Secţiunea 5 - Expuneri maxime - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Decembrie 2011
SECŢIUNEA 5:Expuneri maxime
Art. 106
(1)"Expuneri", în sensul prezentei secţiuni, reprezintă orice activ sau element extrabilanţier menţionat la secţiunea 3 subsecţiunea 1, fără aplicarea ponderărilor sau nivelurilor de risc prevăzute la secţiunea menţionată.
Expunerile care decurg din elementele menţionate de anexa IV se calculează utilizând una dintre metodele descrise de anexa III. În sensul prezentei secţiuni, se aplică de asemenea anexa III partea 2 punctul 2.
Toate elementele acoperite în totalitate din fonduri proprii pot fi excluse din definiţia expunerilor, cu acordul autorităţilor competente, cu condiţia ca fondurile respective să nu fie incluse în fondurile proprii ale instituţiei de credit în sensul articolului 75 sau în calculul altor indicatori de monitorizare prevăzuţi de prezenta directivă şi de alte acte comunitare.
(2)Expunerile nu cuprind niciuna dintre următoarele:
a)în cazul tranzacţiilor de schimb valutar, expunerile care au loc în mod normal la decontare în timpul celor două zile lucrătoare ulterioare plăţii;
b)în cazul operaţiunilor de vânzare sau cumpărare de valori mobiliare, expunerile care au loc în mod normal la decontare în cele cinci zile lucrătoare ulterioare plăţii sau livrării valorilor, oricare dintre acestea survine mai întâi;
c)în cazul furnizării de servicii de transferuri monetare, inclusiv de execuţie de plăţi, compensări şi decontări în orice monedă şi de corespondent bancar sau de servicii de compensare, decontare şi custodie a instrumentelor financiare către clienţi, primirea întârziată a finanţării şi alte expuneri care decurg din activitatea clienţilor, care nu durează mai mult decât până în următoarea zi lucrătoare; sau
d)în cazul furnizării de servicii de transferuri monetare, inclusiv de execuţie de plăţi, compensări şi decontări în orice monedă şi de corespondent bancar, expuneri pe termen de mai puţin de o zi faţă de instituţiile care prestează serviciile respective.
În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului alineat, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza excepţiile de la literele (c) şi (d), precum şi pentru a preciza condiţiile utilizate pentru a stabili existenţa unui grup de clienţi aflaţi în legătură, astfel cum se menţionează la alineatul (3). ABE înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la data de 1 ianuarie 2014.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la al doilea paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)Pentru a stabili existenţa unui grup de clienţi aflaţi în legătură, în ceea ce priveşte expunerile menţionate la articolul 79 alineatul (1) literele (m), (o) şi (p), în cazul în care există o expunere la activele-suport, o instituţie de credit evaluează sistemul sau expunerile-suport ale acestuia sau ambele. În acest scop, o instituţie de credit evaluează substanţa economică şi riscurile inerente structurii tranzacţiei.
Art. 107
În scopul calculării valorii expunerilor în conformitate cu prezenta secţiune, noţiunea de «instituţie de credit» desemnează şi orice întreprindere privată sau publică, inclusiv sucursalele acesteia, care corespunde definiţiei «instituţiei de credit» şi care a fost autorizată într-o ţară terţă.
Art. 108
Expunerea unei instituţii de credit faţă de un client sau un grup de clienţi aflaţi în legătură este considerată a fi o expunere maximă în cazul în care valoarea sa este cel puţin egală cu 10 % din fondurile sale proprii.
Art. 109
Autorităţile competente solicită fiecărei instituţii de credit să aplice proceduri administrative şi contabile solide şi mecanisme adecvate de control intern, pentru a identifica şi înregistra toate expunerile maxime şi modificările lor ulterioare, în conformitate cu prezenta directivă, precum şi pentru a supraveghea aceste expuneri ţinând seama de politica fiecărei instituţii de credit în materie de risc.
Art. 110
(1)O instituţie de credit raportează autorităţilor competente următoarele informaţii cu privire la fiecare expunere mare, inclusiv cu privire la expunerile mari exceptate de la aplicarea articolului 111 alineatul (1):
a)identificarea clientului sau a grupului de clienţi aflaţi în legătură faţă de care o instituţie de credit are o expunere mare;
b)valoarea expunerii înainte de a se lua în considerare efectul diminuării riscului de credit, dacă este cazul;
c)în cazul în care se utilizează, tipul protecţiei finanţate sau nefinanţate a creditului;
d)valoarea expunerii după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit calculat în sensul articolului 111 alineatul (1).
