Capitolul ix - AUTORITĂŢI COMPETENTE - Directiva 2011/61/UE/08-iun-2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 1095/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 174L
În vigoare Versiune de la: 25 Iunie 2024
CAPITOLUL IX:AUTORITĂŢI COMPETENTE
Art. 44: Desemnarea autorităţilor competente
Statele membre desemnează autorităţile competente care trebuie să îndeplinească atribuţiile prevăzute în prezenta directivă.
Acestea informează AEVMP şi Comisia în acest sens, precizând împărţirea eventuală a atribuţiilor.
Autorităţile competente sunt autorităţi publice.
Statele membre solicită autorităţilor lor competente să stabilească metodele adecvate pentru a verifica, atunci când este relevant pe baza orientărilor elaborate de AEVMP, respectarea de către AFIA a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive.
Art. 45: Responsabilitatea autorităţilor competente din statele membre
(1)Autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA sunt responsabile de supravegherea prudenţială a AFIA, indiferent dacă AFIA administrează şi/sau distribuie acţiuni sau unităţi ale unui FIA într-un alt stat membru sau nu, fără a aduce atingere dispoziţiilor din prezenta directivă care acordă responsabilitatea supravegherii autorităţilor competente din statul membru gazdă al AFIA.
(2)Autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA sunt responsabile de supravegherea respectării de către AFIA a articolelor 12 şi 14 în cazul în care AFIA administrează şi/sau distribuie unităţi sau acţiuni ale unor FIA printr-o sucursală din statul membru respectiv.
(3)Autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA pot solicita unui AFIA care administrează sau distribuie unităţi sau acţiuni ale unor FIA pe teritoriul acestuia, prin intermediul unei sucursale sau altfel, să furnizeze informaţiile necesare pentru supravegherea respectării de către AFIA a normelor aplicabile care ţin de responsabilitatea autorităţilor competente respective.
Aceste cerinţe nu sunt mai stricte decât cele pe care statul membru gazdă al AFIA le impune AFIA pentru care acesta este statul membru de origine în vederea monitorizării respectării de către AFIA a aceloraşi norme.
(4)În cazul în care autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA constată că un AFIA, care administrează şi/sau distribuie unităţi sau acţiuni ale unui FIA pe teritoriul acestuia prin intermediul unei sucursale sau nu, încalcă una dintre normele în legătură cu care acestea au o responsabilitate în ceea ce priveşte supravegherea respectării, atunci autorităţile respective solicită AFIA în cauză să pună capăt încălcării respective şi să informeze autorităţile competente din statul membru de origine cu privire la aceasta.
(5)În cazul în care AFIA în cauză refuză să furnizeze autorităţilor competente din statul său membru gazdă informaţiile care intră în sfera de responsabilitate a acestora sau nu ia măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării menţionate la alineatul (4), atunci autorităţile competente din statul său membru gazdă informează în consecinţă autorităţile competente din statul membru de origine al acestuia. În cel mai scurt timp, autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA:
a)iau toate măsurile adecvate pentru ca AFIA în cauză să furnizeze informaţiile solicitate de autorităţile competente din statul său membru gazdă în conformitate cu alineatul (3) sau să pună capăt încălcării menţionate la alineatul (4);
b)solicită informaţiile necesare autorităţilor de supraveghere competente din ţările terţe.
Natura măsurilor menţionate la litera (a) este comunicată autorităţilor competente din statul membru gazdă al AFIA.
(6)În cazul în care, în pofida măsurilor luate de autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA în temeiul alineatului (5) sau întrucât aceste măsuri se dovedesc inadecvate sau nu sunt disponibile în statul membru respectiv, AFIA refuză în continuare să furnizeze informaţiile solicitate de autorităţile competente din statul său membru gazdă în conformitate cu alineatul (3) ori persistă în încălcarea actelor cu putere de lege sau a normelor administrative menţionate la alineatul (4) şi aflate în vigoare în statul său membru gazdă, atunci, după ce au informat autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA, autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA pot lua măsurile adecvate, inclusiv cele prevăzute la articolele 46 şi 48, pentru a preveni sau a sancţiona neregulile viitoare şi pentru a împiedica AFIA în cauză să efectueze noi operaţiuni în statul său membru gazdă. Dacă funcţia asigurată în statul membru gazdă al AFIA este administrarea unor FIA, statul membru gazdă poate solicita AFIA să înceteze administrarea acelor FIA.
