Art. 18. - Art. 18: Obligaţia de a evalua bonitatea consumatorului - Directiva 2014/17/UE/04-feb-2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 60L
În vigoare Versiune de la: 8 Aprilie 2025
Art. 18: Obligaţia de a evalua bonitatea consumatorului
(1)Statele membre se asigură că, înainte de încheierea unui contract de credit, creditorul efectuează o evaluare amănunţită a bonităţii consumatorului. Evaluarea respectivă ţine seama în mod adecvat de factorii care sunt relevanţi pentru a verifica probabilitatea îndeplinirii de către consumator a obligaţiilor care îi revin în temeiul contractului de credit.
(2)Statele membre se asigură că sunt instituite, documentate şi menţinute procedurile şi informaţiile pe care se bazează evaluarea.
(3)Evaluarea bonităţii nu se bazează predominant pe faptul că valoarea bunului imobil rezidenţial depăşeşte valoarea creditului sau pe ipoteza potrivit căreia valoarea bunului imobil rezidenţial va creşte, cu excepţia cazului în care scopul contractului de credit este de a construi sau renova bunul imobil rezidenţial.
(4)Statele membre se asigură că, atunci când un creditor a încheiat un contract de credit cu un consumator, creditorul nu anulează sau modifică ulterior contractul de credit în detrimentul consumatorului pe motiv că evaluarea bonităţii a fost incorectă. Prezentul alineat nu se aplică în cazurile în care se demonstrează că consumatorul a furnizat cu bună ştiinţă informaţii incomplete sau false în sensul articolului 20.
(5)Statele membre se asigură că:
a)creditorul pune creditul la dispoziţia consumatorului numai în cazul în care rezultatul evaluării bonităţii evidenţiază că este probabil ca obligaţiile care rezultă în urma contractului de credit să fie îndeplinite în temeiul contractului respectiv;
b)în conformitate cu articolul 10 din Directiva 95/46/CE, creditorul îl informează în prealabil pe consumator că urmează să fie consultată o bază de date;
c)atunci când cererea de credit este respinsă, creditorul informează consumatorul fără întârziere în legătură cu respingerea şi, după caz, îi comunică acestuia dacă decizia este bazată pe prelucrarea automatizată a datelor. În cazul în care respingerea cererii de credit se bazează pe consultarea unei baze de date, creditorul îl informează de asemenea pe consumator în legătură cu rezultatul acestei consultări şi cu caracteristicile bazei de date consultate.
(6)Statele membre se asigură că bonitatea consumatorului este reevaluată pe baza unor informaţii actualizate înainte de acordarea oricărei majorări semnificative a valorii totale a creditului ulterior încheierii contractului de credit, cu excepţia cazului în care acest credit suplimentar a fost prevăzut şi inclus în evaluarea iniţială a bonităţii.
(7)Prezentul articol nu aduce atingere Directivei 95/46/CE.