Art. 12. - Art. 12: Practici de legare şi de grupare - Directiva 2014/17/UE/04-feb-2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010

Acte UE

Jurnalul Oficial 60L

În vigoare
Versiune de la: 8 Aprilie 2025
Art. 12: Practici de legare şi de grupare
(1)Statele membre permit practicile de grupare, dar interzic practicile de legare.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre pot dispune că creditorii au posibilitatea să solicite consumatorului sau unui membru de familie al acestuia ori unei rude apropiate a acestuia:
a)să deschidă sau să menţină un cont de plăţi sau un cont de economii în cazul în care acesta are ca unic scop acumularea de capital destinat rambursării creditului, administrării acestuia, acumulării de resurse în vederea obţinerii creditului sau furnizării unei garanţii suplimentare pentru creditor în caz de neplată;
b)să achiziţioneze sau să menţină un produs de investiţii sau de pensii private, în cazul în care respectivul produs, care oferă investitorului în principal un venit pe perioada pensionării, are drept scop şi furnizarea unei garanţii suplimentare pentru creditor în caz de neplată sau acumularea de capital în vederea rambursării creditului, a administrării acestuia sau a acumulării de resurse în vederea obţinerii creditului;
c)să încheie un contract de credit distinct, împreună cu un contract de credit cu partajare de proprietate, în vederea obţinerii creditului.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre pot, de asemenea, să permită practicile de legare în cazul în care creditorul poate demonstra autorităţii sale competente că produsele legate sau categoriile de produse oferite, în termeni şi condiţii similare, care nu sunt disponibile separat, au drept rezultat un beneficiu clar pentru consumatori, ţinând seama în mod adecvat de disponibilitatea şi preţurile produselor relevante oferite pe piaţă. Prezentul alineat se aplică exclusiv produselor care urmează să fie comercializate după 20 martie 2014.
(4)Statele membre pot permite creditorilor să solicite consumatorului să deţină o poliţă de asigurare relevantă în legătură cu contractul de credit. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că creditorul acceptă poliţa de asigurare de la un furnizor diferit de furnizorul preferat de acesta, în cazul în care respectiva poliţă are un nivel de garantare echivalent cu cel propus de creditor.