(7)În cazul în care autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA au motive clare şi demonstrabile să creadă că AFIA încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul normelor în legătură cu care acestea nu au o responsabilitate în ceea ce priveşte supravegherea respectării, atunci ele comunică aceste constatări autorităţilor competente din statul membru de origine al AFIA, care iau măsurile necesare, inclusiv, dacă acest lucru se impune, solicitarea de informaţii suplimentare din partea autorităţilor de supraveghere competente din ţările terţe.
(8)În cazul în care, în pofida măsurilor luate de autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA ori întrucât aceste măsuri se dovedesc inadecvate ori statul membru de origine al AFIA nu acţionează într-un termen rezonabil, AFIA continuă să acţioneze într-un mod care aduce prejudicii clare intereselor investitorilor FIA în cauză şi stabilităţii financiare sau integrităţii pieţei statului membru gazdă al AFIA, atunci, după ce au informat autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA, autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA pot lua măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii FIA în cauză şi stabilitatea financiară şi integritatea pieţei statului membru gazdă, aceste măsuri incluzând posibilitatea de a interzice AFIA să mai distribuie acţiuni sau unităţi ale FIA în cauză în statul membru gazdă.
(9)Procedura prevăzută la alineatele (7) şi (8) se aplică şi în cazul în care autorităţile competente din statul membru gazdă au motive clare şi demonstrabile pentru a nu fi de acord cu autorizarea unui AFIA din afara UE de către statul membru de referinţă.
(10)În cazul în care autorităţile competente nu sunt de acord cu vreuna dintre măsurile luate de o autoritate competentă în temeiul alineatelor (4)-(9) de mai sus, ele pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acţiona în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(11)Dacă este cazul, AEVMP facilitează negocierea şi stabilirea acordurilor de cooperare prevăzute în prezenta directivă între autorităţile competente din statele membre şi autorităţile de supraveghere din ţările terţe.
Art. 46: Competenţele autorităţilor competente
(1)Autorităţile competente sunt învestite cu toate competenţele de supraveghere şi de investigare necesare pentru exercitarea funcţiilor lor. Aceste competenţe se exercită în oricare din următoarele moduri:
a)în mod direct;
b)în colaborare cu alte autorităţi;
c)sub responsabilitatea lor, prin delegare către entităţi cărora li s-au delegat sarcini;
d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
(2)Autorităţile competente au următoarele competenţe:
a)de a avea acces la orice document, indiferent de forma acestuia, şi de a primi o copie a acestuia;
b)de a solicita informaţii de la orice persoană care are legătură cu activităţile AFIA sau ale FIA şi, în cazul în care este necesar, de a convoca şi a audia persoane pentru a obţine informaţii;
c)de a efectua inspecţii la faţa locului, cu sau fără avertisment prealabil;
d)de a solicita înregistrările telefonice existente şi înregistrările schimburilor de date existente;
e)de a solicita încetarea oricărei practici contrare dispoziţiilor adoptate în temeiul prezentei directive;
f)de a solicita îngheţarea sau punerea sub sechestru a activelor;
g)de a solicita interzicerea temporară a exercitării activităţii profesionale;
h)de a solicita AFIA autorizaţi, depozitarilor sau auditorilor să furnizeze informaţii;
i)de a adopta orice tip de măsură pentru a se asigura că AFIA sau depozitarii continuă să respecte cerinţele prezentei directive care li se aplică;
j)în interesul investitorilor, în circumstanţe excepţionale şi după consultarea AFIA, de a solicita AFIA să activeze sau să dezactiveze instrumentul de administrare a lichidităţilor menţionat în anexa V punctul 1, în cazul în care există riscuri pentru protecţia investitorilor sau pentru stabilitatea financiară care, dintr-o perspectivă rezonabilă şi echilibrată, impun o astfel de activare sau dezactivare.
k)de a retrage autorizaţia acordată unui AFIA sau unui depozitar;
l)de a face sesizări în vederea urmăririi penale;
m)de a solicita ca auditorii sau experţii să efectueze verificări sau investigaţii.
(3)În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de referinţă consideră că un AFIA din afara UE neautorizat încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul prezentei directive, aceasta notifică AEVMP în acest sens, de îndată şi în mod detaliat.
