Capitolul 4 - INFORMAŢII ŞI PRACTICI PRELIMINARE ÎNCHEIERII CONTRACTULUI DE CREDIT - Directiva 2014/17/UE/04-feb-2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 60L
În vigoare Versiune de la: 8 Aprilie 2025
CAPITOLUL 4:INFORMAŢII ŞI PRACTICI PRELIMINARE ÎNCHEIERII CONTRACTULUI DE CREDIT
Art. 10: Dispoziţii generale aplicabile publicităţii şi marketingului
Fără a aduce atingere Directivei 2005/29/CE, statele membre solicită ca toate informările publicitare şi de marketing privind contractele de credit să fie corecte, clare şi să nu inducă în eroare. În special, trebuie interzise formulările care pot crea aşteptări neîntemeiate din partea consumatorului în ceea ce priveşte disponibilitatea sau costul unui credit.
Art. 11: Informaţii standard care trebuie incluse în materialele publicitare
(1)Statele membre se asigură că orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit care indică o rată a dobânzii sau orice cifre referitoare la costul creditului pentru consumator cuprinde informaţii standard în conformitate cu prezentul articol.
Statele membre pot prevedea că primul paragraf nu se aplică în situaţiile în care dreptul intern prevede indicarea DAE în cazul publicităţii privind contractele de credit în care nu se menţionează rata dobânzii şi nici alte cifre referitoare la orice cost al creditului pentru consumator în sensul primului paragraf.
(2)Informaţiile standard indică într-un mod clar, concis şi vizibil:
a)identitatea creditorului sau, după caz, a intermediarului de credite sau a reprezentantului desemnat;
b)dacă este cazul, faptul că contractul de credit va fi garantat fie prin ipotecă, fie printr-o altă garanţie comparabilă, utilizată în mod curent într-un stat membru asupra unui bun imobil rezidenţial, fie printr-un drept legat de un bun imobil rezidenţial;
c)rata dobânzii, indicând dacă este fixă sau variabilă sau o combinaţie a amândurora, împreună cu informaţii privind toate costurile incluse în costul total al creditului pentru consumator;
d)valoarea totală a creditului;
e)DAE, care se include în materialul publicitar cel puţin la fel de vizibil ca orice rată a dobânzii;
f)dacă este cazul, durata contractului de credit;
g)dacă este cazul, valoarea ratelor;
h)dacă este cazul, suma totală plătibilă de către consumator;
i)dacă este cazul, numărul ratelor;
j)dacă este cazul, un avertisment referitor la faptul că posibilele fluctuaţii ale ratei de schimb valutar ar putea afecta suma care trebuie plătită de consumator.
(3)Informaţiile enumerate la alineatul (2), în afară de cele enumerate la literele (a), (b) sau (j) din acesta, sunt furnizate prin intermediul unui exemplu reprezentativ şi sunt conforme cu respectivul exemplu reprezentativ de la început până la sfârşit. Statele membre adoptă criterii pentru determinarea unui exemplu reprezentativ.
(4)În cazul în care încheierea unui contract referitor la un serviciu auxiliar, în particular o asigurare, este obligatorie pentru obţinerea creditului sau pentru obţinerea creditului conform clauzelor şi condiţiilor prezentate în ofertă, iar costul acelui serviciu nu poate fi determinat în prealabil, obligaţia de a încheia un asemenea contract este, de asemenea, menţionată în mod clar, concis şi vizibil, împreună cu DAE.
(5)Informaţiile menţionate la alineatele (2) şi (4) sunt uşor de citit sau clar audibile, după caz, în funcţie de suportul utilizat pentru publicitate.
(6)Statele membre pot solicita includerea unui avertisment concis şi proporţionat privind riscurile specifice asociate contractelor de credit. Statele membre notifică respectivele cerinţe Comisiei fără întârziere.
(7)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere Directivei 2005/29/CE.
Art. 12: Practici de legare şi de grupare
(1)Statele membre permit practicile de grupare, dar interzic practicile de legare.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre pot dispune că creditorii au posibilitatea să solicite consumatorului sau unui membru de familie al acestuia ori unei rude apropiate a acestuia:
a)să deschidă sau să menţină un cont de plăţi sau un cont de economii în cazul în care acesta are ca unic scop acumularea de capital destinat rambursării creditului, administrării acestuia, acumulării de resurse în vederea obţinerii creditului sau furnizării unei garanţii suplimentare pentru creditor în caz de neplată;
b)să achiziţioneze sau să menţină un produs de investiţii sau de pensii private, în cazul în care respectivul produs, care oferă investitorului în principal un venit pe perioada pensionării, are drept scop şi furnizarea unei garanţii suplimentare pentru creditor în caz de neplată sau acumularea de capital în vederea rambursării creditului, a administrării acestuia sau a acumulării de resurse în vederea obţinerii creditului;
c)să încheie un contract de credit distinct, împreună cu un contract de credit cu partajare de proprietate, în vederea obţinerii creditului.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre pot, de asemenea, să permită practicile de legare în cazul în care creditorul poate demonstra autorităţii sale competente că produsele legate sau categoriile de produse oferite, în termeni şi condiţii similare, care nu sunt disponibile separat, au drept rezultat un beneficiu clar pentru consumatori, ţinând seama în mod adecvat de disponibilitatea şi preţurile produselor relevante oferite pe piaţă. Prezentul alineat se aplică exclusiv produselor care urmează să fie comercializate după 20 martie 2014.
