Art. 91. - Art. 91: Rezoluţia grupului care implică o filială a acestuia - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 91: Rezoluţia grupului care implică o filială a acestuia
(1)Atunci când o autoritate de rezoluţie decide că o instituţie sau oricare dintre entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) care este filială într-un grup întruneşte condiţiile menţionate la articolul 32 sau la articolul 33, autoritatea respectivă notifică fără întârziere autorităţii de rezoluţie la nivel de grup (dacă este vorba de o autoritate distinctă), supraveghetorului consolidant şi membrilor colegiului de rezoluţie constituit pentru grupul în cauză următoarele informaţii:
a)decizia potrivit căreia instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) întruneşte condiţiile menţionate la articolul 32 sau la articolul 33;
b)măsurile de rezoluţie sau de insolvenţă pe care autoritatea de rezoluţie le consideră adecvate pentru instituţia în cauză sau pentru entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d).
(2)La primirea unei notificări în conformitate cu alineatul (1), autoritatea de rezoluţie la nivel de grup, după consultarea cu ceilalţi membri ai colegiului de rezoluţie relevant, evaluează impactul potenţial al măsurilor de rezoluţie ori al altor măsuri notificate în conformitate cu alineatul (1) litera (b) asupra grupului şi asupra entităţilor din grup din alte state membre, precum şi, în special, probabilitatea ca măsurile de rezoluţie sau alte măsuri să ducă la îndeplinirea condiţiilor de rezoluţie în raport cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru.
(3)Dacă, după consultarea celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie la nivel de grup estimează că măsurile de rezoluţie sau alte măsuri notificate în conformitate cu alineatul (1) litera (b) nu ar spori probabilitatea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la articolul 32 sau la articolul 33 în raport cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru, autoritatea de rezoluţie responsabilă pentru instituţia respectivă sau pentru entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) poate aplica măsurile de rezoluţie sau alte măsuri pe care le-a notificat în conformitate cu alineatul (1) litera (b) din prezentul articol.
(4)Dacă, după consultarea celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie, autoritatea de rezoluţie la nivel de grup estimează că măsurile de rezoluţie sau alte măsuri notificate în conformitate cu alineatul (1) litera (b) din prezentul articol ar spori probabilitatea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la articolul 32 sau la articolul 33 în raport cu o entitate din grup dintr-un alt stat membru, autoritatea de rezoluţie a grupului propune o schemă de rezoluţie a grupului şi o prezintă colegiului de rezoluţie în termen de maxim 24 de ore de la primirea notificării în conformitate cu alineatul (1). Perioada de 24 de ore poate fi extinsă cu acordul autorităţii de rezoluţie care a trimis notificarea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol.
(5)În absenţa unei evaluări din partea autorităţii de rezoluţie la nivel de grup în termen de 24 de ore sau o perioadă mai lungă de timp care a fost convenită, după primirea notificării în conformitate cu alineatul (1), autoritatea de rezoluţie care a trimis notificarea menţionată la alineatul (1) poate lua măsuri de rezoluţie sau alte măsuri pe care le-a notificat în conformitate cu litera (b) de la acest alineat.
(6)Schema de rezoluţie a grupului menţionată la alineatul (4) trebuie:
a)să ţină seama şi să urmeze planurile de rezoluţie menţionate la articolul 13, cu excepţia cazului în care autorităţile de rezoluţie consideră, având în vedere circumstanţele cazului, că obiectivele rezoluţiei vor fi obţinute mai eficace prin adoptarea de măsuri care nu sunt prevăzute în planurile de rezoluţie;
b)să descrie măsurile de rezoluţie care ar trebui întreprinse de autorităţile de rezoluţie relevante în legătură cu întreprinderea-mamă din Uniune sau cu anumite entităţi din grup în scopul de a îndeplini obiectivele rezoluţiei şi principiile prevăzute la articolele 31 şi 34;
c)să precizeze modul în care trebuie coordonate aceste măsuri de rezoluţie;
d)să stabilească un plan de finanţare care să ţină cont de planul de rezoluţie a grupului, de principiile de partajare a responsabilităţii stabilite în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) litera (f) şi de mutualizare astfel cum este menţionat la articolul 107.
(7)Sub rezerva alineatului (8), schema de rezoluţie a grupului ia forma unei decizii comune a autorităţii de rezoluţie la nivel de grup şi a autorităţilor de rezoluţie responsabile de filialele care fac obiectul acestei scheme.
ABE poate, la cererea unei autorităţi de rezoluţie, să acorde asistenţă autorităţilor de rezoluţie, pentru obţinerea unei decizii comune în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(8)În cazul în care oricare dintre autorităţile de rezoluţie nu este de acord cu schema de rezoluţie a grupului propusă de autoritatea de rezoluţie la nivel de grup sau se abate de la aceasta sau consideră că, din motive de stabilitate financiară, trebuie să ia măsuri de rezoluţie independente sau alte măsuri decât cele propuse în schemă în raport cu o instituţie sau cu o entitate menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), ea prezintă în detaliu motivele dezacordului sau motivele abaterii de la schema de rezoluţie, le notifică autorităţii de rezoluţie a grupului şi celorlalte autorităţi de rezoluţie care fac obiectul schemei de rezoluţie la nivel de grup şi informează aceste autorităţi cu privire la acţiunile sau măsurile pe care le va lua. Atunci când prezintă motivele dezacordului său, autoritatea de rezoluţie respectivă ţine seama de planurile de rezoluţie menţionate la articolul 13, de impactul potenţial asupra stabilităţii financiare din statele membre în cauză, precum şi de efectul potenţial al acţiunilor sau măsurilor asupra altor părţi ale grupului.
(9)Autorităţile de rezoluţie care nu şi-au exprimat dezacordul în temeiul alineatului (8) pot ajunge la o decizie comună privind o schemă de rezoluţie a grupului care acoperă entităţile din grup aflate statul membru.
(10)Decizia comună menţionată la alineatul (7) sau (9), precum şi deciziile adoptate de autorităţile de rezoluţie în absenţa deciziei comune, menţionate la alineatul (8), sunt recunoscute ca fiind determinante şi sunt aplicate de către autorităţile de rezoluţie din statele membre în cauză.
(11)Autorităţile execută toate măsurile menţionate la prezentul articol fără întârziere şi ţinând seama în mod corespunzător de caracterul urgent al situaţiei.
(12)În toate situaţiile în care nu este pusă în aplicare o schemă de rezoluţie a grupului, iar autorităţile de rezoluţie aplică măsuri de rezoluţie în legătură cu oricare entitate din grup, autorităţile de rezoluţie respective cooperează îndeaproape în cadrul colegiului de rezoluţie în vederea realizării unei strategii de rezoluţie coordonate pentru toate entităţile din grup care este în curs de a intra în dificultate sau sunt susceptibile de a intra în dificultate.
(13)Autorităţile de rezoluţie care iau orice măsură de rezoluţie în raport cu oricare entitate din grup informează periodic şi complet membrii colegiului de rezoluţie cu privire la măsurile sau iniţiativele respective şi la aplicarea acestora.