(4)Statele membre se asigură că autorităţile competente au prerogativele necesare pentru a lua toate măsurile care se impun în scopul garantării funcţionării ordonate a pieţelor în cazul în care activităţile unuia sau mai multor FIA pe piaţa unui instrument financiar ar putea afecta funcţionarea ordonată a respectivei pieţe.
Art. 47: Prerogativele şi competenţele AEVMP
(1)AEVMP poate dezvolta şi revizui în mod periodic ghidurile destinate autorităţilor competente din statele membre cu privire la exercitarea competenţele lor de autorizare şi la obligaţiile de raportare care le sunt impuse prin prezenta directivă.
AEVMP dispune de competenţele necesare, inclusiv de cele enumerate la articolul 48 alineatul (3) pentru a-şi îndeplini sarcinile care îi sunt conferite prin prezenta directivă.
(2)Obligaţia de a păstra secretul profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau care au lucrat pentru ESMA, pentru autorităţile competente sau pentru oricare alte persoane cărora ESMA le-a delegat sarcini, inclusiv auditorilor şi experţilor cu care ESMA a lucrat. Informaţiile care intră sub incidenţa secretului profesional nu sunt divulgate niciunei alte persoane sau autorităţi, cu excepţia cazului în care divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare sau în cazuri reglementate de dreptul fiscal.
(3)Toate informaţiile schimbate în temeiul prezentei directive între autorităţile competente, AES şi CERS sunt considerate confidenţiale, cu excepţia situaţiilor în care:
a)ESMA sau autoritatea competentă sau o altă autoritate ori un alt organism în cauză precizează la momentul comunicării că astfel de informaţii pot fi divulgate;
b)divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare; sau
c)informaţiile divulgate sunt utilizate într-un rezumat sau într-o formă agregată, în care participanţii individuali la pieţele financiare nu pot fi identificaţi.
Alineatul (2) şi primul paragraf de la prezentul alineat nu împiedică schimbul de informaţii între autorităţile competente şi autorităţile fiscale care sunt situate în acelaşi stat membru. În cazul în care informaţiile provin dintr-un alt stat membru, acestea se divulgă în conformitate cu prima teză a prezentului paragraf numai cu acordul expres al autorităţilor competente care le-au divulgat.
(4)În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile stabilite la alineatul (5), AEVMP poate solicita autorităţii competente sau autorităţilor competente să ia oricare dintre măsurile următoare, după caz:
a)să interzică distribuirea în Uniune a unităţilor sau a acţiunilor unor FIA administrate de AFIA din afara UE sau ale unor FIA din afara UE administrate de AFIA din UE în lipsa autorizaţiei necesare în temeiul articolului 37 sau în lipsa notificării impuse în temeiul articolelor 35, 39 şi 40 sau în lipsa permisiunii acordate în acest sens de statele membre în cauză în conformitate cu articolul 42;
b)să impună restricţii asupra AFIA din afara UE cu privire la administrarea unui FIA în cazul unei concentrări excesive de riscuri pe o anumită piaţă sau la nivel transfrontalier;
c)să impună restricţii asupra AFIA din afara UE cu privire la administrarea unui FIA în cazul în care activităţile acestuia ar putea constitui o sursă importantă de risc de contrapartidă pentru o instituţie de credit sau pentru alte instituţii cu importanţă sistemică.
d)în interesul investitorilor, în circumstanţe excepţionale şi după consultarea AFIA, să impună AFIA din afara UE care distribuie în Uniune FIA pe care le administrează sau AFIA din UE care administrează FIA din afara UE să activeze sau să dezactiveze instrumentul de administrare a lichidităţilor menţionat în anexa V punctul 1, în cazul în care există riscuri pentru protecţia investitorilor sau pentru stabilitatea financiară care, dintr-o perspectivă rezonabilă şi echilibrată, impun o astfel de activare sau dezactivare.
(5)AEVMP poate lua o decizie în temeiul alineatului (4) şi sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatul (6) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii:
a)există o ameninţare substanţială, generată sau agravată de activităţile AFIA, la adresa bunei funcţionării şi a integrităţii pieţei financiare sau a stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia şi există consecinţe transfrontaliere; şi
b)autoritatea competentă sau autorităţile competente relevante nu au luat măsuri pentru eliminarea ameninţării sau măsurile care au fost luate nu sunt suficiente pentru eliminarea ameninţării.
