Capitolul ii - CONDIŢIILE DE MUNCĂ ŞI DE ANGAJARE - Directiva 2008/104/CE/19-nov-2008 privind munca prin agent de muncă temporară
Acte UE
Jurnalul Oficial 327
În vigoare Versiune de la: 5 Decembrie 2008
CAPITOLUL II:CONDIŢIILE DE MUNCĂ ŞI DE ANGAJARE
Art. 5: Principiul egalităţii de tratament
(1)Condiţiile de bază de angajare şi de muncă aplicabile lucrătorilor temporari sunt, pe durata misiunii de muncă temporară în cadrul unei întreprinderi utilizatoare, cel puţin acelea care s-ar aplica lucrătorilor în cazul în care aceştia ar fi fost recrutaţi direct de întreprinderea utilizatoare respectivă pentru a ocupa acelaşi loc de muncă.
În scopul aplicării paragrafului de mai sus, normele în vigoare în întreprinderea utilizatoare cu privire la:
a)protecţia femeilor însărcinate şi a mamelor care alăptează şi protecţia copiilor şi a tinerilor; precum şi
b)egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi şi orice acţiune de combatere a discriminării pe considerente de sex, rasă sau origine etnică, religie, convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, trebuie respectate în conformitate cu legislaţia, reglementările, dispoziţiile administrative, convenţiile colective şi/sau orice alte dispoziţii generale.
(2)În ceea ce priveşte remuneraţiile, statele membre, în urma consultării partenerilor sociali, pot stabili că se poate face o excepţie de la principiul stabilit la alineatul (1) atunci când lucrătorii temporari care au încheiat un contract de muncă pe durată nedeterminată cu un agent de muncă temporară continuă să fie remuneraţi în perioadele dintre misiunile de muncă temporară.
(3)După consultarea partenerilor sociali, statele membre le pot acorda acestora, la un nivel corespunzător şi în conformitate cu condiţiile stabilite de statele membre, posibilitatea de a rămâne sau de a deveni parte la convenţii colective care pot cuprinde dispoziţii privind condiţiile de muncă şi angajare ale lucrătorilor temporari care pot fi diferite de cele menţionate la alineatul (1), respectând în acelaşi timp protecţia generală de care se bucură lucrătorii temporari.
(4)Atât timp cât se oferă un nivel corespunzător de protecţie lucrătorilor temporari, statele membre în care nu există un sistem prevăzut de lege care să confere convenţiilor colective un caracter general aplicabil sau un sistem prevăzut de lege sau aplicat în practică prin care să fie extinse dispoziţiile respectivelor convenţii la toate întreprinderile similare dintr-un anumit sector sau dintr-o anumită zonă geografică pot, după consultarea partenerilor sociali la nivel naţional şi pe baza unui acord încheiat de aceştia, să stabilească reglementări privind condiţiile de muncă şi de angajare de bază care derogă de la principiul stabilit la alineatul (1). Aceste reglementări pot prevedea o perioadă de tranziţie până la aplicarea egalităţii de tratament.
Reglementările menţionate în acest alineat trebuie să fie în conformitate cu legislaţia comunitară şi să fie suficient de precise şi de accesibile pentru a permite sectoarelor şi întreprinderilor în cauză să îşi identifice şi să îşi respecte obligaţiile. În special statele membre indică, în aplicarea articolului 3 alineatul (2), dacă regimurile profesionale de securitate socială, inclusiv regimurile de pensii, de concediu medical plătit sau de participare financiară sunt incluse în condiţiile de muncă şi de angajare de bază menţionate la alineatul (1). Aceste reglementări nu trebuie să aducă atingere acordurilor încheiate la nivel naţional, regional, local sau sectorial care nu sunt mai puţin favorabile lucrătorilor.
(5)Statele membre iau măsuri corespunzătoare, în conformitate cu legislaţia şi/sau practicile naţionale, în vederea prevenirii abuzurilor în aplicarea prezentului articol şi în special în vederea prevenirii unor misiuni de muncă temporară succesive, concepute pentru a eluda dispoziţiile prezentei directive. Statele membre informează Comisia cu privire la astfel de măsuri.
