Titlul v - REZOLUŢIA GRUPURILOR TRANSFRONTALIERE - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
TITLUL V:REZOLUŢIA GRUPURILOR TRANSFRONTALIERE
Art. 87: Principii generale referitoare la procesul decizional care implică mai multe state membre
Statele membre se asigură că, atunci când iau, în temeiul prezentei directive, decizii sau măsuri care pot afecta unul sau mai multe state membre, autorităţile lor ţin seama de următoarele principii generale:
a)necesitatea imperativă a eficacităţii procesului decizional şi a păstrării costurilor rezoluţiei la un nivel cât mai scăzut posibil, în momentul luării măsurilor de rezoluţie;
b)deciziile şi măsurile sunt luate în timp util şi în regim de urgenţă, atunci când se impune acest lucru;
c)autorităţile de rezoluţie, autorităţile competente şi alte autorităţi cooperează pentru a se asigura că deciziile şi măsurile sunt luate de o manieră coordonată şi eficientă;
d)rolurile şi responsabilităţile autorităţilor relevante din fiecare stat membru sunt clar definite;
e)se acordă o atenţie corespunzătoare intereselor statelor membre în care sunt stabilite întreprinderile-mamă din Uniune, în special impactului oricărei decizii, acţiuni sau inacţiuni asupra stabilităţii financiare, resurselor fiscale, fondului de rezoluţie, schemei de garantare a depozitelor sau schemei de compensaţii pentru investitori din statele membre respective;
f)se acordă o atenţie corespunzătoare intereselor fiecărui stat membru în care este stabilită o filială, în special impactului oricărei decizii, acţiuni sau inacţiuni asupra stabilităţii financiare, resurselor fiscale, fondului de rezoluţie, schemei de garantare a depozitelor sau schemei de compensaţii pentru investitori din statele membre respective;
g)se acordă o atenţie corespunzătoare intereselor fiecărui stat membru în care sunt stabilite sucursale semnificative, în special impactului oricărei decizii, acţiuni sau inacţiuni asupra stabilităţii financiare a statelor membre respective;
h)se acordă o atenţie corespunzătoare obiectivelor privind echilibrarea intereselor diferitelor state membre implicate şi evitarea prejudicierii nedrepte ori a protejării necuvenite a intereselor anumitor state membre, inclusiv evitarea alocării inechitabile între statele membre a sarcinii suportate;
i)orice obligaţie în temeiul prezentei directive de a consulta o autoritate înainte de luarea oricărei decizii sau măsuri să implice cel puţin obligaţia de a consulta autoritatea respectivă cu privire la acele elemente ale deciziei sau măsurii propuse care au sau probabil vor avea:
(i)efecte asupra întreprinderii-mamă din Uniune, a filialei sau a sucursalei, după caz;
(ii)impact asupra stabilităţii statului membru în care întreprinderea-mamă din Uniune, filiala sau sucursala (după caz) este stabilită sau situată;
j)atunci când adoptă măsuri de rezoluţie, autorităţile de rezoluţie să ţină seama şi să urmărească planurile de rezoluţie menţionate la articolul 13, cu excepţia cazului în care autorităţile de rezoluţie consideră, având în vedere circumstanţele cazului, că obiectivele rezoluţiei vor fi îndeplinite mai eficace prin adoptarea de măsuri care nu sunt prevăzute în planurile de rezoluţie;
k)necesitatea transparenţei, ori de câte ori există probabilitatea ca o decizie sau măsură propusă să aibă implicaţii asupra stabilităţii financiare, resurselor fiscale, fondului de rezoluţie, schemei de garantare a depozitelor sau schemei de compensaţii pentru investitori din oricare stat membru relevant; şi
l)recunoaşterea faptului că cea mai mare probabilitate de a obţine un rezultat care să ducă la scăderea costului global al rezoluţiei revine coordonării şi cooperării.
Art. 88: Colegii de rezoluţie
(1)Sub rezerva articolului 89, autorităţile de rezoluţie la nivelul grupului instituie colegii de rezoluţie pentru a îndeplini sarcinile menţionate la articolele 12, 13, 16, 18, 45-45h, 91 şi 92 şi, după caz, pentru a asigura cooperarea şi coordonarea cu autorităţile de rezoluţie din ţări terţe.
