Nou Directiva 2360/12-nov-2025 privind monitorizarea şi rezilienţa solului (Directiva privind monitorizarea solului)

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare

Versiune de la: 26 Noiembrie 2025

Directiva 2360/12-nov-2025 privind monitorizarea şi rezilienţa solului (Directiva privind monitorizarea solului)

Dată act: 12-nov-2025

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(2)Solurile sănătoase sunt soluri care au o stare chimică, biologică şi fizică bună şi care pot astfel să furnizeze servicii ecosistemice vitale pentru oameni şi mediu, cum ar fi alimente sigure, nutritive şi suficiente, biomasă, apă curată, circuitul nutrienţilor, stocarea carbonului şi un habitat favorabil pentru biodiversitate. Solurile sunt, de asemenea, esenţiale pentru asigurarea securităţii alimentare. Cu toate acestea, se estimează că între 60 % şi 70 % din solurile din Uniune sunt degradate şi starea acestora continuă să se deterioreze.

(3)Solurile furnizează, de asemenea, alte servicii cum ar fi faptul că servesc drept suport fizic pentru infrastructură şi pentru activităţile umane, fiind o sursă de materii prime sau reprezentând o arhivă a patrimoniului geologic, geomorfologic şi arheologic. Nu toate aceste alte servicii au nevoie de un ecosistem funcţional ca să fie furnizate. Astfel de alte servicii sunt adesea utilizările cele mai răspândite ale solului, cauzând o pierdere semnificativă a serviciilor ecosistemice vitale. Prin urmare, este important să se găsească un echilibru între aceste două tipuri de servicii furnizate de soluri.

(4)Degradarea solului afectează serviciile ecosistemice furnizate de soluri, cu impact negativ asupra sănătăţii umane şi a mediului. Degradarea solului poate include aspecte privind degradarea fizică, cum ar fi impermeabilizarea solului şi artificializarea solului în general, eroziunea solului, tasarea solului şi reducerea reţinerii şi a infiltrării apei în sol, precum şi aspecte privind degradarea chimică sau biologică, cum ar fi cantitatea excesivă de nutrienţi şi epuizarea acestora, acidifierea, salinizarea şi contaminarea solului şi pierderea carbonului organic din sol, a biodiversităţii solului şi a activităţii biologice a solului.

(5)Degradarea solului înseamnă pentru Uniune pierderi de zeci de miliarde de euro în fiecare an. Sănătatea solului are impact asupra furnizării de servicii ecosistemice care aduc un profit economic important. Îmbunătăţirea sănătăţii solului este o măsură care se justifică din punct de vedere economic şi care ar putea spori în mod semnificativ preţul şi valoarea terenurilor din Uniune. În plus, poate fi nevoie de sute de ani pentru a produce un singur centimetru de sol de suprafaţă, în timp ce procesul de degradare şi pierderea completă a solului pot avea loc rapid.

(6)Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată "Pactul verde european" a stabilit o foaie de parcurs ambiţioasă pentru a transforma Uniunea într-o societate echitabilă şi prosperă, cu o economie modernă, competitivă şi eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, care urmăreşte să protejeze, să conserve şi să consolideze capitalul natural al Uniunii şi să protejeze sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor săi. În cadrul Pactului verde european, Comisia a adoptat: Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, prezentată în Comunicarea sa din 20 mai 2020 intitulată "Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 - Readucerea naturii în vieţile noastre"; Strategia "De la fermă la consumator", prezentată în Comunicarea sa din 20 mai 2020 intitulată "O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos şi ecologic"; Planul de acţiune privind reducerea la zero a poluării, prezentat în Comunicarea sa din 12 mai 2021 intitulată "Calea către o planetă sănătoasă pentru toţi - Plan de acţiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei şi solului»"; Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, prezentată în Comunicarea sa din 24 februarie 2021 intitulată "Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice - Noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice"; şi Strategia UE privind solul pentru 2030, prezentată în Comunicarea sa din 17 noiembrie 2021 intitulată "Strategia UE privind solul pentru 2030: Valorificarea beneficiilor solurilor sănătoase pentru fiinţele umane, alimentaţie, natură şi climă".

(7)Uniunea se angajează să respecte Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi obiectivele sale de dezvoltare durabilă (ODD). Solurile sănătoase contribuie în mod direct la realizarea mai multor ODD, în special a ODD 2 (fără foamete), ODD 3 (sănătate şi bunăstare), ODD 6 (apă curată şi salubritate), ODD 11 (oraşe şi comunităţi durabile), ODD 12 (consum şi producţie responsabile), ODD 13 (politici climatice) şi ODD 15 (viaţa terestră). ODD 15.3 vizează combaterea deşertificării, refacerea terenurilor şi a solurilor degradate, inclusiv a terenurilor afectate de deşertificare, de secetă şi de inundaţii, şi depunerea de eforturi în vederea atingerii neutralităţii din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030.

(8)Uniunea şi statele sale membre, în calitate de părţi la Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind diversitatea biologică (⁴), aprobată prin Decizia 93/626/CEE a Consiliului (⁵), au convenit, în cadrul celei de a 15-a Conferinţe a părţilor la convenţia respectivă, asupra "Cadrului mondial pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal", care cuprinde mai multe obiective relevante pentru sănătatea solului printre obiectivele mondiale orientate spre acţiune stabilite pentru 2030. Conform cadrului respectiv, este necesar să fie restabilite, menţinute şi consolidate contribuţiile naturii la viaţa oamenilor, inclusiv la sănătatea solului.

(9)Uniunea şi statele sale membre, în calitate de părţi la Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării în ţările afectate grav de secetă şi/sau deşertificare, în special în Africa (UNCCD) (⁶), aprobată prin Decizia 98/216/CE a Consiliului (⁷), s-au angajat să combată deşertificarea şi să atenueze efectele secetei în ţările afectate. Paisprezece state membre, şi anume Bulgaria, Grecia, Spania, Franţa, Croaţia, Italia, Cipru, Letonia, Ungaria, Malta, Portugalia, România, Slovenia şi Slovacia, s-au declarat ţări afectate de deşertificare în temeiul UNCCD.

(10)În contextul Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), aprobată prin Decizia 94/69/CE a Consiliului (⁸), terenurile şi solul sunt considerate simultan o sursă şi un absorbant de carbon. Uniunea şi statele membre, în calitate de părţi la CCONUSC, s-au angajat să promoveze gestionarea durabilă, conservarea şi îmbunătăţirea absorbanţilor şi a rezervoarelor de carbon.

(11)Conform Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, este esenţial să se intensifice eforturile de protejare a fertilităţii solului, de reducere a eroziunii solului şi de sporire a materiei organice din sol prin adoptarea unor practici de gestionare durabilă a solului. Totodată, în cadrul strategiei se afirmă că sunt necesare progrese semnificative în ceea ce priveşte identificarea siturilor unde solul este contaminat, refacerea solurilor degradate, definirea condiţiilor pentru starea ecologică bună a solurilor, introducerea unor obiective de refacere şi îmbunătăţirea monitorizării sănătăţii solului.

(12)Strategia UE privind solul pentru 2030 stabileşte viziunea pe termen lung ca, până în 2050, toate ecosistemele solului din Uniune să fie sănătoase şi, prin urmare, mai reziliente. Ca soluţie esenţială, solurile sănătoase contribuie la îndeplinirea obiectivelor Uniunii de atingere a neutralităţii climatice şi de dobândire a rezilienţei în raport cu schimbările climatice, de dezvoltare a unei economii curate şi circulare, inclusiv a unei bioeconomii curate şi circulare, de inversare a declinului biodiversităţii, de protejare a sănătăţii umane, de stopare a deşertificării şi de inversare a procesului de degradare a terenurilor.

(13)Finanţarea este vitală pentru a asigura tranziţia către soluri sănătoase. Cadrul financiar multianual 2021-2027, stabilit prin Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (⁹), oferă mai multe oportunităţi de finanţare disponibile pentru protejarea, gestionarea durabilă şi regenerarea solurilor. Printre cele cinci misiuni ale UE incluse în programul-cadru pentru cercetare şi inovare Orizont Europa, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁰), se regăseşte "Un pact al solului pentru Europa" care are drept scop specific promovarea sănătăţii solului. Misiunea UE "Un pact al solului pentru Europa" este un instrument-cheie pentru punerea în aplicare a prezentei directive, având scopul de a conduce tranziţia către soluri sănătoase prin finanţarea unui program ambiţios de cercetare şi inovare, prin crearea unei reţele de 100 de laboratoare vii şi de proiecte-far în zonele rurale şi urbane, prin promovarea dezvoltării unui cadru armonizat de monitorizare a solului şi prin sporirea gradului de conştientizare cu privire la importanţa solului. Alte politici şi programe ale Uniunii ale căror obiective contribuie la soluri sănătoase sunt politica agricolă comună (PAC), fondurile politicii de coeziune, programul pentru mediu şi politici climatice (LIFE) instituit prin Regulamentul (UE) 2021/783 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹¹), programul Orizont Europa, Instrumentul de sprijin tehnic instituit prin Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹²), Mecanismul de redresare şi rezilienţă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹³) şi programul InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁴). Întrucât obiectivul de a avea toate solurile din Uniune într-o stare bună de sănătate este de interes comun, este necesar să se sporească mobilizarea resurselor, inclusiv a capitalului privat, şi să se consolideze cooperarea cu instituţiile financiare relevante, cum ar fi Banca Europeană de Investiţii, pentru a sprijini sănătatea şi rezilienţa solului.

(14)În Strategia UE privind solul pentru 2030, Comisia a anunţat că va transmite o propunere legislativă privind sănătatea solului pentru a face posibilă realizarea obiectivelor strategiei respective şi obţinerea unei stări bune de sănătate a solului în întreaga Uniune până în 2050. În rezoluţia sa din 28 aprilie 2021 referitoare la protecţia solului, Parlamentul European a subliniat importanţa protejării solului şi a promovării unor soluri sănătoase în Uniune, ţinând seama de faptul că degradarea solului continuă, în pofida acţiunilor limitate şi inegale întreprinse în unele state membre. Parlamentul European a invitat Comisia să elaboreze un cadru juridic comun la nivelul Uniunii pentru protecţia şi utilizarea durabilă a solului, cu respectarea deplină a principiului subsidiarităţii, care să abordeze toate ameninţările importante pentru sol. Este demn de remarcat că Parlamentul European a subliniat riscurile la adresa funcţionării pieţei interne, care decurg din inexistenţa unor condiţii de concurenţă echitabile, precum şi potenţialul ridicat al unui cadru juridic comun privind solul de a stimula concurenţa echitabilă în sectorul privat, de a permite dezvoltarea de soluţii inovatoare şi know-how şi de a consolida exportul de tehnologii în afara Uniunii.

(16)Prin Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁵) se stabileşte un obiectiv obligatoriu de realizare a neutralităţii climatice în Uniune până în 2050 şi de a avea emisii negative ulterior, care să fie realizat acordând prioritate reducerii rapide şi previzibile a emisiilor şi, totodată, sporirii eliminărilor cu ajutorul absorbanţilor naturali. Gestionarea durabilă a solului duce la creşterea nivelului de sechestrare a carbonului şi, în majoritatea cazurilor, la beneficii conexe pentru ecosisteme şi biodiversitate. Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2021 intitulată "Cicluri durabile ale carbonului" a subliniat necesitatea identificării clare şi transparente a activităţilor care elimină fără echivoc dioxidul de carbon din atmosferă, cum ar fi dezvoltarea unui cadru al Uniunii de certificare pentru eliminările de dioxid de carbon din ecosistemele naturale, inclusiv din soluri. În plus, prin Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁶) nu numai că se atribuie carbonului din sol un rol central în îndeplinirea obiectivelor intermediare pe calea către o Europă neutră din punct de vedere climatic, dar statele membre sunt invitate să elaboreze un sistem de monitorizare a stocurilor de carbon conţinut în sol, utilizând, printre altele, seturile de date ale Studiului-cadru privind utilizarea şi ocuparea terenurilor (LUCAS).

(¹⁶)Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a absorbţiilor rezultate din activităţi legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultură în cadrul de politici privind clima şi energia pentru 2030 şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 şi a Deciziei nr. 529/2013/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/841/oj).

(20)Este necesară stabilirea unor măsuri armonizate la nivelul Uniunii de monitorizare şi evaluare a sănătăţii solului şi a rezilienţei solului şi în sprijinul acestora, precum şi de remediere a siturilor contaminate, cu scopul de a asigura soluri sănătoase până în 2050, de a menţine solurile într-o stare bună de sănătate şi de a îndeplini obiectivele Uniunii referitoare la climă şi biodiversitate, de a preveni seceta şi dezastrele naturale şi de a oferi un răspuns la astfel de evenimente, de a proteja sănătatea umană şi de a asigura securitatea şi siguranţa alimentară.

(21)Peste 25 % din ansamblul formelor de viaţă care alcătuiesc biodiversitatea trăiesc în sol, care este totodată, ca mărime, al doilea rezervor de carbon al planetei. Datorită capacităţii lor de a capta şi stoca carbonul, solurile sănătoase contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii în domeniul schimbărilor climatice. Biodiversitatea solului cuprinde microorganisme, inclusiv bacterii, ciuperci, protiste şi nematozi, precum şi organisme mai mari, cum ar fi râmele şi insectele, şi rădăcini de plante, care contribuie în mod colectiv la diversitatea ecologică şi funcţională a ecosistemelor solului. De asemenea, solurile sănătoase oferă un habitat favorabil în care organismele pot să prospere şi sunt esenţiale pentru sporirea biodiversităţii şi a stabilităţii ecosistemelor conexe. Biodiversitatea subterană şi cea supraterană sunt strâns interconectate şi interacţiunile dintre ele se bazează pe relaţii mutualiste între specii, un exemplu în acest sens fiind ciupercile micorizice care conectează rădăcinile plantelor. Prin urmare, ar trebui să fie recunoscută importanţa activităţilor de colectare şi analizare a informaţiilor privind prezenţa bacteriilor şi ciupercilor din sol, iar aceste activităţi ar trebui să servească drept bază pentru posibila extindere viitoare a monitorizării biodiversităţii.

(22)Materia organică din sol este esenţială pentru a asigura serviciile şi funcţiile ecosistemice ale solului, întrucât ea reduce degradarea solului, precum eroziunea şi tasarea, sporind în acelaşi timp capacitatea solului de a acţiona ca un tampon şi de a reţine apa, precum şi infiltrarea şi capacitatea de schimb cationic a solului. Materia organică din sol poate îmbunătăţi nu numai stabilitatea structurală a solurilor, ci şi dezvoltarea biomasei, inclusiv determinând o creştere a randamentului culturilor. În plus, materia organică din sol afectează în mod pozitiv biodiversitatea acestuia şi poate creşte cantitatea de carbon sechestrat în soluri şi, prin urmare, stocurile de carbon organic din sol, contribuind astfel la atenuarea schimbărilor climatice şi la adaptarea la acestea.

(23)Inundaţiile, incendiile forestiere şi fenomenele meteorologice extreme sunt riscuri de dezastre naturale care constituie surse de maximă preocupare în toată Europa. Pe tot cuprinsul Uniunii, preocupările în legătură cu seceta şi deficitul de apă sunt tot mai acute. În 2020, 24 de state membre au considerat că seceta şi deficitul de apă reprezintă riscuri majore de dezastre emergente sau pentru climă, faţă de numai 11 state membre în 2015. Solurile sănătoase sunt esenţiale pentru asigurarea rezilienţei în raport cu seceta şi dezastrele naturale. Practicile care îmbunătăţesc reţinerea apei şi disponibilitatea nutrienţilor în soluri, structura solului, biodiversitatea solului şi sechestrarea carbonului sporesc rezilienţa ecosistemelor, a plantelor şi a culturilor, făcându-le capabile să reziste şi să îşi revină în urma secetelor, a dezastrelor naturale, a valurilor de căldură şi a fenomenelor meteorologice extreme, care vor deveni mai frecvente în viitor din cauza schimbărilor climatice. În schimb, fără o gestionare adecvată a solului, seceta şi dezastrele naturale cauzează degradarea solului şi fac ca solurile să aibă o stare de sănătate proastă. Îmbunătăţirea sănătăţii solului ajută la reducerea deceselor şi la atenuarea pierderilor economice asociate fenomenelor climatice extreme, care au totalizat în Uniune, între 1980 şi 2021, peste 182 000 de victime şi aproximativ 560 de miliarde EUR.