(6)Măsurile luate de autoritatea competentă sau de autorităţile competente în temeiul alineatului (4):
a)elimină efectiv ameninţarea la adresa bunei funcţionării şi a integrităţii pieţei financiare sau a stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia ori îmbunătăţesc semnificativ capacitatea autorităţilor competente de a monitoriza ameninţarea;
b)nu creează un risc de arbitraj de reglementare;
c)nu au un efect negativ asupra eficienţei pieţelor financiare, inclusiv prin reducerea lichidităţii de pe aceste pieţe sau instaurarea incertitudinii pentru participanţii la piaţă, într-un mod disproporţionat faţă de beneficiile aduse de măsurile respective.
(7)Înainte de a solicita unei autorităţi competente să ia sau să reînnoiască o măsură menţionată la alineatul (4), AEVMP se consultă, dacă este cazul, cu CERS şi cu alte autorităţi relevante.
(8)AEVMP notifică autorităţile competente din statul membru de referinţă al AFIA din afara UE şi autorităţile competente din statele membre gazdă ale AFIA din afara UE în cauză cu privire la decizia de a solicita autorităţii competente sau autorităţilor competente să impună sau să reînnoiască o măsură menţionată la alineatul (4). Notificarea cuprinde cel puţin următoarele informaţii:
a)AFIA şi activităţile vizate de măsuri şi durata acestora;
b)motivele pe baza cărora AEVMP consideră necesar să fie impuse măsuri în conformitate cu condiţiile şi cerinţele prevăzute în prezentul articol, inclusiv dovezi care vin în sprijinul acestor motive.
(9)AEVMP examinează măsurile impuse de autoritatea competentă sau de autorităţile competente în temeiul alineatului (4), periodic şi în orice caz cel puţin la fiecare trei luni. Dacă o măsură nu este reînnoită după o perioadă de trei luni, aceasta expiră în mod automat. Alineatele (5)-(8) se aplică în cazul reînnoirii de măsuri.
(10)Autorităţile competente din statul membru de referinţă al AFIA din afara UE în cauză poate cere AEVMP să îşi reconsidere decizia. Se aplică procedura stabilită la articolul 44 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 48: Sancţiuni administrative
(1)Statele membre stabilesc normele privind măsurile şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea normelor respective. Fără a aduce atingere procedurilor privind retragerea unei autorizaţii sau dreptului lor de a aplica sancţiuni penale, statele membre se asigură, în conformitate cu legislaţia lor internă, că pot fi adoptate măsurile adecvate sau că pot fi aplicate sancţiuni administrative adecvate împotriva persoanelor responsabile de o încălcare a dispoziţiilor adoptate în vederea punerii în aplicare a prezentei directive. Statele membre acţionează astfel încât aceste măsuri să fie eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(2)Statele membre abilitează autorităţile competente să facă publică orice măsură sau sancţiune aplicată în caz de încălcare a dispoziţiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, în afara cazurilor în care această publicare riscă să perturbe în mod grav pieţele financiare, să dăuneze intereselor investitorilor sau să aducă un prejudiciu disproporţionat părţilor în cauză.
(3)AEVMP întocmeşte un raport anual cu privire la aplicarea măsurilor administrative şi la impunerea de sancţiuni în cazul încălcării dispoziţiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive în diferitele state membre. Autorităţile competente pun la dispoziţia AEVMP informaţiile necesare în acest sens.
Art. 49: Dreptul la o cale de atac
(1)Autorităţile competente motivează în scris orice decizie de refuzare sau de retragere a unei autorizaţii acordate AFIA pentru administrarea şi/sau distribuirea de acţiuni sau unităţi ale FIA sau orice decizie negativă luată în cadrul punerii în aplicare a măsurilor adoptate în temeiul prezentei directive şi comunică această motivaţie scrisă solicitanţilor.
(2)Statele membre se asigură că orice decizie luată în temeiul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă este justificată în mod corespunzător şi poate face obiectul unui recurs în justiţie.
Dreptul la o cale de atac jurisdicţională se aplică şi în cazul în care, în privinţa unei cereri de autorizare care cuprinde toate informaţiile necesare, nu s-a luat nicio hotărâre în termen de şase luni de la depunerea acesteia.
