Directiva 2009/110/CE/16-sept-2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 2000/46/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 267L
În vigoare Versiune de la: 12 Ianuarie 2016
Directiva 2009/110/CE/16-sept-2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 2000/46/CE
Dată act: 16-sept-2009
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 47 alineatul (2) prima şi a treia teză şi articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1)
(1)Avizul din 26 februarie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (2),
(2)JO C 30, 6.2.2009, p. 1.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),
(3)Avizul Parlamentului European din 24 aprilie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 27 iulie 2009.
întrucât:
(1)Directiva 2000/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor de bani electronici (4) a fost adoptată ca răspuns la apariţia unor noi produse de tip plăţi electronice preplătite şi a fost menită să creeze un cadru juridic clar care să întărească piaţa internă, asigurând în acelaşi timp un nivel adecvat al supravegherii prudenţiale.
(4)JO L 275, 27.10.2000, p. 39.
(2)Comisia a prezentat un raport care sublinia necesitatea revizuirii Directivei 2000/46/CE, întrucât se consideră că unele dintre dispoziţiile acesteia au constituit un obstacol în calea apariţiei unei veritabile pieţe unice pentru serviciile de plată cu monedă electronică şi a dezvoltării unor astfel de servicii uşor de utilizat.
(3)Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne (5) a instituit un cadru juridic modern şi coerent pentru serviciile de plată, inclusiv coordonarea dispoziţiilor naţionale privind cerinţele prudenţiale pentru o nouă categorie de furnizori de servicii de plată, şi anume instituţiile de plată.
(5)JO L 319, 5.12.2007, p. 1.
(4)În vederea eliminării obstacolelor din calea intrării pe piaţă şi a facilitării accesului la activitate şi a desfăşurării activităţii de emitere de monedă electronică, cerinţele aplicabile instituţiilor emitente de monedă electronică trebuie revizuite pentru a se asigura condiţii nediscriminatorii pentru toţi furnizorii de servicii de plată.
(5)Aplicarea prezentei directive ar trebui să se limiteze la furnizorii de servicii de plată care emit monedă electronică. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice valorii monetare stocate în anumite instrumente preplătite, concepute să răspundă unor nevoi predeterminate şi putând fi utilizate numai într-un mod limitat, fie deoarece acestea permit deţinătorului de monedă electronică să achiziţioneze bunuri sau servicii numai în locaţiile emitentului de monedă electronică sau în cadrul unei reţele limitate de furnizori de servicii care au un acord comercial direct cu un emitent profesionist, fie deoarece acestea pot fi utilizate numai pentru achiziţionarea unei game limitate de bunuri sau servicii. Un instrument ar trebui să fie considerat ca fiind utilizat într-o "reţea limitată" dacă acesta poate fi utilizat pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii într-un anumit magazin sau lanţ de magazine ori pentru achiziţionarea unei game limitate de bunuri sau servicii, indiferent de localizarea geografică a punctului de vânzare. Astfel de instrumente ar putea include cardurile de magazin, cardurile de combustibil, cardurile de membru, cardurile pentru transportul public, bonurile de masă sau bonurile pentru servicii (precum bonurile pentru îngrijirea copiilor sau bonurile sociale sau sisteme de bonuri pentru servicii care subvenţionează angajarea de personal pentru sarcini domestice, cum ar fi curăţenie, călcat sau îngrijirea grădinii), care sunt uneori impozitate şi reglementate printr-un cadru legislativ special din dreptul muncii sau dreptul fiscal, conceput să promoveze utilizarea unor astfel de instrumente pentru a realiza obiectivele din legislaţia socială. Atunci când astfel de instrumente cu scop predeterminat se transformă în instrumente cu scop general, nu ar trebui să se mai aplice exceptarea de la domeniul de aplicare a prezentei directive. Instrumentele care pot fi utilizate pentru achiziţii în magazinele comercianţilor listaţi nu ar trebui să fie exceptate de la domeniul de aplicare al prezentei directive, deoarece aceste instrumente sunt concepute în principiu pentru o reţea de furnizori de servicii în continuă creştere.
(6)Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice valorii monetare care este folosită pentru achiziţionarea de produse sau servicii digitale, atunci când, prin natura produsului sau a serviciului, operatorul îi adaugă o valoare intrinsecă, de exemplu sub formă de facilităţi de acces, de căutare sau distribuţie, cu condiţia ca produsul sau serviciul în cauză să poată fi utilizat numai prin intermediul unui dispozitiv digital, cum ar fi un telefon mobil sau un calculator şi cu condiţia ca operatorul sistemului de telecomunicaţii, digital sau informatic, să nu acţioneze numai ca un intermediar între utilizatorul serviciilor de plată şi furnizorul bunurilor şi serviciilor. O astfel de situaţie apare atunci când un abonat la telefonia mobilă sau la altă reţea digitală plăteşte direct operatorului de reţea şi nu există nici un raport de plată directă, nici un raport direct de tip debitor-creditor între persoana abonată la reţea şi orice altă terţă parte care furnizează bunuri sau servicii ca parte a tranzacţiei.
(7)Este necesară introducerea unei definiţii clare a noţiunii de monedă electronică, astfel încât aceasta să fie neutră din punct de vedere tehnic. Respectiva definiţie ar trebui să acopere toate situaţiile în care furnizorul de servicii de plată emite o valoare monetară stocată preplătită în schimbul primirii de fonduri, care poate fi folosită pentru plăţi deoarece este acceptată ca plată de către terţi.
(8)Definiţia monedei electronice ar trebui să acopere moneda electronică, fie că este stocată pe un dispozitiv de plată aflat în posesia deţinătorului de monedă electronică, fie că este stocată la distanţă, pe un server şi gestionată de deţinătorul de monedă electronică printr-un cont special pentru monedă electronică. Respectiva definiţie ar trebui să fie suficient de cuprinzătoare încât să evite împiedicarea inovării tehnologice şi să acopere nu numai toate produsele de monedă electronică disponibile în prezent pe piaţă, ci şi produsele care ar putea fi create în viitor.
