Secţiunea 2 - Cooperarea dintre diferitele autorităţi competente - Directiva 2011/61/UE/08-iun-2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 1095/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 174L
În vigoare Versiune de la: 25 Iunie 2024
SECŢIUNEA 2:Cooperarea dintre diferitele autorităţi competente
Art. 50: Obligaţia de a coopera
(1)Autorităţile competente din statele membre cooperează între ele şi cu AEVMP şi CERS ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor care le revin în temeiul prezentei directive sau pentru exercitarea competenţelor care le sunt conferite prin prezenta directivă sau prin legislaţia naţională.
(2)Statele membre facilitează cooperarea prevăzută în prezenta secţiune.
(3)Autorităţile competente îşi exercită competenţele în scopul cooperării, inclusiv în cazurile în care practicile care fac obiectul unei investigaţii nu constituie o încălcare a unei norme în vigoare în propriul stat membru.
(4)Autorităţile competente din statele membre îşi comunică de îndată între ele, precum şi către AEVMP, informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile care le revin în temeiul prezentei directive.
Autorităţile competente din statul membru de origine trimit statelor membre gazdă ale AFIA în cauză o copie a acordurilor de cooperare relevante pe care le-au încheiat în conformitate cu articolele 35, 37 şi/sau 40. În conformitate cu dispoziţiile prevăzute în standardele tehnice de reglementare aplicabile menţionate la articolul 35 alineatul (14), la articolul 37 alineatul (17) şi la articolul 40 alineatul (14), autorităţile competente din statul membru de origine trimit informaţiile primite de la autorităţile de supraveghere din ţările terţe în conformitate cu acordurile de cooperare încheiate cu acestea în ceea ce priveşte AFIA sau, după caz, în temeiul articolului 45 alineatul (6) sau alineatul (7) autorităţilor competente din statul membru gazdă al AFIA în cauză.
Dacă o autoritate competentă dintr-un stat membru gazdă consideră că acordul de cooperare încheiat între statul membru de origine al AFIA respectiv în conformitate cu articolele 35, 37 şi/sau 40 are un conţinut care nu respectă cerinţele prevăzute de standardele tehnice de reglementare aplicabile, autorităţile competente în cauză pot sesiza în acest sens AEVMP, care poate acţiona în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(5)În cazul în care autorităţile competente dintr-un stat membru au motive rezonabile să suspecteze că un AFIA care nu face obiectul supravegherii lor comite sau a comis acte care încalcă prezenta directivă, acestea notifică împrejurarea ESMA, autorităţilor competente din statul membru de origine şi celor din statul membru gazdă al AFIA în cauză, într-un mod cât mai detaliat posibil. Autorităţile competente care au primit informaţiile adoptă măsurile necesare şi comunică ESMA şi autorităţilor competente care le-au transmis notificarea rezultatele intervenţiei lor şi, în măsura posibilului, elementele importante apărute între timp. Prezentul alineat nu aduce atingere competenţelor autorităţilor competente care au trimis notificarea.
(51)În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine al unui AFIA îşi exercită competenţele în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (j), informează în acest sens autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA, ESMA şi, dacă există riscuri potenţiale pentru stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, CERS.
(52)Autorităţile competente din statul membru gazdă al unui AFIA pot solicita autorităţilor competente din statul membru de origine al AFIA să îşi exercite competenţele în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (j), precizând motivele solicitării şi informând în acest sens ESMA şi, dacă există riscuri potenţiale pentru stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, CERS.
(53)În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA nu sunt de acord cu solicitarea menţionată la alineatul (5b), acestea informează în acest sens autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA, ESMA şi, dacă CERS a fost informat cu privire la solicitarea respectivă în temeiul alineatului (5b), CERS, precizând motivele dezacordului.
(54)Pe baza informaţiilor primite în temeiul alineatelor (5b) şi (5c), ESMA emite, fără întârzieri nejustificate, un aviz adresat autorităţilor competente din statul membru de origine al AFIA cu privire la exercitarea competenţelor în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (j). ESMA comunică avizul respectiv autorităţilor competente din statul membru gazdă al AFIA.