Art. 50: Obligaţia de a coopera
(1)Autorităţile competente din statele membre cooperează între ele şi cu AEVMP şi CERS ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor care le revin în temeiul prezentei directive sau pentru exercitarea competenţelor care le sunt conferite prin prezenta directivă sau prin legislaţia naţională.
(2)Statele membre facilitează cooperarea prevăzută în prezenta secţiune.
(3)Autorităţile competente îşi exercită competenţele în scopul cooperării, inclusiv în cazurile în care practicile care fac obiectul unei investigaţii nu constituie o încălcare a unei norme în vigoare în propriul stat membru.
(4)Autorităţile competente din statele membre îşi comunică de îndată între ele, precum şi către AEVMP, informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile care le revin în temeiul prezentei directive.
Autorităţile competente din statul membru de origine trimit statelor membre gazdă ale AFIA în cauză o copie a acordurilor de cooperare relevante pe care le-au încheiat în conformitate cu articolele 35, 37 şi/sau 40. În conformitate cu dispoziţiile prevăzute în standardele tehnice de reglementare aplicabile menţionate la articolul 35 alineatul (14), la articolul 37 alineatul (17) şi la articolul 40 alineatul (14), autorităţile competente din statul membru de origine trimit informaţiile primite de la autorităţile de supraveghere din ţările terţe în conformitate cu acordurile de cooperare încheiate cu acestea în ceea ce priveşte AFIA sau, după caz, în temeiul articolului 45 alineatul (6) sau alineatul (7) autorităţilor competente din statul membru gazdă al AFIA în cauză.
Dacă o autoritate competentă dintr-un stat membru gazdă consideră că acordul de cooperare încheiat între statul membru de origine al AFIA respectiv în conformitate cu articolele 35, 37 şi/sau 40 are un conţinut care nu respectă cerinţele prevăzute de standardele tehnice de reglementare aplicabile, autorităţile competente în cauză pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acţiona în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(5)În cazul în care autorităţile competente dintr-un stat membru au motive rezonabile să suspecteze că un AFIA care nu face obiectul supravegherii lor comite sau a comis acte care încalcă prezenta directivă, acestea notifică împrejurarea ESMA, autorităţilor competente din statul membru de origine şi celor din statul membru gazdă al AFIA în cauză, într-un mod cât mai detaliat posibil. Autorităţile competente care au primit informaţiile adoptă măsurile necesare şi comunică ESMA şi autorităţilor competente care le-au transmis notificarea rezultatele intervenţiei lor şi, în măsura posibilului, elementele importante apărute între timp. Prezentul alineat nu aduce atingere competenţelor autorităţilor competente care au trimis notificarea.
(51)În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine al unui AFIA îşi exercită competenţele în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (j), informează în acest sens autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA, ESMA şi, dacă există riscuri potenţiale pentru stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, CERS.
(52)Autorităţile competente din statul membru gazdă al unui AFIA pot solicita autorităţilor competente din statul membru de origine al AFIA să îşi exercite competenţele în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (j), precizând motivele solicitării şi informând în acest sens ESMA şi, dacă există riscuri potenţiale pentru stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, CERS.
(53)În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA nu sunt de acord cu solicitarea menţionată la alineatul (5b), acestea informează în acest sens autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA, ESMA şi, dacă CERS a fost informat cu privire la solicitarea respectivă în temeiul alineatului (5b), CERS, precizând motivele dezacordului.
(54)Pe baza informaţiilor primite în temeiul alineatelor (5b) şi (5c), ESMA emite, fără întârzieri nejustificate, un aviz adresat autorităţilor competente din statul membru de origine al AFIA cu privire la exercitarea competenţelor în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (j). ESMA comunică avizul respectiv autorităţilor competente din statul membru gazdă al AFIA.