În cazul în care o instituţie de credit face obiectul articolelor 84-89, cele mai mari 20 de expuneri ale acesteia, în mod consolidat, exclusiv cele exceptate de la aplicarea articolului 111 alineatul (1), se pun la dispoziţia autorităţilor competente.
(2)Statele membre adoptă dispoziţii care prevăd că raportarea are loc cel puţin de două ori pe an. Autorităţile competente aplică, de la 31 decembrie 2012, formate, frecvenţe şi date de raportare uniforme. În vederea garantării unor condiţii uniforme de aplicare a prezentei directive, ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a introduce în cadrul Uniunii formate (cu caracteristicile asociate), frecvenţe şi date de raportare uniforme înainte de 1 ianuarie 2012. Formatele de raportare sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiilor de credit.
Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a prezentei directive, ABE elaborează, de asemenea, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind soluţiile de tehnologia informaţiei care trebuie aplicate unor astfel de rapoarte.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul şi al doilea paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)Statele membre solicită instituţiilor de credit să îşi analizeze, în măsura în care este posibil, expunerile faţă de emitenţii de garanţii reale, furnizorii de protecţie nefinanţată a creditelor şi de activele-suport, în temeiul articolului 106 alineatul (3), privind posibilele concentrări şi, după caz, să ia măsuri sau să comunice autorităţii competente informaţiile relevante.
Art. 111
(1)O instituţie de credit nu poate să asume, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 112-117, o expunere faţă de un client sau grup de clienţi aflaţi în legătură a cărei valoare depăşeşte 25 % din fondurile sale proprii.
În cazul în care clientul este o instituţie sau în cazul în care un grup de clienţi aflaţi în legătură include una sau mai multe instituţii, valoarea respectivă nu poate depăşi 25 % din fondurile proprii ale instituţiei de credit sau 150 de milioane EUR, luându-se în considerare nivelul cel mai ridicat, cu condiţia ca suma valorilor expunerilor, după luarea în calcul a diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 112-117, faţă de toţi clienţii aflaţi în legătură care nu sunt instituţii să nu depăşească 25 % din fondurile proprii ale instituţiei de credit.
În cazul în care suma de 150 de milioane EUR depăşeşte procentul de 25 % din fondurile proprii ale instituţiei de credit, valoarea expunerii, după luarea în considerare a diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 112-117, nu depăşeşte o limită rezonabilă în ceea ce priveşte fondurile proprii ale instituţiei de credit. Această limită este determinată de către instituţiile de credit în conformitate cu politicile şi procedurile menţionate în anexa V punctul 7, pentru a aborda şi controla riscul de concentrare, şi nu depăşeşte 100 % din fondurile proprii ale instituţiei de credit.
Statele membre pot stabili o limită mai mică de 150 de milioane EUR şi informează ABE şi Comisia în legătură cu aceasta.
(2)[textul din Art. 111, alin. (2) din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 22., alin. (B) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
(3)[textul din Art. 111, alin. (3) din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 22., alin. (B) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
(4)O instituţie de credit respectă permanent limita relevantă prevăzută la alineatul (1). În cazul în care, într-o situaţie excepţională, expunerile depăşesc limita respectivă, valoarea expunerii este notificată de îndată autorităţilor competente, care, în cazul în care acest lucru se justifică, acordă instituţiei de credit o perioadă limitată de timp pentru a respecta limita respectivă.
În cazul în care se aplică suma de 150 de milioane EUR menţionată la alineatul (1), autorităţile competente pot permite, de la caz la caz, depăşirea limitei de 100 % în ceea ce priveşte fondurile proprii ale instituţiei de credit.
Art. 112
(1)În sensul articolelor 113-117, termenul "garanţie" cuprinde instrumentele derivate de credit luate în considerare în temeiul articolelor 90-93, altele decât titlurile asociate unui credit.
(2)Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (3) din prezentul articol, în cazul în care recunoaşterea protecţiei finanţate sau nefinanţate a creditului poate fi permisă în temeiul articolelor 113-117, această autorizare este condiţionată de respectarea criteriilor de eligibilitate şi a altor cerinţe minime prevăzute la articolele 90-93.
(3)În cazul în care o instituţie de credit se bazează pe dispoziţiile articolului 114 alineatul (2), recunoaşterea protecţiei finanţate a creditului este condiţionată de cerinţele relevante prevăzute la articolele 84-89.