(9)Regimul de supraveghere prudenţială pentru instituţiile emitente de monedă electronică ar trebui revizuit şi adaptat la riscurile cu care se confruntă respectivele instituţii. De asemenea, respectivul regim ar trebui să fie coerent cu regimul de supraveghere prudenţială care se aplică instituţiilor de plată în temeiul Directivei 2007/64/CE. În acest sens, instituţiilor emitente de monedă electronică ar trebui să li se aplice mutatis mutandis dispoziţiile relevante ale Directivei 2007/64/CE, fără a aduce atingere prevederilor prezentei directive. Prin urmare, trimiterea la "instituţie de plată" în cuprinsul Directivei 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la "instituţie emitentă de monedă electronică"; trimiterea la "servicii de plată" se interpretează ca trimitere la activitatea de servicii de plată şi de emitere de monedă electronică; trimiterea la "utilizatori de servicii de plată" se interpretează ca trimitere la "utilizator al serviciilor de plată şi deţinător de monedă electronică"; trimiterea la "prezenta directivă" se interpretează ca trimitere atât la Directiva 2007/64/CE, cât şi la prezenta directivă; trimiterea la titlul II din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la titlul II din Directiva 2007/64/CE şi la titlul II din prezenta directivă; trimiterea la articolul 6 din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 4 din prezenta directivă; trimiterea la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 5 alineatul (1) din prezenta directivă; trimiterea la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 5 alineatul (6) din prezenta directivă; trimiterea la articolul 8 din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 5 alineatele (2)-(5) din prezenta directivă; trimiterea la articolul 9 din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 7 din prezenta directivă; trimiterea la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 6 alineatul (1) literele (c)-(e) din prezenta directivă; iar trimiterea la articolul 26 din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la articolul 9 din prezenta directivă.
(10)Este recunoscut faptul că instituţiile emitente de monedă electronică distribuie monedă electronică (inclusiv prin vânzarea sau revânzarea către public a produselor care au la bază monedă electronică, prin oferirea unui mijloc de distribuire a monedei electronice către clienţi, sau prin răscumpărarea monedei electronice la cererea clienţilor sau prin încărcarea produselor clienţilor care au la bază monedă electronică) prin intermediul persoanelor fizice sau juridice, care acţionează pe seama lor, în conformitate cu cerinţele modelelor lor de afaceri. Deşi instituţiilor emitente de monedă electronică nu ar trebui să li se permită să emită monedă electronică prin intermediul agenţilor, ar trebui totuşi să li se permită să furnizeze prin agenţi serviciile de plată specificate în anexa la Directiva 2007/64/CE, dacă se respectă condiţiile prevăzute la articolul 17 din directiva respectivă.
(11)Este necesar să se instituie un regim combinat de capital iniţial şi capital curent pentru a se asigura un nivel corespunzător de protecţie a consumatorilor şi funcţionarea sănătoasă şi prudentă a instituţiilor emitente de monedă electronică. Dat fiind specificul monedei electronice, ar trebui să fie oferită o metodă suplimentară pentru calcularea capitalului curent. Ar trebui păstrată puterea discreţionară totală în materie de supraveghere pentru a se asigura un tratament identic pentru riscuri identice pentru toţi furnizorii de servicii de plată, precum şi pentru a se asigura faptul că metoda de calcul are în vedere situaţia comercială specifică a fiecărei instituţii emitente de monedă electronică. În plus, ar trebui să se impună instituţiilor emitente de monedă electronică să păstreze fondurile deţinătorilor de monedă electronică separat de fondurile instituţiei emitente de monedă electronică destinate altor activităţi comerciale. Instituţiile emitente de monedă electronică ar trebui de asemenea să fie supuse unor reguli eficiente de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului.
(12)Operarea sistemelor de plată constituie o activitate care nu este rezervată unor categorii specifice de instituţii. Cu toate acestea, este importantă recunoaşterea faptului că, la fel ca şi în cazul instituţiilor de plată, operarea sistemelor de plată poate fi desfăşurată şi de instituţiile emitente de monedă electronică.
(13)Emiterea de monedă electronică nu constituie o activitate de acceptare de depozite în sensul Directivei 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit (1), în considerarea caracterului specific de substitut electronic pentru monede şi bancnote care urmează a fi utilizat pentru efectuarea de plăţi, de obicei cu o valoare limitată, şi nu ca mijloc de economisire. Nu ar trebui să fie permis instituţiilor emitente de monedă electronică să acorde credite din fondurile primite sau deţinute în scopul emiterii de monedă electronică. În plus, nu ar trebui permis emitenţilor de monedă electronică să acorde dobândă sau orice alt beneficiu cu excepţia beneficiilor care nu sunt corelate cu perioada în care deţinătorul de monedă electronică deţine moneda electronică. Condiţiile pentru acordarea şi menţinerea autorizaţiei ca instituţie emitentă de monedă electronică ar trebui să includă cerinţe prudenţiale proporţionale cu riscurile operaţionale şi financiare cu care se confruntă aceste entităţi pe parcursul activităţilor legate de emiterea de monedă electronică, independent de orice alte activităţi comerciale desfăşurate de instituţia emitentă de monedă electronică.
(1)JO L 177, 30.6.2006, p. 1.
(14)Cu toate acestea, este necesar să se asigure condiţii nediscriminatorii între instituţiile emitente de monedă electronică şi instituţiile de credit în ceea ce priveşte emiterea de monedă electronică pentru a se asigura o concurenţă echitabilă pentru acelaşi tip de serviciu între mai multe tipuri de instituţii spre avantajul deţinătorilor de monedă electronică. Acest lucru se realizează prin echilibrarea caracteristicilor mai puţin complexe ale regimului de supraveghere prudenţială care se aplică instituţiilor emitente de monedă electronică cu dispoziţiile mai severe decât cele care se aplică instituţiilor de credit, în special în ceea ce priveşte protejarea fondurilor deţinătorilor de monedă electronică. Având în vedere importanţa crucială a protejării fondurilor, autorităţile competente trebuie să fie informate în prealabil cu privire la orice schimbare semnificativă, cum ar fi o schimbare a metodei de protejare a fondurilor, o schimbare a instituţiei de credit unde sunt depozitate fondurile protejate sau o schimbare a societăţii de asigurări sau a instituţiei de credit care a asigurat sau a garantat fondurile protejate.
(15)Regulile privind activitatea sucursalelor instituţiilor emitente de monedă electronică cu sediul central în afara Comunităţii ar trebui să fie similare în toate statele membre. Este important să se prevadă că aceste reguli nu sunt mai favorabile decât cele referitoare la sucursalele unei instituţii emitente de monedă electronică care are sediul central într-un alt stat membru. Comunitatea ar trebui să poată încheia acorduri cu ţări terţe, care să prevadă aplicarea unor reguli care să acorde sucursalelor instituţiilor emitente de monedă electronică cu sediul central în afara Comunităţii acelaşi tratament în întreaga Comunitate. Sucursalele instituţiilor emitente de monedă electronică care au sediile centrale în afara Comunităţii nu ar trebui să beneficieze nici de libertatea de stabilire, în temeiul articolului 43 din tratat, în alte state membre decât cele în care sunt stabilite şi nici de libertatea de a presta servicii, în temeiul articolului 49 al doilea paragraf din tratat.
