cu toate acestea, informaţiile confidenţiale transmise în conformitate cu prezentul alineat sunt utilizate exclusiv în scopul îndeplinirii atribuţiilor legale ale autorităţilor în cauză. Persoanele care au acces la astfel de informaţii sunt supuse cerinţelor privind secretul profesional, cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 57a alineatul (1).
(3)Statele membre pot autoriza divulgarea anumitor informaţii referitoare la supravegherea instituţiilor de credit în ceea ce priveşte respectarea prezentei directive către comisiile parlamentare de anchetă, curţile de conturi şi alte entităţi cu atribuţii de anchetă din statul membru respectiv, în următoarele condiţii:
a)entităţile au un mandat precis, în temeiul dreptului intern, de a investiga sau examina acţiunile autorităţilor responsabile cu supravegherea instituţiilor de credit respective sau cu legislaţia privind supravegherea respectivă;
b)informaţiile sunt strict necesare pentru îndeplinirea mandatului menţionat la litera (a);
c)persoanele care au acces la informaţii sunt supuse cerinţelor privind secretul profesional prevăzute de dreptul intern, cel puţin echivalente cu cele menţionate la articolul 57a alineatul (1);
d)în cazul în care informaţiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu sunt divulgate fără acordul explicit al autorităţilor competente care le-au transmis şi exclusiv în scopurile pentru care autorităţile respective şi-au dat acordul.