(4)Statele membre pot permite creditorilor să solicite consumatorului să deţină o poliţă de asigurare relevantă în legătură cu contractul de credit. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că creditorul acceptă poliţa de asigurare de la un furnizor diferit de furnizorul preferat de acesta, în cazul în care respectiva poliţă are un nivel de garantare echivalent cu cel propus de creditor.
Art. 13: Informaţii generale
(1)Statele membre se asigură că creditorii sau, dacă este cazul, intermediarii de credite legaţi sau reprezentanţii desemnaţi ai acestora pun în permanenţă la dispoziţie informaţii generale clare şi uşor de înţeles legate de contractele de credit, pe hârtie ori pe un alt suport durabil sau în formă electronică. În plus, statele membre pot dispune ca informaţiile generale să fie puse la dispoziţie de către intermediarii de credite care nu sunt legaţi.
Aceste informaţii generale includ cel puţin următoarele:
a)identitatea şi adresa fizică a sursei care emite informaţiile;
b)scopurile în care poate fi utilizat creditul;
c)formele garanţiei, inclusiv, dacă este cazul, posibilitatea ca aceasta să se afle într-un alt stat membru;
d)durata posibilă a contractelor de credit;
e)tipurile de rată a dobânzii disponibile, indicând dacă este fixă şi/sau variabilă, împreună cu o scurtă descriere a caracteristicilor unei rate fixe şi ale unei rate variabile, inclusiv a implicaţiilor pentru consumator;
e1)în cazul în care sunt disponibile contracte care se raportează la un indice de referinţă astfel cum se defineşte la articolul 3 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), denumirile indicelor de referinţă şi administratorii acestora, precum şi potenţialele implicaţii asupra consumatorului;
(*)Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizaţi ca indici de referinţă în cadrul instrumentelor financiare şi al contractelor financiare sau pentru a măsura performanţele fondurilor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2014/17/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO L 171, 29.6.2016, p. 1).
f)în cazul în care împrumuturile într-o monedă străină sunt disponibile, indicarea monedei (monedelor) străine, inclusiv o explicaţie a implicaţiilor pentru consumator atunci când creditul este în valută;
g)un exemplu reprezentativ al valorii totale a creditului, al costului total al creditului pentru consumator, al sumei totale plătibile de către consumator şi al DAE;
h)o indicaţie privind posibile costuri suplimentare, care nu sunt incluse în costul total al unui credit pentru consumator, de plătit în legătură cu un contract de credit;
i)gama de diferite modalităţi disponibile de rambursare a creditului (inclusiv numărul, frecvenţa şi cuantumul ratelor periodice);
j)dacă este cazul, o declaraţie clară şi concisă conform căreia respectarea termenilor şi condiţiilor contractului de credit nu garantează rambursarea valorii totale a creditului în temeiul contractului de credit;
k)o descriere a condiţiilor direct legate de rambursarea anticipată;
l)dacă este necesară o evaluare a bunului şi, în caz afirmativ, cine este responsabil să asigure efectuarea evaluării şi dacă aceasta implică eventuale costuri conexe pentru consumator;
m)o indicaţie privind serviciile auxiliare pe care consumatorul este obligat să le achiziţioneze pentru a obţine creditul sau pentru a îl obţine în conformitate cu termenii şi condiţiile prezentate şi, după caz, o clarificare a serviciilor auxiliare care pot fi cumpărate de la un alt furnizor decât creditorul; şi
n)un avertisment general privind posibilele consecinţe ale nerespectării angajamentelor legate de contractul de credit.
(2)Statele membre pot impune creditorilor obligaţia de a include alte tipuri de avertismente care sunt relevante într-un anumit stat membru. Statele membre notifică respectivele cerinţe Comisiei fără întârziere.
Art. 14: Informaţii precontractuale
(1)Statele membre se asigură că creditorul şi, dacă este cazul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat îi oferă consumatorului informaţiile personalizate de care acesta are nevoie pentru a compara produsele de credit disponibile pe piaţă, a evalua implicaţiile lor şi a decide în cunoştinţă de cauză dacă să încheie sau nu un contract de credit:
a)fără întârzieri nejustificate, după ce consumatorul a furnizat informaţiile necesare cu privire la nevoile sale, situaţia sa financiară şi preferinţe, în conformitate cu articolul 20; şi
b)în timp util înainte ca consumatorul să fie obligat printr-un contract de credit sau o ofertă.