În special, colegiile de rezoluţie furnizează autorităţilor de rezoluţie ale grupurilor, celorlalte autorităţi de rezoluţie relevant şi, după caz, autorităţilor competente şi supraveghetorilor consolidanţi în cauză un cadru pentru îndeplinirea următoarelor sarcini:
a)schimbul de informaţii care prezintă interes din punctul de vedere al elaborării planurilor de rezoluţie a grupurilor, al aplicării în cazul grupurilor a competenţelor de pregătire şi prevenire, precum şi al rezoluţiei grupurilor;
b)elaborarea planurilor de rezoluţie a grupurilor în conformitate cu articolele 12 şi 13;
c)evaluarea posibilităţilor de soluţionare a grupurilor în conformitate cu articolul 16;
d)exercitarea competenţelor de abordare sau înlăturare a obstacolelor din calea posibilităţilor de soluţionare a grupurilor în conformitate cu articolul 18;
e)luarea deciziei cu privire la necesitatea de a institui o schemă de rezoluţie a grupului menţionată la articolului 91 sau 92;
f)obţinerea acordului privind schema de rezoluţie a grupului propusă în conformitate cu articolul 91 sau 92;
g)coordonarea comunicării publice a strategiilor şi schemelor de rezoluţie a grupului;
h)coordonarea utilizării mecanismelor de finanţare prevăzute în titlul VII;
i)stabilirea cerinţelor minime pentru grupuri la nivel consolidat şi la nivel de filială în temeiul articolelor 45- 45h.
În plus, colegiile de rezoluţie pot fi utilizate drept forum de discuţii pe orice temă legată de rezoluţia grupurilor transfrontaliere.

(2)Membrii colegiului de rezoluţie sunt următorii:
a)autoritatea de rezoluţie la nivel de grup;
b)autorităţile de rezoluţie din fiecare stat membru în care este stabilită o filială inclusă în supravegherea pe bază consolidată;
c)autorităţile de rezoluţie din statele membre în care este stabilită întreprinderea-mamă a uneia sau mai multor instituţii din grup, care este o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (d);
d)autorităţile de rezoluţie din statele membre în care sunt situate sucursale semnificative;
e)supraveghetorul consolidant şi autorităţile competente din statele membre în care autoritatea de rezoluţie este membră a colegiului de rezoluţie. În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru nu este banca centrală a acestuia, autoritatea competentă poate decide să fie însoţită de un reprezentant al băncii centrale a respectivului stat membru;
f)ministerele competente, în cazul în care autorităţile de rezoluţie care sunt membre ale colegiului de rezoluţie nu sunt ministerele competente;
g)autoritatea responsabilă de schema de garantare a depozitelor al unui stat membru, în cazul în care autoritatea de rezoluţie din statul membru respectiv este membră a unui colegiu de rezoluţie;
h)ABE, sub rezerva alineatului (4).
(3)Autorităţile de rezoluţie din ţări terţe, în cazul în care o întreprindere-mamă sau o instituţie stabilită în Uniune are o instituţie filială sau o sucursală care ar fi considerată semnificativă dacă ar fi situată în Uniune, pot, la cerere, să fie invitate să participe în calitate de observatori în cadrul colegiului de rezoluţie ca observatori, cu condiţia ca acestea să facă obiectul unor cerinţe de confidenţialitate echivalente, în opinia autorităţii de rezoluţie la nivel de grup, cu cele prevăzute la articolul 98.
(31)În cazul în care instituţia, entitatea sau grupul este un conglomerat financiar sau face parte dintr-un conglomerat financiar, autorităţile de rezoluţie în domeniul asigurărilor în cauză sunt invitate să participe la colegiul de rezoluţie în calitate de observatori, cu condiţia să fie supuse unor cerinţe de confidenţialitate echivalente, în opinia autorităţii de rezoluţie de la nivelul grupului, cu cele stabilite la articolul 90.