(24)Sănătatea solului contribuie în mod direct la sănătatea şi starea de bine a oamenilor. Solurile sănătoase produc alimente sigure şi nutritive şi au capacitatea de a filtra contaminanţii, menţinând astfel calitatea apei potabile. Contaminarea solului poate dăuna sănătăţii umane prin ingestie, inhalare sau contact cutanat. Expunerea umană la comunitatea microbiană sănătoasă din sol este benefică în ceea ce priveşte dezvoltarea sistemului imunitar şi a rezistenţei la anumite boli şi alergii. Solurile sănătoase favorizează creşterea arborilor, a florilor şi a ierbii şi creează infrastructuri verzi care oferă valoare estetică, o stare de bine şi o calitate îmbunătăţită a vieţii.

(25)Degradarea solului afectează fertilitatea acestuia, randamentele recoltelor, rezistenţa la dăunători şi valoarea nutritivă a alimentelor. Întrucât 95 % din alimentele noastre sunt produse direct sau indirect pe soluri, iar populaţia mondială continuă să crească, este vital ca această resursă naturală finită să rămână sănătoasă pentru a asigura atât securitatea alimentară pe termen lung, cât şi productivitatea şi rentabilitatea agriculturii în Uniune. Este important să se menţină sau să se îmbunătăţească sănătatea solului şi să se contribuie la durabilitatea şi rezilienţa sistemului alimentar.

(26)Obiectivul indicativ pe termen lung al prezentei directive este de a asigura soluri sănătoase până în 2050. Având în vedere cunoştinţele limitate cu privire la starea solurilor şi la eficacitatea şi costurile măsurilor pentru regenerarea sănătăţii acestora, prezenta directivă se axează pe stabilirea unui cadru de monitorizare a solului şi pe evaluarea situaţiei solurilor din întreaga Uniune. De asemenea, prezenta directivă include sprijin pentru sănătatea solului şi rezilienţa solului, precum şi pentru evaluarea şi gestionarea riscurilor siturilor contaminate. Directiva nu impune însă statelor membre obligaţia de a asigura soluri sănătoase până în 2050 sau de a fixa obiective intermediare. De îndată ce vor fi disponibile rezultatele primei evaluări a sănătăţii solului şi ale analizei conexe a tendinţelor, Comisia ar trebui să facă un bilanţ al progreselor înregistrate în direcţia atingerii obiectivelor prezentei directive şi să evalueze necesitatea unei eventuale modificări a acesteia.

(27)Abordarea presiunilor asupra solurilor şi sprijinirea sănătăţii solului şi a rezilienţei solului impun să fie luate în considerare anumite caracteristici cum sunt varietatea tipurilor de sol, condiţiile locale şi climatice specifice şi utilizarea sau acoperirea terenurilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să înfiinţeze districte pedologice şi unităţi pedologice. Districtele pedologice ar trebui să reflecte teritoriile administrative aflate sub responsabilitatea structurilor de guvernanţă adecvate şi să acopere una sau mai multe unităţi pedologice întregi. Unităţile pedologice, la rândul lor, ar trebui să reflecte un anumit grad de omogenitate a acestor caracteristici, pentru monitorizarea şi evaluarea sănătăţii solului pe întreg teritoriul statelor membre. Unităţile pedologice ar trebui să se afle sub responsabilitatea respectivelor structuri de guvernanţă care permit statelor membre să se asigure că monitorizarea şi evaluarea sănătăţii solului sunt efectuate în mod corespunzător şi că sprijinul pentru sănătatea solului şi rezilienţa solului respectă cerinţele prevăzute în prezenta directivă.

(28)Pentru a elabora ancheta prin eşantionare pentru monitorizarea solului, statele membre vor trebui să ţină seama de districtele lor pedologice şi de unităţile lor pedologice. Pentru a se asigura un nivel suficient de armonizare între statele membre, ar trebui să fie stabilit la nivelul Uniunii un set de criterii minime pentru definirea unităţilor pedologice, ţinând seama cel puţin de tipul de sol şi de utilizarea terenurilor. În acest scop, ar putea fi utilizată harta regiunilor pedologice ale Uniunii Europene şi ale ţărilor adiacente la o scară de 1:5 000 000, publicată de Institutul Federal de Geoştiinţe şi Resurse Naturale (BGR), în parteneriat cu Centrul Comun de Cercetare (JRC). Harta respectivă are la bază tipurile de sol astfel cum sunt definite în Baza de referinţă mondială pentru resursele de sol, coordonată de Uniunea Internaţională a Ştiinţelor Solului, precum şi date de bază întru totul comparabile şi armonizate la nivel continental, cum ar fi clima, topografia, relieful, geologia şi vegetaţia. În ceea ce priveşte utilizarea terenurilor, categoriile definite în Regulamentul (UE) 2018/841 şi în Orientările Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) servesc drept bază armonizată pentru raportarea referitoare la utilizarea terenurilor. Prin urmare, pentru a delimita unităţile pedologice, statele membre ar trebui să ia în considerare cel puţin districtele pedologice, precum şi regiunile pedologice şi categoriile de utilizare a terenurilor. Având în vedere variabilitatea în spaţiu a proprietăţilor solului şi a utilizărilor terenurilor, o unitate pedologică poate consta în zone care nu sunt adiacente. În plus, la delimitarea unităţilor pedologice pot fi luate în considerare condiţiile climatice şi de mediu. Atunci când sunt disponibile, ar putea fi utilizate informaţii mai detaliate sau actualizate la nivelul Uniunii, la nivel naţional sau subnaţional. Atunci când îşi stabilesc unităţile pedologice, statele membre pot utiliza datele suplimentare disponibile privind clima, zonele ecologice sau bazinele hidrografice. În acest context, Raportul Alterra 2281 din ianuarie 2012 intitulat "Descriptions of the European Environmental Zones and Strata" (Descrierea zonelor şi a straturilor ecologice europene) este deosebit de relevant, deoarece furnizează seturi de date privind clasificarea generică a stratificării ecologice a Europei, agregate în zone ecologice, care pot fi utilizate pentru înfiinţarea de unităţi pedologice de către statele membre.

(29)Pentru a asigura guvernanţa corespunzătoare cu privire la soluri, statele membre ar trebui să aibă obligaţia să desemneze autorităţile competente responsabile la nivelul corespunzător cu îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta directivă, inclusiv una sau mai multe autorităţi competente pentru fiecare district pedologic. Statelor membre ar trebui să li se permită să desemneze orice autoritate competentă suplimentară la nivelul corespunzător, inclusiv la nivel naţional sau subnaţional. Este esenţial ca statele membre să furnizeze Comisiei informaţii actualizate cu privire la autorităţile competente desemnate.

(30)Statelor membre ar trebui să li se permită să desemneze autoritatea competentă adecvată pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta directivă în siturile militare. În plus, datele şi informaţiile referitoare la siturile militare nu ar trebui să fie divulgate dacă divulgarea lor aduce atingere siguranţei publice sau apărării naţionale. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se permită să nu pună la dispoziţia publicului date şi informaţii a căror divulgare ar aduce atingere siguranţei publice sau apărării naţionale, nici chiar prin intermediul unui portal digital de date privind sănătatea solului, care urmează să fie instituit de Comisie şi de Agenţia Europeană de Mediu (AEM), sau al unui registru naţional al siturilor potenţial contaminate şi al siturilor contaminate, care urmează să fie instituit de statele membre, şi ar trebui să li se permită să nu raporteze astfel de date şi informaţii Comisiei şi AEM.

(32)Pentru a descrie degradarea solului, este necesar să se stabilească descriptori ai solului comuni care să poată fi măsuraţi sau estimaţi. Chiar dacă există o variabilitate semnificativă între tipurile de sol, condiţiile climatice şi utilizările terenurilor, cunoştinţele ştiinţifice actuale permit stabilirea unor criterii la nivelul Uniunii pentru unii dintre aceşti descriptori ai solului. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să fie în măsură să adapteze criteriile aferente unora dintre respectivii descriptori ai solului pe baza condiţiilor naţionale sau locale specifice şi să definească criteriile aferente altor descriptori ai solului pentru care nu pot fi stabilite criterii comune la nivelul Uniunii în această etapă. În cazul descriptorilor solului pentru care nu pot fi stabilite criterii clare pe baza cărora să se distingă între starea bună de sănătate şi starea proastă de sănătate a solului în această etapă, monitorizarea şi evaluarea descriptorilor respectivi va facilita posibila elaborare a unor astfel de criterii în viitor.

(33)Criteriile privind starea bună de sănătate a solului ale descriptorilor solului ar trebui să fie divizate în valori-ţintă durabile neobligatorii şi valori declanşatoare operaţionale. Valorile-ţintă durabile neobligatorii ar trebui să reflecte obiectivul indicativ pe termen lung al prezentei directive şi nu creează o obligaţie de a acţiona. Respectivele valori-ţintă durabile neobligatorii ar trebui să reflecte, pe baza cunoştinţelor ştiinţifice actuale, situaţia ideală în care capacitatea solurilor de a furniza servicii ecosistemice nu va scădea şi nu se vor produce prejudicii semnificative pentru sănătatea umană sau pentru mediu. Cu toate acestea, având în vedere nevoia de eficienţă şi resursele limitate disponibile şi pentru a reflecta condiţiile locale, sunt necesare valori declanşatoare operaţionale stabilite de statele membre. Aceste valori declanşatoare operaţionale ar trebui să determine activarea sprijinului pentru a asigura sănătatea solului şi rezilienţa solului. Pentru fiecare aspect al degradării solului, ar trebui să se stabilească una sau mai multe valori declanşatoare operaţionale proporţionale şi fezabile. Stabilirea valorilor declanşatoare la nivel naţional va asigura faptul că pot fi luate pe deplin în considerare condiţiile şi practicile locale, utilizarea solului şi politicile actuale. Statele membre ar putea decide să stabilească valoarea declanşatoare operaţională pentru unul sau mai multe aspecte ale degradării solului la acelaşi nivel cu valoarea-ţintă durabilă neobligatorie pentru respectivele aspecte ale degradării solului. Comisia ar trebui să sprijine statele membre în stabilirea valorilor-ţintă durabile neobligatorii şi a valorilor declanşatoare operaţionale.

(35)În mod similar cu obiectivul său indicativ pe termen lung de a asigura soluri sănătoase până în 2050 şi pentru a contribui la obiectivele Strategiei UE privind solul pentru 2030 şi, în special, la obiectivul de "a nu exista nicio creştere netă a suprafeţei terenurilor ocupate" ("No Net Land Take"), prezenta directivă urmăreşte, de asemenea, să adopte o abordare etapizată cu privire la chestiunea ocupării terenurilor. Pentru a contribui la acest obiectiv pe termen lung, este important să fie evaluate diferitele procese de ocupare a terenurilor şi să se urmărească reducerea şi atenuarea impactului acestora asupra sănătăţii solului şi a serviciilor ecosistemice. Prin urmare, prezenta directivă urmăreşte să stabilească un cadru de monitorizare a solului pentru aspectele mai vizibile ale ocupării terenurilor, şi anume impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului, utilizând instrumentele deja disponibile la nivelul Uniunii prin intermediul serviciilor furnizate în cadrul componentei Copernicus a Programului spaţial al Uniunii, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁷) (denumite în continuare "serviciile Copernicus"), completate eventual cu date naţionale obţinute prin teledetecţie şi cu inventare naţionale. Scopul este de a se ajunge la o înţelegere comună în ceea ce priveşte impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului şi de a se iniţia reflecţii preliminare la nivel naţional, pe baza unor date fiabile.

(37)Solul este o resursă limitată, care face obiectul concurenţei din ce în ce mai mari pentru diferite utilizări. Ocuparea terenurilor este un proces care produce o modificare a utilizării terenurilor şi a caracteristicilor solului. Aceasta poate fi privită ca un concept global care poate fi subdivizat în mai multe aspecte. Primul aspect al ocupării terenurilor vizează schimbarea de la o utilizare naturală şi seminaturală a terenurilor la crearea de aşezări rezidenţiale. Al doilea aspect al ocupării terenurilor este artificializarea solului, cauzată de modificarea durabilă a componentelor şi a caracteristicilor solului, ceea ce duce la o pierdere a capacităţii solurilor de a furniza servicii ecosistemice. Artificializarea solului poate fi împărţită la rândul său în trei procese principale, şi anume impermeabilizarea solului, îndepărtarea solului şi alte tipuri de artificializare a solului. Impermeabilizarea solului echivalează cu o acoperire a solurilor cu materiale artificiale, care sunt complet sau parţial impermeabile. Clădirile sunt un exemplu de acoperire a solului cu materiale impermeabile. Liniile de tren construite cu materiale permeabile asociate sunt un tip de acoperire a solului cu materiale parţial impermeabile. Drumurile, siturile de eliminare a deşeurilor şi depozitele de deşeuri ar putea fi considerate ca fiind alte exemple de impermeabilizare a solului. Îndepărtarea solului înseamnă îndepărtarea temporară sau pe termen lung a stratului de suprafaţă al solului şi, uneori, a subsolului dintr-o zonă. Aceasta are loc de exemplu în cadrul lucrărilor de construcţie, al exploatărilor miniere la zi sau al activităţilor de extracţie. Alte tipuri de artificializare a solului, sunt mai puţin vizibile, cum sunt stabilizarea şi tasarea intenţionată a solului, modificarea straturilor de sol sau de subsol prin includerea de materiale artificiale sau acoperirea parţială a solului cu materiale compozite. Cele mai vizibile şi având cel mai mare impact dintre sub-tipurile de artificializare a solului, şi anume impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului, sunt cel mai uşor de monitorizat, în special prin teledetecţie şi învăţare automată. Prin urmare, impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului ar trebui să fie monitorizate împreună cu efectele lor asupra capacităţii solului de a furniza servicii ecosistemice.

(38)Printre aspectele privind ocuparea terenurilor, extinderea aşezărilor rezidenţiale este un proces adesea impulsionat de nevoile de dezvoltare economică, care implică o schimbare a utilizării terenurilor, de la zone naturale şi seminaturale, printre care se numără pădurile protejate, pajiştile naturale, turbăriile, terenurile agricole şi forestiere, grădinile şi parcurile, la aşezări rezidenţiale, de exemplu ca parte a dezvoltării urbane. Aşezările rezidenţiale, astfel cum sunt descrise în Regulamentul (UE) 2018/841, includ toate terenurile amenajate, şi anume infrastructura rezidenţială, de transport, comercială şi de producţie de orice mărime, cu excepţia cazului în care acestea sunt deja incluse în alte categorii de utilizare a terenurilor. Aşezările rezidenţiale includ, de asemenea, solurile, vegetaţia erbacee perenă, precum gazonul şi plantele de grădină, şi arborii din aşezările rurale, din grădinile aferente locuinţelor şi din zonele urbane. În special, ocuparea terenurilor agricole în scop rezidenţial adesea are impact asupra funcţiei solului în ceea ce priveşte aprovizionarea cu alimente. Astfel de schimbări ale utilizării terenurilor sunt adesea un precursor al altor aspecte ale ocupării terenurilor, în special al impermeabilizării solului, şi este important ca aceste schimbări să fie monitorizate pentru a se anticipa cel puţin o parte a procesului de impermeabilizare a solului. De asemenea, este important de remarcat faptul că aşezările rezidenţiale nu sunt întotdeauna complet impermeabilizate. Dimpotrivă, un număr semnificativ de zone urbane dispun încă de suprafeţe extinse de soluri care nu sunt impermeabilizate, iar pentru unele zone urbane această cantitate depăşeşte 50 % din suprafaţa lor. Prin urmare, respectivul indicator al ocupării terenurilor nu este suficient în sine pentru a monitoriza pe deplin problema ocupării terenurilor, întrucât nu face distincţie între solurile impermeabilizate şi cele neimpermeabilizate şi nu oferă vizibilitate zonelor verzi din cadrul aşezărilor rezidenţiale, îngreunând monitorizarea şi gestionarea durabilă a acestora.