(16)Ar trebui să se permită statelor membre să excepteze de la aplicarea anumitor dispoziţii ale prezentei directive instituţiile care emit un volum limitat de monedă electronică. Instituţiile care beneficiază de o astfel de exceptare nu ar trebui să aibă dreptul, în temeiul prezentei directive, de a-şi exercita libertatea de stabilire sau libertatea de a furniza servicii şi nu ar trebui să-şi exercite aceste drepturi nici indirect, ca membri ai unui sistem de plată. Cu toate acestea, este oportun să se înregistreze elementele de identificare ale tuturor entităţilor care furnizează servicii de emitere de monedă electronică, inclusiv ale instituţiilor care beneficiază de exceptare. În acest scop, statele membre ar trebui să înscrie asemenea entităţi într-un registru al instituţiilor emitente de monedă electronică.
(17)Din motive prudenţiale, statele membre ar trebui să se asigure că numai instituţiile emitente de monedă electronică autorizate în mod corespunzător sau care beneficiază de o exceptare în conformitate cu prezenta directivă, instituţiile de credit autorizate în conformitate cu Directiva 2006/48/CE, furnizorii de servicii poştale giro care sunt îndreptăţite, în conformitate cu legislaţia naţională, să emită monedă electronică, instituţiile menţionate la articolul 2 din Directiva 2006/48/CE, Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale atunci când nu acţionează în calitate de autoritate monetară sau alte autorităţi publice şi state membre sau autorităţile lor regionale şi locale atunci când acţionează în calitate de autorităţi publice pot emite monedă electronică.
(18)Moneda electronică trebuie să poată fi răscumpărată pentru a asigura încrederea deţinătorului de monedă electronică. Obligaţia de răscumpărare nu presupune, prin natura ei, faptul că fondurile primite în schimbul monedei electronice ar trebui considerate ca depozite sau alte fonduri rambursabile în sensul Directivei 2006/48/CE. Răscumpărarea ar trebui să fie posibilă întotdeauna în orice moment, la valoarea nominală fără nicio posibilitate de a agrea un prag minim pentru răscumpărare. Răscumpărarea ar trebui să fie, în general, gratuită. Totuşi, în anumite cazuri specificate în mod corespunzător în prezenta directivă, ar trebui să fie posibilă solicitarea plăţii unei taxe proporţionale şi determinate în funcţie de costuri. Aceasta nu aduce atingere legislaţiei naţionale în domeniul fiscal sau social sau oricăror obligaţii pe care le are emitentul în temeiul altor dispoziţii comunitare sau de drept intern relevante, cum ar fi dispoziţiile privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, orice acţiune care urmăreşte îngheţarea fondurilor sau orice măsuri specifice legate de prevenirea şi investigarea infracţiunilor.
(19)Deţinătorii de monedă electronică ar trebui să aibă la dispoziţie posibilitatea de a recurge la proceduri extrajudiciare pentru soluţionarea litigiilor. Prin urmare, capitolul 5 din titlul IV din Directiva 2007/64/CE ar trebui să se aplice mutatis mutandis în sensul prezentei directive, fără să aducă atingere dispoziţiilor prezentei directive. Prin urmare, trimiterea la "furnizor de servicii de plată" în Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la "emitent de monedă electronică"; trimiterea la "utilizator al serviciului de plată" se interpretează ca trimitere la "deţinător de monedă electronică", iar trimiterea la titlurile III şi IV din Directiva 2007/64/CE se interpretează ca trimitere la titlul III din prezenta directivă.
(20)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(21)Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte norme de punere în aplicare pentru a ţine seama de inflaţie sau de evoluţia tehnologică şi a pieţei şi pentru a asigura o aplicare convergentă a exceptărilor în temeiul prezentei directive. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(22)Va fi necesar să fie evaluată eficienţa funcţionării prezentei directive. Prin urmare, ar trebui să se prevadă obligaţia Comisiei de a prezenta un raport la trei ani de la termenul pentru transpunerea prezentei directive. Statele membre ar trebui să ofere Comisiei informaţii referitoare la aplicarea unora dintre dispoziţiile prezentei directive.
(23)În scopul asigurării certitudinii juridice, este necesar să se adopte anumite dispoziţii tranzitorii, pentru a se garanta că instituţiile emitente de monedă electronică care şi-au demarat activităţile în conformitate cu dispoziţiile de drept intern de transpunere a Directivei 2000/46/CE pot continua aceste activităţi pe teritoriul statului membru în cauză pentru o perioadă determinată. Acea perioadă ar trebui să fie mai lungă pentru instituţiile emitente de monedă electronică care au beneficiat de exceptarea prevăzută la articolul 8 din Directiva 2000/46/CE.
(24)Prezenta directivă introduce o nouă definiţie a monedei electronice, a cărei emitere poate beneficia de derogările prevăzute la articolele 34 şi 53 din Directiva 2007/64/CE. În consecinţă, ar trebui modificat în mod corespunzător regimul măsurilor simplificate de cunoaştere a clientelei pentru instituţiile emitente de monedă electronică din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului (2).
(2)JO L 309, 25.11.2005, p. 15.
(25)În conformitate cu Directiva 2006/48/CE, instituţiile emitente de monedă electronică sunt considerate instituţii de credit, deşi acestea nu pot nici să primească depozite de la public, nici să acorde credite din fondurile primite de la public. Dat fiind regimul introdus de prezenta directivă, este necesar să se modifice definiţia instituţiilor de credit prevăzută de Directiva 2006/48/CE pentru a se asigura că instituţiile emitente de monedă electronică nu sunt considerate instituţii de credit. Cu toate acestea, instituţiilor de credit ar trebui să li se permită în continuare emiterea de monedă electronică şi desfăşurarea acestei activităţi în întreaga Comunitate, în conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce şi a aplicării în cazul acestor instituţii a regimului cuprinzător de supraveghere prudenţială, în conformitate cu legislaţia comunitară în domeniul bancar. Cu toate acestea, pentru a menţine condiţii de concurenţă echitabile, instituţiile de credit ar trebui să aibă dreptul de a desfăşura respectiva activitate, la alegere, prin intermediul unei filiale în temeiul regimului de supraveghere prudenţială prevăzut în prezenta directivă, în loc de cel prevăzut în Directiva 2006/48/CE.
(26)Dispoziţiile prezentei directive înlocuiesc toate dispoziţiile corespunzătoare din Directiva 2000/46/CE. În consecinţă, Directiva 2000/46/CE ar trebui să fie abrogată.
