Art. 14. - Art. 14: Informaţii precontractuale - Directiva 2014/17/UE/04-feb-2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 60L
În vigoare Versiune de la: 8 Aprilie 2025
Art. 14: Informaţii precontractuale
(1)Statele membre se asigură că creditorul şi, dacă este cazul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat îi oferă consumatorului informaţiile personalizate de care acesta are nevoie pentru a compara produsele de credit disponibile pe piaţă, a evalua implicaţiile lor şi a decide în cunoştinţă de cauză dacă să încheie sau nu un contract de credit:
a)fără întârzieri nejustificate, după ce consumatorul a furnizat informaţiile necesare cu privire la nevoile sale, situaţia sa financiară şi preferinţe, în conformitate cu articolul 20; şi
b)în timp util înainte ca consumatorul să fie obligat printr-un contract de credit sau o ofertă.
(2)Informaţiile personalizate menţionate la alineatul (1) se furnizează, pe hârtie sau pe alt suport durabil, prin intermediul FEIS, care figurează în anexa II.
(3)Statele membre se asigură că, atunci când creditorul îi prezintă consumatorului o ofertă fermă, aceasta este furnizată pe hârtie sau pe alt suport durabil şi este însoţită de o FEIS, în cazul în care:
a)consumatorului nu i-a fost transmisă nicio FEIS în prealabil; sau
b)caracteristicile ofertei sunt diferite faţă de informaţia cuprinsă în FEIS furnizată anterior.
(4)Statele membre pot prevedea furnizarea obligatorie a unei FEIS înainte de prezentarea unei oferte ferme pentru creditor. În cazul în care un stat membru dispune astfel, acesta solicită ca furnizarea FEIS să fie impusă din nou numai în cazul în care este îndeplinită condiţia menţionată la alineatul (3) litera (b).
(5)Statele membre care, înainte de 20 martie 2014, au implementat o fişă de informaţii care îndeplineşte cerinţe în materie de informaţii echivalente cu cele prevăzute în anexa II pot utiliza în continuare respectiva fişă în scopul respectării prezentului articol până la 21 martie 2019.
(6)Statele membre precizează o perioadă de cel puţin şapte zile în care consumatorul va avea suficient timp pentru a compara ofertele, a evalua implicaţiile acestora şi a lua o decizie în cunoştinţă de cauză.
Statele membre precizează faptul că perioada menţionată la primul paragraf este fie o perioadă de reflecţie înainte de încheierea contractului de credit, fie o perioadă pentru exercitarea unui drept de retragere după încheierea contractului de credit sau o combinaţie între cele două.
În cazul în care un stat membru precizează o perioadă de reflecţie înainte de încheierea unui contract de credit:
a)oferta este fermă pentru creditor pe durata perioadei de reflecţie; şi
b)consumatorul poate accepta oferta în orice moment pe parcursul perioadei de reflecţie.
Statele membre pot prevedea ca consumatorii să nu poată accepta oferta înainte de încheierea unei perioade care nu depăşeşte primele 10 zile din perioada de reflecţie.
În cazul în care stabilirea ratei dobânzii sau a altor costuri aplicabile ofertei depinde de rezultatul vânzării obligaţiunilor subiacente sau a altor instrumente de finanţare pe termen lung, statele membre pot prevedea ca rata dobânzii sau alte costuri să poată fi diferite faţă de cele menţionate în ofertă în conformitate cu valoarea obligaţiunii subiacente sau a altui instrument de finanţare pe termen lung.
În cazul în care consumatorul are un drept de retragere în conformitate al doilea paragraf de la prezentul alineat, articolul 6 din Directiva 2002/65/CE nu se aplică.
(7)Se consideră că creditorul şi, după caz, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat care a furnizat FEIS consumatorului a îndeplinit cerinţele privind furnizarea de informaţii consumatorului înainte de încheierea unui contract la distanţă conform prevederilor de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/65/CE şi că a îndeplinit cerinţele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din respectiva directivă numai dacă aceştia au furnizat consumatorului cel puţin FEIS înainte de încheierea contractului.
(8)Statele membre nu modifică modelul FEIS în alt mod decât cel prevăzut în anexa II. Eventualele informaţii suplimentare pe care creditorul sau, după caz, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat le poate oferi consumatorului sau este obligat să le ofere consumatorului în temeiul dreptului intern trebuie furnizate într-un document separat care poate fi anexat la FEIS.
(9)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 40 pentru a modifica formularea standard prevăzută în partea A din anexa II sau instrucţiunile prevăzute în partea B din aceasta, pentru a răspunde necesităţii de a include informaţii sau avertismente referitoare la produse noi care nu se comercializau înainte de 20 martie 2014. Cu toate acestea, respectivele acte delegate nu modifică structura sau formatul FEIS.
(10)În cazul comunicaţiilor prin telefonie vocală, menţionate la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2002/65/CE, descrierea principalelor caracteristici ale serviciului financiar care urmează să fie prestat, în temeiul articolului 3 alineatul (3) litera (b) a doua liniuţă din directiva respectivă, include cel puţin elementele menţionate în partea A, secţiunile 3-6 din anexa II la prezenta directivă.
(11)Statele membre se asigură că, cel puţin în cazul în care nu există drept de retragere, creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat oferă consumatorului o copie a proiectului de contract de credit, în momentul prezentării unei oferte ferme pentru creditor. În cazul în care există un drept de retragere, statele membre se asigură că creditorul sau, dacă este cazul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat oferă consumatorului o copie a proiectului de contract de credit, în momentul prezentării unei oferte ferme pentru creditor.