(39)Monitorizarea şi gestionarea durabilă a solurilor neimpermeabilizate din aşezările rezidenţiale şi, în special, din zonele urbane dens populate sunt la fel de importante ca şi în cazul oricăror alte soluri, deoarece acestea furnizează în continuare servicii ecosistemice care sunt vitale pentru menţinerea unei bune calităţi a vieţii în zonele urbane. O gamă largă de probleme de mediu sunt prezente şi concentrate pe o suprafaţă relativ redusă, în zonele urbane dens populate. Aceste probleme ar putea include, printre altele, o rată mai ridicată a siturilor contaminate din cauza activităţilor industriale din trecut, un risc mai mare de inundaţii din cauza impermeabilizării solului, o prevalenţă mai ridicată a insulelor termice şi un acces mai limitat la spaţiile verzi esenţiale pentru starea de bine psihică şi fizică. Serviciile ecosistemice ale solului furnizate de solurile sănătoase din zonele urbane pot avea un impact pozitiv foarte puternic asupra unui număr mare de persoane prin faptul că abordează aceste probleme specifice, astfel încât importanţa lor nu ar trebui să fie subestimată. Spaţiile verzi urbane, atât publice, cât şi private, contribuie, de asemenea, la "reţeaua albastră-verde" şi la biodiversitate şi reprezintă un element esenţial al altor politici de mediu Acest fapt este, de asemenea, în concordanţă cu articolul 8 din Regulamentul (UE) 2024/1991 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁸) privind restaurarea ecosistemelor urbane, care reflectă necesitatea ca statele membre să menţină şi să mărească suprafaţa spaţiilor verzi urbane.

(40)Impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului, ca parte a aspectului legat de artificializarea solului al ocupării terenurilor, sunt diferite de extinderea aşezărilor rezidenţiale, întrucât nu constituie neapărat o schimbare a utilizării terenurilor, ci pe o schimbare concretă şi măsurabilă a acoperirii solului şi a caracteristicilor solului. Impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului pot cauza pierderea, adesea ireversibilă, a capacităţii solurilor de a furniza servicii ecosistemice vitale, cum ar fi furnizarea de alimente şi biomasă, circuitul apei şi al nutrienţilor, o bază pentru biodiversitate şi stocarea carbonului. De asemenea, solul impermeabilizat expune aşezările umane la inundaţii cu niveluri maxime mai ridicate şi la efecte mai intense de insulă termică.

(41)În ceea ce priveşte siturile de energie din surse regenerabile, statele membre pot califica solul ca fiind impermeabilizat, ca sol aparţinând unei zone care a făcut obiectul îndepărtării solului sau ca sol care nici nu a fost impermeabilizat, nici nu aparţine unei zone care a făcut obiectul îndepărtării solului, în funcţie de tipul de construcţie. De exemplu, parcurile fotovoltaice ar putea fi considerate ca implicând o impermeabilizare a solului sau nu, în funcţie de ceea ce se întâmplă cu solul aflat la baza panourilor fotovoltaice. Dacă solul poate susţine în continuare un ecosistem în mod suficient, parcurile fotovoltaice nu sunt considerate ca fiind impermeabilizare a solului. Evaluarea respectivă ar trebui să fie efectuată pe baza impactului asupra solului, indiferent de scopul sau de aspectul construcţiei relevante. Inventarele zonelor cu aceste tipuri de construcţii, în cazul cărora sunt disponibile informaţii cu privire la ceea ce se întâmplă cu solul aflat la baza unor construcţii de acest tip, pot fi combinate cu hărţile de teledetecţie a impermeabilizării solului pentru a se stabili că aceste zone reprezintă soluri neimpermeabilizate.

(42)Atenuarea este esenţială în ceea ce priveşte impactul impermeabilizării solului şi al îndepărtării solului în general. Prin urmare, este oportun să se stabilească anumite principii pentru a atenua impactul impermeabilizării solului şi al îndepărtării solului, prin adoptarea unei abordări bazate pe eforturi, ţinând seama de un set amplu de bune practici menite să reducă la minimum şi să compenseze pierderea capacităţii solului de a furniza servicii ecosistemice. Principiile respective ar trebui să se bazeze pe ierarhia ocupării terenurilor prevăzută în Strategia UE privind solul pentru 2030, ţinând seama de diferitele condiţii şi circumstanţe geografice şi administrative din statele membre. Dispoziţiile prezentei directive privind ocuparea terenurilor nu impun noi proceduri de autorizare, nu ar trebui să împiedice autorizarea activităţilor, inclusiv pentru proiecte de interes public major, şi nu ar trebui să afecteze deciziile în materie de amenajare a teritoriului care intră în sfera de competenţă a autorităţilor naţionale, regionale sau locale. Principiile respective pot include o gamă largă de practici precum reducerea la minimum a impermeabilizării solului, dezimpermeabilizarea şi reconstrucţia solurilor care fuseseră impermeabilizate anterior, densificarea raţională a zonelor urbanizate menţinând totodată spaţiile verzi, inclusiv spaţiile verzi urbane, şi terenurile naturale, revitalizarea terenurilor dezafectate, preferarea unei ocupări a terenurilor care să fie limitată în timp şi realizarea reabilitării terenurilor în momentul în care ocuparea lor a luat sfârşit. Pentru a atenua impactul impermeabilizării şi îndepărtării solului într-un mod cât mai durabil posibil, ar putea fi necesar ca măsurile de compensare, în funcţie de serviciul ecosistemic care urmează să fie compensat, să fie cât mai apropiate posibil din punct de vedere geografic de sursa pierderii serviciului ecosistemic. Într-adevăr, o consecinţă a aplicării greşite a principiilor respective poate fi deplasarea zonelor şi serviciilor ecosistemice verzi şi cu valoare ridicată departe de zonele cu soluri impermeabilizate, cu o concentrare totală a impermeabilizării solului şi a îndepărtării solului în zonele afectate.

(43)Evaluarea sănătăţii solului pe baza reţelei de monitorizare ar trebui să fie precisă, menţinând în acelaşi timp costurile de monitorizare la un nivel rezonabil. Prin urmare, este oportun să se stabilească criterii pentru punctele de prelevare care sunt reprezentative pentru unităţile pedologice care reflectă un anumit grad de omogenitate a stării solului ţinând cont de diferitele tipuri de sol, de condiţiile climatice şi de utilizarea terenurilor. Este, de asemenea, oportun să se ia în considere situaţia specifică a regiunilor ultraperiferice ale Uniunii, astfel cum sunt enumerate la articolul 349 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), care justifică includerea de măsuri specifice de sprijinire a acestor regiuni. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie în măsură să adapteze, atunci când este necesar, obligaţiile de monitorizare şi evaluare a sănătăţii solului la caracteristicile specifice ale regiunilor lor ultraperiferice. Grila punctelor de prelevare ar trebui să fie stabilită prin utilizarea unor metode geostatistice, să se bazeze pe unităţile pedologice şi să fie suficient de densă pentru a oferi o estimare a suprafeţei solurilor degradate pe întreg teritoriul statelor membre, cu o marjă de eroare de cel mult 5 % la nivelul unităţii pedologice. În general, se consideră că această valoare oferă o estimare solidă din punct de vedere statistic şi o asigurare rezonabilă că obiectivul în cauză a fost îndeplinit. Elaborarea anchetei prin eşantionare pentru monitorizarea solului ar trebui să se bazeze pe cele mai bune informaţii disponibile privind distribuţia proprietăţilor solului, cum ar fi informaţiile rezultate din anchetele naţionale sau subnaţionale anterioare, măsurătorile relevante efectuate de gestionarii solurilor şi măsurătorile efectuate în temeiul dreptului Uniunii şi al dreptului internaţional sau al unor programe specifice precum campania LUCAS privind solul sau Programul de cooperare internaţională privind evaluarea şi monitorizarea efectelor poluării atmosferice asupra pădurilor (PCI Păduri). Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de prezenta directivă în ceea ce priveşte gestionarea siturilor contaminate, datele obţinute de la punctele de prelevare culese în timpul investigărilor solului la siturile contaminate pot fi utilizate pentru evaluarea criteriilor privind starea bună de sănătate a solului.

(44)Arhivele de sol stochează un subset reprezentativ de probe de sol, ceea ce permite utilizarea unei probe în diverse scopuri, inclusiv pentru cercetare, reducând astfel costurile pe termen lung ale monitorizării in situ. În plus, arhivele de sol fac posibilă reevaluarea probelor de sol prelevate în trecut în contextul prezentului, cu scopul de a înţelege mai bine modificările pe termen lung ale solului sau în alte scopuri de cercetare, inclusiv pentru cercetarea medicală. Comisia, inclusiv servicii precum JRC, şi statele membre ar trebui să se asigure că un subset reprezentativ de probe de sol este bine conservat în arhivele fizice şi rămâne disponibil pentru noi activităţi de cercetare şi inovare. În cazul în care statele membre efectuează o astfel de arhivare, un subset reprezentativ de probe de sol ar trebui să fie depozitat în arhive de sol dedicate cel puţin pentru două cicluri de monitorizare. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să decidă transferul unui subset reprezentativ al probelor lor de sol către arhiva de sol dedicată a Comisiei.

(45)Comisia ar trebui să asiste şi să sprijine statele membre, la cererea acestora, pentru a monitoriza sănătatea solurilor lor, continuând să efectueze şi să îmbunătăţească prelevarea la intervale regulate de probe de sol in situ şi măsurătorile conexe ale solului (programul LUCAS privind solul) efectuate în cadrul programului LUCAS în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁹). În acest scop şi sub rezerva obţinerii acordului statelor membre, programul LUCAS trebuie îmbunătăţit şi modernizat pentru a fi aliniat pe deplin la cerinţele de calitate specifice care trebuie îndeplinite în sensul prezentei directive. Pentru a reduce povara administrativă şi financiară asupra statelor membre, acestora ar trebui să li se permită să ia în considerare datele privind sănătatea solului culese în cadrul programului LUCAS. Aceste date privind sănătatea solului ar trebui să fie puse la dispoziţia statelor membre în timp util. Statele membre care beneficiază de sprijin în acest mod ar trebui să ia măsurile juridice necesare pentru a oferi posibilitatea Comisiei de a efectua o astfel de prelevare de probe de sol in situ, inclusiv pe terenul aflat în proprietate privată, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern aplicabil.

(¹⁹)Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene şi de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1101/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind transmiterea de date statistice confidenţiale Biroului Statistic al Comunităţilor Europene, a Regulamentului (CE) nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile comunitare şi a Deciziei 89/382/CEE, Euratom a Consiliului de constituire a Comitetului pentru programele statistice ale Comunităţilor Europene (JO L 87, 31.3.2009, p. 164, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2009/223/oj).

(46)Comisia dezvoltă în prezent servicii de teledetecţie în contextul programului Copernicus ca program orientat către utilizatori, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696, sprijinind astfel şi statele membre. Pentru a permite stabilirea unui calendar optim al activităţii de monitorizare a sănătăţii solului şi a spori eficacitatea acesteia, statele membre ar trebui, după caz, să utilizeze datele obţinute prin teledetecţie, inclusiv datele furnizate de serviciile Copernicus, pentru a monitoriza descriptorii relevanţi ai solului şi indicatorii privind impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului, precum şi, dacă este relevant, pentru a evalua sănătatea solului. Comisia şi AEM ar trebui să sprijine explorarea posibilităţilor în ceea ce priveşte produsele de teledetecţie a solului şi dezvoltarea acestora pentru a sprijini statele membre în monitorizarea descriptorilor relevanţi ai solului şi a indicatorilor privind impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului.

(47)Comisia ar trebui să creeze, pe baza actualului Observator european al solului şi în urma modernizării acestuia, un portal digital de date privind sănătatea solului care ar trebui să fie compatibil cu Strategia UE privind datele, prevăzută în Comunicarea sa din 19 februarie 2020 intitulată "O strategie europeană privind datele", precum şi cu spaţiile de date ale UE. Portalul digital de date privind sănătatea solului ar trebui să constituie un nod de acces la datele privind solul provenite din diverse surse, în formă agregată la nivelul unităţii pedologice sau la un nivel mai detaliat, dacă este relevant, cu condiţia să nu fie posibilă identificarea valorilor individuale sau localizarea probelor georeferenţiate subiacente. Portalul respectiv ar trebui să conţină, în primul rând, toate datele colectate de statele membre şi de Comisie în conformitate cu prezenta directivă. Prelucrarea şi accesarea respectivelor date, inclusiv în scopuri ştiinţifice, ar trebui să aibă loc cu respectarea dreptului relevant al Uniunii, cum ar fi Directivele 2003/4/CE (²⁰), 2007/2/CE (²¹), (UE) 2019/1024 (²²) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi Regulamentele (UE) 2023/2854 (²³) şi (CE) nr. 223/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului. În plus, statele membre ar trebui să fie în măsură să revizuiască datele privind sănătatea solului şi să solicite corectarea oricăror erori, înainte ca astfel de date să fie publicate pe portalul digital de date privind sănătatea solului. În plus, ar trebui să fie posibilă introducerea voluntară pe portal a altor date relevante privind solul, colectate de statele membre sau de orice altă parte, în special a datelor care rezultă din proiectele din cadrul programului Orizont Europa şi al misiunii UE "Un pact al solului pentru Europa", cu condiţia ca datele respective să îndeplinească anumite cerinţe în ceea ce priveşte formatul şi specificaţiile. Cerinţele respective ar trebui să fie precizate de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare.

(48)De asemenea, este necesar să se îmbunătăţească armonizarea sistemelor de monitorizare a solului utilizate în statele membre şi să fie valorificate sinergiile dintre sistemele de monitorizare ale Uniunii şi cele naţionale pentru a se obţine date mai comparabile la nivelul Uniunii. Este foarte important să se asigure calitatea şi comparabilitatea măsurătorilor solului prin aplicarea, de către laboratoarele implicate, a practicilor specifice sistemului de gestionare a calităţii. Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă a laboratoarelor, un stat membru ar putea să considere ca fiind suficient ca laboratoarele să deţină o singură acreditare pentru oricare dintre metodologiile de determinare a valorilor descriptorilor solului. Laboratoarele sau părţile contractate de laboratoare care efectuează măsurătorile solului ar trebui să aplice practicile specifice sistemului de gestionare a calităţii în conformitate cu standardul EN ISO/IEC-17025. Ar putea fi utilizate standarde echivalente de gestionare a calităţii la nivelul Uniunii sau la nivel internaţional şi, după caz, ar putea să se urmărească obţinerea de sinergii cu sistemul de gestionare a calităţii al PCI Păduri.

(49)Este important să se utilizeze metodologii pentru testarea solului care sunt certificate de organisme recunoscute la nivel internaţional, cum ar fi Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) şi Comitetul European de Standardizare (CEN), şi care sunt recunoscute de comunitatea mondială de cercetare, cu condiţia ca astfel de metodologii să fie disponibile. De asemenea, este posibil ca, pentru testarea solului, să se utilizeze alte metodologii echivalente, şi anume proceduri analitice care determină acelaşi parametru sau descriptor şi despre care s-a dovedit că produc rezultate identice în marja coeficientului lor de repetabilitate (0,95). Certificarea oricăror metodologii echivalente ar trebui, de asemenea, să fie obţinută de la organisme recunoscute la nivel internaţional, cum ar fi ISO şi CEN, iar astfel de metodologii echivalente ar trebui să fie recunoscute de comunitatea mondială de cercetare.

(50)Pentru a se asigura protecţia solurilor împotriva contaminării cauzate de substanţele care au potenţialul de a provoca riscuri semnificative pentru sănătatea umană şi de a contamina atmosfera înconjurătoare, apele de suprafaţă, apele subterane şi, ulterior, oceanele, ar trebui să fie stabilite mecanisme de politică în vederea detectării şi a evaluării acestor substanţe îngrijorătoare. În această privinţă, cu privire la contaminarea solului ar trebui să fie elaborată o abordare care să permită monitorizarea şi analizarea acestor substanţe sau grupe de substanţe prin intermediul unei liste orientative, similară abordării utilizate în cazul apelor de suprafaţă şi al apelor subterane. Substanţele sau grupele de substanţe care urmează să fie incluse pe o astfel de listă orientativă ar trebui să includă substanţe care prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea solului şi rezilienţa solului, pentru sănătatea umană sau pentru mediu, şi substanţe care, conform informaţiilor disponibile, ar putea prezenta un risc semnificativ pentru sol sau prin intermediul acestuia şi pentru care datele de monitorizare disponibile sunt insuficiente. Nu ar trebui să existe o limită superioară a numărului de substanţe sau grupe de substanţe care trebuie să fie incluse pe lista orientativă a contaminanţilor solului în scopul monitorizării şi analizării.

(51)Este necesar să se colecteze date privind prezenţa contaminanţilor solului care ar putea prezenta un risc pentru sănătatea umană şi pentru mediu, inclusiv pesticidele, metaboliţii acestora, substanţele perfluoroalchilate şi polifluoroalchilate (PFAS) şi alţi contaminanţi emergenţi ai solului. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să ofere un cadru pentru includerea acestor contaminanţi într-o listă orientativă a contaminanţilor solului pentru care sunt necesare mai multe date de monitorizare a solului în vederea abordării riscului pentru sănătatea umană şi pentru mediu. Pentru a limita costurile de monitorizare, statelor membre ar trebui să li se permită să efectueze măsurători într-un număr limitat de puncte de prelevare pentru contaminanţii respectivi. Comisia ar putea oferi sprijin statelor membre prin măsurarea unei selecţii a contaminanţilor solului din lista orientativă a contaminanţilor solului din programul LUCAS.