(27)Deoarece obiectivele prezentei directive nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de statele membre, deoarece necesită armonizarea mai multor norme diferite existente în prezent în sistemele juridice ale diferitor state membre, şi, prin urmare, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii enunţat la acelaşi articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(28)În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional pentru o mai bună legiferare (3), statele membre sunt încurajate să întocmească, pentru uz propriu şi în interesul Comunităţii, propriile tabele care să ilustreze, în măsura posibilului, concordanţa dintre prezenta directivă şi măsurile de transpunere şi să le facă publice,
(3)JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul şi domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă stabileşte regulile pentru desfăşurarea activităţii de emitere de monedă electronică în conformitate cu care statele membre recunosc următoarele categorii de emitenţi de monedă electronică:
a)instituţiile de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 din Directiva 2006/48/CE, inclusiv, în conformitate cu legislaţia naţională, sucursale ale acestora, în înţelesul articolului 4 punctul 3 din respectiva directivă, atunci când astfel de sucursale sunt situate în Comunitate şi au sediul central în afara Comunităţii, în conformitate cu articolul 38 din respectiva directivă;
b)instituţiile emitente de monedă electronică, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din prezenta directivă, inclusiv, în conformitate cu articolul 8 din prezenta directivă şi dreptul naţional, sucursalele acestora stabilite în Comunitate, atunci când astfel de sucursale sunt stabilite în Comunitate şi au sediul central în afara Comunităţii;
c)furnizori de servicii poştale giro care sunt îndreptăţiţi, în conformitate cu legislaţia naţională, să emită monedă electronică;
d)Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale, atunci când nu acţionează în calitatea lor de autoritate monetară sau în calitate de alte autorităţi publice;
e)statele membre sau autorităţile lor regionale sau locale, atunci când acţionează în calitatea lor de autorităţi publice.
(2)Titlul II al prezentei directive stabileşte, de asemenea, regulile pentru accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică.
(3)Statele membre pot acorda derogare de la aplicarea tuturor sau a unora dintre dispoziţiile titlului II din prezenta directivă instituţiilor menţionate la articolul 2 din Directiva 2006/48/CE, cu excepţia celor menţionate la prima şi la a doua liniuţă din respectivul articol.
(4)Prezenta directivă nu se aplică valorii monetare stocate în instrumente exceptate în conformitate cu articolul 3 litera (k) din Directiva 2007/64/CE.
(5)Prezenta directivă nu se aplică valorii monetare utilizate pentru efectuarea tranzacţiilor de plată exceptate în conformitate cu articolul 3 litera (l) din Directiva 2007/64/CE.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1."instituţie emitentă de monedă electronică" înseamnă o persoană juridică care a fost autorizată în temeiul titlului II din prezenta directivă să emită monedă electronică;
2."monedă electronică" înseamnă orice valoare monetară stocată electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanţă asupra emitentului, care este emisă la primirea fondurilor, în scopul efectuării unor tranzacţii de plată, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 5 din Directiva 2007/64/CE, şi care este acceptată de o persoană fizică sau juridică, alta decât emitentul de monedă electronică;
3."emitent de monedă electronică" înseamnă entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1), instituţiile care beneficiază de derogări în temeiul articolului 1 alineatul (3) şi persoanele juridice care beneficiază de exceptări în temeiul articolului 9;
4."volumul mediu de monedă electronică în circulaţie" înseamnă volumul mediu al valorii totale a obligaţiilor financiare legate de moneda electronică în circulaţie la sfârşitul fiecărei zile calendaristice pe parcursul ultimelor şase luni calendaristice, calculat în prima zi calendaristică a fiecărei luni calendaristice şi aplicat pentru respectiva lună calendaristică.
TITLUL II:CERINŢE PENTRU ACCESUL LA ACTIVITATE, DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII ŞI SUPRAVEGHEREA PRUDENŢIALĂ A INSTITUŢIILOR EMITENTE DE MONEDĂ ELECTRONICĂ
Art. 3: Reguli prudenţiale generale
(1)Fără a aduce atingere prezentei directive, articolele 5 şi 11-17, articolul 19 alineatele (5) şi (6) şi articolele 20-31 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului (*), inclusiv actele delegate adoptate în temeiul articolului 15 alineatul (4), al articolului 28 alineatul (5) şi al articolului 29 alineatul (7), se aplică mutatis mutandis instituţiilor emitente de monedă electronică.
(*)Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE, 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, şi de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).
(2)Instituţiile emitente de monedă electronică informează în prealabil autorităţile competente în legătură cu orice schimbare semnificativă a măsurilor adoptate în vederea protejării fondurilor primite în schimbul monedei electronice emise.
(3)Orice persoană fizică sau juridică care a luat hotărârea de a achiziţiona sau de a înstrăina, în mod direct sau indirect, o participaţie calificată, în înţelesul articolului 4 punctul 11 din Directiva 2006/48/CE, într-o instituţie emitentă de monedă electronică, sau de a-şi mări sau reduce, în mod direct sau indirect, o asemenea participaţie calificată ce ar avea ca rezultat faptul că drepturile de vot sau capitalul deţinut ar atinge, depăşi sau scădea sub pragurile de 20 %, 30 % sau 50 %, sau faptul că instituţia emitentă de monedă electronică ar deveni sau ar înceta să mai fie filiala sa, informează în prealabil autorităţile competente în legătură cu intenţia sa de achiziţionare, înstrăinare, mărire sau reducere a participaţiei.
Achizitorul potenţial comunică autorităţii competente informaţii referitoare la dimensiunea participaţiei, precum şi informaţiile relevante specificate în articolul 19a alineatul (4) din Directiva 2006/48/CE.
În cazul în care este probabil ca influenţa exercitată de persoanele menţionate la paragraful precedent să fie în detrimentul unei gestionări sănătoase şi prudente a instituţiei, autorităţile competente se opun sau adoptă măsuri corespunzătoare pentru încetarea situaţiei respective. Asemenea măsuri pot include interdicţii, pot consta în măsuri şi sancţiuni aplicate persoanelor care asigură conducerea sau în suspendarea exercitării dreptului de vot aferent acţiunilor deţinute de acţionarii sau membrii în cauză.
Măsuri similare se aplică persoanelor fizice sau juridice care nu îşi îndeplinesc obligaţia de a furniza informaţii prealabile, în conformitate cu prezentul alineat.
În cazul în care se dobândeşte o participaţie în pofida opoziţiei autorităţilor competente, acestea, indiferent de sancţiunile ce urmează a fi adoptate, dispun fie suspendarea exercitării drepturilor de vot ale achizitorului, fie nulitatea voturilor exprimate, fie posibilitatea anulării acestor voturi.
Statele membre pot acorda derogare sau pot permite ca autorităţile competente să acorde derogare de la aplicarea tuturor sau a unora dintre obligaţiile prevăzute la prezentul alineat instituţiilor emitente de monedă electronică care desfăşoară una sau mai multe activităţi menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (e).
