Titlul iii - INTERVENŢIE TIMPURIE - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
TITLUL III:INTERVENŢIE TIMPURIE
Art. 27: Măsuri de intervenţie timpurie
(1)În cazul în care o instituţie încalcă sau, datorită, printre altele, unei stări de deteriorare rapidă a situaţiei financiare ce include o situaţie de deteriorare rapidă a lichidităţilor, de creştere rapidă a nivelului de îndatorare, a creditelor neperformante sau a concentrării expunerilor, evaluată pe baza unui serii de indicatori de declanşare, care poate include cerinţă de fonduri proprii a instituţiei plus 1,5 puncte procentuale, sau este susceptibilă de a încălca, în viitorul apropiat, cerinţele pentru autorizare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în Directiva 2013/36/UE, în titlul II din Directiva 2014/65/UE sau în oricare dintre articolele 3-7, articolele 14-17, articolul 24, articolul 25 şi articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, statele membre se asigură că, fără a aduce atingere măsurilor menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, autorităţile competente au la dispoziţie, după caz, cel puţin următoarele măsuri:
a)să solicite organului de conducere al instituţiei punerea în aplicare a unuia sau a mai multora dintre acordurile sau măsurile stabilite în planul de redresare sau în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) să actualizeze acest plan de redresare atunci când circumstanţele care au condus la intervenţia timpurie diferă de prezumţiile prevăzute în planul iniţial de redresare şi să pună în aplicare unul sau mai multe dintre acordurile sau măsurile stabilite în planul actualizat într-un anumit interval de timp, pentru a garanta faptul că condiţiile menţionate în fraza introductivă nu se mai aplică;
b)să solicite organului de conducere al instituţiei examinarea situaţiei, identificarea de măsuri vizând depăşirea oricăror probleme constatate, precum şi întocmirea unui program de acţiune pentru depăşirea aceste probleme şi a unui calendar de punere în aplicare a acestuia;
c)să solicite organului de conducere al instituţiei convocarea unei adunări a acţionarilor instituţiei sau, în cazul în care organul de conducere nu respectă această cerinţă, să convoace adunarea respectivă în mod direct, şi în ambele cazuri să stabilească ordinea de zi şi să solicite ca acţionarii să analizeze posibilitatea adoptării anumitor decizii;
d)să solicite destituirea sau înlocuirea unuia sau a mai multor membri ai organului de conducere sau ai conducerii superioare, în cazul în care aceste persoane se dovedesc necorespunzătoare pentru exercitarea atribuţiilor lor în sensul articolului 13 din Directiva 2013/36/UE sau articolului 9 din Directiva 2014/65/UE;
e)să solicite organului de conducere ale instituţiei elaborarea unui plan de negociere a restructurării datoriilor cu o parte sau cu totalitatea creditorilor instituţiei, în conformitate cu planul de redresare, după caz;
f)să solicite efectuarea de modificări în strategia de afaceri a instituţiei;
g)să solicite efectuarea de modificări în structurile juridice sau operaţionale ale instituţiei; şi
h)să dobândească, inclusiv prin inspecţii la faţa locului, şi să prezinte autorităţii de rezoluţie, toate informaţiile necesare pentru actualizarea planului de rezoluţie şi pentru a pregăti rezoluţia eventuală a instituţiei, precum şi pentru a efectua o evaluare a activelor şi pasivelor instituţiei în conformitate cu articolul 36;
(2)Statele membre se asigură că autorităţile competente notifică autorităţile de rezoluţie, fără întârziere, cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatul (1) în legătură cu o instituţie şi că printre competenţele autorităţilor de rezoluţie se numără şi competenţa de a solicita instituţiei să contacteze cumpărători potenţiali pentru a pregăti rezoluţia instituţiei, sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolul 39 alineatul (2) şi a dispoziţiilor privind confidenţialitatea prevăzute la articolul 84;
(3)Pentru fiecare din măsurile menţionate la alineatul (1), autorităţile competente stabilesc un termen adecvat pentru finalizare pentru a permite autorităţii competente să evalueze eficacitatea măsurii;
(4)Până la 3 iulie 2015, ABE elaborează orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru promovarea unei aplicări consecvente a factorului declanşator al utilizării măsurilor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol;
(5)Luând în considerare, după caz, experienţa dobândită în aplicarea orientărilor menţionate la alineatul (4), ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili un set minim de factori declanşatori pentru utilizarea măsurilor menţionate la alineatul (1).