(52)Microplasticele şi nanoplasticele sunt substanţe care pot prezenta un risc pentru sănătatea solului şi, de asemenea, pentru activităţi esenţiale precum producţia agricolă. Prezenţa acestora în soluri poate avea implicaţii asupra fertilităţii solurilor, compromiţând astfel sănătatea şi dezvoltarea sănătoasă a culturilor. Prin urmare, este esenţial ca prezenta directivă să permită includerea microplasticelor şi nanoplasticelor în monitorizarea contaminanţilor solului.

(53)Pentru o utilizare cât mai extinsă a datelor privind sănătatea solului generate de monitorizarea efectuată în temeiul prezentei directive, statele membre ar trebui să aibă obligaţia de a facilita accesul publicului la aceste date, în formă agregată la nivelul unităţii pedologice sau la un nivel mai detaliat, dacă este relevant, cu condiţia să nu fie posibilă identificarea valorilor individuale sau localizarea probelor georeferenţiate subiacente. Datele confidenţiale colectate de Comisie sau de statele membre pentru a produce statistici europene ar trebui să fie protejate în conformitate cu normele şi măsurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009, pentru a câştiga şi a menţine încrederea părţilor responsabile de furnizarea informaţiilor respective. În cazul în care Comisia sau statele membre produc statistici privind sănătatea solului, acestea ar trebui să se asigure că datele confidenţiale respectă principiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009. În plus, pentru a proteja proprietatea asupra datelor, este important ca Comisia, AEM sau statele membre să divulge date numai cu consimţământul proprietarului datelor. În plus, statele membre ar trebui să comunice părţilor interesate relevante, cum ar fi fermierii, silvicultorii, proprietarii de terenuri şi autorităţile locale, datele privind sănătatea solului şi rezultatele evaluărilor sănătăţii solului. Este important ca potenţialii cumpărători şi locatari de terenuri să primească, în conformitate cu dreptul intern şi la cererea acestora, datele privind sănătatea solului şi rezultatele evaluărilor sănătăţii solului. De asemenea, datele privind sănătatea solului puse la dispoziţie în temeiul prezentei directive pot fi utilizate pentru monitorizarea aspectelor în legătură cu solul efectuată în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, după caz.

(54)Rezultatele evaluărilor sănătăţii solului efectuate în temeiul prezentei directive vor sta la baza procesului de identificare a practicilor specifice necesare pentru gestionarea durabilă a solului şi, prin urmare, a sprijinului pe care statele membre ar trebui să îl ofere pentru a spori sănătatea solului şi rezilienţa solului. Fără a aduce atingere obligaţiilor care decurg din alte acte legislative ale Uniunii şi naţionale, dispoziţiile prezentei directive privind sprijinul pentru sănătatea solului şi rezilienţa solului nu impun obligaţii suplimentare proprietarilor şi administratorilor de terenuri. În acelaşi timp, gestionarii solurilor, proprietarii de terenuri, administratorii de terenuri şi autorităţile relevante ar trebui să primească sprijin pentru a îmbunătăţi sănătatea solului şi rezilienţa solului. Acest sprijin ar trebui să ia, printre altele, următoarele forme: informaţii şi consiliere cu privire la practicile care îmbunătăţesc sănătatea solului şi rezilienţa solului, ţinând seama de condiţiile pedologice locale; consolidarea capacităţilor; promovarea sensibilizării cu privire la beneficiile practicilor care îmbunătăţesc sănătatea solului şi rezilienţa solului; promovarea cercetării şi a inovării; evaluarea nevoilor tehnice şi financiare şi facilitarea accesului la fondurile disponibile şi a absorbţiei acestora.

(55)Instrumentele economice, inclusiv cele care oferă sprijin fermierilor în cadrul PAC, au un rol esenţial în menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii solului şi a rezilienţei solului şi, într-o mai mică măsură, a solurilor forestiere. PAC urmăreşte să sprijine sănătatea solului prin implementarea unui sistem de condiţionalitate, a unor programe ecologice şi a unor măsuri de dezvoltare rurală. Sectorul privat poate, de asemenea, să ofere sprijin financiar pentru fermierii şi silvicultorii care aplică practici de îmbunătăţire a sănătăţii solului şi a rezilienţei solului. De exemplu, introducerea etichetelor voluntare de durabilitate în industria alimentară, a lemnului, a bioproduselor şi a energiei de către părţile interesate din sectorul privat poate ţine seama de contribuţiile fermierilor şi silvicultorilor la îmbunătăţirea sănătăţii solului şi a rezilienţei solului în conformitate cu prezenta directivă. Astfel de etichete ar putea permite producătorilor de alimente, de lemn şi de biomasă care aplică aceste practici în producţia lor să reflecte aceste practici în valoarea produselor lor. Prin intermediul laboratoarelor vii şi al proiectelor-far din cadrul misiunii UE "Un pact al solului pentru Europa" se va acorda finanţare suplimentară pentru o reţea de situri reale de testare, demonstrare şi extindere a soluţiilor, inclusiv a celor care privesc agricultura carbonului. Fără a aduce atingere principiului "poluatorul plăteşte", statele membre ar trebui să ofere sprijin şi consiliere proprietarilor, administratorilor şi utilizatorilor de terenuri afectaţi de măsurile luate în temeiul prezentei directive, ţinând seama în special de nevoile şi capacităţile reduse ale întreprinderilor mici şi mijlocii.

(56)În temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115 al Parlamentului European şi al Consiliului (²⁴), statele membre trebuie să descrie în planurile lor strategice PAC modul în care se intenţionează ca arhitectura verde a planurilor respective să contribuie la realizarea obiectivelor naţionale pe termen lung prevăzute în actele legislative care figurează în anexa XIII la regulamentul respectiv ori care decurg din acestea şi să fie coerentă cu obiectivele menţionate.

(²⁴)Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European şi al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) şi finanţate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) şi de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 şi (UE) nr. 1307/2013 (JO L 435, 6.12.2021, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/2115/oj).

(57)Statele membre ar trebui să aibă obligaţia de a monitoriza îndeaproape impactul sprijinului pentru sănătatea solului şi rezilienţa solului, ţinând seama de noile cunoştinţe obţinute din cercetare şi inovare. Se aşteaptă contribuţii valoroase în acest sens din partea misiunii UE "Un pact al solului pentru Europa" şi, în special, din partea laboratoarelor vii şi a activităţilor sale de sprijinire a monitorizării solului, a educaţiei în domeniul solului şi a implicării cetăţenilor.

(58)Regenerarea solului readuce solurile degradate la o stare bună de sănătate. În contextul regenerării solului, rezultatele evaluărilor sănătăţii solului pot fi luate în considerare şi este adecvat ca măsurile de regenerare să fie adaptate la caracteristicile specifice ale situaţiei, la tipul, utilizarea şi starea solului, precum şi la condiţiile locale, climatice şi de mediu. În cazul zonelor cu impermeabilizare a solului sau cu îndepărtare a solului, recuperarea capacităţii solurilor de a furniza servicii ecosistemice necesită mai întâi reconstrucţia solului, cu scopul de a se atinge un nivel de funcţionare a solului şi de furnizare de servicii ecosistemice cât mai apropiat posibil de funcţionarea sa naturală şi de nivelul său optim de furnizare a serviciilor ecosistemice.

(59)Pentru a asigura sinergii între diferitele măsuri adoptate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii care ar putea avea un impact asupra sănătăţii solului, statele membre ar trebui să se asigure că activităţile de sprijinire a sănătăţii solului şi a rezilienţei solului sunt în concordanţă cu: planurile naţionale de restaurare elaborate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1991; strategiile şi planurile de acţiune naţionale privind biodiversitatea stabilite în conformitate cu articolul 6 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind diversitatea biologică; planurile strategice PAC care trebuie să fie elaborate de statele membre în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2115; codurile de bune practici agricole şi programele de acţiune pentru zonele vulnerabile desemnate adoptate în conformitate cu Directiva 91/676/CEE a Consiliului (²⁵); măsurile de conservare şi cadrul de acţiune structurat în funcţie de priorităţi stabilite pentru siturile Natura 2000 în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului (²⁶); măsurile pentru atingerea unei stări ecologice bune şi a unei stări chimice bune a corpurilor de apă incluse în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice elaborate în conformitate cu Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁷); măsurile de gestionare a riscului de inundaţii stabilite în conformitate cu Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²⁸); planurile de gestionare a secetei promovate în Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice; programele naţionale de acţiune stabilite în conformitate cu articolul 10 din UNCCD; obiectivele stabilite în temeiul Regulamentelor (UE) 2018/841 şi (UE) 2018/842 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (²⁹); planurile naţionale integrate privind energia şi clima instituite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁰); programele naţionale de control al poluării atmosferice elaborate în temeiul Directivei (UE) 2016/2284 a Parlamentului European şi a Consiliului (³¹);evaluările riscurilor şi planificarea managementului riscurilor de dezastre stabilite în conformitate cu Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (³²); planurile naţionale de acţiune adoptate în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³³) şi evaluările impactului asupra mediului efectuate în conformitate cu Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁴). Activităţile de sprijinire a sănătăţii solului şi a rezilienţei solului ar trebui să fie, cât de mult posibil, integrate în aceste programe, coduri, cadre de acţiune, obiective, planuri şi măsuri în măsura în care contribuie la realizarea obiectivelor acestora. În consecinţă, indicatorii şi datele relevante, cum ar fi indicatorii de rezultat referitori la sol prevăzuţi în Regulamentul (UE) 2021/2115 şi datele statistice privind factorii de producţie agricolă şi producţia agricolă raportate în temeiul Regulamentului (UE) 2022/2379 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁵), ar trebui să fie accesibile autorităţilor competente pentru a se realiza legături încrucişate între aceste date şi aceşti indicatori şi a se putea obţine astfel o evaluare cât mai precisă a eficacităţii măsurilor alese.

(³⁰)Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 şi (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1999/oj).

(³⁵)Regulamentul (UE) 2022/2379 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 noiembrie 2022 privind statisticile referitoare la factorii de producţie şi la producţia agricolă, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 617/2008 al Comisiei şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1165/2008, (CE) nr. 543/2009 şi (CE) nr. 1185/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Directivei 96/16/CE a Consiliului (JO L 315, 7.12.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/2379/oj).

(60)Siturile contaminate reprezintă adesea moştenirea mai multor decenii de activităţi în Uniune, precum activităţile industriale sau militare, şi pot genera riscuri pentru sănătatea umană şi pentru mediu în prezent şi în viitor. Prin urmare, se impune în primul rând identificarea şi investigarea siturilor potenţial contaminate, iar ulterior, în cazul unei contaminări confirmate, să fie evaluate riscurile pe care le prezintă situl contaminat şi să fie luate măsuri pentru contracararea riscurilor inacceptabile. În acest context, este esenţial să fie luat în considerare, de asemenea, impactul pe care siturile contaminate îl au asupra mediilor sau matricilor de mediu, altele decât solul, cum ar fi apele subterane sau apele de suprafaţă. Este posibil ca unele dintre aceste activităţi, cum ar fi utilizarea instalaţiilor de stocare subterană a substanţelor periculoase, să fi avut loc în roca de bază sau în materialul parental. Atunci când au existat scurgeri dintr-o astfel de instalaţie de stocare subterană, contaminanţii s-ar fi putut infiltra în roca de bază sau în materialul parental şi este foarte probabil ca aceştia să nu se regăsească în sol. Cu toate acestea, contaminanţii s-ar putea răspândi şi, astfel, ar putea avea un impact asupra sănătăţii umane sau asupra mediului. Prin urmare, în cazul în care astfel de activităţi sunt întreprinse în situri potenţial contaminate, va trebui să fie investigată şi roca de bază sau materialul parental din vecinătatea activităţii pentru a se verifica dacă activitatea a cauzat o contaminare care are impact asupra sănătăţii umane sau asupra mediului.

(61)Investigarea solului trebuie să determine dacă un sit potenţial contaminat este efectiv contaminat şi dacă contaminarea prezintă un risc pentru sănătatea umană sau pentru mediu. Prezenta directivă nu impune analiza altor descriptori ai solului decât contaminarea solului ca parte a investigării solului. Întrucât utilizarea terenurilor se poate schimba în timp, este important ca informaţiile privind contaminarea să rămână accesibile publicului. De exemplu, în momentul în care trebuie luată o decizie cu privire la schimbarea utilizării terenurilor, este important să se evalueze dacă contaminarea care a fost constatată cu ocazia unei investigări a solului anterioare ar putea prezenta un risc pentru noua utilizare a terenului avută în vedere. Prin urmare, pentru a se evalua dacă un sit potenţial contaminat este efectiv contaminat, trebuie luate în considerare şi riscurile pentru sănătatea umană sau pentru mediu în legătură cu utilizările sensibile ale siturilor. Utilizările sensibile ale siturilor includ utilizarea terenurilor de joacă, a şcolilor, a siturilor utilizate pentru structuri de îngrijire a copiilor, sau a zonelor din vecinătatea celor menţionate, precum şi utilizarea zonelor rezidenţiale sau utilizarea oricăror alte zone de către categoriile vulnerabile ale populaţiei. În cazul în care o investigare a solului dovedeşte că un sit potenţial contaminat este de fapt necontaminat, situl nu ar mai trebui să fie considerat de statul membru ca fiind potenţial contaminat, cu excepţia cazului în care se suspectează existenţa unei contaminări pe baza unor noi dovezi.

(62)Întrucât numărul siturilor potenţial contaminate şi al siturilor contaminate ar putea fi foarte mare, iar nivelul de risc pe care îl prezintă un sit contaminat poate varia de la foarte scăzut la foarte ridicat, este oportun să se urmeze o abordare bazată pe riscuri şi etapizată pentru identificarea şi investigarea siturilor potenţial contaminate şi pentru gestionarea siturilor contaminate. O astfel de abordare poate permite statelor membre să trateze prioritar anumite situri. Acordând prioritate anumitor situri, statele membre pot ţine seama de riscul potenţial pe care un caz suspectat sau confirmat de contaminare îl prezintă pentru sănătatea umană şi pentru mediu, precum şi de contextul social sau economic. Evaluarea riscului potenţial pe care o presupune o astfel de ierarhizare a priorităţilor este mult mai generică decât evaluarea riscurilor specifică sitului care este efectuată pe un sit contaminat.

(63)Pentru a identifica siturile potenţial contaminate, statele membre ar trebui să colecteze dovezi, inclusiv prin cercetări istorice care să exploreze informaţii privind activităţile, incidentele şi accidentele industriale, utilizând hărţi vechi, arhive, articole de presă, autorizaţii de mediu şi notificări din partea publicului sau a autorităţilor, precum şi date de biomonitorizare umană din proiectele de cercetare sau de monitorizare a mediului din proiectele de cercetare. Statele membre ar trebui să stabilească o listă a activităţilor cu potenţial de contaminare şi să poată acorda prioritate anumitor situri potenţial contaminate care sunt cele mai susceptibile de a prezenta un risc potenţial pentru sănătatea umană sau pentru mediu, în funcţie de tipul de activitate, de amploarea contaminării potenţiale, indicii cu privire la existenţa unui risc imediat sau de alte informaţii relevante. Întrucât numărul siturilor potenţial contaminate ar putea evolua în timp, o primă identificare a unor astfel de situri ar trebui să fie finalizată într-un interval de timp definit, pe baza dovezilor existente, în timp ce o identificare suplimentară a unor astfel de situri ar trebui să fie efectuată printr-o abordare sistematică.