(2)Informaţiile personalizate menţionate la alineatul (1) se furnizează, pe hârtie sau pe alt suport durabil, prin intermediul FEIS, care figurează în anexa II.
(3)Statele membre se asigură că, atunci când creditorul îi prezintă consumatorului o ofertă fermă, aceasta este furnizată pe hârtie sau pe alt suport durabil şi este însoţită de o FEIS, în cazul în care:
a)consumatorului nu i-a fost transmisă nicio FEIS în prealabil; sau
b)caracteristicile ofertei sunt diferite faţă de informaţia cuprinsă în FEIS furnizată anterior.
(4)Statele membre pot prevedea furnizarea obligatorie a unei FEIS înainte de prezentarea unei oferte ferme pentru creditor. În cazul în care un stat membru dispune astfel, acesta solicită ca furnizarea FEIS să fie impusă din nou numai în cazul în care este îndeplinită condiţia menţionată la alineatul (3) litera (b).
(5)Statele membre care, înainte de 20 martie 2014, au implementat o fişă de informaţii care îndeplineşte cerinţe în materie de informaţii echivalente cu cele prevăzute în anexa II pot utiliza în continuare respectiva fişă în scopul respectării prezentului articol până la 21 martie 2019.
(6)Statele membre precizează o perioadă de cel puţin şapte zile în care consumatorul va avea suficient timp pentru a compara ofertele, a evalua implicaţiile acestora şi a lua o decizie în cunoştinţă de cauză.
Statele membre precizează faptul că perioada menţionată la primul paragraf este fie o perioadă de reflecţie înainte de încheierea contractului de credit, fie o perioadă pentru exercitarea unui drept de retragere după încheierea contractului de credit sau o combinaţie între cele două.
În cazul în care un stat membru precizează o perioadă de reflecţie înainte de încheierea unui contract de credit:
a)oferta este fermă pentru creditor pe durata perioadei de reflecţie; şi
b)consumatorul poate accepta oferta în orice moment pe parcursul perioadei de reflecţie.
Statele membre pot prevedea ca consumatorii să nu poată accepta oferta înainte de încheierea unei perioade care nu depăşeşte primele 10 zile din perioada de reflecţie.
În cazul în care stabilirea ratei dobânzii sau a altor costuri aplicabile ofertei depinde de rezultatul vânzării obligaţiunilor subiacente sau a altor instrumente de finanţare pe termen lung, statele membre pot prevedea ca rata dobânzii sau alte costuri să poată fi diferite faţă de cele menţionate în ofertă în conformitate cu valoarea obligaţiunii subiacente sau a altui instrument de finanţare pe termen lung.
În cazul în care consumatorul are un drept de retragere în conformitate al doilea paragraf de la prezentul alineat, articolul 6 din Directiva 2002/65/CE nu se aplică.
(7)Se consideră că creditorul şi, după caz, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat care a furnizat FEIS consumatorului a îndeplinit cerinţele privind furnizarea de informaţii consumatorului înainte de încheierea unui contract la distanţă conform prevederilor de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/65/CE şi că a îndeplinit cerinţele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din respectiva directivă numai dacă aceştia au furnizat consumatorului cel puţin FEIS înainte de încheierea contractului.
(8)Statele membre nu modifică modelul FEIS în alt mod decât cel prevăzut în anexa II. Eventualele informaţii suplimentare pe care creditorul sau, după caz, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat le poate oferi consumatorului sau este obligat să le ofere consumatorului în temeiul dreptului intern trebuie furnizate într-un document separat care poate fi anexat la FEIS.
(9)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 40 pentru a modifica formularea standard prevăzută în partea A din anexa II sau instrucţiunile prevăzute în partea B din aceasta, pentru a răspunde necesităţii de a include informaţii sau avertismente referitoare la produse noi care nu se comercializau înainte de 20 martie 2014. Cu toate acestea, respectivele acte delegate nu modifică structura sau formatul FEIS.
(10)În cazul comunicaţiilor prin telefonie vocală, menţionate la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2002/65/CE, descrierea principalelor caracteristici ale serviciului financiar care urmează să fie prestat, în temeiul articolului 3 alineatul (3) litera (b) a doua liniuţă din directiva respectivă, include cel puţin elementele menţionate în partea A, secţiunile 3-6 din anexa II la prezenta directivă.
(11)Statele membre se asigură că, cel puţin în cazul în care nu există drept de retragere, creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat oferă consumatorului o copie a proiectului de contract de credit, în momentul prezentării unei oferte ferme pentru creditor. În cazul în care există un drept de retragere, statele membre se asigură că creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat oferă consumatorului o copie a proiectului de contract de credit, în momentul prezentării unei oferte ferme pentru creditor.
