Capitolul 3 - PARTICIPAREA ÎN PROCEDURILE PENALE - Directiva 2012/29/UE/25-oct-2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 315L

În vigoare
Versiune de la: 14 Noiembrie 2012
CAPITOLUL 3:PARTICIPAREA ÎN PROCEDURILE PENALE
Art. 10: Dreptul de a fi audiat
(1)Statele membre se asigură că victimele pot fi audiate în cursul procedurii penale şi pot prezenta probe. În cazul audierii unei victime-copil, se iau în considerare în mod adecvat vârsta şi maturitatea acesteia.
(2)Normele procedurale în temeiul cărora victimele pot fi audiate în cursul procedurilor penale şi pot prezenta probe se stabilesc în cadrul dreptului intern.
Art. 11: Drepturi în cazul unei hotărâri de neîncepere a urmăririi penale
(1)Statele membre se asigură că victimele, în funcţie de rolul care le revine în sistemul judiciar penal relevant, au dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri de neîncepere a urmăririi penale. Normele procedurale pentru o astfel de revizuire se stabilesc în dreptul intern.
(2)În cazul în care, în conformitate cu dreptul intern, rolul victimei în sistemul judiciar penal relevant se stabileşte numai după adoptarea hotărârii de urmărire penală, statele membre se asigură că cel puţin victimele unor încălcări grave au dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri de neîncepere a urmăririi penale. Normele procedurale pentru o astfel de revizuire se stabilesc în cadrul dreptului intern.
(3)Statele membre se asigură că victimele sunt informate fără întârzieri inutile cu privire la dreptul lor de a primi şi că primesc, la cerere, informaţii suficiente pentru a decide dacă doresc sau nu să solicite revizuirea oricărei hotărâri de neîncepere a urmăririi penale.
(4)În cazul în care hotărârea de neîncepere a urmăririi penale este adoptată de cea mai înaltă autoritate de urmărire penală, a cărei hotărâre nu poate face obiectul unei căi de atac în temeiul dreptului intern, calea de atac poate fi soluţionată de aceeaşi autoritate.
(5)Alineatele (1), (3) şi (4) nu se aplică deciziei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, în cazul în care o astfel de decizie conduce la o soluţionare extrajudiciară, în măsura în care dreptul intern prevede aceasta.
Art. 12: Dreptul la garanţii în contextul serviciilor de justiţie reparatorie
(1)Statele membre iau măsuri care garantează protecţia victimei împotriva victimizării secundare şi repetate, precum şi a intimidării şi răzbunării, care să se aplice atunci când se recurge la orice serviciu de justiţie reparatorie. Astfel de măsuri garantează victimelor care optează să participe în procesul de justiţie reparatorie că beneficiază, la cerere, de acces la servicii de justiţie reparatorie sigure şi competente, cu respectarea cel puţin a următoarelor condiţii:
a)se recurge la servicii de justiţie reparatorie dacă acestea sunt în interesul victimei, în funcţie de consideraţiile privind siguranţa şi cu acordul liber şi în cunoştinţă de cauză al acesteia, care poate fi retras în orice moment;
b)înainte de a accepta să participe în procesul de justiţie reparatorie, victima primeşte informaţii complete şi obiective cu privire la proceduri şi la eventualele rezultatele ale acestora, precum şi informaţii cu privire la procedurile de supraveghere a punerii în aplicare a oricărui acord;
c)autorul infracţiunii a recunoscut faptele de bază ale cauzei;
d)orice acord este încheiat în mod voluntar şi poate fi luat în considerare în cadrul oricăror proceduri penale ulterioare;
e)discuţiile din cadrul procedurilor de justiţie reparatorie care nu au loc în public sunt confidenţiale şi nu sunt divulgate ulterior, cu excepţia cazului în care părţile îşi dau acordul în acest sens sau dacă acest lucru se prevede în dreptul intern, având în vedere interesul public prevalent.
(2)Statele membre facilitează trimiterea cauzelor, dacă este cazul către serviciile de justiţie reparatorie, inclusiv prin stabilirea de proceduri sau orientări cu privire la condiţiile unei astfel de trimiteri.
Art. 13: Dreptul la asistenţă juridică
Statele membre se asigură că victimele au acces la asistenţă juridică, atunci când au calitatea de parte în procedurile penale. Condiţiile sau normele procedurale în conformitate cu care victimele pot avea acces la asistenţă juridică se stabilesc în dreptul intern.
Art. 14: Dreptul la rambursarea cheltuielilor
Statele membre oferă victimelor care participă în procedurile penale posibilitatea de a li se rambursa cheltuielile suportate ca urmare a participării lor active la aceste proceduri, în funcţie de rolul care le revine în sistemul judiciar penal relevant. Condiţiile sau normele procedurale în conformitate cu care victimelor li se pot rambursa cheltuielile se stabilesc în dreptul intern.
Art. 15: Dreptul la restituirea bunurilor
Statele membre se asigură că, în urma unei decizii a unei autorităţi competente, bunurile recuperabile care sunt sechestrate pe durata procedurilor penale li se restituie victimelor fără întârziere, cu excepţia cazului în care ele sunt necesare în cadrul procedurilor penale. Condiţiile sau normele procedurale în conformitate cu care astfel de bunuri sunt restituite se stabilesc în dreptul intern.
Art. 16: Dreptul de a obţine în cadrul procedurilor penale o decizie privind despăgubirile din partea autorului infracţiunii
(1)Statele membre se asigură că, în cursul procedurilor penale, victimele au dreptul de a obţine o decizie privind despăgubirile din partea autorului infracţiunii, într-un termen rezonabil, cu excepţia cazului în care în dreptul intern se prevede că o astfel de decizie se adoptă în cadrul altor proceduri judiciare.
(2)Statele membre promovează măsurile necesare pentru a-i încuraja pe autorii infracţiunilor să despăgubească în mod corespunzător victimele.
Art. 17: Drepturile victimelor care au reşedinţa în alt stat membru
(1)Statele membre se asigură că autorităţile lor competente sunt în măsură să adopte măsurile adecvate pentru a reduce la minimum dificultăţile care apar atunci când victima îşi are reşedinţa într-un alt stat membru decât cel în care a fost săvârşită infracţiunea, în special în ceea ce priveşte desfăşurarea procedurilor. În acest scop, autorităţilor statului membru în care a fost săvârşită infracţiunea le revine, în special, sarcina:
a)de a lua o declaraţie victimei imediat după formularea plângerii cu privire la săvârşirea infracţiunii în faţa autorităţii competente;
b)de a recurge cât mai mult posibil la dispoziţiile privind videoconferinţele şi teleconferinţele prevăzute în Convenţia privind asistenţa reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene din 29 mai 2000 (1) în scopul audierii victimelor care au reşedinţa în străinătate.
(1)JO C 197, 12.7.2000, p. 3.
(2)Statele membre se asigură că victimele infracţiunilor săvârşite într-un alt stat membru decât cel în care acestea îşi au reşedinţa pot formula o plângere în faţa autorităţilor competente din statul membru de reşedinţă, dacă nu au posibilitatea de a face acest lucru în statul membru în care a fost săvârşită infracţiunea sau, în cazul săvârşirii unei infracţiuni grave, potrivit dreptului intern al respectivului stat membru, dacă nu doresc să facă acest lucru.
(3)Statele membre se asigură că autoritatea competentă care a înregistrat plângerea victimei o transmite fără întârziere autorităţii competente a statului membru în care a fost săvârşită infracţiunea, în cazul în care competenţa de a iniţia procedurile nu a fost încă exercitată de statul membru în care a fost înregistrată plângerea.