(64)Pentru a se asigura faptul că investigările solului în siturile potenţial contaminate sunt efectuate în timp util şi în mod eficient, statele membre ar trebui, pe lângă obligaţia de a stabili intervalul de timp în care ar trebui să fie efectuate investigările solului, să aibă obligaţia de a identifica evenimentele specifice care fac necesare astfel de investigări. Printre aceste evenimente declanşatoare se pot număra solicitarea sau revizuirea unei autorizaţii de mediu sau de construire ori a unei autorizaţii necesare în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern, activităţile de excavare a solului, schimbarea utilizării terenurilor sau tranzacţiile funciare ori imobiliare. Investigările solului ar putea include mai multe etape, cum ar fi un studiu documentar preliminar, un studiu istoric specific sitului pentru a colecta informaţii cu privire la activităţile, incidentele sau accidentele industriale din trecut, o vizită la faţa locului, o investigare preliminară sau exploratorie, o investigare mai detaliată sau descriptivă şi teste efectuate pe teren sau în laborator, şi ar putea include o evaluare specifică sitului a riscurilor pe care contaminarea le prezintă pentru sănătatea umană şi mediu. În cazul în care se constată o contaminare, investigarea solului ar trebui să constituite baza caracterizării contaminării şi a contextului său de mediu şi să furnizeze informaţii de bază pentru evaluarea riscurilor specifică sitului şi pentru conceperea oricăror măsuri de reducere a riscurilor care ar putea fi necesare. După caz, rapoartele privind situaţia de referinţă şi măsurile de monitorizare puse în aplicare în conformitate cu Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁶) ar putea de asemenea să fie calificate drept investigări ale solului.

(65)Pentru a ţine seama de costuri, de beneficii şi de particularităţile locale, se impune o anumită flexibilitate în ceea ce priveşte gestionarea siturilor contaminate. Prin urmare, statele membre ar trebui cel puţin să adopte o abordare bazată pe riscuri şi etapizată pentru identificarea şi investigarea siturilor potenţial contaminate şi pentru gestionarea siturilor contaminate, ţinând seama de diferenţa dintre aceste două categorii şi permiţând astfel ca resursele să fie alocate în funcţie de contextul social, economic şi de mediu specific. Deciziile cu privire la gestionarea siturilor contaminate, inclusiv cele referitoare la abordarea bazată pe riscuri şi etapizată, ar trebui să fie luate în funcţie de natura şi amploarea riscurilor potenţiale pentru sănătatea umană, inclusiv de expunerea la contaminanţi a populaţiilor vulnerabile, cum ar fi femeile însărcinate, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă şi copiii, precum şi pentru mediu, ca urmare a expunerii la contaminanţi ai solului sau la contaminanţii care au migrat către apele subterane şi, dacă este posibil, în funcţie de efectele cumulative asupra sănătăţii umane, a ecosistemelor solului şi a serviciilor ecosistemice asociate.

(67)Rezultatele analizei costuri-beneficii a efectuării evaluării riscurilor specifică sitului sau a remedierii solului ar trebui să fie pozitive. De exemplu, în cazul siturilor contaminate la scară mică, o evaluare detaliată a riscurilor specifică sitului ar putea fi mai costisitoare decât remedierea imediată a solului sau situl ar putea fi contaminat în mod clar şi grav într-o asemenea măsură încât nu ar fi necesară o evaluare detaliată a riscurilor specifică sitului pentru a lua o decizie cu privire la remedierea solului. În astfel de cazuri, numărul etapelor abordării bazate pe riscuri şi etapizate pentru identificarea şi investigarea siturilor potenţial contaminate şi pentru gestionarea siturilor contaminate poate fi redus deoarece evaluarea detaliată a riscurilor specifice sitului nu aduce decât puţină valoare adăugată. Statele membre ar trebui să stabilească o metodologie specifică pentru evaluarea riscurilor specifică sitului pentru siturile contaminate. De asemenea, statele membre ar trebui să stabilească ce constituie un risc inacceptabil asociat unui sit contaminat pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, a principiului precauţiei, a particularităţilor locale şi a utilizării actuale şi preconizate a terenului.

(68)Pentru a reduce până la un nivel acceptabil riscurile pe care le prezintă siturile contaminate pentru sănătatea umană şi pentru mediu, statele membre ar trebui să asigure luarea unor măsuri adecvate de reducere a riscurilor, inclusiv măsuri de remediere a solului. Măsurile optime de reducere a riscurilor ar trebui să fie durabile şi să fie selectate printr-un proces decizional echilibrat, care să ţină seama de impactul social, economic şi asupra mediului. Alegerea tehnicii sau a măsurii depinde de o combinaţie de criterii precum natura contaminanţilor, caracteristicile solului, volumul contaminării, timpul şi spaţiul disponibile, constrângerile bugetare, obiectivele de remediere a solului, utilizarea actuală şi planificată a terenului şi potenţialul de îmbunătăţire a sănătăţii solului. Măsurile de reducere a riscurilor nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra evaluării riscurilor şi a gestionării riscurilor pentru bazinele hidrografice aferente punctelor de captare a apei destinate consumului uman prevăzute la articolul 8 din Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁷). Întrucât remedierea solului se axează pe eliminarea riscurilor pe care contaminarea solului le prezintă pentru sănătatea umană sau pentru mediu, este posibil ca remedierea solului să nu îmbunătăţească alţi descriptori ai solului. De asemenea, anumite tehnici de remediere a solului pot avea un impact negativ asupra sănătăţii solului. Prin urmare, ar trebui să fie luate în considerare toate avantajele şi dezavantajele tehnicilor de remediere. Măsurile luate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii ar trebui să poată fi calificate drept măsuri de reducere a riscurilor în sensul prezentei directive dacă reduc în mod real riscurile asociate siturilor contaminate.

(69)Investigarea siturilor potenţial contaminate şi gestionarea siturilor contaminate ar trebui să respecte principiul "poluatorul plăteşte", principiul precauţiei şi principiul proporţionalităţii. Statele membre ar trebui să urmărească să identifice poluatorul şi ar trebui să stabilească o ierarhie a responsabilităţilor sau un lanţ decizional al responsabilităţii pentru a determina persoana fizică sau juridică responsabilă pentru suportarea costurilor investigării solului, ale evaluării riscurilor şi ale măsurilor de reducere a riscurilor. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să decidă să facă o distincţie şi mai detaliată între siturile cu un istoric de contaminare şi cele nou contaminate şi să aplice o abordare mai strictă în ceea ce priveşte contaminarea cauzată după o anumită dată de referinţă. În cazul siturilor contaminate pentru care nu este posibilă identificarea persoanei fizice sau juridice responsabile de contaminare, statele membre ar trebui să poată utiliza instrumente financiare şi programe de finanţare ale Uniunii pentru a-şi îndeplini obligaţiile referitoare la investigarea solului şi la remedierea solului.

(70)Contaminarea solului este deja reglementată de dreptul Uniunii, cum ar fi Directiva 2010/75/UE sau Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³⁸). Dispoziţiile prezentei directive nu aduc atingere cerinţelor prevăzute de dreptul relevant al Uniunii.

(72)Măsurile luate în temeiul prezentei directive ar trebui să ţină seama şi de alte obiective de politică ale Uniunii, cum ar fi obiectivele urmărite de Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European şi al Consiliului (³⁹), şi anume asigurarea unei aprovizionări sigure şi durabile cu materii prime critice pentru industriile Uniunii.

(73)Transparenţa este o componentă esenţială a politicii privind solul şi asigură răspunderea publică şi conştientizarea din partea publicului, condiţii de piaţă echitabile, precum şi posibilitatea monitorizării progreselor. Prin urmare, statele membre ar trebui să întocmească şi să menţină registre naţionale ale siturilor potenţial contaminate şi ale siturilor contaminate. Registrele respective ar trebui să conţină informaţii specifice sitului şi să fie puse la dispoziţia publicului sub forma unei baze de date spaţiale georeferenţiate accesibile online. În cazul în care sunt create registre la nivel subnaţional, statele membre ar trebui să prevadă un punct de intrare naţional coordonat pentru diferitele registre subnaţionale, de exemplu prin intermediul unui site web naţional centralizat care să conţină linkuri web. Registrele ar trebui să conţină informaţiile necesare pentru a informa publicul cu privire la existenţa siturilor potenţial contaminate şi gestionarea siturilor contaminate. Având în vedere că prezenţa contaminării solului în siturile potenţial contaminate poate fi, prin definiţie, doar suspectată, diferenţa dintre siturile potenţial contaminate şi siturile contaminate ar trebui să fie comunicată şi explicată în mod clar publicului pentru a nu da naştere unor îngrijorări inutile. Registrele care există deja la 16 decembrie 2025 şi care îndeplinesc cerinţele stabilite în prezenta directivă ar trebui să fie considerate adecvate pentru a îndeplini cerinţele stabilite în prezenta directivă.

(74)Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevede obligaţia statelor membre de a stabili căi de atac suficiente pentru a asigura o protecţie jurisdicţională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii. În plus, în conformitate cu Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu (⁴⁰) (denumită în continuare "Convenţia de la Aarhus"), aprobată de Comunitatea Europeană la 17 februarie 2005 prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului (⁴¹), reprezentanţii publicului interesat trebuie să aibă acces la justiţie pentru a contribui la protejarea dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea şi starea de bine personală.

(75)Astfel cum se precizează în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (⁴²), statelor membre nu li permite să limiteze capacitatea procesuală de a contesta o decizie a unei autorităţi publice numai la acei membri ai publicului interesat care au participat la procedura decizională ce a dus la adoptarea deciziei respective. În plus, orice cale de atac ar trebui să fie onestă, echitabilă, oportună şi nu exagerat de costisitoare şi să prevadă măsuri corective adecvate, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz. În plus, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (⁴³), accesul la justiţie trebuie, ca măsură minimă, să fie acordat publicului interesat.

(⁴³)Hotărârea Curţii (Camera a doua) din 25 iulie 2008, Dieter Janecek/Freistaat Bayern, C-237/07, ECLI:EU:C:2008:447, punctul 42; Hotărârea Curţii (Camera a doua) din 19 noiembrie 2014, Client Earth/Secretary of State for the Environment, Food and Rural Affairs, C-404/13, ECLI:EU:C:2014:2382, punctul 56; Hotărârea Curţii (Camera întâi) din 26 iunie 2019, Craeynest ş.a./Brussels Hoofdstedelijk Gewest şi Ba russels Instituut voor Milieubeheer, C-723/17, ECLI:EU:C:2019:533, punctul 56; Hotărârea Curţii (Marea Cameră) din 19 decembrie 2019, Deutsche Umwelthilfe eV v Freistaat Bayern, C-752/18, ECLI:EU:C:2019:1114, punctul 56.

(76)Directiva (UE) 2019/1024 prevede obligaţia publicării informaţiilor din sectorul public în formate gratuite şi deschise. Obiectivul general al Directivei (UE) 2019/1024 este de a consolida în continuare economia datelor în cadrul Uniunii prin creşterea volumului de date interoperabile din sectorul public care să fie disponibile în vederea reutilizării, prin asigurarea unei concurenţe loiale şi a unui acces uşor la informaţiile din sectorul public, precum şi prin consolidarea inovării transfrontaliere bazate pe date. Principiul de bază al directivei respective este acela că datele guvernamentale ar trebui să fie deschise în mod implicit şi începând cu momentul conceperii. Directiva 2003/4/CE vizează garantarea dreptului de acces la informaţiile despre mediu în statele membre, în conformitate cu Convenţia de la Aarhus. Convenţia de la Aarhus şi Directiva 2003/4/CE cuprind obligaţii ample atât în ceea ce priveşte punerea la dispoziţie a informaţiilor despre mediu la cerere, cât şi în ceea ce priveşte diseminarea activă a informaţiilor de acest tip. Directiva 2003/4/CE prevede o listă restrânsă de derogări de la diseminarea sau divulgarea informaţiilor despre mediu, ţinând seama de interesul public servit de diseminare, în cazul în care diseminarea sau divulgarea informaţiilor ar aduce atingere anumitor interese. Astfel de interese includ: siguranţa publică sau apărarea naţională; confidenţialitatea informaţiilor comerciale sau industriale, în cazul în care dreptul intern sau cel al Uniunii prevede o astfel de confidenţialitate în vederea protejării intereselor economice legitime, inclusiv a interesului public privind păstrarea confidenţialităţii statisticilor şi a secretului fiscal, şi confidenţialitatea datelor cu caracter personal sau a dosarelor personale privind o persoană fizică, în cazul în care persoana respectivă nu a consimţit la dezvăluirea publică a informaţiilor, în cazul în care dreptul intern sau cel al Uniunii prevede o astfel de confidenţialitate. Directiva 2007/2/CE are de asemenea un domeniu de aplicare amplu, care acoperă schimbul de informaţii spaţiale, inclusiv de seturi de date privind diferite aspecte cu privire la mediu. Este important ca dispoziţiile prezentei directive privind accesul la informaţii şi mecanismele pentru schimbul de date să completeze Directivele (UE) 2019/1024, 2003/4/CE şi 2007/2/CE, fără să constituie un regim juridic separat. Prin urmare, dispoziţiile prezentei directive privind informarea publicului şi furnizarea de informaţii privind monitorizarea punerii în aplicare nu ar trebui să aducă atingere directivelor menţionate.

(77)Este de asemenea important ca dispoziţiile prezentei directive referitoare la mecanismele prin care se realizează schimbul de date să le permită statelor membre să reutilizeze infrastructurile de date deja existente instituite în temeiul Directivelor (UE) 2019/1024 şi 2007/2/CE pentru a se asigura că există un schimb de informaţii eficace şi la momentul oportun. Din acest motiv, statele membre şi Comisia ar putea utiliza instrumente precum REPORTNET, gestionat de AEM. Această abordare urmează principiul înregistrării unice şi evită să impună statelor membre sarcina suplimentară de a crea o infrastructură de date specifică în temeiul prezentei directive.

(78)Pentru a asigura adaptarea necesară a normelor privind monitorizarea sănătăţii solului şi gestionarea siturilor contaminate, ar trebui să fie delegată Comisiei competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce priveşte modificarea prezentei directive în vederea adaptării la progresele ştiinţifice şi tehnice a metodologiilor de monitorizare a sănătăţii solului, a listei orientative de măsuri de reducere a riscurilor şi a etapelor şi principiilor pentru evaluarea riscurilor specifică sitului. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (⁴⁴). În special, pentru a asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestora au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(79)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere Comisiei competenţe de executare pentru a stabili formate sau metode pentru partajarea sau colectarea datelor privind sănătatea solului şi pentru integrarea acestor date în portalul digital de date privind sănătatea solului, precum şi pentru a stabili formatul, structura şi modalităţile detaliate de raportare electronică a datelor şi a informaţiilor către Comisie. Respectivele competenţe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁵).

(80)Pentru a sprijini statele membre în îndeplinirea obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive, Comisia ar trebui, în cooperare cu statele membre şi cu alte părţi interesate, după caz, să elaboreze documente şi să dezvolte instrumente ştiinţifice, inclusiv posibile metodologii şi proceduri care ar putea fi aplicate. Respectivele documente şi instrumente ştiinţifice ar urma să furnizeze în timp util informaţii esenţiale pentru statele membre, asigurând totodată flexibilitatea pentru a putea valorifica metodologiile şi procedurile deja existente. Respectivele documente şi instrumente ştiinţifice ar trebui să fie completate cu asistenţa de care este nevoie şi cu consolidarea necesară a capacităţilor. Comisia ar trebui să asigure consolidarea capacităţilor şi asistenţa necesare statelor membre şi să sprijine armonizarea multilaterală a metodelor, eliminând astfel lacunele existente în materie de date şi blocajele în fluxurile de lucru prin partajarea de cunoştinţe de specialitate. În acest scop, Comisia ar trebui să se bazeze pe mecanismele existente la nivelul Uniunii şi la nivel internaţional, inclusiv pe iniţiativa Soil BON, Parteneriatul global pentru sol, SoilVer, NICOLE, EUROSOLAN, grupurile consultative aferente misiunii UE "Un pact al solului pentru Europa" şi EIONET. Comisia ar trebui să sprijine cooperarea transfrontalieră între statele membre pentru a se asigura că se adoptă o abordare armonizată a monitorizării solului şi că există condiţii de concurenţă echitabile între districtele pedologice învecinate.

(81)În plus faţă de elaborarea de documente şi dezvoltarea de instrumente ştiinţifice, Comisia ar trebui să organizeze periodic, între statele membre şi, dacă este necesar, cu alte părţi interesate, schimburi de informaţii, de experienţă şi de bune practici privind aplicarea prezentei directive. Astfel de schimburi de informaţii ar putea, în plus, să dea prilejul unor discuţii cu privire la: comunicarea către public a rezultatelor evaluărilor privind sănătatea solului; practicile care îmbunătăţesc rezilienţa solului; contaminare, alta decât contaminarea antropică punctuală; aplicarea ierarhiei responsabilităţilor care stabileşte partea sau părţile responsabile de gestionarea siturilor contaminate; gestionarea siturilor orfane; tehnicile de remediere a solului pentru siturile contaminate; identificarea şi evaluarea nivelurilor de fond naturale şi antropice; abordările pentru identificarea zonelor în care nu sunt îndeplinite criteriile individuale privind starea bună de sănătate a solului; practicile sistemului de gestionare a calităţii pentru laboratoare; precum şi principiile de atenuare a ocupării terenurilor.