Se delegă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 28: Demiterea conducerii superioare şi a organului de conducere
În cazul în care situaţia financiară a unei instituţii se deteriorează în mod semnificativ sau atunci când se produc încălcări grave ale legislaţiei, reglementărilor sau statutelor instituţiei, ori grave nereguli administrative şi când alte măsuri luate în conformitate cu articolul 27 nu sunt suficiente pentru a pune capăt acestei deteriorări, statele membre se asigură că autorităţile competente pot solicita demiterea conducerii superioare sau a organului de conducere a instituţiei, în ansamblul său, sau cu privire la persoanele componente. Numirea noii conduceri superioare sau a noului organ de conducere se efectuează în conformitate cu dreptul intern şi dreptul Uniunii şi face obiectul aprobării din partea autorităţii competente.
Art. 29: Administratorul temporar
(1)În cazul în care înlocuirea conducerii superioare sau a organului de conducere astfel cum se menţionează la articolul 28 este considerată, de către autoritatea competentă, ca fiind insuficientă pentru remedierea situaţiei, statele membre se asigură că autorităţile competente sunt abilitate să numească unul sau mai mulţi administratori temporari ai instituţiei. În funcţie de ceea ce este proporţional în situaţia dată, autorităţile competente pot numi orice administrator temporar, fie pentru a înlocui temporar organul de conducere a instituţiei, fie pentru a colabora temporar cu organul de conducere a instituţiei, iar acest lucru este precizat de autoritatea competentă în momentul numirii. În cazul în care numeşte un administrator temporar pentru a colabora cu organul de conducere a instituţiei, autoritatea competentă precizează de asemenea, în momentul numirii, rolul, sarcinile şi competenţele administratorului temporar, precum şi eventualele cerinţe pentru organul de conducere a instituţiei, şi anume de a se consulta cu administratorul temporar sau de a obţine aprobarea acestuia înainte de a lua anumite decizii sau măsuri. Autorităţii competente i se solicită să facă publică numirea oricărui administrator temporar, cu excepţia cazului în care administratorul temporar nu deţine competenţa de a reprezenta instituţia. În plus, statele membre trebuie să se asigure că orice administrator temporar deţine calificările, cunoştinţele şi capacitatea necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale şi nu este implicat în niciun conflict de interese.
(2)În funcţie de ceea ce este proporţional în situaţia dată, autoritatea competentă precizează competenţele administratorului temporar în momentul numirii acestuia. Printre aceste competenţe se pot număra toate sau unele dintre competenţele deţinute de organul de conducere ale instituţiei în conformitate cu statutul instituţiei şi cu dreptul intern, inclusiv competenţa de a exercita toate sau o parte din funcţiile administrative ale organului de conducere a instituţiei. Competenţele administratorului temporar în raport cu instituţia sunt în conformitate cu dreptul societăţilor aplicabil.
(3)Rolul şi funcţiile administratorului temporar sunt precizate de autoritatea competentă în momentul numirii acestuia şi pot include estimarea poziţiei financiare a instituţiei, gestionarea activităţii sau a unei părţi a activităţii instituţiei în vederea menţinerii sau restabilirii poziţiei financiare a instituţiei şi adoptarea de măsuri în vederea restabilirii gestionării corecte şi prudente a activităţii instituţiei. Autoritatea competentă precizează, în momentul numirii administratorului temporar, eventualele limite ale rolului şi funcţiilor acestuia.
(4)Statele membre se asigură că autorităţile competente deţin competenţa exclusivă de a numi şi de a destitui orice administrator temporar. Autoritatea competentă poate destitui un administrator temporar în orice moment şi din orice motiv. Autoritatea competentă poate modifica în orice moment mandatul administratorului temporar, sub rezerva prezentului articol.
