Secţiunea 1 - Desemnare, competenţe şi căi de atac - Directiva 2011/61/UE/08-iun-2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 1095/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 174L
În vigoare Versiune de la: 25 Iunie 2024
SECŢIUNEA 1:Desemnare, competenţe şi căi de atac
Art. 44: Desemnarea autorităţilor competente
Statele membre desemnează autorităţile competente care trebuie să îndeplinească atribuţiile prevăzute în prezenta directivă.
Acestea informează AEVMP şi Comisia în acest sens, precizând împărţirea eventuală a atribuţiilor.
Autorităţile competente sunt autorităţi publice.
Statele membre solicită autorităţilor lor competente să stabilească metodele adecvate pentru a verifica, atunci când este relevant pe baza orientărilor elaborate de AEVMP, respectarea de către AFIA a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive.
Art. 45: Responsabilitatea autorităţilor competente din statele membre
(1)Autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA sunt responsabile de supravegherea prudenţială a AFIA, indiferent dacă AFIA administrează şi/sau distribuie acţiuni sau unităţi ale unui FIA într-un alt stat membru sau nu, fără a aduce atingere dispoziţiilor din prezenta directivă care acordă responsabilitatea supravegherii autorităţilor competente din statul membru gazdă al AFIA.
(2)Autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA sunt responsabile de supravegherea respectării de către AFIA a articolelor 12 şi 14 în cazul în care AFIA administrează şi/sau distribuie unităţi sau acţiuni ale unor FIA printr-o sucursală din statul membru respectiv.
(3)Autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA pot solicita unui AFIA care administrează sau distribuie unităţi sau acţiuni ale unor FIA pe teritoriul acestuia, prin intermediul unei sucursale sau altfel, să furnizeze informaţiile necesare pentru supravegherea respectării de către AFIA a normelor aplicabile care ţin de responsabilitatea autorităţilor competente respective.
Aceste cerinţe nu sunt mai stricte decât cele pe care statul membru gazdă al AFIA le impune AFIA pentru care acesta este statul membru de origine în vederea monitorizării respectării de către AFIA a aceloraşi norme.
(4)În cazul în care autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA constată că un AFIA, care administrează şi/sau distribuie unităţi sau acţiuni ale unui FIA pe teritoriul acestuia prin intermediul unei sucursale sau nu, încalcă una dintre normele în legătură cu care acestea au o responsabilitate în ceea ce priveşte supravegherea respectării, atunci autorităţile respective solicită AFIA în cauză să pună capăt încălcării respective şi să informeze autorităţile competente din statul membru de origine cu privire la aceasta.
(5)În cazul în care AFIA în cauză refuză să furnizeze autorităţilor competente din statul său membru gazdă informaţiile care intră în sfera de responsabilitate a acestora sau nu ia măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării menţionate la alineatul (4), atunci autorităţile competente din statul său membru gazdă informează în consecinţă autorităţile competente din statul membru de origine al acestuia. În cel mai scurt timp, autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA:
a)iau toate măsurile adecvate pentru ca AFIA în cauză să furnizeze informaţiile solicitate de autorităţile competente din statul său membru gazdă în conformitate cu alineatul (3) sau să pună capăt încălcării menţionate la alineatul (4);
b)solicită informaţiile necesare autorităţilor de supraveghere competente din ţările terţe.
Natura măsurilor menţionate la litera (a) este comunicată autorităţilor competente din statul membru gazdă al AFIA.
(6)În cazul în care, în pofida măsurilor luate de autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA în temeiul alineatului (5) sau întrucât aceste măsuri se dovedesc inadecvate sau nu sunt disponibile în statul membru respectiv, AFIA refuză în continuare să furnizeze informaţiile solicitate de autorităţile competente din statul său membru gazdă în conformitate cu alineatul (3) ori persistă în încălcarea actelor cu putere de lege sau a normelor administrative menţionate la alineatul (4) şi aflate în vigoare în statul său membru gazdă, atunci, după ce au informat autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA, autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA pot lua măsurile adecvate, inclusiv cele prevăzute la articolele 46 şi 48, pentru a preveni sau a sancţiona neregulile viitoare şi pentru a împiedica AFIA în cauză să efectueze noi operaţiuni în statul său membru gazdă. Dacă funcţia asigurată în statul membru gazdă al AFIA este administrarea unor FIA, statul membru gazdă poate solicita AFIA să înceteze administrarea acelor FIA.