(82)Până la 17 iunie 2033, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare bazată pe dovezi şi, după caz, o revizuire a prezentei directive, pe baza rezultatelor evaluării sănătăţii solului. Evaluarea respectivă ar trebui să analizeze în special necesitatea de a stabili cerinţe mai specifice pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor prezentei directive. Evaluarea ar trebui să analizeze, de asemenea, necesitatea de a adapta definiţia solurilor sănătoase la progresele ştiinţifice şi tehnice prin adăugarea de dispoziţii privind anumiţi descriptori ai solului sau anumite criterii pentru starea bună de sănătate a solului bazate pe dovezi ştiinţifice noi referitoare la protecţia solurilor sau pe baza unei probleme specifice unui stat membru care decurge din noi circumstanţe climatice sau de mediu. În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, evaluarea respectivă trebuie să se bazeze pe criterii de eficienţă, eficacitate, relevanţă, coerenţă şi valoare adăugată şi ar trebui să stea la baza evaluărilor impactului pentru opţiunile privind viitoare măsuri.

(83)Sunt necesare măsuri coordonate din partea tuturor statelor membre pentru ca obiectivul asigurării unei stări bune de sănătate a tuturor solurilor până în 2050 să devină realitate şi pentru a asigura furnizarea de servicii ecosistemice de către solurile din întreaga Uniune pe termen lung. Acţiunile individuale ale statelor membre s-au dovedit a fi insuficiente, degradarea solului continuând şi chiar intensificându-se. Întrucât obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este definit la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(84)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴⁶) şi a emis un aviz la 11 decembrie 2023.

(85)În conformitate cu Declaraţia politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre şi a Comisiei privind documentele explicative (⁴⁷), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere şi unul sau mai multe documente care să explice relaţia dintre componentele unei directive şi părţile corespunzătoare din instrumentele naţionale de transpunere. În ceea ce priveşte prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,

CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Obiective şi obiect

(1)Obiectivele prezentei directive sunt de a institui un cadru solid şi coerent de monitorizare a solului pentru toate solurile din întreaga Uniune, de a reduce contaminarea solului până la niveluri care să nu mai fie considerate dăunătoare pentru sănătatea umană şi pentru mediu, de a îmbunătăţi în permanenţă sănătatea solului în Uniune, a menţine solurile într-o stare bună de sănătate şi a preveni şi aborda toate aspectele degradării solului, în vederea asigurării unor soluri sănătoase până în 2050, astfel încât acestea să poată furniza servicii ecosistemice multiple la o scară suficientă pentru a răspunde nevoilor economice, societale şi de mediu, să poată preveni şi atenua impactul schimbărilor climatice şi al declinului biodiversităţii, precum şi să poată spori rezilienţa în faţa dezastrelor naturale şi în ceea ce priveşte securitatea alimentară.

Art. 3: Definiţii

23."public interesat" înseamnă publicul afectat ori care ar putea fi afectat de degradarea solului sau care are un interes în procedurile decizionale în legătură cu punerea în aplicare a obligaţiilor prevăzute în prezenta directivă, inclusiv proprietarii de terenuri, administratorii de terenuri şi utilizatorii de terenuri, precum şi organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia sănătăţii umane sau a mediului şi care îndeplinesc toate cerinţele prevăzute de dreptul intern;

Art. 4: Districte pedologice şi unităţi pedologice

(2)Statele membre stabilesc unităţi pedologice care acoperă împreună întregul lor teritoriu în scopul conceperii monitorizării şi al raportării cu privire la sănătatea solului, într-o anumită marjă de eroare, în cadrul unităţii pedologice în cauză, ţinând seama de:

(3)În scopul stabilirii unităţilor lor pedologice, statele membre pot utiliza, dacă sunt disponibile la nivelul Uniunii, la nivel naţional sau subnaţional, actualizări ale datelor menţionate la alineatul (2) sau date mai detaliate echivalente cu datele respective.

CAPITOLUL II:MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA SĂNĂTĂŢII SOLULUI

Art. 6: Cadrul de monitorizare pentru sănătatea solului, precum şi pentru impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului

(1)Statele membre stabilesc un cadru de monitorizare (denumit în continuare "cadru de monitorizare a solului") la un nivel care este adecvat pentru descriptorii solului şi indicatorii privind impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului pentru a se asigura că se efectuează o monitorizare regulată, coerentă şi precisă a sănătăţii solului, precum şi a impermeabilizării solului şi a îndepărtării solului în conformitate cu prezentul articol şi cu anexele I şi II.

(3)Cadrul de monitorizare a solului se bazează pe următoarele:

(4)Comisia şi Agenţia Europeană de Mediu (AEM) utilizează datele şi produsele spaţiale existente furnizate în cadrul componentei Copernicus a Programului spaţial al Uniunii, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696, pentru a explora posibilităţi în ceea ce priveşte produsele de teledetecţie a solului şi a dezvolta astfel de produse în cooperare cu statele membre cu scopul de a le furniza statelor membre datele necesare referitoare la indicatorii privind impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului şi de a sprijini statele membre în monitorizarea descriptorilor relevanţi ai solului.

(5)Până la 17 decembrie 2027, Comisia şi AEM creează, pe baza datelor existente, un portal digital de date privind sănătatea solului (denumit în continuare "portalul digital de date privind sănătatea solului") pentru a oferi acces în format spaţial georeferenţiat cel puţin la datele disponibile privind sănătatea solului, agregate la nivelul unităţii pedologice sau la un nivel mai detaliat, care rezultă din:

(6)Comisia şi AEM se asigură că statelor membre li se oferă, în timp util şi în mod efectiv, posibilitatea de a revizui datele privind sănătatea solului şi de a solicita corectarea eventualelor erori înainte ca aceste date să fie publicate pe portalul digital de date privind sănătatea solului. Comisia şi AEM se asigură că o astfel de posibilitate este de asemenea oferită în legătură cu orice alt raport care urmează să fie publicat pe portalul digital de date privind sănătatea solului şi pe baza cadrului de monitorizare a solului.

Art. 7: Descriptori ai solului, criterii privind starea bună de sănătate a solului şi indicatori privind impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului

(4)Statele membre stabilesc o listă a contaminanţilor aferenţi descriptorilor solului în ceea ce priveşte contaminarea solului menţionaţi în anexa I partea C, inclusiv a pesticidelor, a metaboliţilor acestora şi a substanţelor perfluoroalchilate şi polifluoroalchilate (PFAS), care prezintă cel mai mare risc pentru sănătatea umană şi pentru mediu, ţinând seama de lista orientativă a contaminanţilor solului menţionată la articolul 8, precum şi de informaţiile relevante cu privire la următoarele elemente, dacă sunt disponibile:

(6)Statele membre stabilesc una sau mai multe valori declanşatoare operaţionale pentru fiecare descriptor al solului care figurează în anexa I părţile A şi B, care să reflecte nivelurile de degradare a solului pe baza cărora este necesar un sprijin pentru sănătatea solului şi rezilienţa solului în conformitate cu articolul 11.

Art. 8: Lista orientativă a contaminanţilor solului

Art. 9: Măsurători şi metodologii

(2)După determinarea numărului şi a amplasării punctelor de prelevare şi înainte de efectuarea anchetei prin eşantionare, statele membre notifică Comisiei orice eventuală nevoie de sprijin în ceea ce priveşte prelevarea de probe pe teren şi analiza solului, precum şi orice alte nevoi în legătură cu ancheta prin eşantionare.

(3)Statele membre, precum şi Comisia, în cazul în care aceasta acordă sprijin în temeiul alineatului (2), în conformitate cu acordul scris menţionat la al treilea paragraf de la alineatul menţionat, efectuează măsurători ale solului prin prelevarea de probe de sol în punctele de prelevare menţionate la alineatul (1) şi colectează, prelucrează şi analizează date, după cum este relevant, pentru a determina următoarele:

b)dacă este cazul, valorile descriptorilor suplimentari ai solului menţionaţi la articolul 7 alineatul (7).

(4)Cu condiţia ca datele să fi fost colectate în cursul aceluiaşi ciclu de monitorizare în care a fost efectuată ancheta prin eşantionare şi în conformitate cu metodologiile menţionate în partea A punctul 2 şi partea B din anexa II, măsurătorile solului care se efectuează de către statele membre, în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, pot consta, după caz, în măsurători efectuate de:

(6)Statele membre aplică următoarele:

(7)Statele membre se asigură că laboratoarele, sau părţile contractate de laboratoare care efectuează măsurătorile solului care se realizează de către statele membre în conformitate cu alineatul (3), aplică practici ale sistemului de gestionare a calităţii în conformitate cu standardul EN ISO/IEC-17025 sau cu alte standarde echivalente acceptate la nivelul Uniunii sau la nivel internaţional şi beneficiază de personal calificat corespunzător printr-o formare adecvată şi au acces la infrastructura, echipamentele şi produsele necesare pentru efectuarea de măsurători ale solului.

(10)Prin derogare de la alineatul (9) de la prezentul articol, statele membre pot decide, înainte de cea de a doua campanie de prelevare de probe, precum şi înainte de campaniile ulterioare, să nu efectueze noi măsurători ale solului pentru un descriptor al solului, pe o parte a teritoriului lor sau pe întregul lor teritoriu, dacă este rezonabil şi justificat să se preconizeze, pe baza datelor colectate anterior în temeiul prezentului articol şi al articolelor 6, 7 şi 8, precum şi a utilizării dovezilor ştiinţifice, inclusiv a modelelor predictive privind solul, susţinute de o cantitate statistic semnificativă de date de pe teren în ceea ce priveşte acoperirea geografică şi temporală, că valoarea unui astfel de descriptor al solului nu a evoluat în mod semnificativ, de la ultimul ciclu de monitorizare, în ceea ce priveşte incertitudinea măsurătorii. Statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie fără întârzieri nejustificate.

(11)La fiecare ciclu de monitorizare, statele membre stochează, pentru cel puţin două cicluri de monitorizare, un subset reprezentativ de probe de sol în arhive de sol dedicate. Statele membre pot decide să nu stocheze probe de sol din regiunile lor ultraperiferice.

În cazul în care statele membre decid să transfere un subset reprezentativ al probelor lor de sol către arhiva de sol dedicată a Comisiei, Comisia asigură transferul respectiv. Statele membre şi Comisia stabilesc modalităţile practice privind expedierea respectivelor probe de sol şi condiţiile de acces şi de utilizare a acestora. Comisia transmite statelor membre toate rezultatele verificărilor suplimentare ale parametrilor relevanţi sau ale unei viitoare analize a noilor parametri emergenţi. Comisia stochează probele de sol în conformitate cu protocolul său de arhivare.

Art. 10: Evaluarea sănătăţii solului

(1)Statele membre evaluează sănătatea solului în toate districtele lor pedologice şi unităţile pedologice asociate, pe baza datelor colectate în contextul monitorizării solului menţionate la articolele 6-9 pentru fiecare dintre descriptorii solului care figurează în anexa I părţile A şi B.

(3)Statele membre analizează valorile descriptorilor solului care figurează în anexa I partea C, pentru a identifica dacă există o pierdere critică de servicii ecosistemice, ţinând seama de datele relevante şi de cunoştinţele ştiinţifice disponibile. Statele membre analizează valorile indicatorilor privind impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului care figurează în anexa I partea D, pentru a evalua impactul impermeabilizării solului şi al îndepărtării solului asupra pierderii serviciilor ecosistemice şi asupra obiectivelor stabilite în Regulamentul (UE) 2018/841.

(6)Pe baza evaluărilor sănătăţii solului efectuate în conformitate cu prezentul articol, autorităţile competente menţionate la articolul 5 identifică, dacă este cazul în coordonare cu autorităţile locale, regionale şi naţionale, în fiecare district pedologic, zonele în care nu sunt îndeplinite criteriile individuale privind starea bună de sănătate a solului şi pentru care este necesar sprijin pentru sănătatea solului şi rezilienţa solului în conformitate cu articolul 11 şi informează publicul, la nivel agregat, în conformitate cu articolul 20. Datele de monitorizare a sănătăţii solului, rezultatele evaluărilor sănătăţii solului şi analiza menţionată la alineatul (3) din prezentul articol stau la baza elaborării programelor, a planurilor, a obiectivelor şi a măsurilor care figurează în anexa III.

(7)Pentru a contribui la îmbunătăţirea sănătăţii solului, autorităţile competente menţionate la articolul 5 identifică, dacă este cazul în coordonare cu autorităţile locale, regionale şi naţionale, în fiecare district pedologic, zonele cu un potenţial ridicat de îmbunătăţire a sănătăţii solului prin dezimpermeabilizare sau reconstrucţia solului. Potenţialul zonelor cu sol impermeabilizat şi al zonelor care au făcut obiectul îndepărtării solului este evaluat pe baza fezabilităţii tehnice, a eficienţei din punctul de vedere al costurilor şi a nivelului de îmbunătăţire a sănătăţii solului care este realizabil.

(8)În completarea obligaţiilor prevăzute la articolul 20 şi în conformitate cu dreptul intern, statele membre comunică datele privind sănătatea solului menţionate la articolele 6-9 şi rezultatele evaluărilor sănătăţii solului efectuate în conformitate cu prezentul articol proprietarilor de terenuri şi administratorilor de terenuri relevanţi, la cererea acestora, în special pentru a sprijini consilierea bazată pe date ştiinţifice menţionate la articolul 11 alineatul (1) litera (a).

CAPITOLUL III:REZILIENŢA SOLULUI

Art. 11: Sprijin pentru sănătatea solului şi rezilienţa solului

(1)Statele membre încurajează şi sprijină proprietarii şi administratorii de terenuri cu privire la îmbunătăţirea sănătăţii solului şi a rezilienţei solului şi facilitează efectuarea unor astfel de îmbunătăţiri de către proprietarii şi administratorii de terenuri, printre altele, prin:

(2)De asemenea, statele membre întreprind cu regularitate următoarele acţiuni:

Art. 12: Principii de atenuare a ocupării terenurilor

(a)se evită sau se reduce pe cât posibil pierderea capacităţii solului de a furniza servicii ecosistemice multiple, inclusiv producţia de alimente, prin:

CAPITOLUL IV:GESTIONAREA SITURILOR CONTAMINATE

Art. 13: Abordarea bazată pe riscuri şi etapizată

(1)Statele membre se asigură că riscurile pe care le prezintă siturile potenţial contaminate şi siturile contaminate pentru sănătatea umană şi pentru mediu sunt identificate, gestionate şi menţinute la niveluri acceptabile, ţinând seama de impactul social, economic şi asupra mediului al contaminării solului şi al măsurilor de reducere a riscurilor adoptate în conformitate cu articolul 16 alineatul (4). Riscurile respective pot fi evaluate ţinând seama de utilizarea actuală şi planificată a terenurilor în cursul fiecăreia dintre etapele menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)Fără a aduce atingere cerinţelor mai stricte care decurg din dreptul Uniunii sau din dreptul intern, statele membre stabilesc, până la 17 decembrie 2029, o abordare bazată pe riscuri şi etapizată pentru următoarele:

(3)Publicului interesat i se oferă din timp oportunităţi efective:

Art. 14: Identificarea siturilor potenţial contaminate

(2)În scopul identificării siturilor potenţial contaminate, statele membre stabilesc o listă a activităţilor cu potenţial de contaminare. Aceste activităţi pot fi clasificate sau ierarhizate suplimentar în funcţie de potenţialul lor de a provoca contaminarea solului, pe baza dovezilor ştiinţifice. La identificarea siturilor potenţial contaminate de pe teritoriul lor, statele membre iau în considerare următoarele criterii, după caz:

Art. 15: Investigarea siturilor potenţial contaminate

(2)Statele membre stabilesc normele privind periodicitatea, conţinutul, forma şi ordinea de prioritate a investigărilor solului.

Art. 16: Evaluarea riscurilor specifică sitului şi gestionarea siturilor contaminate

(3)Pentru fiecare sit care se constată că este contaminat în urma unei investigări efectuate în conformitate cu articolul 15 sau prin orice alte mijloace, statele membre se asigură că se efectuează o evaluare a riscurilor specifică sitului pentru utilizarea actuală şi planificată a terenului, pentru a se stabili dacă situl contaminat prezintă riscuri inacceptabile pentru sănătatea umană sau pentru mediu. Dacă informaţiile colectate în temeiul articolului 15 sunt suficiente pentru a concluziona că contaminarea solului nu reprezintă un risc inacceptabil pentru sănătatea umană ori pentru mediu sau pentru a concluziona că este necesară remedierea solului, statele membre pot decide să nu efectueze evaluarea riscurilor specifică sitului.