(4)Statele membre permit instituţiilor emitente de monedă electronică să distribuie şi să răscumpere moneda electronică prin intermediul unor persoane fizice sau juridice care acţionează pe seama acestora. Atunci când instituţia emitentă de monedă electronică distribuie monedă electronică în alt stat membru angajând o astfel de persoană fizică sau juridică, articolele 27-31, cu excepţia dispoziţiilor de la articolul 29 alineatele (4) şi (5) din Directiva (UE) 2015/2366, inclusiv actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 28 alineatul (5) şi articolul 29 alineatul (7), se aplică mutatis mutandis respectivei instituţii emitente de monedă electronică.
(5)În pofida alineatului (4) din prezentul articol, instituţiilor emitente de monedă electronică nu le este permis să emită monedă electronică prin agenţi. Instituţiilor emitente de monedă electronică li se permite să furnizeze servicii de plată, menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, prin intermediul agenţilor numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 19 din Directiva (UE) 2015/2366.
Art. 4: Capitalul iniţial
Statele membre impun instituţiilor emitente de monedă electronică obligaţia de a deţine, la data autorizării, un capital iniţial, compus din elementele menţionate la articolul 57 literele (a) şi (b) din Directiva 2006/48/CE, de minimum 350 000 EUR.
Art. 5: Fonduri proprii
(1)Fondurile proprii ale instituţiilor emitente de monedă electronică, prevăzute la articolele 57-61, 63, 64 şi 66 din Directiva 2006/48/CE, nu pot scădea sub nivelul sumei prevăzute la alineatele (2)-(5) din prezentul articol sau la articolul 4 din prezenta directivă, oricare dintre acestea este mai mare.
(2)Pentru activităţile menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) care nu au legătură cu emiterea de monedă electronică, cerinţa de fonduri proprii ale instituţiei emitente de monedă electronică se calculează în conformitate cu una dintre cele trei metode (A, B sau C) prevăzute la articolul 8 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2007/64/CE. Metoda corespunzătoare se stabileşte de către autorităţile competente în conformitate cu legislaţia naţională.
În ceea ce priveşte activitatea de emitere de monedă electronică, cerinţa de fonduri proprii ale unei instituţii emitente de monedă electronică se calculează în conformitate cu metoda D prevăzută la alineatul (3).
Instituţiile emitente de monedă electronică dispun în orice moment de fonduri proprii care sunt cel puţin egale cu suma cerinţelor precizate la primul şi al doilea paragraf.
(3)Metoda D: fondurile proprii ale unei instituţii emitente de monedă electronică pentru activitatea de emitere de monedă electronică reprezintă cel puţin 2 % din volumul mediu de monedă electronică aflată în circulaţie.
(4)În cazul în care instituţiile emitente de monedă electronică desfăşoară oricare dintre activităţile menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) şi care nu au legătură cu emiterea de monedă electronică sau desfăşoară oricare dintre activităţile menţionate la articolul 6 alineatul (1) literele (b)-(e) şi nu se cunoaşte dinainte volumul monedei electronice aflate în circulaţie, autorităţile competente permit instituţiilor emitente de monedă electronică să calculeze cerinţele de fonduri proprii pe baza unei sume reprezentative care se apreciază că va fi utilizată pentru emiterea de monedă electronică, cu condiţia ca această sumă reprezentativă să poată fi estimată rezonabil, pe baza datelor istorice şi într-o manieră satisfăcătoare pentru autorităţile competente. În cazul în care instituţia emitentă de monedă electronică nu are o activitate suficient de îndelungată, cerinţele de fonduri proprii se calculează pe baza volumului de monedă electronică în circulaţie preconizat în planul de afaceri, prin luarea în considerare a oricărei ajustări a planului respectiv solicitate de autorităţile competente.
(5)Pe baza unei evaluări a proceselor de administrare a riscurilor, a bazelor de date privind riscul de pierdere şi a mecanismelor de control intern ale instituţiei emitente de monedă electronică, autorităţile competente pot impune instituţiei emitente de monedă electronică obligaţia de a deţine fonduri proprii la un nivel mai mare cu până la 20 % decât nivelul care ar rezulta prin aplicarea metodei relevante în conformitate cu alineatul (2) sau pot permite instituţiei emitente de monedă electronică să deţină fonduri proprii la un nivel mai mic cu până la 20 % decât nivelul care ar rezulta prin aplicarea metodei relevante în conformitate cu alineatul (2).
(6)Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii în cazul în care:
a)instituţia emitentă de monedă electronică face parte din acelaşi grup cu o altă instituţie emitentă de monedă electronică, o instituţie de credit, o instituţie de plată, o societate de investiţii, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere de asigurări sau o întreprindere de reasigurări;
b)instituţia emitentă de monedă electronică desfăşoară alte activităţi decât cea de emitere de monedă electronică.
(7)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile stabilite la articolul 69 din Directiva 2006/48/CE, statele membre sau autorităţile lor competente pot alege să nu aplice alineatele (2) şi (3) din prezentul articol instituţiilor emitente de monedă electronică care sunt incluse în supravegherea consolidată a instituţiilor de credit mamă în conformitate cu Directiva 2006/48/CE.
Art. 6: Activităţi
(1)În afară de emiterea de monedă electronică, instituţiile emitente de monedă electronică au dreptul de a desfăşura oricare dintre următoarele activităţi:
a)furnizarea serviciilor de plată enumerate în anexa la Directiva 2007/64/CE;
b)acordarea de credite în legătură cu serviciile de plată menţionate la punctele 4, 5 sau 7 din anexa la Directiva 2007/64/CE, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 16 alineatele (3) şi (5) din directiva respectivă;
c)furnizarea de servicii operaţionale şi servicii auxiliare în strânsă legătură cu emiterea de monedă electronică sau cu furnizarea serviciilor de plată menţionate la litera (a);
d)operarea de sisteme de plată, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 6 din Directiva 2007/64/CE şi fără a aduce atingere articolului 28 din respectiva directivă;
e)alte activităţi comerciale decât emiterea de monedă electronică, cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare aplicabile.
Creditul menţionat la primul paragraf litera (b) nu se acordă din fondurile primite în schimbul monedei electronice şi deţinute în conformitate cu articolul 7 alineatul (1).
(2)Instituţiilor emitente de monedă electronică nu li se permite să accepte de la public depozite sau alte fonduri rambursabile în înţelesul articolului 5 din Directiva 2006/48/CE.
(3)Orice fonduri primite de instituţiile emitente de monedă electronică de la deţinătorul de monedă electronică trebuie schimbate fără întârziere în monedă electronică. Asemenea fonduri nu constituie depozite sau alte fonduri rambursabile primite de la public în înţelesul articolului 5 din Directiva 2006/48/CE.