(7)În cazul în care autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA au motive clare şi demonstrabile să creadă că AFIA încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul normelor în legătură cu care acestea nu au o responsabilitate în ceea ce priveşte supravegherea respectării, atunci ele comunică aceste constatări autorităţilor competente din statul membru de origine al AFIA, care iau măsurile necesare, inclusiv, dacă acest lucru se impune, solicitarea de informaţii suplimentare din partea autorităţilor de supraveghere competente din ţările terţe.
(8)În cazul în care, în pofida măsurilor luate de autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA ori întrucât aceste măsuri se dovedesc inadecvate ori statul membru de origine al AFIA nu acţionează într-un termen rezonabil, AFIA continuă să acţioneze într-un mod care aduce prejudicii clare intereselor investitorilor FIA în cauză şi stabilităţii financiare sau integrităţii pieţei statului membru gazdă al AFIA, atunci, după ce au informat autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA, autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA pot lua măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii FIA în cauză şi stabilitatea financiară şi integritatea pieţei statului membru gazdă, aceste măsuri incluzând posibilitatea de a interzice AFIA să mai distribuie acţiuni sau unităţi ale FIA în cauză în statul membru gazdă.
(9)Procedura prevăzută la alineatele (7) şi (8) se aplică şi în cazul în care autorităţile competente din statul membru gazdă au motive clare şi demonstrabile pentru a nu fi de acord cu autorizarea unui AFIA din afara UE de către statul membru de referinţă.
(10)În cazul în care autorităţile competente nu sunt de acord cu vreuna dintre măsurile luate de o autoritate competentă în temeiul alineatelor (4)-(9) de mai sus, ele pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acţiona în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(11)Dacă este cazul, AEVMP facilitează negocierea şi stabilirea acordurilor de cooperare prevăzute în prezenta directivă între autorităţile competente din statele membre şi autorităţile de supraveghere din ţările terţe.
Art. 46: Competenţele autorităţilor competente
(1)Autorităţile competente sunt învestite cu toate competenţele de supraveghere şi de investigare necesare pentru exercitarea funcţiilor lor. Aceste competenţe se exercită în oricare din următoarele moduri:
a)în mod direct;
b)în colaborare cu alte autorităţi;
c)sub responsabilitatea lor, prin delegare către entităţi cărora li s-au delegat sarcini;
d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
(2)Autorităţile competente au următoarele competenţe:
a)de a avea acces la orice document, indiferent de forma acestuia, şi de a primi o copie a acestuia;
b)de a solicita informaţii de la orice persoană care are legătură cu activităţile AFIA sau ale FIA şi, în cazul în care este necesar, de a convoca şi a audia persoane pentru a obţine informaţii;
c)de a efectua inspecţii la faţa locului, cu sau fără avertisment prealabil;
d)de a solicita înregistrările telefonice existente şi înregistrările schimburilor de date existente;
e)de a solicita încetarea oricărei practici contrare dispoziţiilor adoptate în temeiul prezentei directive;
f)de a solicita îngheţarea sau punerea sub sechestru a activelor;
g)de a solicita interzicerea temporară a exercitării activităţii profesionale;
h)de a solicita AFIA autorizaţi, depozitarilor sau auditorilor să furnizeze informaţii;
i)de a adopta orice tip de măsură pentru a se asigura că AFIA sau depozitarii continuă să respecte cerinţele prezentei directive care li se aplică;
j)în interesul investitorilor, în circumstanţe excepţionale şi după consultarea AFIA, de a solicita AFIA să activeze sau să dezactiveze instrumentul de administrare a lichidităţilor menţionat în anexa V punctul 1, în cazul în care există riscuri pentru protecţia investitorilor sau pentru stabilitatea financiară care, dintr-o perspectivă rezonabilă şi echilibrată, impun o astfel de activare sau dezactivare.
k)de a retrage autorizaţia acordată unui AFIA sau unui depozitar;
l)de a face sesizări în vederea urmăririi penale;
m)de a solicita ca auditorii sau experţii să efectueze verificări sau investigaţii.
(3)În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de referinţă consideră că un AFIA din afara UE neautorizat încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul prezentei directive, aceasta notifică AEVMP în acest sens, de îndată şi în mod detaliat.