Art. 17: Registrul

CAPITOLUL V:FINANŢAREA, PREZENTAREA DE RAPOARTE DE CĂTRE STATELE MEMBRE ŞI INFORMAREA PUBLICULUI

Art. 18: Finanţarea din partea Uniunii

Art. 19: Prezentarea de rapoarte de către statele membre

(1)La fiecare şase ani, statele membre transmit Comisiei şi AEM rapoarte în format electronic care conţin următoarele date şi informaţii:

Art. 20: Informarea publicului

CAPITOLUL VI:DELEGAREA ŞI PROCEDURA COMITETULUI

Art. 21: Exercitarea delegării

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 9 alineatul (13) şi la articolul 16 alineatul (6) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (13) sau al articolului 16 alineatul (6) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu a formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

CAPITOLUL VII:DISPOZIŢII FINALE

Art. 23: Accesul la justiţie

(1)Statele membre se asigură că, în conformitate cu sistemul lor juridic naţional, membrii publicului interesat au acces la o cale de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a unui alt organism independent şi imparţial înfiinţat prin lege pentru a contesta legalitatea de fond sau de procedură a evaluării sănătăţii solului, măsurile luate în temeiul prezentei directive şi orice omisiune de a acţiona din partea autorităţilor competente, cu condiţia să fie respectată una dintre următoarele condiţii:

b)aceştia susţin că li s-a încălcat un drept, atunci când dispoziţiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această încălcare drept condiţie preliminară.

Statele membre stabilesc ceea ce constituie un interes suficient şi încălcarea unui drept şi fac acest lucru în conformitate cu obiectivul de a oferi publicului un acces larg la justiţie. În acest sens, interesul oricărei organizaţii neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi îndeplineşte orice cerinţă prevăzută de dreptul intern este considerat suficient în sensul alineatului (1) litera (a). De asemenea, astfel de organizaţii sunt considerate ca având drepturi care pot fi încălcate în sensul alineatului (1) litera (b).

Art. 24: Sprijinul din partea Comisiei

(1)Comisia oferă statelor membre sprijinul, asistenţa şi consolidarea capacităţilor necesare pentru a le sprijini în îndeplinirea obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive. În special, Comisia, în cooperare cu statele membre, elaborează documente şi dezvoltă instrumente ştiinţifice pe care statele membre le pot utiliza pentru a le facilita:

Art. 25: Evaluare şi revizuire

(1)Până la 17 iunie 2033, Comisia realizează o evaluare a prezentei directive pentru a analiza progresele înregistrate în direcţia îndeplinirii obiectivelor sale şi necesitatea de a o modifica pentru a stabili cerinţe mai specifice în vederea îndeplinirii obiectivelor sale. Această evaluare ia în considerare, printre altele, următoarele elemente:

f)o analiză a eventualei necesităţi de a adapta dispoziţiile prezentei directive la progresele ştiinţifice şi tehnice, în special în ceea ce priveşte următoarele aspecte:

Art. 26: Transpunere

(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 17 decembrie 2028. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

ANEXA I:DESCRIPTORI AI SOLULUI, CRITERII PRIVIND STAREA BUNĂ DE SĂNĂTATE A SOLULUI ŞI INDICATORI PRIVIND IMPERMEABILIZAREA SOLULUI ŞI ÎNDEPĂRTAREA SOLULUI

6."soluri gestionate" înseamnă soluri care fac obiectul unor practici de gestionare a solului.

Aspect al degradării solului	Descriptor al solului (¹)	Criterii pentru o stare bună de sănătate a solului - valori-ţintă durabile neobligatorii (²)		Terenuri exonerate de îndeplinirea criteriului aferent
Partea A: descriptori ai solului însoţiţi de criterii referitoare la starea bună de sănătate a solului stabiliţi la nivelul Uniunii
Salinizare (³)	Conductivitatea electrică (deci-Siemens pe fmetru)	< 4 dS m - ¹atunci când se utilizează metoda de măsurare a conductivităţii electrice a extractului de pastă de sol saturată (eEC) sau un criteriu echivalent în cazul în care se utilizează o altă metodă de măsurare		Terenurile cu salinitate naturală, zonele cu inundaţii periodice în urma submersiunii marine şi zonele expuse aerosolilor marini
Pierderea carbonului organic din sol (SOC)	Concentraţia SOC (g/kg)	- Pentru solurile organice: îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru astfel de soluri la nivel naţional în conformitate cu articolul 4 alineatele (2) şi (4) şi cu articolul 11 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/1991		Nicio exonerare
		- Pentru solurile minerale: raportul SOC/argilă > 1/13 [adică, raportul dintre conţinutul de SOC şi conţinutul fracţiei de argilă (fracţie cu un diametru sub 0,002 mm)] Se aşteptă din partea statelor membre să aplice acestui raport factori de corecţie în cazul în care anumite tipuri de sol sau anumite condiţii climatice justifică acest lucru, ţinând seama de legătura cu stabilitatea structurală		Solurile negestionate aflate pe terenuri naturale
Tasarea subsolului	Densitatea aparentă în subsol (g/cm ³)	Textura solului (⁴)	Interval	Solurile negestionate aflate pe terenuri naturale şi în zonele cu soluri tasate în mod natural
		Nisip, nisip lutos, lut nisipos, lut	< 1,80
		Lut nisipo-argilos, lut, lut argilos, mâl, lut mâlos	< 1,75
		Lut mâlos, lut argilos mâlos	< 1,65
		Argilă nisipoasă, argilă mâloasă, lut argilos cu 35 %-45 % argilă	< 1,58
		Argilă	< 1,47
		Statele membre pot aplica diferite clase de textură sau valori corespunzătoare nivelurilor considerate problematice pentru dezvoltarea sistemului de înrădăcinare a plantelor
	Opţional: - conductivitatea hidraulică saturată - Ksat (cm/zi) - capacitatea de aer (%)	> = 10 cm/zi (⁵) Statele membre pot adapta această valoare în funcţie de stările locale ale solului > = 5 % (⁶) Statele membre pot adapta această valoare în funcţie de stările locale ale solului
Partea B: descriptori ai solului însoţiţi de criterii referitoare la starea bună de sănătate a solului stabiliţi la nivelul statului membru
Conţinut excesiv de nutrienţi în sol	Fosforul extractibil (mg/kg)	< "valoarea maximă" Statele membre îşi stabilesc propria valoare maximă la un nivel care să nu provoace daune sănătăţii umane şi mediului		Solurile negestionate aflate pe terenuri naturale
Eroziunea solului	Rata de eroziune a solului (tone pe hectar pe an)	< "valoarea maximă" Statele membre îşi stabilesc propria valoare maximă la un nivel care să nu provoace daune sănătăţii umane şi mediului		Relieful ruiniform şi alte terenuri naturale, cu excepţia cazului în care prezintă un risc semnificativ de dezastre
Contaminarea solului	- concentraţia de metale grele în sol: As, Sb, Cd, Co, Cr (total), Cu, Hg, Pb, Ni, Tl, V, Zn (mg/kg) - concentraţia unei selecţii de contaminanţi organici stabilită de statele membre, care ţine seama de limitele de concentraţie existente în dreptul Uniunii, de exemplu pentru calitatea apei şi emisiile atmosferice	Asigurarea rezonabilă, obţinută în urma prelevării de probe de sol, a identificării şi a investigării siturilor potenţial contaminate şi a oricăror alte informaţii relevante, că nu există niciun risc inacceptabil pentru sănătatea umană şi pentru mediu cauzat de contaminarea solului La evaluarea riscurilor trebuie să fie luate în considerare nivelurile de fond naturale şi antropice În cazul în care fondul natural este singurul motiv care conduce la riscuri inacceptabile, se consideră că solul respectiv îndeplineşte criteriile privind sănătatea solului, cu condiţia să fie gestionat astfel încât să nu existe un risc inacceptabil pentru sănătatea umană Habitatele care au în mod natural o concentraţie ridicată de metale grele şi care sunt incluse în anexa I la Directiva 92/43/CEE rămân protejate		Nicio exonerare
Reducerea reţinerii şi infiltrării apei în sol	Reţinerea apei: - capacitatea solului de a reţine apa măsurată în proba de sol [% (volum sau masă) apă/sol total] Infiltrarea apei: - conductivitatea hidraulică saturată - Ksat (cm/zi) - capacitatea de aer (%)	Valoarea estimată a capacităţii totale de reţinere a apei, a conductivităţii hidraulice saturate şi a capacităţii de aer în cazul unei unităţi pedologice depăşeşte pragul minim şi poate fi evaluată, de asemenea, pentru fiecare bazin hidrografic sau subbazin hidrografic, ţinând seama de procesele privind apa care au loc la scara respectivă Pragul minim se stabileşte (în tone) de către statul membru la scara corespunzătoare la o astfel de valoare încât să se atenueze impactul inundaţiilor care urmează episoadelor de ploi abundente sau perioadelor cu umiditate scăzută a solului din cauza episoadelor de secetă		Nicio exonerare
Pierderea SOC	Stocul de SOC (tC ha^-1) Opţional: - conţinutul de SOC (g/kg)	Contribuţia la obiectivele naţionale privind absorbţiile nete de gaze cu efect de seră în sectorul LULUCF, astfel cum se menţionează la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/841 > "valoarea minimă" Statele membre stabilesc valoarea minimă în funcţie de textura solului.		Nicio exonerare
Partea C: descriptori ai solului neînsoţiţi de criterii
Aspect al degradării solului	Descriptor al solului
Conţinut excesiv de nutrienţi în sol	Conţinutul total de azot din sol (mg g^-1) Raportul SOC/azot din sol
Acidifiere	Aciditatea solului (pH-ul) Statele membre pot selecta, de asemenea, descriptorul opţional: - saturaţia în baze [şi anume (Ca + Mg + K)/capacitate efectivă de schimb cationic (CEC)]
Tasarea stratului de suprafaţă	Densitatea aparentă în stratul de suprafaţă al solului [orizontul A (⁷)] (g/cm^-3) Facultativ: - conductivitatea hidraulică saturată (cm/zi) - capacitatea de aer (%)
Pierderea biodiversităţii solului	Metabarcodarea AND-ului pentru ciuperci şi bacterii Statele membre pot selecta, de asemenea, cel puţin un descriptor opţional al solului pentru a măsura biodiversitatea, de exemplu: - metabarcodarea archeobacteriilor, a protistelor şi a animalelor - analiza acizilor graşi fosfolipizi (PFLA) - abundenţa şi diversitatea nematozilor - abundenţa şi diversitatea râmelor - abundenţa şi diversitatea colembolelor - abundenţa şi diversitatea furnicilor indigene - calitatea biologică a solului bazată pe artropode (QBS-ar) - prezenţa speciilor alogene invazive şi a organismelor dăunătoare plantelor - respiraţia bazală a solului
Contaminarea solului (⁸)	Concentraţiile de PFAS-21 (⁹) sau concentraţiile de PFAS-43 (¹⁰) sau PFAS selectate stabilite de statele membre în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) Concentraţiile substanţelor active selectate din pesticide şi metaboliţii acestora stabilite de statele membre în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) Facultativ: - concentraţiile sau prezenţa unei selecţii de alţi contaminanţi emergenţi ai solului stabiliţi de statele membre în conformitate cu articolul 7 alineatul (4)
Partea D: indicatori privind impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului
Aspect al degradării solului	Indicatori privind impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului
Impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului	Total soluri impermeabilizate şi zone care au fost supuse îndepărtării solului (km²şi % din suprafaţa statului membru) Impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului, dezimpermeabilizarea, impermeabilizarea netă (medie pe an - în km²şi % din suprafaţa statului membru) Total aşezări rezidenţiale (km²şi % din suprafaţa statului membru) Modificarea utilizării terenurilor în sensul extinderii sau reducerii aşezărilor rezidenţiale (media anuală - în km²şi % din suprafaţa statului membru) Statele membre pot măsura şi alţi indicatori opţionali conecşi, cum ar fi: - artificializarea solului - fragmentarea terenurilor - rata de reciclare a terenurilor - terenurile ocupate pentru activităţi comerciale, centre logistice, energie din surse regenerabile, suprafeţe precum aeroporturi, drumuri sau mine - consecinţele impermeabilizării solului şi îndepărtării solului, cum ar fi cuantificarea pierderii serviciilor ecosistemice sau modificarea intensităţii inundaţiilor
(¹) Criteriile minime pentru metodologia de prelevare in situ a descriptorilor solului sunt prevăzute în anexa II partea A, iar detalii suplimentare se pun la dispoziţie în temeiul articolului 24. (²) Detalii suplimentare privind metodologia de stabilire a valorilor-ţintă durabile neobligatorii şi a valorilor declanşatoare operaţionale pentru descriptorii solului care figurează în anexa I părţile A şi B şi, atunci când este posibil, în partea C, se pun la dispoziţie în temeiul articolului 24. (³) Se poate renunţa la măsurarea conductivităţii electrice în zonele care nu sunt expuse riscului de salinizare. Detalii suplimentare privind metodologia de evaluare a zonelor care nu sunt expuse riscului de salinizare se pun la dispoziţie în temeiul articolului 24. (⁴) Astfel cum este definită de Grupul de lucru al IUSS privind WRB. (2022) World Reference Base for Soil Resources (Baza mondială de referinţă pentru resursele solului), International soil classification system for naming soils and creating legends for soil maps (Sistemul internaţional de clasificare a solului pentru denumirea solurilor şi crearea de legende pentru hărţile solului), ediţia a 4-a, Uniunea Internaţională a Ştiinţelor Solului (IUSS), Viena, Austria. (⁵) Lebert, M., Böken, H., Glante, F., 2007, Soil compaction -indicators for the assessment of harmful changes to the soil in the context of the German Federal Soil Protection Act (Tasarea solului - indicatori pentru evaluarea modificărilor dăunătoare ale solului în contextul Legii federale germane privind protecţia solului), Journal of Environmental Management (Jurnalul Managementului de Mediu) 82(3): 388-397. (⁶) Lebert, M., Böken, H., Glante, F., 2007, Soil compaction -indicators for the assessment of harmful changes to the soil in the context of the German Federal Soil Protection Act (Tasarea solului - indicatori pentru evaluarea modificărilor dăunătoare ale solului în contextul Legii federale germane privind protecţia solului), Journal of Environmental Management (Jurnalul Managementului de Mediu) 82(3): 388-397. (⁷) Astfel cum este definit în Orientările FAO privind descrierea solurilor, capitolul 5 (https://www.fao.org/3/a0541e/a0541e.pdf). (⁸) Poate fi măsurată într-un număr limitat de puncte de prelevare. (⁹) 6:2 FTS, PFBA, PFBS, PFDA, PFDoDA, PFDoDS, PFDS, PFHpA, PFHpS, PFHxA, PFHxS, PFNA, PFNS, PFOA, PFOS, PFPeA, PFPeS, PFTrDA, PFTrDS, PFUnDA, PFUnDS sau alte 21 de PFAS, astfel cum sunt disponibile în laboratoare. (¹⁰) PFOS, PFOA, PFHxS, PFNA, PFBS, PFPeS, PFHpS, PFNS, PFDS, PFUnDS, PFDoDS, PFTrDS, PFBA, PFPeA, PFHxA, PFHpA, PFDA, PFUnDA, PFDoDA, PFTrDA, PFTeDA, PFOSA, N-EtFOSA, N-MeFOSA, FOSAA, N-EtFOSAA, N-MeFOSAA, FHxSA, N-EtFHxSA, N-MeFHxSA, FHxSAA, N-EtFHxSAA, N-MeFHxSAA, FBSA, N-EtFBSA, N-MeFBSA, FBSAA, N-EtFBSAA, N-MeFBSAA, 6:2 FTS, 8:2 FTS, 5:3 FTCA, 7:3 FTCA sau alte 43 de PFAS, astfel cum sunt disponibile în laboratoare.

