Secţiunea 1 - Pregătire - Directiva 2014/24/UE/26-feb-2014 privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 94L

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2024 până la: 31 Decembrie 2025
Secţiunea 1:Pregătire
Art. 40: Consultări preliminare ale pieţei
Înainte de a lansa o procedură de achiziţie, autorităţile contractante pot desfăşura consultări ale pieţei în vederea pregătirii achiziţiei şi pentru a informa operatorii economici cu privire la proiectele şi cerinţele lor în materie de achiziţii.
În acest scop, autorităţile contractante pot, de exemplu, să solicite sau să accepte consultanţă de la autorităţi sau experţi independenţi sau de la participanţi la piaţă. Respectiva consultanţă poate fi utilizată la planificarea şi desfăşurarea procedurii de achiziţii publice, cu condiţia ca o astfel de consultanţă să nu aibă ca efect denaturarea concurenţei şi să nu ducă la o încălcare a principiilor nediscriminării şi transparenţei.
Art. 41: Implicarea prealabilă a candidaţilor sau a ofertanţilor
În cazul în care un candidat sau un ofertant sau o entitate legată de un candidat sau de un ofertant a oferit consultanţă autorităţii contractante, în conformitate sau nu cu articolul 40, sau a participat la pregătirea procedurii de achiziţie, autoritatea contractantă trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că participarea respectivului candidat sau ofertant nu denaturează concurenţa.
Astfel de măsuri includ comunicarea către ceilalţi candidaţi şi ofertanţi a informaţiilor relevante care au fost transmise în contextul participării candidatului sau ofertantului la pregătirea procedurii de achiziţie sau care decurg din această participare şi stabilirea unor termene adecvate pentru primirea ofertelor. Candidatul sau ofertantul în cauză este exclus din cadrul procedurii numai dacă nu există niciun alt mijloc pentru a asigura respectarea principiului egalităţii de tratament.
Înainte de orice astfel de excludere, candidaţii sau ofertanţii trebuie să fi avut posibilitatea de a demonstra că implicarea lor în pregătirea procedurii de achiziţie nu poate denatura concurenţa. Măsurile adoptate trebuie documentate în raportul individual prevăzut la articolul 84.
Art. 42: Specificaţii tehnice
(1)Specificaţiile tehnice definite la punctul 1 din anexa VII sunt stabilite în documentele achiziţiei. Specificaţia tehnică descrie caracteristicile pe care trebuie să le întrunească lucrările, serviciile sau produsele.
Caracteristicile respective se pot referi, de asemenea, la procesul sau metoda specifică de producţie sau de execuţie a lucrărilor, furnizare a produselor sau prestare a serviciilor solicitate sau la un proces specific pentru o altă etapă a ciclului de viaţă al acestora chiar şi în cazul în care astfel de factori nu fac parte din structura lor materială, cu condiţia să aibă legătură cu obiectul contractului şi să fie proporţionale cu valoarea şi obiectivele acestuia.
Specificaţiile tehnice pot preciza totodată dacă va fi necesar transferul drepturilor de proprietate intelectuală.
Pentru toate achiziţiile destinate utilizării de către persoane fizice, indiferent dacă este vorba de publicul larg sau de personalul autorităţii contractante, aceste specificaţii tehnice se redactează, cu excepţia cazurilor bine justificate, astfel încât să ia în considerare criteriile de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilităţi sau proiectarea pentru toate categoriile de utilizatori.
În cazul în care printr-un act juridic al Uniunii sunt adoptate cerinţe de accesibilitate obligatorii, specificaţiile tehnice se definesc, în ceea ce priveşte criteriile de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilităţi sau proiectarea pentru toate categoriile de utilizatori, prin trimitere la acestea.
(2)Specificaţiile tehnice permit accesul egal al operatorilor economici la procedura de achiziţie şi nu au efectul de a crea obstacole nejustificate în calea deschiderii către concurenţă a achiziţiilor publice.