(4)Statele membre se asigură că autorităţile competente au prerogativele necesare pentru a lua toate măsurile care se impun în scopul garantării funcţionării ordonate a pieţelor în cazul în care activităţile unuia sau mai multor FIA pe piaţa unui instrument financiar ar putea afecta funcţionarea ordonată a respectivei pieţe.
Art. 47: Prerogativele şi competenţele AEVMP
(1)AEVMP poate dezvolta şi revizui în mod periodic ghidurile destinate autorităţilor competente din statele membre cu privire la exercitarea competenţele lor de autorizare şi la obligaţiile de raportare care le sunt impuse prin prezenta directivă.
AEVMP dispune de competenţele necesare, inclusiv de cele enumerate la articolul 48 alineatul (3) pentru a-şi îndeplini sarcinile care îi sunt conferite prin prezenta directivă.
(2)Obligaţia de a păstra secretul profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau care au lucrat pentru ESMA, pentru autorităţile competente sau pentru oricare alte persoane cărora ESMA le-a delegat sarcini, inclusiv auditorilor şi experţilor cu care ESMA a lucrat. Informaţiile care intră sub incidenţa secretului profesional nu sunt divulgate niciunei alte persoane sau autorităţi, cu excepţia cazului în care divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare sau în cazuri reglementate de dreptul fiscal.
(3)Toate informaţiile schimbate în temeiul prezentei directive între autorităţile competente, AES şi CERS sunt considerate confidenţiale, cu excepţia situaţiilor în care:
a)ESMA sau autoritatea competentă sau o altă autoritate ori un alt organism în cauză precizează la momentul comunicării că astfel de informaţii pot fi divulgate;
b)divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare; sau
c)informaţiile divulgate sunt utilizate într-un rezumat sau într-o formă agregată, în care participanţii individuali la pieţele financiare nu pot fi identificaţi.
Alineatul (2) şi primul paragraf de la prezentul alineat nu împiedică schimbul de informaţii între autorităţile competente şi autorităţile fiscale care sunt situate în acelaşi stat membru. În cazul în care informaţiile provin dintr-un alt stat membru, acestea se divulgă în conformitate cu prima teză a prezentului paragraf numai cu acordul expres al autorităţilor competente care le-au divulgat.
(4)În conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile stabilite la alineatul (5), AEVMP poate solicita autorităţii competente sau autorităţilor competente să ia oricare dintre măsurile următoare, după caz:
a)să interzică distribuirea în Uniune a unităţilor sau a acţiunilor unor FIA administrate de AFIA din afara UE sau ale unor FIA din afara UE administrate de AFIA din UE în lipsa autorizaţiei necesare în temeiul articolului 37 sau în lipsa notificării impuse în temeiul articolelor 35, 39 şi 40 sau în lipsa permisiunii acordate în acest sens de statele membre în cauză în conformitate cu articolul 42;
b)să impună restricţii asupra AFIA din afara UE cu privire la administrarea unui FIA în cazul unei concentrări excesive de riscuri pe o anumită piaţă sau la nivel transfrontalier;
c)să impună restricţii asupra AFIA din afara UE cu privire la administrarea unui FIA în cazul în care activităţile acestuia ar putea constitui o sursă importantă de risc de contrapartidă pentru o instituţie de credit sau pentru alte instituţii cu importanţă sistemică.
d)în interesul investitorilor, în circumstanţe excepţionale şi după consultarea AFIA, să impună AFIA din afara UE care distribuie în Uniune FIA pe care le administrează sau AFIA din UE care administrează FIA din afara UE să activeze sau să dezactiveze instrumentul de administrare a lichidităţilor menţionat în anexa V punctul 1, în cazul în care există riscuri pentru protecţia investitorilor sau pentru stabilitatea financiară care, dintr-o perspectivă rezonabilă şi echilibrată, impun o astfel de activare sau dezactivare.
(5)AEVMP poate lua o decizie în temeiul alineatului (4) şi sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatul (6) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii:
a)există o ameninţare substanţială, generată sau agravată de activităţile AFIA, la adresa bunei funcţionării şi a integrităţii pieţei financiare sau a stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia şi există consecinţe transfrontaliere; şi
b)autoritatea competentă sau autorităţile competente relevante nu au luat măsuri pentru eliminarea ameninţării sau măsurile care au fost luate nu sunt suficiente pentru eliminarea ameninţării.