(4)Articolul 16 alineatul (2) şi (4) din Directiva 2007/64/CE se aplică fondurilor primite pentru activitatea prevăzută la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol care nu are legătură cu activitatea de emitere de monedă electronică.
Art. 7: Cerinţe în materie de protejare a fondurilor
(1)Statele membre prevăd obligaţia instituţiilor emitente de monedă electronică de a proteja toate fondurile primite în schimbul monedei electronice emise, în conformitate cu dispoziţiile articolului 9 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2007/64/CE. Nu este necesară protejarea fondurilor primite sub formă de plată printr-un instrument de plată până în momentul în care este creditat contul de plăţi al instituţiilor emitente de monedă electronică sau fondurile sunt făcute disponibile în alt mod instituţiei emitente de monedă electronică în conformitate cu cerinţele privind termenele de executare prevăzute în Directiva 2007/64/CE, unde este cazul. În orice caz, asemenea fonduri trebuie supuse protejării într-un termen care nu va depăşi cinci zile lucrătoare, aşa cum acestea sunt definite la articolul 4 punctul 27 din respectiva directivă, de la data emiterii monedei electronice.
(2)În sensul alineatului (1), activele sigure şi cu risc scăzut sunt numai acele elemente de activ cuprinse în una dintre categoriile din tabelul 1 de la punctul 14 din anexa I la Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (1) pentru care cerinţa de capital pentru risc specific nu depăşeşte 1,6 %, dar excluzând alte elemente eligibile definite la punctul 15 din anexa respectivă.
(1)JO L 177, 30.6.2006, p. 201.
În sensul alineatului (1), reprezintă, de asemenea, active sigure şi cu risc scăzut participaţiile într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) care investeşte numai în activele precizate la primul paragraf.
În cazuri excepţionale şi cu o justificare corespunzătoare, autorităţile competente pot hotărî, în baza unei evaluări a siguranţei, maturităţii, valorii sau a altei caracteristici de risc a activelor definite în conformitate cu primul şi al doilea paragraf, care dintre aceste active nu constituie active sigure şi cu risc scăzut, în sensul alineatului (1).
(3)Articolul 9 din Directiva 2007/64/CE se aplică instituţiilor emitente de monedă electronică pentru activităţile menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă care nu sunt legate de activitatea de emitere de monedă electronică.
(4)În sensul alineatelor (1) şi (3), statele membre sau autorităţile lor competente pot hotărî, în conformitate cu legislaţia naţională, metoda care va fi folosită de către instituţiile emitente de monedă electronică pentru a proteja fondurile.
Art. 8: Relaţii cu ţările terţe
(1)Statele membre nu aplică sucursalelor instituţiilor emitente de monedă electronică cu sediul central în afara Comunităţii, în ceea ce priveşte accesul la activitate sau desfăşurarea activităţii acestora, dispoziţii care au drept rezultat un tratament mai favorabil decât cel aplicat instituţiilor emitente de monedă electronică cu sediul central în Comunitate.
(2)Autorităţile competente notifică Comisiei toate autorizaţiile acordate sucursalelor instituţiilor emitente de monedă electronică cu sediul central în afara Comunităţii.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (1), Comunitatea poate conveni, prin acorduri încheiate cu una sau mai multe ţări terţe, aplicarea unor dispoziţii care acordă sucursalelor unei instituţii emitente de monedă electronică cu sediul central în afara Comunităţii un tratament identic în întreaga Comunitate.
Art. 9: Exceptări facultative
(1)Statele membre pot acorda exceptări sau pot permite autorităţilor lor competente să acorde exceptări de la aplicarea, în întregime sau parţială, a procedurilor şi condiţiilor stabilite la articolele 3, 4, 5 şi 7 din prezenta directivă, cu excepţia articolelor 20, 22, 23 şi 24 din Directiva 2007/64/CE, şi pot permite înscrierea persoanelor juridice în registrul instituţiilor emitente de monedă electronică în cazul în care sunt îndeplinite concomitent următoarele condiţii:
a)întreaga activitate comercială generează un volum mediu de monedă electronică în circulaţie care nu depăşeşte o limită impusă de statul membru, dar care în niciun caz să nu fie mai mare de 5 000 000 EUR; şi
b)niciuna dintre persoanele fizice responsabile de administrarea sau desfăşurarea activităţii nu a fost condamnată pentru infracţiuni legate de spălarea banilor sau finanţarea terorismului sau pentru orice alte infracţiuni financiare.
În cazul în care instituţiile emitente de monedă electronică desfăşoară oricare dintre activităţile menţionate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) şi care nu au legătură cu emiterea de monedă electronică sau desfăşoară oricare dintre activităţile menţionate la articolul 6 alineatul (1) literele (b)-(e) şi nu se cunoaşte dinainte volumul monedei electronice aflate în circulaţie, autorităţile competente trebuie să permită acestor instituţii emitente de monedă electronică să aplice litera (a) de la primul paragraf pe baza unei sume reprezentative care se apreciază că va fi utilizată pentru emiterea de monedă electronică, cu condiţia ca această sumă reprezentativă să poată fi estimată rezonabil, pe baza datelor istorice şi într-o manieră satisfăcătoare pentru autorităţile competente. În cazul în care un solicitant nu are o activitate suficient de îndelungată, această cerinţă se aplică pe baza volumului de monedă electronică în circulaţie preconizat în planul de afaceri, cu luarea în considerare a oricărei ajustări a planului respectiv solicitate de autorităţile competente.
Statele membre pot să condiţioneze acordarea de exceptări facultative în temeiul acestui articol de îndeplinirea unei cerinţe suplimentare ce impune o limită maximă de stocare pe instrumentul de plată sau în contul de plată al consumatorului în care este stocată monedă electronică.
Orice persoană juridică înregistrată conform prezentului alineat poate furniza servicii de plată care nu au legătură cu moneda electronică emisă în conformitate cu prezentul articol numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 26 din Directiva 2007/64/CE.
(2)Orice persoană juridică înregistrată în conformitate cu alineatul (1) are obligaţia de a avea sediul central în statul membru în care îşi desfăşoară efectiv activitatea.
(3)Orice persoană juridică înregistrată în conformitate cu alineatul (1) este considerată ca fiind instituţie emitentă de monedă electronică. Cu toate acestea, articolul 10 alineatul (9) şi articolul 25 din Directiva 2007/64/CE nu se aplică acesteia.
(4)Statele membre pot să prevadă că orice persoană juridică înregistrată în conformitate cu alineatul (1) se poate angaja numai în anumite activităţi dintre cele enumerate la articolul 6 alineatul (1).