(5)Autoritatea competentă poate solicita ca anumite acte ale unui administrator temporar să facă obiectul aprobării prealabile a autorităţii competente. Autoritatea competentă precizează orice astfel de cerinţe în momentul numirii unui administrator temporar sau în momentul oricărei modificări a condiţiilor mandatului administratorului temporar.
În orice caz, administratorul temporar poate exercita competenţa de a convoca adunarea generală a acţionarilor instituţiei şi de a stabili ordinea de zi a acestei adunări numai cu aprobarea prealabilă a autorităţii competente.
(6)Autoritatea competentă poate solicita administratorului temporar să întocmească rapoarte privind poziţia financiară a instituţiei şi măsurile întreprinse pe parcursul mandatului său, la intervale stabilite de autoritatea competentă, precum şi la sfârşitul mandatului său.
(7)Numirea unui administrator temporar nu trebuie să depăşească un an. Această perioadă poate fi reînnoită în mod excepţional în cazul în care condiţiile de numire a unui administrator temporar continuă să fie îndeplinite. Autoritatea competentă are responsabilitatea de a decide în ce măsură condiţiile sunt adecvate pentru menţinerea unui administrator temporar şi de a justifica o astfel de decizie în faţa acţionarilor.
(8)Sub rezerva prezentului articol, numirea unui administrator temporar nu aduce atingere drepturilor acţionarilor în conformitate cu dreptul Uniunii sau dreptul comercial naţional.
(9)În conformitate cu dreptul intern, statele membre pot limita răspunderea oricărui administrator temporar în ceea ce priveşte actele şi omisiunile survenite în exercitarea atribuţiilor acestuia în calitate de administrator temporar în conformitate cu alineatul (3).
(10)Un administrator temporar numit în temeiul prezentului articol nu este considerat ca membru din umbră sau de facto al organului de conducere în temeiul dreptului intern.
Art. 30: Coordonarea măsurilor de intervenţie timpurie şi numirea administratorului temporar în cazul grupurilor
(1)Atunci când condiţiile de impunere a cerinţelor prevăzute la articolul 27 sau de numire a unui administrator temporar în conformitate cu articolul 29 sunt îndeplinite în legătură cu o întreprindere-mamă din Uniune, supraveghetorul consolidant notifică ABE şi se consultă cu celelalte autorităţi competente din cadrul colegiului de supraveghere.
(2)În urma acestei notificări şi consultări, supraveghetorul consolidant decide dacă să aplice vreuna dintre măsurile prevăzute la articolul 27 sau să numească un administrator temporar în conformitate cu articolul 29 în raport cu întreprinderea-mamă relevantă din Uniune, ţinând seama de impactul acestor măsuri asupra entităţilor din grup situate în alte state membre. Supraveghetorul consolidant notifică această decizie celorlalte autorităţi competente din cadrul colegiului de supraveghere şi ABE.
(3)Atunci când condiţiile de impunere a cerinţelor prevăzute la articolul 27 sau de numire a unui administrator temporar în conformitate cu articolul 29 sunt îndeplinite în legătură cu o filială a unei întreprinderi-mamă din Uniune, autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea la nivel individual care intenţionează să ia o măsură în conformitate cu articolele respective notifică ABE şi se consultă cu supraveghetorul consolidant.
La primirea notificării, supraveghetorul consolidant poate evalua impactul probabil al impunerii cerinţelor prevăzute la articolul 27 sau al numirii unui administrator temporar în conformitate cu articolul 29 asupra instituţiei în cauză, asupra grupului sau asupra entităţilor din grup situate în alte state membre. Această autoritate comunică evaluarea respectivă autorităţii competente în termen de trei zile.