(55)În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA nu acţionează în conformitate cu avizul ESMA menţionat la alineatul (5d) sau nu intenţionează să respecte avizul respectiv, acestea informează ESMA şi autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA în acest sens, precizând motivele nerespectării sau intenţiei lor de a nu se conforma. În cazul unei ameninţări grave la adresa protecţiei investitorilor, a bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare sau a stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia şi cu excepţia cazului în care o astfel de publicare contravine intereselor legitime ale deţinătorilor de unităţi sau ale acţionarilor FIA sau ale publicului, ESMA poate face public faptul că autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA nu respectă sau nu intenţionează să respecte avizul său, împreună cu motivele prezentate de autorităţile competente respective pentru nerespectarea sau intenţia lor de a nu se conforma. ESMA analizează dacă beneficiile publicării ar depăşi amplificarea ameninţărilor la adresa protecţiei investitorilor, a bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare sau a stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia care rezultă din publicarea respectivă şi informează în prealabil autorităţile competente ale statului membru gazdă al AFIA cu privire la o asemenea publicare.
(56)Dacă au motive întemeiate, autorităţile competente din statul membru gazdă al unui AFIA pot solicita autorităţilor competente din statul membru de origine al AFIA să îşi exercite, fără întârziere, competenţele în temeiul articolului 46 alineatul (2), cu excepţia literei (j) de la alineatul respectiv, precizând motivele solicitării lor într-un mod cât mai detaliat posibil şi informând în acest sens ESMA şi, în cazul în care există riscuri potenţiale pentru stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, CERS.
Autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA informează, fără întârzieri nejustificate, autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA, ESMA şi, în cazul în care există riscuri potenţiale pentru stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, CERS cu privire la competenţele exercitate şi la constatările lor.
(57)Dacă un stat membru a recurs la derogarea care permite numirea unui depozitar stabilit în alt stat membru, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (5a), şi dacă autorităţile competente din statul membru de origine al unui FIA sau, în cazul în care FIA nu este reglementat, autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA care administrează FIA au motive întemeiate să suspecteze că un depozitar care nu este supus supravegherii respectivelor autorităţi competente comite sau a comis acte care încalcă prezenta directivă, autorităţile competente respective notifică fără întârziere acest lucru ESMA şi autorităţilor competente pentru depozitarul în cauză, într-un mod cât mai detaliat posibil. Autorităţile competente care au primit informaţiile adoptă măsurile necesare şi comunică rezultatele intervenţiei lor ESMA şi autorităţilor competente care le-au transmis notificarea. Prezentul alineat nu aduce atingere competenţelor autorităţilor competente care au trimis notificarea.
(58)ESMA poate solicita autorităţilor competente să îi prezinte, fără întârzieri nejustificate, explicaţii în legătură cu cazuri specifice care prezintă o ameninţare gravă la adresa protecţiei investitorilor, a bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare sau a stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia.
(6)Pentru a asigura aplicarea uniformă a dispoziţiilor prezentei directive privind schimbul de informaţii, ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili procedurile pentru schimbul de informaţii între autorităţile competente relevante, AES, CERS şi membrii SEBC, sub rezerva dispoziţiilor aplicabile ale prezentei directive.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(7)Până la 16 aprilie 2026, ESMA elaborează orientări care oferă indicaţii pentru a îndruma autorităţile competente în exercitarea competenţelor prevăzute la articolul 46 alineatul (2) litera (j), precum şi indicaţii cu privire la situaţiile care ar putea conduce la prezentarea cererilor menţionate la alineatele (5b) şi (5f). Atunci când elaborează aceste orientări, ESMA ia în considerare implicaţiile potenţiale ale unei astfel de intervenţii de supraveghere pentru protecţia investitorilor şi stabilitatea financiară într-un alt stat membru sau în Uniune. Respectivele orientări recunosc faptul că responsabilitatea principală pentru administrarea riscului de lichiditate revine AFIA.
Art. 51: Transferul şi păstrarea de date cu caracter personal
(1)În ceea ce priveşte transferul de date cu caracter personal între autorităţile competente, autorităţile competente aplică dispoziţiile Directivei 95/46/CE. În ceea ce priveşte transferul de date cu caracter personal de la AEVMP către autorităţile competente dintr-un stat membru sau dintr-o ţară terţă, AEVMP se conformează dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 45/2001.
(2)Datele pot fi păstrate pentru maximum cinci ani.
Art. 52: Divulgarea de informaţii către ţările terţe
(1)Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate transfera date şi analize de date către o ţară terţă pentru fiecare caz în parte, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 25 sau la articolul 26 din Directiva 95/46/CE, iar autoritatea competentă din statul membru se asigură că transferul este necesar în sensul prezentei directive. Ţara terţă în cauză nu transferă datele către o altă ţară terţă fără acordul expres în scris al autorităţii competente din statul membru.