Art. 15: Cerinţe de informare aplicabile intermediarilor de credite şi reprezentanţilor desemnaţi
(1)Statele membre se asigură că, în timp util înainte de desfăşurarea oricăreia dintre activităţile de intermediere a creditelor enumerate la articolul 4 punctul 5, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat îi furnizează consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, cel puţin următoarele informaţii:
a)identitatea şi adresa fizică a intermediarului de credite;
b)registrul în care a fost înscris, numărul de înregistrare, dacă este cazul, şi modalităţile prin care se poate verifica respectiva înregistrare;
c)dacă intermediarul de credite este legat sau lucrează exclusiv pentru unul sau mai mulţi creditori. În cazul în care intermediarul de credite este legat sau lucrează exclusiv pentru unul sau mai mulţi creditori, acesta furnizează numele creditorului/creditorilor în numele căruia/cărora acţionează. Intermediarul de credite poate declara că este independent în cazul în care îndeplineşte condiţiile prevăzute în conformitate cu articolul 22 alineatul (4);
d)dacă intermediarul de credite oferă servicii de consiliere;
e)dacă este cazul, onorariul pe care consumatorul trebuie să îl achite intermediarului de credite pentru serviciile prestate de acesta sau, dacă acest lucru nu este posibil, metoda utilizată pentru calculul onorariului;
f)procedurile pe care consumatorii sau alte părţi interesate le au la dispoziţie pentru a depune reclamaţii la nivel intern împotriva intermediarilor de credite şi, dacă este cazul, modalităţile de acces la proceduri extrajudiciare de reclamaţie şi soluţionare;
g)dacă este cazul, existenţa şi, dacă aceasta este cunoscută, valoarea eventualelor comisioane sau a altor stimulente plătibile de către creditor sau de către părţi terţe intermediarului de credite pentru serviciile prestate de acesta în legătură cu contractul de credit. În cazul în care nu se cunoaşte suma la momentul furnizării informaţiilor, intermediarul de credite informează consumatorul că suma reală va fi furnizată la un moment ulterior în FEIS.
(2)La cererea consumatorului, intermediarii de credite care nu sunt legaţi dar care primesc un comision de la unul sau mai mulţi creditori furnizează informaţii despre variaţiile nivelului comisioanelor plătibile de diferiţii creditori care oferă contractele de credit propuse consumatorului. Consumatorul este informat că are dreptul de a cere aceste informaţii.
(3)În cazul în care intermediarul de credite percepe un onorariu de la consumator şi primeşte, în plus, comisioane din partea creditorului sau de la o terţă parte, intermediarul de credite explică consumatorului dacă comisionul va fi compensat de onorariu, parţial sau integral.
(4)Statele membre se asigură că eventualul comision pe care trebuie să îl achite consumatorul intermediarului de credite pentru serviciile prestate este adus la cunoştinţa creditorului de către intermediarul de credite în vederea calculării DAE.
(5)Statele membre cer intermediarilor de credite să se asigure că, pe lângă informările cerute la prezentul articol, reprezentanţii desemnaţi ai acestora comunică consumatorului, atunci când îl contactează sau înainte de a interacţiona cu acesta, capacitatea în care acţionează şi intermediarul de credite pe care îl reprezintă.
Art. 16: Explicaţii adecvate
(1)Statele membre se asigură că atât creditorii, cât şi, atunci când este cazul, intermediarii de credite sau reprezentanţii desemnaţi oferă consumatorului explicaţii adecvate cu privire la contratul sau contractele de credit propuse şi la eventualele servicii auxiliare, pentru a-i permite acestuia să evalueze dacă contractele de credit şi serviciile auxiliare propuse sunt adaptate la nevoile şi la situaţia sa financiară.
Explicaţiile includ, dacă este cazul, în special următoarele:
a)informaţiile precontractuale furnizate în conformitate cu:
(i)- articolul 14 în cazul creditorilor;
(ii)articolele 14 şi 15 în cazul intermediarilor de credite sau al reprezentanţilor desemnaţi;
b)caracteristicile esenţiale ale produselor propuse;
c)efectele specifice pe care produsele propuse le pot avea asupra consumatorului, inclusiv consecinţele în eventualitatea neplăţii de către consumator; şi
d)în cazul în care există servicii auxiliare grupate cu un contract de credit, se precizează dacă componentele pot fi reziliate separat şi implicaţiile pentru consumator în cazul în care acesta procedează astfel.
(2)Statele membre pot adapta modul şi măsura în care se prezintă explicaţiile menţionate la alineatul (1), precum şi identitatea părţii care o acordă, la circumstanţele situaţiei în care este oferit contractul de credit, la persoana căreia îi este oferit şi la tipul de credit oferit.