Art. 17. - Art. 17: Drepturile victimelor care au reşedinţa în alt stat membru - Directiva 2012/29/UE/25-oct-2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 315L

În vigoare
Versiune de la: 14 Noiembrie 2012
Art. 17: Drepturile victimelor care au reşedinţa în alt stat membru
(1)Statele membre se asigură că autorităţile lor competente sunt în măsură să adopte măsurile adecvate pentru a reduce la minimum dificultăţile care apar atunci când victima îşi are reşedinţa într-un alt stat membru decât cel în care a fost săvârşită infracţiunea, în special în ceea ce priveşte desfăşurarea procedurilor. În acest scop, autorităţilor statului membru în care a fost săvârşită infracţiunea le revine, în special, sarcina:
a)de a lua o declaraţie victimei imediat după formularea plângerii cu privire la săvârşirea infracţiunii în faţa autorităţii competente;
b)de a recurge cât mai mult posibil la dispoziţiile privind videoconferinţele şi teleconferinţele prevăzute în Convenţia privind asistenţa reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene din 29 mai 2000 (1) în scopul audierii victimelor care au reşedinţa în străinătate.
(1)JO C 197, 12.7.2000, p. 3.
(2)Statele membre se asigură că victimele infracţiunilor săvârşite într-un alt stat membru decât cel în care acestea îşi au reşedinţa pot formula o plângere în faţa autorităţilor competente din statul membru de reşedinţă, dacă nu au posibilitatea de a face acest lucru în statul membru în care a fost săvârşită infracţiunea sau, în cazul săvârşirii unei infracţiuni grave, potrivit dreptului intern al respectivului stat membru, dacă nu doresc să facă acest lucru.
(3)Statele membre se asigură că autoritatea competentă care a înregistrat plângerea victimei o transmite fără întârziere autorităţii competente a statului membru în care a fost săvârşită infracţiunea, în cazul în care competenţa de a iniţia procedurile nu a fost încă exercitată de statul membru în care a fost înregistrată plângerea.