(55)În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA nu acţionează în conformitate cu avizul ESMA menţionat la alineatul (5d) sau nu intenţionează să respecte avizul respectiv, acestea informează ESMA şi autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA în acest sens, precizând motivele nerespectării sau intenţiei lor de a nu se conforma. În cazul unei ameninţări grave la adresa protecţiei investitorilor, a bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare sau a stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia şi cu excepţia cazului în care o astfel de publicare contravine intereselor legitime ale deţinătorilor de unităţi sau ale acţionarilor FIA sau ale publicului, ESMA poate face public faptul că autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA nu respectă sau nu intenţionează să respecte avizul său, împreună cu motivele prezentate de autorităţile competente respective pentru nerespectarea sau intenţia lor de a nu se conforma. ESMA analizează dacă beneficiile publicării ar depăşi amplificarea ameninţărilor la adresa protecţiei investitorilor, a bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare sau a stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia care rezultă din publicarea respectivă şi informează în prealabil autorităţile competente ale statului membru gazdă al AFIA cu privire la o asemenea publicare.
(56)Dacă au motive întemeiate, autorităţile competente din statul membru gazdă al unui AFIA pot solicita autorităţilor competente din statul membru de origine al AFIA să îşi exercite, fără întârziere, competenţele în temeiul articolului 46 alineatul (2), cu excepţia literei (j) de la alineatul respectiv, precizând motivele solicitării lor într-un mod cât mai detaliat posibil şi informând în acest sens ESMA şi, în cazul în care există riscuri potenţiale pentru stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, CERS.
Autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA informează, fără întârzieri nejustificate, autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA, ESMA şi, în cazul în care există riscuri potenţiale pentru stabilitatea şi integritatea sistemului financiar, CERS cu privire la competenţele exercitate şi la constatările lor.
(57)Dacă un stat membru a recurs la derogarea care permite numirea unui depozitar stabilit în alt stat membru, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (5a), şi dacă autorităţile competente din statul membru de origine al unui FIA sau, în cazul în care FIA nu este reglementat, autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA care administrează FIA au motive întemeiate să suspecteze că un depozitar care nu este supus supravegherii respectivelor autorităţi competente comite sau a comis acte care încalcă prezenta directivă, autorităţile competente respective notifică fără întârziere acest lucru ESMA şi autorităţilor competente pentru depozitarul în cauză, într-un mod cât mai detaliat posibil. Autorităţile competente care au primit informaţiile adoptă măsurile necesare şi comunică rezultatele intervenţiei lor ESMA şi autorităţilor competente care le-au transmis notificarea. Prezentul alineat nu aduce atingere competenţelor autorităţilor competente care au trimis notificarea.
(58)ESMA poate solicita autorităţilor competente să îi prezinte, fără întârzieri nejustificate, explicaţii în legătură cu cazuri specifice care prezintă o ameninţare gravă la adresa protecţiei investitorilor, a bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare sau a stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia.
(6)Pentru a asigura aplicarea uniformă a dispoziţiilor prezentei directive privind schimbul de informaţii, ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili procedurile pentru schimbul de informaţii între autorităţile competente relevante, AES, CERS şi membrii SEBC, sub rezerva dispoziţiilor aplicabile ale prezentei directive.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(7)Până la 16 aprilie 2026, ESMA elaborează orientări care oferă indicaţii pentru a îndruma autorităţile competente în exercitarea competenţelor prevăzute la articolul 46 alineatul (2) litera (j), precum şi indicaţii cu privire la situaţiile care ar putea conduce la prezentarea cererilor menţionate la alineatele (5b) şi (5f). Atunci când elaborează aceste orientări, ESMA ia în considerare implicaţiile potenţiale ale unei astfel de intervenţii de supraveghere pentru protecţia investitorilor şi stabilitatea financiară într-un alt stat membru sau în Uniune. Respectivele orientări recunosc faptul că responsabilitatea principală pentru administrarea riscului de lichiditate revine AFIA.
Art. 51: Transferul şi păstrarea de date cu caracter personal
(1)În ceea ce priveşte transferul de date cu caracter personal între autorităţile competente, autorităţile competente aplică dispoziţiile Directivei 95/46/CE. În ceea ce priveşte transferul de date cu caracter personal de la AEVMP către autorităţile competente dintr-un stat membru sau dintr-o ţară terţă, AEVMP se conformează dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 45/2001.
(2)Datele pot fi păstrate pentru maximum cinci ani.
Art. 52: Divulgarea de informaţii către ţările terţe
(1)Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate transfera date şi analize de date către o ţară terţă pentru fiecare caz în parte, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 25 sau la articolul 26 din Directiva 95/46/CE, iar autoritatea competentă din statul membru se asigură că transferul este necesar în sensul prezentei directive. Ţara terţă în cauză nu transferă datele către o altă ţară terţă fără acordul expres în scris al autorităţii competente din statul membru.