(4)În sensul prezentei secţiuni, o instituţie de credit nu ţine seama de garanţia reală menţionată în anexa VIII partea 1 punctele 20-22, cu excepţia cazului în care articolul 115 autorizează acest lucru.
Art. 113
(1)[textul din Art. 113, alin. (1) din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 24., alin. (A) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
(2)[textul din Art. 113, alin. (2) din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 24., alin. (A) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
(3)Următoarele expuneri sunt exceptate de la aplicarea articolului 111 alineatul (1):
a)activele care constituie creanţe asupra administraţiei centrale sau băncilor centrale şi care, negarantate, ar primi o ponderare a riscului de 0 % în temeiul articolelor 78-83;
b)activele care constituie creanţe asupra organizaţiilor internaţionale sau băncilor multilaterale de dezvoltare şi care, negarantate, ar primi ponderare a riscului de 0 % în temeiul articolelor 78-83;
c)activele care constituie creanţe garantate în mod expres de administraţia centrală, băncile centrale, organizaţiile internaţionale, băncile multilaterale de dezvoltare sau de entităţile din sectorul public, în cazul în care o creanţă negarantată asupra entităţii care furnizează garanţia ar primi o ponderare a riscului de 0 % în temeiul articolelor 78-83;
d)alte expuneri faţă de sau garantate de administraţia centrală, băncile centrale, organizaţiile internaţionale, băncile multilaterale de dezvoltare sau entităţile din sectorul public, în cazul în care o creanţă negarantată asupra entităţii căreia îi este atribuită garanţia ar primi o ponderare a riscului de 0 % în temeiul articolelor 78-83;
e)activele care constituie creanţe asupra autorităţilor regionale sau locale ale statelor membre, în cazul în care aceste creanţe ar primi o ponderare a riscului de 0 % în temeiul articolelor 78-83, precum şi pentru alte expuneri faţă de autorităţile regionale sau locale respective sau garantate de acestea, în cazul în care creanţele asupra acestor autorităţi primesc o ponderare a riscului de 0 % în temeiul articolelor 78-83;
f)expunerile faţă de contrapartidele menţionate la articolul 80 alineatul (7) sau (8), în cazul în care ar primi o ponderare a riscului de 0 % în temeiul articolelor 78-83; expunerile care nu întrunesc criteriile respective, indiferent dacă sunt sau nu exceptate de la dispoziţiile articolului 111 alineatul (1), se consideră expuneri faţă de o parte terţă;
g)activele şi alte expuneri garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, printr-o garanţie sub forma unui depozit în numerar la instituţia de credit finanţatoare sau la o instituţie de credit care este întreprinderea-mamă sau o filială a instituţiei finanţatoare;
h)activele şi alte expuneri garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, printr-o garanţie sub forma unor certificate de depozit emise de instituţia de credit finanţatoare sau de o instituţie de credit care este întreprinderea-mamă sau o filială a instituţiei de credit finanţatoare şi depuse la oricare dintre aceste întreprinderi;
i)expunerile care decurg din facilităţile de credit neutilizate care sunt clasificate drept elemente din afara bilanţului care prezintă un grad de risc scăzut menţionate în anexa II, cu condiţia să existe un acord încheiat cu clientul sau grupul de clienţi aflaţi în legătură, în temeiul căruia facilitatea nu poate fi utilizată decât în cazul în care se stabileşte că aceasta nu determină depăşirea limitei impuse la articolul 111 alineatul (1).
j)[textul din Art. 113, alin. (3), litera J. din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 24., alin. (B) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
k)[textul din Art. 113, alin. (3), litera K. din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 24., alin. (B) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
l)[textul din Art. 113, alin. (3), litera L. din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 24., alin. (B) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
m)[textul din Art. 113, alin. (3), litera M. din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 24., alin. (B) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
n)[textul din Art. 113, alin. (3), litera N. din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 24., alin. (B) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
o)[textul din Art. 113, alin. (3), litera O. din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 24., alin. (B) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
p)[textul din Art. 113, alin. (3), litera P. din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 24., alin. (B) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
q)
[textul din Art. 113, alin. (3), litera Q. din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 24., alin. (B) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
r)[textul din Art. 113, alin. (3), litera R. din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 24., alin. (B) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
s)[textul din Art. 113, alin. (3), litera S. din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 24., alin. (B) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
Fondurile primite în temeiul unui titlu asociat unui credit emis de instituţia de credit şi creditele şi depozitele unei contrapartide în raport cu o instituţie de credit şi care fac obiectul unui acord de compensare privind elementele bilanţiere, recunoscut în conformitate cu articolele 90-93, se încadrează la litera (g).