(6)Măsurile luate de autoritatea competentă sau de autorităţile competente în temeiul alineatului (4):
a)elimină efectiv ameninţarea la adresa bunei funcţionării şi a integrităţii pieţei financiare sau a stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia ori îmbunătăţesc semnificativ capacitatea autorităţilor competente de a monitoriza ameninţarea;
b)nu creează un risc de arbitraj de reglementare;
c)nu au un efect negativ asupra eficienţei pieţelor financiare, inclusiv prin reducerea lichidităţii de pe aceste pieţe sau instaurarea incertitudinii pentru participanţii la piaţă, într-un mod disproporţionat faţă de beneficiile aduse de măsurile respective.
(7)Înainte de a solicita unei autorităţi competente să ia sau să reînnoiască o măsură menţionată la alineatul (4), AEVMP se consultă, dacă este cazul, cu CERS şi cu alte autorităţi relevante.
(8)AEVMP notifică autorităţile competente din statul membru de referinţă al AFIA din afara UE şi autorităţile competente din statele membre gazdă ale AFIA din afara UE în cauză cu privire la decizia de a solicita autorităţii competente sau autorităţilor competente să impună sau să reînnoiască o măsură menţionată la alineatul (4). Notificarea cuprinde cel puţin următoarele informaţii:
a)AFIA şi activităţile vizate de măsuri şi durata acestora;
b)motivele pe baza cărora AEVMP consideră necesar să fie impuse măsuri în conformitate cu condiţiile şi cerinţele prevăzute în prezentul articol, inclusiv dovezi care vin în sprijinul acestor motive.
(9)AEVMP examinează măsurile impuse de autoritatea competentă sau de autorităţile competente în temeiul alineatului (4), periodic şi în orice caz cel puţin la fiecare trei luni. Dacă o măsură nu este reînnoită după o perioadă de trei luni, aceasta expiră în mod automat. Alineatele (5)-(8) se aplică în cazul reînnoirii de măsuri.
(10)Autorităţile competente din statul membru de referinţă al AFIA din afara UE în cauză poate cere AEVMP să îşi reconsidere decizia. Se aplică procedura stabilită la articolul 44 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 48: Sancţiuni administrative
(1)Statele membre stabilesc normele privind măsurile şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea normelor respective. Fără a aduce atingere procedurilor privind retragerea unei autorizaţii sau dreptului lor de a aplica sancţiuni penale, statele membre se asigură, în conformitate cu legislaţia lor internă, că pot fi adoptate măsurile adecvate sau că pot fi aplicate sancţiuni administrative adecvate împotriva persoanelor responsabile de o încălcare a dispoziţiilor adoptate în vederea punerii în aplicare a prezentei directive. Statele membre acţionează astfel încât aceste măsuri să fie eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(2)Statele membre abilitează autorităţile competente să facă publică orice măsură sau sancţiune aplicată în caz de încălcare a dispoziţiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, în afara cazurilor în care această publicare riscă să perturbe în mod grav pieţele financiare, să dăuneze intereselor investitorilor sau să aducă un prejudiciu disproporţionat părţilor în cauză.
(3)AEVMP întocmeşte un raport anual cu privire la aplicarea măsurilor administrative şi la impunerea de sancţiuni în cazul încălcării dispoziţiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive în diferitele state membre. Autorităţile competente pun la dispoziţia AEVMP informaţiile necesare în acest sens.
Art. 49: Dreptul la o cale de atac
(1)Autorităţile competente motivează în scris orice decizie de refuzare sau de retragere a unei autorizaţii acordate AFIA pentru administrarea şi/sau distribuirea de acţiuni sau unităţi ale FIA sau orice decizie negativă luată în cadrul punerii în aplicare a măsurilor adoptate în temeiul prezentei directive şi comunică această motivaţie scrisă solicitanţilor.
(2)Statele membre se asigură că orice decizie luată în temeiul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă este justificată în mod corespunzător şi poate face obiectul unui recurs în justiţie.
Dreptul la o cale de atac jurisdicţională se aplică şi în cazul în care, în privinţa unei cereri de autorizare care cuprinde toate informaţiile necesare, nu s-a luat nicio hotărâre în termen de şase luni de la depunerea acesteia.