Art. 92. - Art. 92: Rezoluţia grupurilor - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 92: Rezoluţia grupurilor
(1)În cazul în care o autoritate de rezoluţie la nivel de grup decide că o întreprindere-mamă din Uniune pentru care este competentă întruneşte condiţiile menţionate la articolul 32 sau la articolul 33, aceasta notifică fără întârziere informaţiile prevăzute la articolul 91 alineatul (1) literele (a) şi (b) supraveghetorului consolidant, dacă aceasta este o autoritate distinctă, precum şi celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie al grupului în cauză.
Măsurile de rezoluţie sau de insolvenţă luate în sensul articolului 91 alineatul (1) litera (b) pot include punerea în aplicare a unei scheme de rezoluţie a grupului întocmite în conformitate cu articolul 91 alineatul (6) dacă sunt îndeplinite oricare dintre următoarele situaţii:
a)măsurile de rezoluţie sau alte măsuri la nivelul entităţii-mamă, notificate în conformitate cu articolul 91 alineatul (1) litera (b), fac probabilă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 32 sau la articolul 33 în raport cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru;
b)măsurile de rezoluţie sau alte măsuri luate numai la nivelul entităţii-mamă nu sunt suficiente pentru stabilizarea situaţiei sau nu asigură, probabil, un rezultat optim;
c)una sau mai multe filiale îndeplinesc condiţiile menţionate la articolul 32 sau la articolul 33, conform hotărârii autorităţilor de rezoluţie responsabile pentru filialele respective; sau
d)măsurile de rezoluţie sau alte măsuri luate la nivelul grupului avantajează filialele din grup în aşa fel încât o schemă de rezoluţie a grupului devine adecvată.
(2)În cazul în care măsurile propuse de autoritatea de rezoluţie a grupului în temeiul alineatului (1) nu includ o schemă de rezoluţie a grupului, autoritatea de rezoluţie a grupului îşi ia decizia după consultarea membrilor colegiului de rezoluţie.
Decizia autorităţii de rezoluţie la nivel de grup ia în considerare:
a)şi dă curs planurilor de rezoluţie menţionate la articolul 13, cu excepţia cazului în care autorităţile de rezoluţie consideră, ţinând seama de circumstanţele cazului, că obiectivele rezoluţiei vor fi realizate într-un mod mai eficient prin adoptarea unor măsuri care nu sunt prevăzute în planurile de rezoluţie;
b)stabilitatea financiară din statele membre respective.
(3)În cazul în care măsurile propuse de autoritatea de rezoluţie la nivel de grup în temeiul alineatului (1) includ o schemă de rezoluţie a grupului, aceasta ia forma unei decizii comune a autorităţii de rezoluţie la nivel de grup şi a autorităţilor de rezoluţie responsabile de filialele care fac obiectul schemei respective.
ABE poate să acorde asistenţă autorităţilor de rezoluţie, la cererea unei autorităţi de rezoluţie, în ceea ce priveşte adoptarea unei decizii comune în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(4)În cazul în care oricare dintre autorităţile de rezoluţie nu este de acord cu schema de rezoluţie la nivel de grup propusă de autoritatea de rezoluţie a grupului sau consideră că, din motive de stabilitate financiară, trebuie să ia măsuri de rezoluţie independente sau alte măsuri decât cele propuse în schemă în raport cu o instituţie sau cu o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), ea prezintă în detaliu motivele dezacordului sau motivele de abatere de la schema de rezoluţie a grupului, le notifică autorităţii de rezoluţie a grupului şi celorlalte autorităţi de rezoluţie care fac obiectul schemei de rezoluţie la nivel de grup şi informează aceste autorităţi cu privire la acţiunile sau măsurile pe care intenţionează să le ia. Atunci când prezintă motivele dezacordului său, autoritatea de rezoluţie respectivă ţine seama de planurile de rezoluţie la care se face referire la articolul 13, de impactul potenţial asupra stabilităţii financiare din statele membre în cauză, precum şi de efectul potenţial al acţiunilor sau măsurilor asupra altor părţi ale grupului.
(5)Autorităţile de rezoluţie care nu şi-au exprimat dezacordul faţă de schema de rezoluţie a grupului în temeiul alineatului (4) pot ajunge la o decizie comună privind o schemă de rezoluţie a grupului care se referă la entităţile din grup aflate în statul membru.
(6)Decizia comună menţionată la alineatul (3) sau (5), precum şi deciziile adoptate de autorităţile de rezoluţie în absenţa deciziei comune menţionate la alineatul (4) sunt recunoscute ca fiind determinante şi sunt aplicate de către autorităţile de rezoluţie din statele membre în cauză.
(7)Autorităţile execută toate măsurile menţionate la prezentul articol fără întârziere şi ţinând seama în mod corespunzător de caracterul urgent al situaţiei.
În toate situaţiile în care nu este pusă în aplicare o schemă de rezoluţie a grupului, iar autorităţile de rezoluţie aplică măsuri de rezoluţie în legătură cu oricare entitate din grup, autorităţile de rezoluţie respective cooperează îndeaproape în cadrul colegiului de rezoluţie în vederea realizării unei strategii de rezoluţie coordonate pentru toate entităţile din grup afectate.
Autorităţile de rezoluţie care iau măsuri de rezoluţie în raport cu oricare entitate din grup informează periodic şi complet membrii colegiului de rezoluţie cu privire la acţiunile sau măsurile respective şi la progresele înregistrate în legătură cu aplicarea acestora.