Art. 6: Accesul la un loc de muncă, la beneficii colective şi la formare profesională
(1)Lucrătorii temporari sunt informaţi cu privire la existenţa oricărui loc de muncă vacant în întreprinderea utilizatoare, pentru a li se acorda aceeaşi oportunitate de a ocupa un loc de muncă permanent ca şi celorlalţi lucrători din întreprinderea utilizatoare respectivă. Aceste informaţii pot fi oferite printr-un anunţ general plasat într-un loc adecvat în întreprinderea în cadrul căreia şi sub supravegherea căreia îşi desfăşoară misiunea lucrătorii temporari.
(2)Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că orice clauză care interzice sau poate împiedica încheierea unui contract de muncă sau stabilirea unui raport de muncă între întreprinderea utilizatoare şi lucrătorul temporar, după încheierea misiunii acestuia, este nulă şi neavenită sau poate fi declarată nulă şi neavenită.
Acest alineat nu aduce atingere dispoziţiilor în temeiul cărora agenţii de muncă temporară primesc o recompensă rezonabilă pentru serviciile aduse întreprinderilor utilizatoare prin punerea la dispoziţie, recrutarea şi formarea lucrătorilor temporari.
(3)Agenţii de muncă temporară nu percep nicio taxă lucrătorilor temporari în schimbul demersurilor în vederea recrutării acestora de către întreprinderea utilizatoare sau pentru încheierea unui contract de muncă sau stabilirea unui raport de muncă cu o întreprindere utilizatoare după încheierea unei misiuni în cadrul întreprinderii respective.
(4)Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1), lucrătorilor temporari li se acordă acces la structurile sau facilităţile colective din întreprinderea utilizatoare, în special la cantină, la spaţiile pentru îngrijirea copiilor şi la serviciile de transport în condiţii identice cu cele aplicate lucrătorilor angajaţi direct de întreprindere, cu excepţia cazurilor în care diferenţa de tratament este justificată de motive obiective.
(5)Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare sau promovează dialogul între partenerii sociali, în conformitate cu practicile şi tradiţiile naţionale, în vederea:
a)ameliorării accesului lucrătorilor temporari la structurile de formare şi de îngrijire a copiilor la nivelul agenţilor de muncă temporară, chiar în perioadele dintre misiuni, în vederea îmbunătăţirii dezvoltării carierelor lor şi a capacităţii acestora de a găsi un loc de muncă;
b)ameliorării accesului lucrătorilor temporari la formările organizate pentru lucrătorii întreprinderilor utilizatoare.
Art. 7: Reprezentarea lucrătorilor temporari
(1)Lucrătorii temporari sunt luaţi în considerare, în condiţiile stabilite de statele membre, la calcularea pragului peste care se formează organismele care îi reprezintă pe lucrători, stabilite prin legislaţia comunitară şi naţională şi prin convenţiile colective, la nivelul agentului de muncă temporară.
(2)Statele membre pot stabili că, în condiţiile definite de acestea, lucrătorii temporari sunt luaţi în considerare la calcularea pragului peste care se formează organismele care îi reprezintă pe lucrători, stabilite prin legislaţia comunitară şi naţională şi prin convenţiile colective, la nivelul întreprinderii utilizatoare, în acelaşi fel ca şi în cazul în care aceştia ar fi lucrători angajaţi direct de întreprinderea utilizatoare pe aceeaşi perioadă.
(3)Statele membre care recurg la posibilitatea menţionată la alineatul (2) nu sunt obligate să pună în aplicare dispoziţiile alineatului (1).
Art. 8: Informarea reprezentanţilor lucrătorilor
Fără a aduce atingere dispoziţiilor naţionale şi comunitare cu privire la informare şi consultare, care sunt mai stricte şi/sau mai specifice, şi, în special, Directivei 2002/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare şi consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (1), întreprinderea utilizatoare trebuie să ofere informaţii corespunzătoare cu privire la utilizarea lucrătorilor temporari atunci când pune la dispoziţie informaţii cu privire la situaţia încadrării personalului din întreprindere organismelor care reprezintă lucrătorii înfiinţate în conformitate cu legislaţia naţională şi comunitară.
(1)JO L 80, 23.3.2002, p. 29.