(2)Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate divulga informaţii primite de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru unei autorităţi de supraveghere dintr-o ţară terţă numai dacă a primit acordul expres al autorităţii competente care i-a transmis informaţiile şi dacă, atunci când este cazul, informaţiile sunt divulgate numai în scopul pentru care acea autoritate competentă şi-a dat acordul.
Art. 53: Schimbul de informaţii referitoare la posibilele consecinţe sistemice ale activităţii AFIA
(1)Autorităţile competente din statele membre responsabile cu autorizarea şi/sau supravegherea AFIA în temeiul prezentei directive comunică informaţii autorităţilor competente din alte state membre în cazurile în care acest lucru este relevant pentru monitorizarea şi reacţia la implicaţiile potenţiale ale activităţii unui AFIA individual sau a mai multor AFIA luate împreună asupra stabilităţii instituţiilor financiare importante din punct de vedere sistemic şi a funcţionării ordonate a pieţelor pe care activează AFIA. AEVMP şi CERS sunt, de asemenea, informate şi transmit aceste informaţii autorităţilor competente din celelalte state membre.
(2)Sub rezerva condiţiilor prevăzute la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, autorităţile competente ale AFIA comunică informaţiile agregate referitoare la activităţile AFIA aflate sub responsabilitatea lor către AEVMP şi CERS.
(3)Comisia adoptă prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 56 şiîn condiţiile prevăzute la articolele 57 şi 58, măsuri care precizează conţinutul informaţiilor ce fac obiectul unui schimb în temeiul alineatului (1).
(4)Comisia adoptă acte de punere în aplicare care să stabilească modalităţile şi frecvenţa informaţiilor ce fac obiectul unui schimb în temeiul alineatului (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 59 alineatul (2).
Art. 54: Cooperarea în activităţile de supraveghere
(1)Autorităţile competente dintr-un stat membru pot solicita cooperarea autorităţilor competente dintr-un alt stat membru în cadrul unei activităţi de supraveghere sau în scopul unei verificări la faţa locului sau în cadrul unei investigaţii pe teritoriul acestuia din urmă în cadrul competenţelor conferite de prezenta directivă.
În cazul în care autorităţile competente primesc o solicitare de verificare la faţa locului sau de investigaţie, acestea întreprind una dintre următoarele acţiuni:
a)efectuează ele înseşi verificarea sau investigaţia;
b)permit autorităţii solicitante să efectueze verificarea sau investigaţia;
c)permit auditorilor sau experţilor să efectueze verificarea sau investigaţia.
(2)În cazul menţionat la alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă din statul membru care a solicitat cooperarea poate cere ca membri ai propriului personal să asiste personalul care efectuează verificarea sau investigaţia. Verificarea sau investigaţia face însă obiectul controlului general al statului membru pe teritoriul căruia aceasta se desfăşoară.
În cazul menţionat la alineatul (1) litera (b), autoritatea competentă din statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară verificarea sau investigaţia poate cere ca membri ai propriului său personal să asiste personalul care efectuează verificarea sau investigaţia.
(3)Statele membre pot refuza să facă schimb de informaţii sau să dea curs unei solicitări de cooperare în vederea efectuării unei investigaţii sau a unei verificări la faţa locului doar în următoarele situaţii:
a)investigaţia, verificarea la faţa locului sau schimbul de informaţii riscă să afecteze suveranitatea, securitatea sau ordinea publică a statului membru respectiv;
b)a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane pe lângă autorităţile statului membru respectiv;
c)a fost deja pronunţată o hotărâre definitivă în statul membru respectiv pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane.
Autorităţile competente notifică autorităţilor competente solicitante orice decizie adoptată în temeiul primului paragraf, precizând motivele deciziei lor.
(4)Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, AEVMP poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili proceduri comune pentru cooperarea dintre autorităţile competente în cadrul verificărilor la faţa locului şi al investigaţiilor.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Art. 55: Soluţionarea litigiilor
În caz de dezacord între autorităţile competente din statele membre cu privire la o evaluare, acţiune sau omisiune a unei autorităţi competente într-un domeniu în care prezenta directivă prevede cooperarea sau coordonarea între autorităţile competente din mai multe state membre, autorităţile competente pot înainta cazul AEVMP, care poate acţiona în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.