(4)ABE contribuie la promovarea şi monitorizarea funcţionării efective, eficiente şi consecvente a colegiilor de rezoluţie în conformitate cu standarde internaţionale. În acest scop, ABE este invitată să participe la reuniunile colegiului de rezoluţie. ABE nu are niciun drept de vot, în măsura în care au loc votări în cadrul colegiilor de rezoluţie.
(5)Autoritatea de rezoluţie la nivel de grup prezidează colegiul de rezoluţie. În această calitate, autoritatea respectivă:
a)stabileşte reguli şi proceduri scrise pentru funcţionarea colegiului de rezoluţie, în urma consultării celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie;
b)coordonează toate activităţile colegiului de rezoluţie;
c)îşi convoacă şi îşi prezidează toate reuniunile şi informează toţi membrii colegiului de rezoluţie pe deplin şi anticipat în legătură cu organizarea reuniunilor colegiului de rezoluţie, principalele aspecte care urmează a fi discutate şi punctele ce vor fi examinate;
d)notifică membrii colegiului de rezoluţie cu privire la eventualele reuniuni planificate, astfel încât aceştia să poată solicita să participe la ele;
e)decide care membri şi care observatori sunt invitaţi să participe la anumite reuniuni ale colegiului de rezoluţie, pe baza unor nevoi specifice, ţinând seama de relevanţa subiectului care urmează să fie discutat pentru acei membri şi observatori şi în special de impactul potenţial asupra stabilităţii financiare a statului membru în cauză;
f)informează, în timp util, toţi membrii colegiului în legătură cu deciziile adoptate în cadrul acestor reuniuni, precum şi cu rezultatele lor.
Membrii care participă la colegiul de rezoluţie cooperează strâns.
Fără a aduce atingere literei (e), autorităţile de rezoluţie au dreptul să participe la reuniunile colegiului de rezoluţie ori de câte ori sunt înscrise pe ordinea de zi puncte care fac obiectul adoptării în comun a deciziilor sau care se referă la o entitate din grup situată în statul membru al acestor autorităţi.
(6)Autorităţile de rezoluţie la nivel de grup nu sunt obligate să instituie un colegiu de rezoluţie în cazul în care alte grupuri sau colegii îndeplinesc aceleaşi funcţii şi sarcini cu cele menţionate la prezentul articol şi respectă toate condiţiile şi procedurile, inclusiv pe cele care vizează componenţa şi participarea la colegiile de rezoluţie, stabilite la prezentul articol şi la articolul 90. În acest caz, toate trimiterile la colegii de rezoluţie din prezenta directivă sunt de asemenea înţelese ca trimiteri la aceste alte grupuri sau colegii.
(7)ABE elaborează, ţinând seama de standardele internaţionale, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza regulile de funcţionare operaţională a colegiilor de rezoluţie pentru îndeplinirea sarcinilor menţionate la alineatul (1).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 iulie 2015.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 89: Colegiile de rezoluţie europene
(1)În cazul în care o instituţie dintr-o ţară terţă sau o întreprindere-mamă dintr-o ţară terţă deţine filiale stabilite în Uniune sau întreprinderi-mamă în Uniune, stabilite în două sau mai multe state membre, sau două sau mai multe sucursale în Uniune care sunt considerate semnificative de către două sau mai multe state membre, autorităţile de rezoluţie din statele membre în care sunt stabilite entităţile respective sau în care sunt situate respectivele sucursale semnificative instituie un colegiu de rezoluţie european unic.
(2)Colegiul de rezoluţie european menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol îndeplineşte funcţiile şi sarcinile prevăzute la articolul 88 în ceea ce priveşte entităţile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol şi, în măsura în care aceste sarcini sunt relevante, în ceea ce priveşte sucursalele acestora.
Sarcinile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat includ stabilirea cerinţei menţionate la articolele 45- 45h.
Atunci când stabilesc cerinţa menţionată la articolele 45-45h, membrii colegiului de rezoluţie european ţin seama de strategia de rezoluţie globală, în cazul în care autorităţile ţărilor terţe au adoptat o astfel de strategie.