(5)Orice persoană juridică menţionată la alineatul (1):
a)notifică autorităţilor competente orice schimbare a situaţiei sale, dacă este relevantă din punct de vedere al condiţiilor prevăzute la alineatul (1); şi
b)raportează, cel puţin o dată pe an, la data prevăzută de către autorităţile competente, volumul mediu al monedei electronice în circulaţie.
(6)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care condiţiile prevăzute la alineatele (1), (2) şi (4) nu mai sunt îndeplinite, persoanele juridice în cauză solicită acordarea unei autorizaţii în termen de 30 de zile calendaristice în conformitate cu articolul 3. Persoanelor care nu au solicitat acordarea unei autorizaţii în acest termen li se interzice, în conformitate cu articolul 10, să emită monedă electronică.
(7)Statele membre asigură că autorităţile competente dispun de competenţe suficiente pentru a verifica respectarea permanentă a cerinţelor prevăzute în prezentul articol.
(8)Prezentul articol nu se aplică în ceea ce priveşte dispoziţiile Directivei 2005/60/CE sau dispoziţiile legislaţiei naţionale privind combaterea spălării banilor.
(9)În cazul în care un stat membru aplică exceptarea prevăzută la alineatul (1), acesta notifică Comisia în legătură cu aceasta până la 30 aprilie 2011. Statul membru notifică de îndată Comisia în legătură cu orice schimbare ulterioară. În plus, statul membru informează Comisia cu privire la numărul persoanelor juridice în cauză şi, anual, cu privire la volumul total anual al monedei electronice în circulaţie emise până la data de 31 decembrie a fiecărui an calendaristic, astfel cum este menţionat la alineatul (1).
Art. 10: Interzicerea emiterii de monedă electronică
Fără a aduce atingere articolului 18, statele membre interzic emiterea de monedă electronică de către persoanele fizice sau juridice care nu sunt emitenţi de monedă electronică.
Art. 11: Emiterea şi răscumpărarea
(1)Statele membre asigură că emitenţii de monedă electronică emit monedă electronică la valoarea nominală, la primirea fondurilor.
(2)Statele membre asigură că, la cererea deţinătorului de monedă electronică, emitenţii de monedă electronică răscumpără, în orice moment şi la valoarea nominală, valoarea monetară a monedei electronice pe care o deţin.
(3)Contractul dintre emitentul de monedă electronică şi deţinătorul de monedă electronică prevede în mod clar şi detaliat condiţiile de răscumpărare, inclusiv orice taxă aferentă, iar deţinătorul de monedă electronică să fie informat în legătură cu aceste condiţii înainte ca acesta să încheie contractul sau să accepte oferta.
(4)Este posibil ca la răscumpărare să se perceapă o taxă numai dacă acest lucru este precizat în contract în conformitate cu alineatul (3) şi numai în unul dintre următoarele cazuri:
a)când se solicită răscumpărarea înainte de încetarea contractului;
b)când contractul prevede o dată de încetare şi deţinătorul de monedă electronică a încetat contractul înaintea acestei date; sau
c)când se solicită răscumpărarea la mai mult de un an de la data încetării contractului.
Orice astfel de taxă trebuie să fie proporţională şi stabilită în raport cu costurile reale suportate de emitentul de monedă electronică.
(5)Când se solicită răscumpărarea înainte de încetarea contractului, deţinătorul de monedă electronică poate cere răscumpărarea monedei electronice integral sau parţial.
(6)Când se solicită răscumpărarea de către deţinătorul de monedă electronică la data încetării contractului sau în termen de până la un an după încetarea contractului:
a)se răscumpără întreaga valoare monetară a monedei electronice deţinute; sau
b)dacă o instituţie emitentă de monedă electronică desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile enumerate la articolul 6 alineatul (1) litera (e) şi nu se cunoaşte dinainte ce sumă din fonduri urmează să fie folosită ca monedă electronică, aceasta răscumpără toate fondurile solicitate de deţinătorul de monedă electronică.
(7)Fără a aduce atingere alineatelor (4), (5) şi (6), drepturile de răscumpărare ale persoanelor, altele decât consumatorii, care acceptă monedă electronică, sunt stabilite în acordul contractual între emitenţii de monedă electronică şi persoanele respective.
Art. 12: Interzicerea dobânzii
Statele membre interzic acordarea de dobândă sau de orice alt beneficiu legat de perioada în care deţinătorul de monedă electronică deţine moneda electronică.
Art. 13: Proceduri extrajudiciare de reclamaţii şi de reparaţie în vederea soluţionării litigiilor
Fără a aduce atingere prezentei directive, titlul IV capitolul 5 din Directiva 2007/64/CE se aplică mutatis mutandis emitenţilor de monedă electronică în ceea ce priveşte obligaţiile acestora care decurg din prezentul titlu.
Art. 14: Măsuri de punere în aplicare
(1)Comisia poate adopta măsurile care sunt necesare pentru actualizarea dispoziţiilor prezentei directive pentru a ţine seama de inflaţie sau de evoluţiile tehnologice şi ale pieţei. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 15 alineatul (2).
(2)Comisia adoptă măsuri care să asigure aplicarea convergentă a exceptărilor menţionate la articolul 1 alineatele (4) şi (5). Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 15 alineatul (2).
Art. 15: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de Comitetul de plăţi instituit în conformitate cu articolul 85 din Directiva 2007/64/CE.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
Art. 16: Armonizarea deplină
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la articolul 1 alineatul (3), articolul 3 alineatul (3) al şaselea paragraf, articolul 5 alineatul (7), articolul 7 alineatul (4), articolul 9 şi articolul 18 alineatul (2), în măsura în care prezenta directivă conţine prevederi de armonizare, statele membre nu menţin şi nu introduc alte dispoziţii decât cele stabilite în prezenta directivă.
(2)Statele membre se asigură că emitenţii de monedă electronică nu derogă, în detrimentul deţinătorului de monedă electronică, de la dispoziţiile legislaţiei naţionale care pun în aplicare sau care corespund dispoziţiilor prezentei directive, cu excepţia cazului în care o astfel de derogare este prevăzută în mod expres în respectiva legislaţie.
Art. 17: Revizuire
Până la data de 1 noiembrie 2012, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic şi Social European şi Băncii Centrale Europene un raport privind implementarea şi impactul prezentei directive, în special în ceea ce priveşte aplicarea cerinţelor prudenţiale pentru instituţiile emitente de monedă electronică, însoţit, dacă este cazul, de o propunere de revizuire a acesteia.
