Art. 12. - Art. 12: Dreptul la garanţii în contextul serviciilor de justiţie reparatorie - Directiva 2012/29/UE/25-oct-2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 315L

În vigoare
Versiune de la: 14 Noiembrie 2012
Art. 12: Dreptul la garanţii în contextul serviciilor de justiţie reparatorie
(1)Statele membre iau măsuri care garantează protecţia victimei împotriva victimizării secundare şi repetate, precum şi a intimidării şi răzbunării, care să se aplice atunci când se recurge la orice serviciu de justiţie reparatorie. Astfel de măsuri garantează victimelor care optează să participe în procesul de justiţie reparatorie că beneficiază, la cerere, de acces la servicii de justiţie reparatorie sigure şi competente, cu respectarea cel puţin a următoarelor condiţii:
a)se recurge la servicii de justiţie reparatorie dacă acestea sunt în interesul victimei, în funcţie de consideraţiile privind siguranţa şi cu acordul liber şi în cunoştinţă de cauză al acesteia, care poate fi retras în orice moment;
b)înainte de a accepta să participe în procesul de justiţie reparatorie, victima primeşte informaţii complete şi obiective cu privire la proceduri şi la eventualele rezultatele ale acestora, precum şi informaţii cu privire la procedurile de supraveghere a punerii în aplicare a oricărui acord;
c)autorul infracţiunii a recunoscut faptele de bază ale cauzei;
d)orice acord este încheiat în mod voluntar şi poate fi luat în considerare în cadrul oricăror proceduri penale ulterioare;
e)discuţiile din cadrul procedurilor de justiţie reparatorie care nu au loc în public sunt confidenţiale şi nu sunt divulgate ulterior, cu excepţia cazului în care părţile îşi dau acordul în acest sens sau dacă acest lucru se prevede în dreptul intern, având în vedere interesul public prevalent.
(2)Statele membre facilitează trimiterea cauzelor, dacă este cazul către serviciile de justiţie reparatorie, inclusiv prin stabilirea de proceduri sau orientări cu privire la condiţiile unei astfel de trimiteri.