În cazul în care, în conformitate cu strategia de rezoluţie globală, filialele stabilite în Uniune sau o întreprindere-mamă din Uniune şi filialele sale nu sunt entităţi de rezoluţie, iar membrii colegiului de rezoluţie european sunt de acord cu această strategie, filialele stabilite în Uniune sau, pe bază consolidată, întreprinderea-mamă din Uniune respectă cerinţa menţionată la articolul 45f alineatul (1) prin emiterea instrumentelor menţionate la articolul 45f alineatul (2) literele (a) şi (b) către întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a acestora stabilită într-o ţară terţă sau către filialele respectivei întreprinderi-mamă de cel mai înalt rang care sunt stabilite în aceeaşi ţară terţă sau către alte entităţi, în condiţiile prevăzute la articolul 45f alineatul (2) litera (a) punctul (i) şi litera (b) punctul (ii).
(3)Atunci când o singură întreprindere-mamă din Uniune deţine toate filialele din Uniune ale unei instituţii dintr-o ţară terţă sau ale unei întreprinderi-mamă dintr-o ţară terţă, colegiul de rezoluţie european este prezidat de autoritatea de rezoluţie din statul membru în care este stabilită întreprinderea-mamă din Uniune.
În cazul în care nu se aplică primul paragraf, colegiul de rezoluţie european este prezidat de autoritatea de rezoluţie a unei întreprinderi-mamă din Uniune sau a unei filiale din Uniune ale cărei active totale înregistrate în bilanţ au valoarea cea mai ridicată.
(4)Pe baza acordului reciproc al tuturor părţilor relevante, statele membre pot renunţa la cerinţa de a înfiinţa un colegiu de rezoluţie european dacă un alt grup sau colegiu îndeplineşte aceleaşi funcţii şi sarcini ca cele menţionate în prezentul articol şi respectă toate condiţiile şi procedurile, inclusiv pe cele care vizează componenţa şi participarea la colegiile de rezoluţie europene, stabilite la prezentul articol şi la articolul 90. În acest caz, toate trimiterile din prezenta directivă la colegii de rezoluţie europene sunt, de asemenea, înţelese ca trimiteri la aceste alte grupuri sau colegii.
(5)Sub rezerva alineatelor (3) şi (4) de la prezentul articol, colegiul de rezoluţie european funcţionează altminteri în conformitate cu articolul 88.

Art. 90: Schimbul de informaţii
(1)Sub rezerva articolului 84, autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente îşi furnizează reciproc, la cerere, toate informaţiile relevante pentru îndeplinirea sarcinilor lor în temeiul prezentei directive.
(2)Autoritatea de rezoluţie la nivel de grup coordonează fluxul tuturor informaţiilor relevante între autorităţile de rezoluţie. În special, autoritatea de rezoluţie la nivel de grup furnizează autorităţilor de rezoluţie din alte state membre toate informaţiile relevante, în timp util, în vederea facilitării îndeplinirii sarcinilor menţionate la articolul 88 alineatul (1) al doilea paragraf literele (b)-(i).
(3)În urma unei cereri de informaţii furnizate de o autoritate de rezoluţie dintr-o ţară terţă, autoritatea de rezoluţie cere aprobarea autorităţii de rezoluţie din ţara terţă cu privire la transmiterea mai departe a acestor informaţii, cu excepţia cazului în care autoritatea de rezoluţie din ţara terţă şi-a dat deja acordul cu privire la transmiterea mai departe a acestor informaţii.
Autorităţile de rezoluţie nu sunt obligate să transmită informaţii furnizate de o autoritate de rezoluţie dintr-o ţară terţă dacă autoritatea de rezoluţie din ţara terţă nu şi-a dat consimţământul cu privire la transmiterea mai departe a acestora.
(4)Autorităţile de rezoluţie partajează informaţiile cu ministerul competent atunci când acestea se referă la o decizie sau o chestiune care impune notificarea, consultarea sau acordul ministerului competent sau care ar putea avea implicaţii asupra fondurilor publice.