(2)Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate divulga informaţii primite de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru unei autorităţi de supraveghere dintr-o ţară terţă numai dacă a primit acordul expres al autorităţii competente care i-a transmis informaţiile şi dacă, atunci când este cazul, informaţiile sunt divulgate numai în scopul pentru care acea autoritate competentă şi-a dat acordul.
Art. 53: Schimbul de informaţii referitoare la posibilele consecinţe sistemice ale activităţii AFIA
(1)Autorităţile competente din statele membre responsabile cu autorizarea şi/sau supravegherea AFIA în temeiul prezentei directive comunică informaţii autorităţilor competente din alte state membre în cazurile în care acest lucru este relevant pentru monitorizarea şi reacţia la implicaţiile potenţiale ale activităţii unui AFIA individual sau a mai multor AFIA luate împreună asupra stabilităţii instituţiilor financiare importante din punct de vedere sistemic şi a funcţionării ordonate a pieţelor pe care activează AFIA. AEVMP şi CERS sunt, de asemenea, informate şi transmit aceste informaţii autorităţilor competente din celelalte state membre.
(2)Sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, autorităţile competente ale AFIA comunică informaţiile agregate referitoare la activităţile AFIA aflate sub responsabilitatea lor către AEVMP şi CERS.
(3)Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 56 şiîn condiţiile prevăzute la articolele 57 şi 58, măsuri care precizează conţinutul informaţiilor ce fac obiectul unui schimb în temeiul alineatului (1).
(4)Comisia adoptă acte de punere în aplicare care să stabilească modalităţile şi frecvenţa informaţiilor ce fac obiectul unui schimb în temeiul alineatului (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 59 alineatul (2).
Art. 54: Cooperarea în activităţile de supraveghere
(1)Autorităţile competente dintr-un stat membru pot solicita cooperarea autorităţilor competente dintr-un alt stat membru în cadrul unei activităţi de supraveghere sau în scopul unei verificări la faţa locului sau în cadrul unei investigaţii pe teritoriul acestuia din urmă în cadrul competenţelor conferite de prezenta directivă.
În cazul în care autorităţile competente primesc o solicitare de verificare la faţa locului sau de investigaţie, acestea întreprind una dintre următoarele acţiuni:
a)efectuează ele înseşi verificarea sau investigaţia;
b)permit autorităţii solicitante să efectueze verificarea sau investigaţia;
c)permit auditorilor sau experţilor să efectueze verificarea sau investigaţia.
(2)În cazul menţionat la alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă din statul membru care a solicitat cooperarea poate cere ca membri ai propriului personal să asiste personalul care efectuează verificarea sau investigaţia. Verificarea sau investigaţia face însă obiectul controlului general al statului membru pe teritoriul căruia aceasta se desfăşoară.
În cazul menţionat la alineatul (1) litera (b), autoritatea competentă din statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară verificarea sau investigaţia poate cere ca membri ai propriului său personal să asiste personalul care efectuează verificarea sau investigaţia.
(3)Statele membre pot refuza să facă schimb de informaţii sau să dea curs unei solicitări de cooperare în vederea efectuării unei investigaţii sau a unei verificări la faţa locului doar în următoarele situaţii:
a)investigaţia, verificarea la faţa locului sau schimbul de informaţii riscă să afecteze suveranitatea, securitatea sau ordinea publică a statului membru respectiv;
b)a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane pe lângă autorităţile statului membru respectiv;
c)a fost deja pronunţată o hotărâre definitivă în statul membru respectiv pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane.
Autorităţile competente notifică autorităţilor competente solicitante orice decizie adoptată în temeiul primului paragraf, precizând motivele deciziei lor.
(4)Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili proceduri comune pentru cooperarea dintre autorităţile competente în cadrul verificărilor la faţa locului şi al investigaţiilor.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 55: Soluţionarea litigiilor
În caz de dezacord între autorităţile competente din statele membre cu privire la o evaluare, acţiune sau omisiune a unei autorităţi competente într-un domeniu în care prezenta directivă prevede cooperarea sau coordonarea între autorităţile competente din mai multe state membre, autorităţile competente pot înainta cazul AEVMP, care poate acţiona în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.