Art. 55. - Statele membre se asigură că aprobarea prealabilă a unităţii de informaţii financiare căreia i s-a solicitat să comunice informaţiile către autorităţile competente este acordată cu promptitudine şi în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de tipul infracţiunilor principale asociate. Unitatea de informaţii financiare căreia i s-a adresat - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare
Versiune de la: 30 Decembrie 2024
Art. 55
(1)Statele membre se asigură că informaţiile care fac obiectul schimbului de informaţii în temeiul articolelor 52 şi 53 sunt utilizate numai în scopul pentru care au fost solicitate sau furnizate şi că orice comunicare a informaţiilor respective de către unitatea de informaţii financiare destinatară către orice alte autorităţi, agenţii sau departamente, precum şi orice utilizare a acestor informaţii în alte scopuri decât cele aprobate iniţial, face obiectul aprobării prealabile a unităţii de informaţii financiare care a furnizat informaţiile.
(2)Statele membre se asigură că aprobarea prealabilă a unităţii de informaţii financiare căreia i s-a solicitat să comunice informaţiile către autorităţile competente este acordată cu promptitudine şi în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de tipul infracţiunilor principale asociate. Unitatea de informaţii financiare căreia i s-a adresat
solicitarea nu refuză să îşi dea aprobarea pentru o astfel de comunicare, decât dacă aceasta ar depăşi domeniul de aplicare al dispoziţiilor care i se aplică în materie de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, sau dacă ar putea afecta o investigaţie sau dacă nu ar fi, în orice alt mod, în conformitate cu principiile fundamentale de drept intern ale statului membru respectiv. Orice astfel de refuz de a-şi da aprobarea este explicat în mod corespunzător. Excepţiile sunt prevăzute într-un mod care previne atât abuzul, cât şi limitările nejustificate ale comunicării informaţiilor între autorităţile competente.