(3)Fără a aduce atingere normelor tehnice obligatorii de la nivel naţional, în măsura în care sunt compatibile cu legislaţia Uniunii, specificaţiile tehnice se formulează în unul dintre următoarele moduri:
a)în termeni de performanţe sau de cerinţe funcţionale, incluzând caracteristici de mediu, cu condiţia ca parametrii să fie suficient de exacţi pentru ca ofertanţii să poată stabili obiectul contractului şi pentru ca autorităţile contractante să poată atribui contractul;
b)făcând trimitere la specificaţii tehnice şi, în ordinea preferinţei, la standardele naţionale care transpun standarde europene, la evaluări tehnice europene, specificaţii tehnice comune, standarde internaţionale, alte sisteme de referinţă tehnice instituite de către organismele de standardizare europene sau - în lipsa oricărora dintre acestea - la standarde naţionale, la agremente tehnice naţionale sau specificaţii tehnice naţionale referitoare la proiectarea, calcularea şi execuţia lucrărilor şi la utilizarea produselor; fiecare trimitere este însoţită de menţiunea "sau echivalent";
c)în termeni de performanţe sau de cerinţe funcţionale, prevăzute la litera (a), făcând trimitere la specificaţiile tehnice menţionate la litera (b) ca mijloc de prezumţie a conformităţii cu respectivele performanţe sau cerinţe funcţionale;
d)făcând trimitere la specificaţiile tehnice menţionate la litera (b) pentru unele caracteristici şi făcând trimitere la performanţele sau cerinţele funcţionale menţionate la litera (a) pentru alte caracteristici.
(4)Cu excepţia cazului în care acest lucru este justificat de obiectul contractului, specificaţiile tehnice nu precizează un anumit producător, o anumită origine sau un anumit procedeu care caracterizează produsele sau serviciile furnizate de un anumit operator economic, şi nici nu se referă la o marcă, la un brevet, la un tip, la o origine sau la o producţie specifică, care ar avea ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor întreprinderi sau produse. Această menţiune sau trimitere este autorizată, cu titlu excepţional, în cazul în care nu este posibilă o descriere suficient de exactă şi de inteligibilă a obiectului contractului în conformitate cu alineatul (3). Menţiunea sau trimiterea respectivă este însoţită de cuvintele "sau echivalent".
(5)În cazul în care o autoritate contractantă utilizează opţiunea de a face trimitere la specificaţiile tehnice menţionate la alineatul (3) litera (b), aceasta nu respinge o ofertă pe motiv că lucrările, produsele sau serviciile oferite nu sunt conforme cu specificaţiile tehnice la care se face trimitere, dacă ofertantul dovedeşte în oferta sa, prin orice mijloace adecvate, inclusiv prin mijloacele de probă prevăzute la articolul 44, că soluţiile propuse îndeplinesc într-un mod echivalent cerinţele definite în specificaţiile tehnice.
(6)În cazul în care o autoritate contractantă utilizează opţiunea prevăzută la alineatul (3) litera (a) de a formula specificaţiile tehnice în termeni de performanţe sau cerinţe funcţionale, aceasta nu respinge o ofertă de lucrări, produse sau servicii conforme cu un standard naţional care transpune un standard european, cu un agrement tehnic european, cu o specificaţie tehnică comună, cu un standard internaţional sau cu un sistem tehnic de referinţă elaborat de un organism european de standardizare, dacă aceste specificaţii vizează performanţele sau cerinţele funcţionale pe care le-a impus autoritatea respectivă.
În oferta sa, ofertantul dovedeşte, prin orice mijloace adecvate, inclusiv cele menţionate la articolul 44, că lucrările, produsele sau serviciile conforme standardului satisfac performanţele sau cerinţele funcţionale impuse de autoritatea contractantă.
Art. 43: Etichete
(1)În cazul în care intenţionează să achiziţioneze lucrări, produse sau servicii cu anumite caracteristici de mediu, sociale sau de altă natură, autorităţile contractante pot solicita în specificaţiile tehnice, criteriile de atribuire sau condiţiile de executare a contractului o etichetă specifică drept dovadă că lucrările, serviciile sau produsele corespund cerinţelor solicitate, dacă toate condiţiile de mai jos sunt îndeplinite:
a)cerinţele etichetei se referă numai la criterii care sunt legate de obiectul contractului şi sunt adecvate pentru a defini caracteristicile lucrărilor, produselor sau serviciilor care fac obiectul contractului;
b)cerinţele etichetei se bazează pe criterii nediscriminatorii şi verificabile în mod obiectiv;
c)etichetele sunt create printr-o procedură deschisă şi transparentă, în cadrul căreia pot participa toate părţile interesate relevante, inclusiv organisme guvernamentale, consumatori, parteneri sociali, producători, distribuitori şi organizaţii neguvernamentale;
d)etichetele sunt accesibile tuturor părţilor interesate;
e)cerinţele etichetei sunt stabilite de o terţă parte asupra căreia operatorul economic care solicită acordarea etichetei nu poate exercita o influenţă decisivă.
