Art. 20. - Art. 20: Publicarea şi verificarea informaţiilor referitoare la consumator - Directiva 2014/17/UE/04-feb-2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 60L
În vigoare Versiune de la: 8 Aprilie 2025
Art. 20: Publicarea şi verificarea informaţiilor referitoare la consumator
(1)Evaluarea bonităţii menţionată la articolul 18 se efectuează pe baza informaţiilor referitoare la venitul şi cheltuielile consumatorului şi pe baza altor circumstanţe financiare şi economice care sunt necesare, suficiente şi proporţionale. Informaţiile se obţin de către creditor din surse interne sau externe relevante, inclusiv din partea consumatorului, şi includ informaţii furnizate intermediarului de credit sau reprezentantului desemnat în cursul procesului de solicitare a creditului. Informaţiile se verifică în mod corespunzător, inclusiv prin trimiteri la documente din surse care pot fi verificate independent, dacă este cazul.
(2)Statele membre se asigură că intermediarii de credite sau reprezentanţii desemnaţi transmit cu acurateţe informaţiile necesare obţinute de la consumator creditorului relevant, în scopul de a permite efectuarea evaluării bonităţii.
(3)Statele membre se asigură că creditorii precizează în mod clar şi uşor de înţeles, în etapa precontractuală, informaţiile necesare şi documentele din surse care pot fi verificate independent, pe care consumatorul trebuie să le furnizeze, precum şi termenul exact în care consumatorul trebuie să furnizeze informaţiile respective. O astfel de solicitare de informaţii este proporţională şi limitată la ceea ce este necesar în scopul efectuării unei evaluări corespunzătoare a bonităţii. Statele membre permit creditorilor să solicite, atunci când este necesar, clarificarea informaţiilor primite ca răspuns la solicitarea respectivă, pentru a permite evaluarea bonităţii.
Statele membre nu permit creditorilor să rezilieze contracte de credit pe motiv că informaţiile furnizate de consumator înainte de încheierea contractelor de credit respective au fost incomplete.
Al doilea paragraf nu trebuie să împiedice statele membre să permită rezilierea de contracte de credit de către creditori în cazurile în care se demonstrează că consumatorul a furnizat cu bună ştiinţă informaţii incomplete sau false.
(4)Statele membre instituie măsuri pentru a se asigura că consumatorii sunt conştienţi de necesitatea de a furniza informaţii corecte ca răspuns la solicitarea menţionată la alineatul (3) primul paragraf şi ca informaţiile respective să fie pe cât de complete se impune pentru a efectua o evaluare corespunzătoare a bonităţii. Creditorul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat avertizează consumatorul că, în cazul în care creditorul nu este în măsură să efectueze o evaluarea a bonităţii din cauză că consumatorul decide să nu furnizeze informaţiile sau verificarea necesare pentru evaluarea bonităţii, creditul nu poate fi acordat. Acest avertisment poate fi transmis într-un format standardizat.
(5)Prezentul articol nu aduce atingere Directivei 95/46/CE, în special a articolului 6.