ANEXA II:METODOLOGII

Partea A:Metodologia pentru stabilirea numărului şi a amplasării punctelor de prelevare şi pentru ancheta prin eşantionare

Activitate	Criterii metodologice minime
1. Determinarea punctelor de prelevare(ancheta prin eşantionare) pentru evaluarea sănătăţii solului	Ancheta prin eşantionare este concepută pe baza unui cadru de eşantionare complet, care conţine cele mai bune informaţii disponibile privind distribuţia proprietăţilor solului, cum ar fi informaţiile care rezultă din măsurătorile relevante în temeiul articolului 9 alineatele (3) şi (4) Planul de eşantionare constă într-o eşantionare aleatorie stratificată, optimizată în funcţie de cele mai bune informaţii privind variabilitatea descriptorilor solului, iar stratificarea se bazează pe unităţile pedologice stabilite în conformitate cu articolul 4 alineatul (2). Punctele de prelevare în legătură cu măsurătorile menţionate la articolul 9 alineatul (4) pot fi luate în considerare parţial sau complet în cadrul planul de eşantionare, indiferent de conceperea lor Numărul şi amplasarea punctelor de prelevare reprezintă variabilitatea descriptorilor solului aleşi din cadrul unităţilor pedologice, cu o eroare procentuală maximă (sau un coeficient de variaţie) de maximum 5 % Alocarea şi mărimea eşantionului se determină prin aplicarea unor proceduri adecvate [de exemplu, algoritmului Bethel - Bethel, 1989 (¹)], care pot ţine seama de eroarea maximă de estimare impusă. Ancheta prin eşantionare concepută de statele membre pentru fiecare ciclu de monitorizare se poate modifica sau poate rămâne aceeaşi Detalii suplimentare privind stabilirea numărului şi a amplasării punctelor de prelevare se pun la dispoziţie în temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (a)
2. Ancheta prin eşantionare pe teren	Probele sunt prelevate din locuri de prelevare exacte, cu excepţia cazului în care, din motive justificate în mod corespunzător, cum ar fi solul saturat cu apă sau un conţinut ridicat de rocă, prelevarea din locurile respective nu este posibilă Atunci când sunt prelevate probe compozite de sol, acestea trebuie să fie un amestec de cel puţin cinci subeşantioane Atunci când sunt prelevate probe de sol în zone neîmpădurite, se îndepărtează de pe suprafaţă reziduurile şi deşeurile organice Atunci când sunt prelevate probe de sol din zone împădurite, solul forestier, subdivizat, dacă este cazul, în litieră şi straturi organice, se eşantionează separat, iar grosimea şi greutatea se înregistrează Atunci când sunt prelevate probe sau subprobe pentru proba compozită, acestea se prelevează, atunci când este posibil, la o adâncime de cel puţin 30 cm de sol. Se înregistrează informaţiile precum tipul de sol şi, dacă este posibil, orizonturile genetice ale solului. Subprobele se amestecă pentru a obţine o probă compozită omogenă. Prelevarea de probe poate fi efectuată pe adâncimea fixă sau pe orizont, dar datele se raportează în funcţie de adâncimea fixă Probele de densitate aparentă trebuie să fie probe de sol nelucrat prelevate la adâncimea relevantă, inclusiv la o adâncime mai mică de 30 cm pentru subsol. Probele în legătură cu tasarea solului (conductivitatea hidraulică saturată şi capacitatea de aer) pot fi aceleaşi probe de sol nelucrat ca şi cele prelevate pentru densitatea aparentă. În cazul în care conţinutul ridicat de fragmente grosiere în sol împiedică prelevarea de probe, este permis să nu se efectueze eşantionarea pentru măsurarea densităţii aparente în locul respectiv În temeiul articolului 24 alineatul (1) litera (a) se pun la dispoziţie detalii suplimentare cu privire la ancheta prin eşantionare pe teren, inclusiv cu privire la modul de gestionare a unor situaţii specifice, cum ar fi solurile de mică adâncime şi adâncimile de eşantionare diferite
(¹) Bethel, J., 1989, Sample Allocation in Multivariate Surveys (Alocarea probelor în anchete cu variabile multiple), Survey Methodology 15: 47-57.

Partea B:Metodologia de determinare sau estimare a valorilor descriptorilor solului

Descriptor al solului	Metodologie de referinţă	Criterii metodologice minime	Este necesară o funcţie de transfer validată (dacă se foloseşte o metodologie diferită de metodologia de referinţă)?
Textura solului (conţinutul de argilă, mâl şi nisip - necesar pentru determinarea altor descriptori şi a intervalelor de valori aferente)	ISO 11277 Determinarea distribuţiei granulometrice a materialelor minerale din sol - Metoda cernerii şi sedimentării	Nu se aplică	DA
Conductivitate electrică	Opţiunea 1: ISO 11265 Determinarea conductivităţii electrice specifice; Opţiunea 2: metoda de măsurare a conductivităţii electrice a extractului de pastă de sol saturată (eEC) [FAO SOP: GLOSOLAN-SOP-08 (²)]	Nu se aplică	DA
Rata de eroziune a solului		La estimarea ratei de eroziune a solului se iau în considerare toate acţiunile întreprinse pentru a atenua sau a compensa riscul de eroziune, inclusiv măsurile de atenuare în urma incendiilor Estimarea ratei de eroziune a solului include toate procesele de eroziune relevante, cum ar fi eroziunea cauzată de apă, vânt, recoltare şi lucrările solului Eroziunea solului cauzată de apă se evaluează luându-se în considerare următorii factori: - caracteristicile solului (de exemplu, erodabilitatea, formarea de cruste la nivelul solului, rugozitatea solului, caracterul pietros) - topografia (de exemplu, înclinarea şi lungimea pantei) - clima (de exemplu, erozivitatea pluvială - intensitate şi durată) - acoperirea cu vegetaţie, tipul de cultură, utilizarea terenului şi practicile de gestionare pentru ţinerea sub control a eroziunii sau reducerea acesteia - practicile de gestionare (de exemplu, culturi de acoperire, lucrări reduse ale solului, mulcire etc.) - zonele arse	Nu se aplică
		Eroziunea solului cauzată de vânt se evaluează cu luarea în considerare a următorilor factori: - caracteristicile solului (de exemplu, erodabilitatea) - clima (de exemplu, umiditatea solului, viteza vântului, evaporarea) - vegetaţia (de exemplu, tipul de cultură) - practicile de gestionare pentru ţinerea sub control a eroziunii sau reducerea acesteia (de exemplu, perdele de protecţie faţă de acţiunea vântului) Eroziunea solului prin practici de gestionare, cum ar fi lucrările solului sau exportul de biomasă, se evaluează cantitativ pe baza unei metodologii disponibile fie în literatura ştiinţifică, fie în domeniul public
Carbonul organic din sol (SOC)	ISO 10694 Determinarea carbonului organic şi a carbonului total după arderea uscată, fiind garantat faptul că întregul carbon este incinerat SOC se calculează prin stabilirea conţinutului total de carbon şi scăderea carbonului prezent sub formă de carbonat, care se determină în conformitate cu ISO 10693	Nu se aplică	DA
Stocurile de SOC	Metodologia prevăzută în anexa V la Regulamentul (UE) 2018/1999 în conformitate cu Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naţionale ale gazelor cu efect de seră	Nu se aplică	DA
Densitatea aparentă în subsol	ISO 11272 pentru determinarea densităţii aparente a solului în stare uscată În cazul în care se alege un parametru echivalent, metodologia constă fie într-un standard european, fie într-un standard internaţional dacă este disponibil; în cazul în care nu este disponibil un astfel de standard, metodologia aleasă trebuie să fie disponibilă fie în literatura ştiinţifică, fie în domeniul public	Metodologia poate fi detaliată în funcţie de proporţia de fragmente grosiere	DA
Fosforul extractibil	Preferat: ISO 11263 pentru determinarea spectrometrică a fosforului solubil în soluţie de bicarbonat de sodiu (P-Olsen) Pot fi utilizate alte metode ca alternativă	Nu se aplică	DA
- concentraţia de metale grele în sol: As, Sb, Cd, Co, Cr (total), Cu, Hg, Pb, Ni, Tl, V, Zn - concentraţiile altor contaminanţi (inclusiv PFAS, pesticide şi metaboliţii acestora) definite sau selectate de statele membre	Pentru metale grele: ISO 54321: Aqua Regia Opţional: fracţii biodisponibile ale contaminanţilor, precum ISO 17586 cu utilizarea de acid azotic diluat	Pentru contaminanţi, alţii decât metalele grele: se utilizează standarde europene sau internaţionale dacă sunt disponibile; în cazul în care nu este disponibil un astfel de standard, metodologia aleasă trebuie să fie disponibilă fie în literatura ştiinţifică, fie în domeniul public.	Pentru metale grele: DA Pentru contaminanţi, alţii decât metalele grele: nu se aplică dacă nu sunt disponibile standarde europene sau internaţionale
Capacitatea de reţinere a apei din sol, capacitatea de aer şi conductivitatea hidraulică saturată	Metodologia de determinare a valorii pentru un punct de prelevare: 1. Capacitatea solului de a reţine apa şi capacitatea de aer: Opţiunea 1: LABORATOR: ISO 11274 pentru determinarea caracteristicii de reţinere a apei. Opţiunea 2: ESTIMARE: se aplică funcţii de pedotransfer care necesită variabile de intrare cum ar fi distribuţia granulometrică, densitatea aparentă, concentraţia de carbon organic din sol	Criterii minime pentru estimarea capacităţii totale a solului de a reţine apa, a capacităţii de aer şi a conductivităţii hidraulice saturate a unei unităţi pedologice sau la scara unui bazin hidrografic sau a unui subbazin hidrografic: - pentru suprafaţa solului care nu este impermeabilizat sau pentru zone care nu au fost supuse îndepărtării solului, se estimează valoarea totală a capacităţii solului de a reţine apa, a capacităţii de aer şi a conductivităţii hidraulice saturate; - pentru suprafaţa solurilor impermeabilizate sau îndepărtate, se recomandă stabilirea la zero a capacităţii de reţinere a apei, a capacităţii de aer şi a conductivităţii hidraulice saturate în zonele impermeabile şi atribuirea unor valori intermediare proporţionale zonelor semiimpermeabile şi celorlalte zone artificiale	DA (pentru valoarea la punctul respectiv)
	2. Conductivitate hidraulică saturată: Opţiunea 1: LABORATOR: ISO 17313: Determinarea conductivităţii hidraulice a materialelor poroase saturate Opţiunea 2: ESTIMARE: se aplică funcţii de pedotransfer care necesită date de intrare specifice solului, cum ar fi distribuţia granulometrică, densitatea aparentă, concentraţia de carbon organic din sol
Azotul din sol	Opţiunea 1: ISO 11261 pentru determinarea azotului total din sol printr-o metodă Kjeldahl modificată Opţiunea 2: ISO 13878 pentru determinarea azotului total prin ardere uscată	Nu se aplică	DA
Aciditatea solului	ISO 10390 pentru determinarea pH-ului în extractul de H2O, KCl şi CaCl2	Nu se aplică	DA
Saturaţia în baze şi concentraţiile schimbabile de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu	ISO 11260 pentru determinarea capacităţii efective de schimb de cationi şi a nivelului de saturaţie în baze utilizând BaCl2	Nu se aplică	DA
Densitatea aparentă în "stratul de suprafaţă" [orizontul A (³)]	ISO 11272 pentru determinarea densităţii aparente a solului în stare uscată	Metodologia poate fi detaliată în funcţie de proporţia de fragmente grosiere	DA
Descriptori ai solului legaţi de biodiversitatea solului şi de activitatea biologică		Se utilizează standarde europene sau internaţionale dacă sunt disponibile; în cazul în care nu este disponibil un astfel de standard, metodologia aleasă trebuie să fie disponibilă fie în literatura ştiinţifică, fie în domeniul public	Nu se aplică
(²) https://www.fao.org/3/cb3355en/cb3355en.pdf. (³) Astfel cum este definit în Orientările FAO privind descrierea solurilor, capitolul 5 (https://www.fao.org/3/a0541e/a0541e.pdf).

Partea C:Criterii metodologice minime pentru determinarea valorilor indicatorilor privind impermeabilizarea solului şi îndepărtarea solului

ANEXA III:PROGRAMELE, PLANURILE, OBIECTIVELE ŞI MĂSURILE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 10

ANEXA IV:LISTĂ ORIENTATIVĂ A MĂSURILOR DE REDUCERE A RISCURILOR

1.Tehnici de remediere a solului pentru remedierea in situ sau ex situ:

(c)tehnici de remediere chimică:

2.Măsuri de reducere a riscurilor, altele decât remedierea solului, în vederea reducerii expunerii:

ANEXA V:ETAPE ŞI PRINCIPII PENTRU EVALUAREA RISCURILOR SPECIFICĂ SITULUI

1.Caracterizarea contaminării presupune identificarea naturii contaminanţilor (de exemplu, metale grele, contaminanţi organici etc.) prezenţi în cadrul sitului şi determinarea sursei, a concentraţiei, a formei chimice şi a distribuţiei acestora în sol, în materialul parental în apele subterane. Prezenţa şi concentraţia contaminanţilor în diferite medii se determină prin eşantionare şi investigare la faţa locului şi în afara amplasamentului, în cazul în care se suspectează un transfer de contaminanţi. Contaminanţii asociaţi cu activităţile cu potenţial de contaminare sunt eşantionaţi în mediile relevante pe baza contextului de mediu şi a proprietăţilor fizico-chimice ale acestora, care le influenţează comportamentul în mediu. Trebuie luate în considerare nivelurile de fond naturale şi antropice.

2.Evaluarea expunerii necesită identificarea căii prin care contaminanţii din sol pot să ajungă la receptori. Printre căile de expunere se pot număra inhalarea, ingestia, contactul cu pielea, absorbţia de către plante, migrarea către apele subterane sau altele. Concentraţiile contaminanţilor în mediile de expunere se combină cu parametrii de expunere (de exemplu, frecvenţa şi durata expunerii, rata de ingerare în sol, etc.) şi cu caracteristicile receptorilor, cum ar fi vârsta, sexul şi starea de sănătate, pentru a estima doza de expunere zilnică. Relaţia sursă-cale de transmitere-receptor se rezumă într-o reprezentare grafică schematică şi simplificată ("modelul conceptual al sitului"). Expunerea poate fi evaluată prin analiză directă la punctul de expunere sau prin modelarea transferului unui contaminant în mediul de expunere.

3.Evaluarea toxicităţii sau a pericolelor presupune evaluarea efectelor adverse potenţiale ale contaminanţilor asupra sănătăţii umane şi a mediului, pe baza dozei şi a duratei de expunere. Evaluarea toxicităţii sau a pericolelor ia în considerare toxicitatea intrinsecă a contaminanţilor şi sensibilitatea diferiţilor receptori expuşi (oameni şi ecosisteme), cum ar fi animalele, microorganismele, plantele, copiii, femeile gravide, vârstnicii etc. Informaţiile toxicologice se utilizează pentru a estima dozele sau concentraţiile de referinţă, care se folosesc pentru caracterizarea riscurilor.

4.Caracterizarea riscurilor presupune integrarea informaţiilor din etapele anterioare pentru a estima amploarea şi probabilitatea efectelor adverse ale sitului contaminat asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, inclusiv din migrarea contaminării către alte componente ale mediului. Caracterizarea riscurilor contribuie la evaluarea şi prioritizarea nevoii de măsuri de reducere a riscurilor şi de măsuri de remediere, precum şi la garantarea faptului că starea solului este compatibilă cu utilizarea actuală şi planificată a terenului. De asemenea, aceasta poate contribui la stabilirea obiectivelor de remediere sau de gestionare a solului pentru un sit, de exemplu pentru a atinge limitele maxime acceptabile sau valorile folosite pentru analiza gradului de contaminare a solului bazate pe riscurile specifice pentru fiecare sit. Evaluarea riscurilor implică un număr mare de ipoteze şi incertitudini. Prin urmare, evaluarea acestor ipoteze şi incertitudini este esenţială pentru a înţelege pe deplin importanţa rezultatelor obţinute şi pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză.

ANEXA VI:CONŢINUTUL REGISTRULUI SITURILOR POTENŢIAL CONTAMINATE ŞI AL SITURILOR CONTAMINATE

Modul în care sunt structurate şi prezentate datele din registru dă publicului posibilitatea să urmărească progresele înregistrate în identificarea şi investigarea siturilor potenţial contaminate şi în gestionarea siturilor contaminate. Registrul conţine şi prezintă următoarele informaţii la nivel de sit pentru siturile cunoscute ca fiind potenţial contaminate, siturile contaminate, siturile contaminate care necesită acţiuni suplimentare şi siturile contaminate în cazul cărora s-au luat sau se iau măsuri:

(f)acţiuni şi etape de gestionare ulterioare necesare, astfel cum sunt menţionate la articolele 15 şi 16.