Art. 91: Rezoluţia grupului care implică o filială a acestuia
(1)Atunci când o autoritate de rezoluţie decide că o instituţie sau oricare dintre entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care este filială într-un grup întruneşte condiţiile menţionate la articolul 32 sau la articolul 33, autoritatea respectivă notifică fără întârziere autorităţii de rezoluţie la nivel de grup (dacă este vorba de o autoritate distinctă), supraveghetorului consolidant şi membrilor colegiului de rezoluţie constituit pentru grupul în cauză următoarele informaţii:
a)decizia potrivit căreia instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) întruneşte condiţiile menţionate la articolul 32 sau la articolul 33;
b)măsurile de rezoluţie sau de insolvenţă pe care autoritatea de rezoluţie le consideră adecvate pentru instituţia în cauză sau pentru entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).
(2)La primirea unei notificări în conformitate cu alineatul (1), autoritatea de rezoluţie la nivel de grup, după consultarea cu ceilalţi membri ai colegiului de rezoluţie relevant, evaluează impactul potenţial al măsurilor de rezoluţie ori al altor măsuri notificate în conformitate cu alineatul (1) litera (b) asupra grupului şi asupra entităţilor din grup din alte state membre, precum şi, în special, probabilitatea ca măsurile de rezoluţie sau alte măsuri să ducă la îndeplinirea condiţiilor de rezoluţie în raport cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru.
(3)Dacă, după consultarea celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie la nivel de grup estimează că măsurile de rezoluţie sau alte măsuri notificate în conformitate cu alineatul (1) litera (b) nu ar spori probabilitatea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la articolul 32 sau la articolul 33 în raport cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru, autoritatea de rezoluţie responsabilă pentru instituţia respectivă sau pentru entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) poate aplica măsurile de rezoluţie sau alte măsuri pe care le-a notificat în conformitate cu alineatul (1) litera (b) din prezentul articol.
(4)Dacă, după consultarea celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie la nivel de grup estimează că măsurile de rezoluţie sau alte măsuri notificate în conformitate cu alineatul (1) litera (b) din prezentul articol ar spori probabilitatea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la articolul 32 sau la articolul 33 în raport cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru, autoritatea de rezoluţie a grupului propune o schemă de rezoluţie a grupului şi o prezintă colegiului de rezoluţie în termen de maxim 24 de ore de la primirea notificării în conformitate cu alineatul (1). Perioada de 24 de ore poate fi extinsă cu acordul autorităţii de rezoluţie care a trimis notificarea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol.
(5)În absenţa unei evaluări din partea autorităţii de rezoluţie la nivel de grup în termen de 24 de ore sau o perioadă mai lungă de timp care a fost convenită, după primirea notificării în conformitate cu alineatul (1), autoritatea de rezoluţie care a trimis notificarea menţionată la alineatul (1) poate lua măsuri de rezoluţie sau alte măsuri pe care le-a notificat în conformitate cu litera (b) de la acest alineat.
(6)Schema de rezoluţie a grupului menţionată la alineatul (4) trebuie:
a)să ţină seama şi să urmeze planurile de rezoluţie menţionate la articolul 13, cu excepţia cazului în care autorităţile de rezoluţie consideră, având în vedere circumstanţele cazului, că obiectivele rezoluţiei vor fi obţinute mai eficace prin adoptarea de măsuri care nu sunt prevăzute în planurile de rezoluţie;
b)să descrie măsurile de rezoluţie care ar trebui întreprinse de autorităţile de rezoluţie relevante în legătură cu întreprinderea-mamă din Uniune sau cu anumite entităţi din grup în scopul de a îndeplini obiectivele rezoluţiei şi principiile prevăzute la articolele 31 şi 34;
c)să precizeze modul în care trebuie coordonate aceste măsuri de rezoluţie;
d)să stabilească un plan de finanţare care să ţină cont de planul de rezoluţie a grupului, de principiile de partajare a responsabilităţii stabilite în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) litera (f) şi de mutualizare astfel cum este menţionat la articolul 107.
(7)Sub rezerva alineatului (8), schema de rezoluţie a grupului ia forma unei decizii comune a autorităţii de rezoluţie la nivel de grup şi a autorităţilor de rezoluţie responsabile de filialele care fac obiectul acestei scheme.