În cazul în care nu impun ca lucrările, produsele sau serviciile să îndeplinească toate cerinţele etichetei, autorităţile contractante precizează cerinţele etichetei la care se face trimitere.
Autorităţile contractante care impun o etichetă specifică acceptă toate etichetele care confirmă că lucrările, produsele sau serviciile îndeplinesc cerinţe echivalente.
În cazul în care se poate demonstra că un operator economic nu are nicio posibilitate de a obţine eticheta specifică indicată de autoritatea contractantă sau o etichetă echivalentă în termenele stabilite din motive care nu îi sunt imputabile, autoritatea contractantă acceptă şi alte mijloace de probă adecvate care pot include un dosar tehnic al fabricantului, cu condiţia ca operatorul economic în cauză să demonstreze că lucrările, produsele sau serviciile pe care urmează să le furnizeze îndeplinesc cerinţele etichetei specifice sau cerinţele specifice indicate de autoritatea contractantă.
(2)În cazul în care o etichetă îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (1) literele (b), (c), (d) şi (e), dar stabileşte şi cerinţe care nu au legătură cu obiectul contractului, autorităţile contractante nu solicită eticheta ca atare, ci pot defini specificaţiile tehnice prin referire la specificaţiile detaliate ale etichetei respective, sau, dacă este necesar, la părţile acestora care sunt legate de obiectul contractului şi sunt adecvate pentru a defini caracteristicile obiectului respectiv.
Art. 44: Rapoarte de încercare, certificare şi alte mijloace de probă
(1)Autorităţile contractante pot impune operatorilor economici obligaţia de a furniza un raport de încercare de la un organism de evaluare a conformităţii sau un certificat eliberat de către un astfel de organism drept mijloc de probă care să ateste conformitatea cu cerinţele sau criteriile stabilite în specificaţiile tehnice, criteriile de atribuire sau condiţiile de executare a contractului.
Atunci când solicită prezentarea unor certificate întocmite de un organism specific de evaluare a conformităţii, autorităţile contractante acceptă şi certificatele emise de alte organisme echivalente de evaluare a conformităţii.
În sensul prezentului alineat, un organism de evaluare a conformităţii înseamnă un organism care efectuează activităţi de evaluare a conformităţii, inclusiv etalonare, încercare, certificare şi inspecţie acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).
(2)Autorităţile contractante acceptă şi alte mijloace de probă adecvate decât cele menţionate la alineatul (1), cum ar fi un dosar tehnic al producătorului, în cazul în care operatorul economic în cauză nu are acces la certificatele sau rapoartele de încercare menţionate la alineatul (1) sau nicio posibilitate de a le obţine în termenele stabilite, cu condiţia ca lipsa accesului să nu poată fi atribuită operatorului economic în cauză şi cu condiţia ca operatorul economic în cauză să dovedească că lucrările, iar operatorul economic în cauză dovedeşte că produsele sau serviciile furnizate de el îndeplinesc cerinţele sau criteriile care figurează în specificaţiile tehnice, în criteriile de atribuire sau în condiţiile de executare a contractului.
(3)Statele membre pun la dispoziţia altor state membre, la cerere, toate informaţiile referitoare la probele şi documentele depuse în conformitate cu articolul 42 alineatul (6), articolul 43 şi alineatele (1) şi (2) din prezentul articol. Autorităţile competente din statul membru de stabilire al operatorului economic comunică respectivele informaţii în conformitate cu articolul 86.
Art. 45: Variante
(1)Autorităţile contractante pot autoriza ofertanţii sau le pot solicita acestora să depună variante. Ele indică în anunţul de participare sau, dacă se utilizează un anunţ de intenţie ca mijloc de invitaţie la procedura concurenţială de ofertare, în invitaţia pentru confirmarea interesului, dacă autorizează sau nu variantele, precum şi dacă necesită sau nu variantele respective. Variantele nu se autorizează în lipsa unei astfel de menţiuni. Variantele se leagă de obiectul contractului.
(2)Autorităţile contractante care autorizează sau care solicită variantele menţionează în documentele achiziţiei cerinţele minime pe care ar trebui să le respecte aceste variante, precum şi eventualele cerinţe specifice pentru prezentarea acestora, în special dacă variantele pot fi depuse numai în cazul în care a fost depusă şi o ofertă, care nu este o variantă. Ele se asigură totodată că criteriile de atribuire alese pot fi aplicate atât în cazul variantelor care îndeplinesc aceste cerinţe minime, cât şi în cazul ofertelor conforme care nu sunt variante.