Art. 18: Dispoziţii tranzitorii
(1)Statele membre permit instituţiilor emitente de monedă electronică care au demarat activitatea înainte de 30 aprilie 2011, în conformitate cu legislaţia naţională pentru transpunerea Directivei 2000/46/CE în statul membru în care acestea îşi au sediul central, să îşi desfăşoare în continuare activitatea în statul membru respectiv sau în alt stat membru, în conformitate cu acordurile de recunoaştere reciprocă prevăzute de Directiva 2000/46/CE, fără a fi necesară solicitarea autorizaţiei în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă şi fără ca acestea să fie obligate să îndeplinească celelalte cerinţe prevăzute sau menţionate în titlul II din prezenta directivă.
Statele membre impun acestor instituţii emitente de monedă electronică să prezinte autorităţilor competente toate informaţiile relevante pentru a le permite acestora să evalueze, până la 30 octombrie 2011, dacă instituţiile îndeplinesc cerinţele prevăzute în prezenta directivă şi, în caz contrar, măsurile care trebuie adoptate pentru a asigura respectarea acestor cerinţe sau dacă se impune retragerea autorizaţiei.
Instituţiilor emitente de monedă electronică care respectă cerinţele li se acordă autorizaţia, sunt înscrise în registru şi li se impune să respecte cerinţele prevăzute la titlul II. Se interzice emiterea de monedă electronică de către instituţiile emitente de monedă electronică care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute în prezenta directivă până la 30 octombrie 2011.
(2)Statele membre pot să prevadă posibilitatea ca o instituţie emitentă de monedă electronică să fie autorizată automat şi înscrisă în registrul prevăzut la articolul 3 în cazul în care autorităţile competente au deja dovada că respectiva instituţie emitentă de monedă electronică îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolele 3, 4 şi 5. Autorităţile competente informează instituţiile emitente de monedă electronică în cauză înainte de acordarea autorizaţiei.
(3)Statele membre permit instituţiilor emitente de monedă electronică care au demarat activitatea, în temeiul dispoziţiilor de drept intern de transpunere a articolului 8 din Directiva 2000/46/CE, înainte de 30 aprilie 2011, să desfăşoare în continuare această activitate pe teritoriul statului membru în cauză în conformitate cu Directiva 2000/46/CE până la 30 aprilie 2012, fără a fi necesară solicitarea unei autorizaţii în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă şi fără ca acestea să fie obligate să îndeplinească celelalte cerinţe prevăzute sau menţionate în titlul II din prezenta directivă. Instituţiilor emitente de monedă electronică care, în perioada menţionată, nu au fost nici autorizate, nici exceptate în înţelesul articolului 9 din prezenta directivă, li se interzice să emită monedă electronică.
(4)Statele membre permit instituţiilor emitente de monedă electronică care, înainte de 13 ianuarie 2018, au demarat activităţi în conformitate cu prezenta directivă şi cu Directiva 2007/64/CE în statul membru în care se află sediul lor social, să continue activităţile respective în acel stat membru sau într-un alt stat membru, fără să fie obligate să solicite o autorizaţie în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă sau să respecte alte cerinţe stabilite sau menţionate în titlul II din prezenta directivă până la 13 iulie 2018.
Statele membre solicită instituţiilor emitente de monedă electronică menţionate la primul paragraf să prezinte toate informaţiile pertinente autorităţilor competente, pentru a le permite acestora din urmă să determine, până la 13 iulie 2018, dacă respectivele instituţii emitente de monedă electronică îndeplinesc cerinţele prevăzute în titlul II din prezenta directivă şi, în caz contrar, ce măsuri trebuie luate pentru a se asigura conformitatea sau dacă este necesară o retragere a autorizaţiei.
Instituţiile emitente de monedă electronică menţionate la primul paragraf care, în urma verificării realizate de către autorităţile competente, îndeplinesc cerinţele prevăzute în titlul II primesc autorizaţia şi sunt înscrise în registru. În cazul în care aceste instituţii emitente de monedă electronică nu îndeplinesc cerinţele stabilite în titlul II până la 13 iulie 2018, li se interzice emiterea de monedă electronică.
Art. 19: Modificări ale Directivei 2005/60/CE
Directiva 2005/60/CE se modifică după cum urmează:
1.La articolul 3 alineatul (2), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:
"(a)o întreprindere alta decât o instituţie de credit, care exercită una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la punctele 2-12 şi 14-15 din anexa I la Directiva 2006/48/CE, inclusiv activităţi ale caselor de schimb valutar (birourilor de schimb);"
2.La articolul 11 alineatul (5), litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:
"(d)moneda electronică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică (*), atunci când, dacă dispozitivul nu poate fi reîncărcat, suma maximă care poate fi stocată electronic nu depăşeşte 250 EUR sau, dacă dispozitivul poate fi reîncărcat, se impune o limită de 2 500 EUR pentru suma totală tranzacţionată într-un an calendaristic, cu excepţia cazului în care în acelaşi an calendaristic deţinătorului de monedă electronică i se răscumpără, la cererea deţinătorului, o sumă de minimum 1 000 EUR, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2009/110/CE; în ceea ce priveşte operaţiunile de plată naţionale, statele membre sau autorităţile lor competente pot creşte suma de 250 EUR la care se referă acest punct până la un plafon de 500 EUR.
(*)JO L 267, 10.10.2009, p. 7"
Art. 20: Modificări ale Directivei 2006/48/CE
Directiva 2006/48/CE se modifică după cum urmează:
1.Articolul 4 se modifică după cum urmează:
(a)punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:
"1.«instituţie de credit» înseamnă o întreprindere a cărei activitate constă în a primi de la public depozite sau alte fonduri rambursabile şi a acorda credite în cont propriu;"
(b)punctul 5 se înlocuieşte cu următorul text:
"5.«instituţie financiară» înseamnă o întreprindere, alta decât o instituţie de credit, a cărei activitate principală constă în dobândirea de participaţii sau în desfăşurarea uneia sau a mai multor activităţi menţionate la punctele 2-12 şi 15 din anexa I."
2.La anexa I se adaugă următorul punct cu următorul text:
"15.Emiterea de monedă electronică."
Art. 21: Abrogare
Directiva 2000/46/CE se abrogă de la 30 aprilie 2011, fără a aduce atingere articolului 18 alineatele (1) şi (3) din prezenta directivă.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.
Art. 22: Transpunerea
(1)Până la 30 aprilie 2011, statele membre adoptă şi publică actele cu putere de lege şi actele administrative necesare în vederea respectării prezentei directive. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele respectivelor măsuri.
Acestea aplică măsurile respective de la 30 aprilie 2011.
Atunci când statele membre adoptă respectivele măsuri, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 23: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 16 septembrie 2009.
Pentru Parlamentul European Preşedintele J. BUZEK Pentru Consiliu Preşedintele C. MALMSTROM |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 267L din data de 10 octombrie 2009