ABE poate, la cererea unei autorităţi de rezoluţie, să acorde asistenţă autorităţilor de rezoluţie, pentru obţinerea unei decizii comune în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(8)În cazul în care oricare dintre autorităţile de rezoluţie nu este de acord cu schema de rezoluţie a grupului propusă de autoritatea de rezoluţie la nivel de grup sau se abate de la aceasta sau consideră că, din motive de stabilitate financiară, trebuie să ia măsuri de rezoluţie independente sau alte măsuri decât cele propuse în schemă în raport cu o instituţie sau cu o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), ea prezintă în detaliu motivele dezacordului sau motivele abaterii de la schema de rezoluţie, le notifică autorităţii de rezoluţie a grupului şi celorlalte autorităţi de rezoluţie care fac obiectul schemei de rezoluţie la nivel de grup şi informează aceste autorităţi cu privire la acţiunile sau măsurile pe care le va lua. Atunci când prezintă motivele dezacordului său, autoritatea de rezoluţie respectivă ţine seama de planurile de rezoluţie menţionate la articolul 13, de impactul potenţial asupra stabilităţii financiare din statele membre în cauză, precum şi de efectul potenţial al acţiunilor sau măsurilor asupra altor părţi ale grupului.
(9)Autorităţile de rezoluţie care nu şi-au exprimat dezacordul în temeiul alineatului (8) pot ajunge la o decizie comună privind o schemă de rezoluţie a grupului care acoperă entităţile din grup aflate statul membru.
(10)Decizia comună menţionată la alineatul (7) sau (9), precum şi deciziile adoptate de autorităţile de rezoluţie în absenţa deciziei comune, menţionate la alineatul (8), sunt recunoscute ca fiind determinante şi sunt aplicate de către autorităţile de rezoluţie din statele membre în cauză.
(11)Autorităţile execută toate măsurile menţionate la prezentul articol fără întârziere şi ţinând seama în mod corespunzător de caracterul urgent al situaţiei.
(12)În toate situaţiile în care nu este pusă în aplicare o schemă de rezoluţie a grupului, iar autorităţile de rezoluţie aplică măsuri de rezoluţie în legătură cu oricare entitate din grup, autorităţile de rezoluţie respective cooperează îndeaproape în cadrul colegiului de rezoluţie în vederea realizării unei strategii de rezoluţie coordonate pentru toate entităţile din grup care este în curs de a intra în dificultate sau sunt susceptibile de a intra în dificultate.
(13)Autorităţile de rezoluţie care iau orice măsură de rezoluţie în raport cu oricare entitate din grup informează periodic şi complet membrii colegiului de rezoluţie cu privire la măsurile sau iniţiativele respective şi la aplicarea acestora.
Art. 92: Rezoluţia grupurilor
(1)În cazul în care o autoritate de rezoluţie la nivel de grup decide că o întreprindere-mamă din Uniune pentru care este competentă întruneşte condiţiile menţionate la articolul 32 sau la articolul 33, aceasta notifică fără întârziere informaţiile prevăzute la articolul 91 alineatul (1) literele (a) şi (b) supraveghetorului consolidant, dacă aceasta este o autoritate distinctă, precum şi celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie al grupului în cauză.
Măsurile de rezoluţie sau de insolvenţă luate în sensul articolului 91 alineatul (1) litera (b) pot include punerea în aplicare a unei scheme de rezoluţie a grupului întocmite în conformitate cu articolul 91 alineatul (6) dacă sunt îndeplinite oricare dintre următoarele situaţii:
a)măsurile de rezoluţie sau alte măsuri la nivelul entităţii-mamă, notificate în conformitate cu articolul 91 alineatul (1) litera (b), fac probabilă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 32 sau la articolul 33 în raport cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru;
b)măsurile de rezoluţie sau alte măsuri luate numai la nivelul entităţii-mamă nu sunt suficiente pentru stabilizarea situaţiei sau nu asigură, probabil, un rezultat optim;
c)una sau mai multe filiale îndeplinesc condiţiile menţionate la articolul 32 sau la articolul 33, conform hotărârii autorităţilor de rezoluţie responsabile pentru filialele respective; sau
d)măsurile de rezoluţie sau alte măsuri luate la nivelul grupului avantajează filialele din grup în aşa fel încât o schemă de rezoluţie a grupului devine adecvată.
