Capitolul 6 - EVALUAREA BONITĂŢII - Directiva 2014/17/UE/04-feb-2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 60L
În vigoare Versiune de la: 8 Aprilie 2025
CAPITOLUL 6:EVALUAREA BONITĂŢII
Art. 18: Obligaţia de a evalua bonitatea consumatorului
(1)Statele membre se asigură că, înainte de încheierea unui contract de credit, creditorul efectuează o evaluare amănunţită a bonităţii consumatorului. Evaluarea respectivă ţine seama în mod adecvat de factorii care sunt relevanţi pentru a verifica probabilitatea îndeplinirii de către consumator a obligaţiilor care îi revin în temeiul contractului de credit.
(2)Statele membre se asigură că sunt instituite, documentate şi menţinute procedurile şi informaţiile pe care se bazează evaluarea.
(3)Evaluarea bonităţii nu se bazează predominant pe faptul că valoarea bunului imobil rezidenţial depăşeşte valoarea creditului sau pe ipoteza potrivit căreia valoarea bunului imobil rezidenţial va creşte, cu excepţia cazului în care scopul contractului de credit este de a construi sau renova bunul imobil rezidenţial.
(4)Statele membre se asigură că, atunci când un creditor a încheiat un contract de credit cu un consumator, creditorul nu anulează sau modifică ulterior contractul de credit în detrimentul consumatorului pe motiv că evaluarea bonităţii a fost incorectă. Prezentul alineat nu se aplică în cazurile în care se demonstrează că consumatorul a furnizat cu bună ştiinţă informaţii incomplete sau false în sensul articolului 20.
(5)Statele membre se asigură că:
a)creditorul pune creditul la dispoziţia consumatorului numai în cazul în care rezultatul evaluării bonităţii evidenţiază că este probabil ca obligaţiile care rezultă în urma contractului de credit să fie îndeplinite în temeiul contractului respectiv;
b)în conformitate cu articolul 10 din Directiva 95/46/CE, creditorul îl informează în prealabil pe consumator că urmează să fie consultată o bază de date;
c)atunci când cererea de credit este respinsă, creditorul informează consumatorul fără întârziere în legătură cu respingerea şi, după caz, îi comunică acestuia dacă decizia este bazată pe prelucrarea automatizată a datelor. În cazul în care respingerea cererii de credit se bazează pe consultarea unei baze de date, creditorul îl informează de asemenea pe consumator în legătură cu rezultatul acestei consultări şi cu caracteristicile bazei de date consultate.
(6)Statele membre se asigură că bonitatea consumatorului este reevaluată pe baza unor informaţii actualizate înainte de acordarea oricărei majorări semnificative a valorii totale a creditului ulterior încheierii contractului de credit, cu excepţia cazului în care acest credit suplimentar a fost prevăzut şi inclus în evaluarea iniţială a bonităţii.
(7)Prezentul articol nu aduce atingere Directivei 95/46/CE.
Art. 19: Evaluarea bunului
(1)Statele membre se asigură că, pe teritoriul lor, sunt elaborate standarde fiabile de evaluare a bunului imobil rezidenţial în vederea împrumuturilor ipotecare. Statele membre impun creditorilor să se asigure că respectivele standarde sunt utilizate atunci când evaluarea unui bun este realizată de către ei sau să ia măsurile necesare pentru a se asigura că respectivele standarde sunt aplicate atunci când evaluarea este efectuată de o parte terţă. În cazul în care autorităţile naţionale sunt responsabile de reglementarea evaluatorilor independenţi care realizează evaluări ale bunurilor, acestea se asigură că respectivii evaluatori respectă normele naţionale în vigoare.
(2)Statele membre se asigură că evaluatorii interni şi externi care realizează evaluări ale bunurilor sunt competenţi din punct de vedere profesional şi suficient de independenţi în raport cu procesul de subscriere a creditului pentru a efectua o evaluare imparţială şi obiectivă, care să fie păstrată pe un suport durabil, iar o copie a acesteia să fie păstrată de creditor.
Art. 20: Publicarea şi verificarea informaţiilor referitoare la consumator
(1)Evaluarea bonităţii menţionată la articolul 18 se efectuează pe baza informaţiilor referitoare la venitul şi cheltuielile consumatorului şi pe baza altor circumstanţe financiare şi economice care sunt necesare, suficiente şi proporţionale. Informaţiile se obţin de către creditor din surse interne sau externe relevante, inclusiv din partea consumatorului, şi includ informaţii furnizate intermediarului de credit sau reprezentantului desemnat în cursul procesului de solicitare a creditului. Informaţiile se verifică în mod corespunzător, inclusiv prin trimiteri la documente din surse care pot fi verificate independent, dacă este cazul.
(2)Statele membre se asigură că intermediarii de credite sau reprezentanţii desemnaţi transmit cu acurateţe informaţiile necesare obţinute de la consumator creditorului relevant, în scopul de a permite efectuarea evaluării bonităţii.
(3)Statele membre se asigură că creditorii precizează în mod clar şi uşor de înţeles, în etapa precontractuală, informaţiile necesare şi documentele din surse care pot fi verificate independent, pe care consumatorul trebuie să le furnizeze, precum şi termenul exact în care consumatorul trebuie să furnizeze informaţiile respective. O astfel de solicitare de informaţii este proporţională şi limitată la ceea ce este necesar în scopul efectuării unei evaluări corespunzătoare a bonităţii. Statele membre permit creditorilor să solicite, atunci când este necesar, clarificarea informaţiilor primite ca răspuns la solicitarea respectivă, pentru a permite evaluarea bonităţii.
Statele membre nu permit creditorilor să rezilieze contracte de credit pe motiv că informaţiile furnizate de consumator înainte de încheierea contractelor de credit respective au fost incomplete.
Al doilea paragraf nu trebuie să împiedice statele membre să permită rezilierea de contracte de credit de către creditori în cazurile în care se demonstrează că consumatorul a furnizat cu bună ştiinţă informaţii incomplete sau false.
(4)Statele membre instituie măsuri pentru a se asigura că consumatorii sunt conştienţi de necesitatea de a furniza informaţii corecte ca răspuns la solicitarea menţionată la alineatul (3) primul paragraf şi ca informaţiile respective să fie pe cât de complete se impune pentru a efectua o evaluare corespunzătoare a bonităţii. Creditorul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat avertizează consumatorul că, în cazul în care creditorul nu este în măsură să efectueze o evaluarea a bonităţii din cauză că consumatorul decide să nu furnizeze informaţiile sau verificarea necesare pentru evaluarea bonităţii, creditul nu poate fi acordat. Acest avertisment poate fi transmis într-un format standardizat.
(5)Prezentul articol nu aduce atingere Directivei 95/46/CE, în special a articolului 6.