(3)Numai variantele care îndeplinesc cerinţele minime impuse de către autorităţile contractante sunt luate în considerare.
În cazul procedurilor de atribuire a unor contracte de achiziţii publice de produse sau de servicii, autorităţile contractante care au autorizat sau au solicitat utilizarea variantelor nu resping o variantă din simplul motiv că ar conduce, dacă ar fi selectată, fie la un contract de achiziţii publice de servicii în locul unui contract de achiziţii publice de produse, fie la un contract de achiziţii publice de produse în locul unui contract de achiziţii publice de servicii.
Art. 46: Împărţirea contractelor pe loturi
(1)Autorităţile contractante pot decide să atribuie un contract sub formă de loturi separate şi pot stabili dimensiunea şi obiectul unor astfel de loturi.
Cu excepţia respectării contractelor a căror diviziune este obligatorie în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, autorităţile contractante indică principalele motive care stau la baza deciziei lor de a nu face împărţirea pe loturi, care se include în documentele achiziţiei sau în raportul individual menţionat la articolul 84.
(2)Autorităţile contractante precizează, în anunţul de participare sau în invitaţia pentru confirmarea interesului, dacă ofertele pot fi depuse pentru unul, pentru câteva sau pentru toate loturile.
Autorităţile contractante pot, chiar şi atunci când pot fi depuse oferte pentru mai multe sau pentru toate loturile, să limiteze numărul de loturi care pot fi atribuite unui ofertant, cu condiţia ca numărul maxim de loturi pentru fiecare ofertant să fie indicat în anunţul de participare sau în invitaţia pentru confirmarea interesului. Autorităţile contractante indică în documentele achiziţiei criteriile sau normele obiective şi nediscriminatorii pe care intenţionează să le aplice pentru stabilirea loturilor care vor fi atribuite, în cazul în care aplicarea criteriilor de atribuire ar duce la atribuirea către un ofertant a unui număr de loturi mai mare decât numărul maxim.
(3)Statele membre pot să prevadă că, în cazul în care pot fi atribuite mai multe loturi aceluiaşi ofertant, autorităţile contractante pot atribui contracte care combină mai multe sau toate loturile, în cazul în care acestea au precizat în anunţul de participare sau în invitaţia pentru confirmarea interesului că îşi rezervă posibilitatea de a face acest lucru şi indică loturile sau grupurile de loturi care pot fi combinate.
(4)Statele membre pot aplica alineatul (1) al doilea paragraf făcând obligatorie atribuirea contractelor sub formă de loturi separate în temeiul anumitor condiţii care urmează să fie specificate în conformitate cu dreptul lor intern şi având în vedere dreptul Uniunii. În aceste condiţii, se aplică alineatul (2) primul paragraf şi, după caz, alineatul (3).
Art. 47: Stabilirea termenelor
(1)Pentru stabilirea termenelor de primire a ofertelor şi a cererilor de participare, autorităţile contractante ţin seama de complexitatea contractului şi de timpul necesar pentru pregătirea ofertelor, fără a aduce atingere termenelor minime prevăzute la articolele 27-31.
(2)În cazul în care ofertele pot fi făcute numai după o vizită la faţa locului sau după inspectarea la faţa locului a documentelor aflate la baza documentelor achiziţiei, termenele pentru primirea ofertelor, care vor fi mai mari decât termenele minime prevăzute la articolele 27-31, se stabilesc astfel încât toţi operatorii economici interesaţi să aibă cunoştinţă de toate informaţiile necesare pentru prezentarea ofertelor.
(3)Autorităţile contractante prelungesc termenele pentru primirea ofertelor, astfel încât toţi operatorii economici interesaţi să poată avea cunoştinţă de toate informaţiile necesare pentru prezentarea ofertelor, în următoarele cazuri:
a)atunci când, din indiferent ce motiv, informaţiile suplimentare nu se transmit cu cel puţin şase zile înainte de termenul stabilit pentru primirea ofertelor, deşi au fost solicitate de operatorul economic în timp util. În cazul unei proceduri accelerate, menţionate la articolul 27 alineatul (3) şi la articolul 28 alineatul (6), această perioadă este de patru zile;
b)în cazul în care se modifică semnificativ documentele achiziţiei.
Durata prelungirii este proporţională cu importanţa informaţiilor sau a modificării.
În cazul în care informaţiile suplimentare nu au fost solicitate în timp util sau importanţa lor în vederea pregătirii ofertelor reprezentative este nesemnificativă, autorităţile contractante nu sunt obligate să prelungească termenele.