În urma acestei notificări şi consultări, autoritatea competentă decide dacă să aplice vreuna dintre măsurile prevăzute la articolul 27 sau să numească un administrator temporar în conformitate cu articolul 29. La luarea acestei decizii se ţine seama în mod corespunzător de orice evaluare realizată de supraveghetorul consolidant. Autoritatea competentă notifică decizia supraveghetorului consolidant şi celorlalte autorităţi competente din cadrul colegiului de supraveghere, precum şi ABE.
(4)În cazul în care mai multe autorităţi competente intenţionează să numească un administrator temporar sau să aplice oricare din măsurile de la articolul 27 mai multor instituţii din cadrul aceluiaşi grup, supraveghetorul consolidant şi celelalte autorităţi competente relevante evaluează în ce măsură numirea aceluiaşi administrator temporar pentru toate entităţile în cauză sau coordonarea aplicării oricărora din măsurile menţionate la articolul 27 mai multor instituţii ar fi mai adecvată pentru a facilita găsirea unor soluţii pentru restabilirea poziţiei financiare a instituţiei în cauză. Această evaluare ia forma unei decizii comune a supraveghetorului consolidant şi a celorlalte autorităţi competente relevante. Decizia comună se ia în termen de cinci zile de la data notificării menţionate la alineatul (1). Decizia comună trebuie să fie motivată şi trebuie prezentată sub forma unui document transmis întreprinderii-mamă din Uniune de către supraveghetorul consolidant.
ABE poate acorda asistenţă autorităţilor competente, la cererea uneia dintre acestea, pentru a ajunge la un acord în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
În absenţa unei decizii comune în termen de cinci zile, supraveghetorul consolidant şi autorităţile competente ale filialelor pot lua decizii individuale privind numirea unui administrator temporar în instituţiile faţă de care sunt responsabile şi privind aplicarea oricăreia din măsurile menţionate la articolul 27.
(5)În cazul în care o autoritate competentă implicată nu este de acord cu decizia notificată în conformitate cu alineatul (1) sau cu alineatul (3), sau în absenţa unei decizii comune în conformitate cu alineatul (4), autoritatea competentă poate sesiza ABE în conformitate cu alineatul (6).
(6)La solicitarea oricărei autorităţi competente, ABE poate să acorde asistenţă autorităţilor competente care intenţionează să aplice una sau mai multe dintre măsurile menţionate la articolul 27 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă în ceea ce priveşte punctele 4, 10, 11 şi 19 din secţiunea A din anexa la prezenta directivă, la articolul 27 alineatul (1) litera (e) din prezenta directivă sau la articolul 27 alineatul (1) litera (g) din prezenta directivă pentru ajungerea la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)Decizia fiecărei autorităţi competente trebuie să fie motivată. Această decizie ţine seama de opiniile şi rezervele exprimate de celelalte autorităţi competente pe parcursul perioadei de consultare menţionate la alineatul (1) sau la alineatul (3) sau pe parcursul perioadei de 5 zile menţionate la alineatul (4) precum şi de impactul potenţial al deciziei asupra stabilităţii financiare din statele membre vizate. Deciziile sunt transmise întreprinderii-mamă din Uniune de către supraveghetorul consolidant şi filialelor de către autorităţile competente respective.
În situaţiile menţionate la alineatul (6) din prezentul articol, în care înainte de sfârşitul perioadei de consultare menţionate la alineatele (1) şi (3) din prezentul articol sau până la finalul perioadei de cinci zile menţionate la alineatul (4) din prezentul articol, oricare dintre autorităţile competente implicate a adus problema în atenţia ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, supraveghetorul consolidant şi celelalte autorităţi competente îşi amână deciziile şi aşteaptă decizia pe care ABE o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, adoptând apoi propriile lor decizii în conformitate cu decizia ABE. Perioada de cinci zile se consideră a fi perioadă de conciliere în înţelesul regulamentului menţionat. ABE adoptă propria sa decizie în termen de trei zile. Problema nu poate fi adusă în atenţia ABE după expirarea perioadei de cinci zile sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
(8)În absenţa unei decizii din partea ABE în termen de trei zile, se aplică deciziile individuale luate în conformitate cu alineatele (1) sau (3), sau cu alineatul (4) al treilea paragraf.