(2)În cazul în care măsurile propuse de autoritatea de rezoluţie a grupului în temeiul alineatului (1) nu includ o schemă de rezoluţie a grupului, autoritatea de rezoluţie a grupului îşi ia decizia după consultarea membrilor colegiului de rezoluţie.
Decizia autorităţii de rezoluţie la nivel de grup ia în considerare:
a)şi dă curs planurilor de rezoluţie menţionate la articolul 13, cu excepţia cazului în care autorităţile de rezoluţie consideră, ţinând seama de circumstanţele cazului, că obiectivele rezoluţiei vor fi realizate într-un mod mai eficient prin adoptarea unor măsuri care nu sunt prevăzute în planurile de rezoluţie;
b)stabilitatea financiară din statele membre respective.
(3)În cazul în care măsurile propuse de autoritatea de rezoluţie la nivel de grup în temeiul alineatului (1) includ o schemă de rezoluţie a grupului, aceasta ia forma unei decizii comune a autorităţii de rezoluţie la nivel de grup şi a autorităţilor de rezoluţie responsabile de filialele care fac obiectul schemei respective.
ABE poate să acorde asistenţă autorităţilor de rezoluţie, la cererea unei autorităţi de rezoluţie, în ceea ce priveşte adoptarea unei decizii comune în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(4)În cazul în care oricare dintre autorităţile de rezoluţie nu este de acord cu schema de rezoluţie la nivel de grup propusă de autoritatea de rezoluţie a grupului sau consideră că, din motive de stabilitate financiară, trebuie să ia măsuri de rezoluţie independente sau alte măsuri decât cele propuse în schemă în raport cu o instituţie sau cu o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), ea prezintă în detaliu motivele dezacordului sau motivele de abatere de la schema de rezoluţie a grupului, le notifică autorităţii de rezoluţie a grupului şi celorlalte autorităţi de rezoluţie care fac obiectul schemei de rezoluţie la nivel de grup şi informează aceste autorităţi cu privire la acţiunile sau măsurile pe care intenţionează să le ia. Atunci când prezintă motivele dezacordului său, autoritatea de rezoluţie respectivă ţine seama de planurile de rezoluţie la care se face referire la articolul 13, de impactul potenţial asupra stabilităţii financiare din statele membre în cauză, precum şi de efectul potenţial al acţiunilor sau măsurilor asupra altor părţi ale grupului.
(5)Autorităţile de rezoluţie care nu şi-au exprimat dezacordul faţă de schema de rezoluţie a grupului în temeiul alineatului (4) pot ajunge la o decizie comună privind o schemă de rezoluţie a grupului care se referă la entităţile din grup aflate în statul membru.
(6)Decizia comună menţionată la alineatul (3) sau (5), precum şi deciziile adoptate de autorităţile de rezoluţie în absenţa deciziei comune menţionate la alineatul (4) sunt recunoscute ca fiind determinante şi sunt aplicate de către autorităţile de rezoluţie din statele membre în cauză.
(7)Autorităţile execută toate măsurile menţionate la prezentul articol fără întârziere şi ţinând seama în mod corespunzător de caracterul urgent al situaţiei.
În toate situaţiile în care nu este pusă în aplicare o schemă de rezoluţie a grupului, iar autorităţile de rezoluţie aplică măsuri de rezoluţie în legătură cu oricare entitate din grup, autorităţile de rezoluţie respective cooperează îndeaproape în cadrul colegiului de rezoluţie în vederea realizării unei strategii de rezoluţie coordonate pentru toate entităţile din grup afectate.
Autorităţile de rezoluţie care iau măsuri de rezoluţie în raport cu oricare entitate din grup informează periodic şi complet membrii colegiului de rezoluţie cu privire la acţiunile sau măsurile respective şi la progresele înregistrate în legătură cu aplicarea acestora.