(4)Statele membre pot excepta în totalitate sau parţial de la aplicarea articolului 111 alineatul (1) următoarele expuneri:
a)obligaţiunile garantate care îndeplinesc condiţiile prevăzute în anexa VI partea 1 punctele 68, 69 şi 70;
b)activele care constituie creanţe asupra autorităţilor regionale sau locale ale statelor membre, în cazul în care aceste creanţe ar primi o ponderare a riscului de 20 % în temeiul articolelor 78-83, precum şi pentru alte expuneri faţă de autorităţile regionale sau locale respective sau garantate de acestea, în cazul în care creanţele asupra acestor autorităţi primesc o ponderare a riscului de 20 % în temeiul articolelor 78-83;
c)sub rezerva alineatului (3) litera (f) din prezentul articol, expunerile, inclusiv participaţiile sau alte tipuri de acţiuni, asumate de o instituţie de credit faţă de întreprinderea sa mamă, faţă de alte filiale ale acestei întreprinderi-mamă sau faţă de propriile sale filiale, în măsura în care aceste întreprinderi fac obiectul supravegherii consolidate la care este supusă şi instituţia de credit, în conformitate cu prezenta directivă sau cu normele echivalente în vigoare într-o ţară terţă; expunerile care nu întrunesc aceste criterii, indiferent dacă sunt sau nu exceptate de la dispoziţiile articolului 111 alineatul (1), se consideră expuneri faţă de o parte terţă;
d)activele care constituie creanţe şi alte expuneri, inclusiv participaţii sau orice alt fel de acţiuni faţă de instituţiile de credit regionale sau centrale la care instituţia de credit este asociată în cadrul unei reţele, în conformitate cu dispoziţiile legale sau statutare, şi care sunt responsabile, în temeiul dispoziţiilor respective, de operaţiunile de compensare în numerar din cadrul acelei reţele;
e)activele care constituie creanţe şi alte expuneri faţă de instituţiile de credit suportate de instituţiile de credit care funcţionează în mod neconcurenţial acordând împrumuturi în cadrul programelor legislative sau în baza statutului lor pentru promovarea anumitor sectoare ale economiei, care implică o anumită formă de supraveghere şi anumite restricţii ale administraţiei publice cu privire la utilizarea împrumuturilor, cu condiţia ca respectivele expuneri să rezulte în urma unor asemenea împrumuturi care sunt transferate beneficiarilor prin intermediul altor instituţiilor de credit;
f)activele care constituie creanţe şi alte expuneri faţă de instituţii, cu condiţia ca expunerile respective să nu constituie fonduri proprii ale instituţiilor, să aibă scadenţa în ziua lucrătoare următoare şi să nu fie denominate într-o monedă comercială importantă;
g)activele care constituie creanţe asupra băncilor centrale sub formă de rezerve minime obligatorii deţinute la aceste bănci centrale şi care sunt denominate în monedele lor naţionale;
h)activele care constituie creanţe asupra autorităţilor centrale sub formă de cerinţe statutare de lichidităţi deţinute în titluri de stat şi care sunt denominate şi finanţate în monedele lor naţionale, cu condiţia ca, sub rezerva deciziei autorităţii competente, ratingul de credit al respectivelor autorităţi centrale atribuit de o ECAI desemnată să fie din categoria «investment grade»;
i)50 % din acreditivele documentare din afara bilanţului care prezintă un grad de risc mediu/scăzut şi din facilităţile de credit neutilizate din afara bilanţului care prezintă un grad de risc mediu/scăzut, menţionate în anexa II şi, sub rezerva acordului autorităţilor competente, 80 % din garanţii, altele decât garanţiile pentru credite care au un temei legal sau statutar şi sunt acordate membrilor prin fondurile de garantare mutuală care au statut de instituţii de credit;
j)garanţiile impuse de lege utilizate în cazul în care un credit ipotecar finanţat prin emiterea de obligaţiuni ipotecare este plătit debitorului înainte de înregistrarea finală a ipotecii în registrul cadastral, cu condiţia ca garanţia să nu fie utilizată pentru a reduce riscul la calcularea activelor ponderate la risc.
Art. 114
(1)Sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, pentru a calcula valoarea expunerilor în sensul articolului 111 alineatul (1), o instituţie de credit poate utiliza «valoarea pe deplin ajustată a expunerii», calculată în temeiul articolelor 90-93, luând în considerare diminuarea riscului de credit, ajustările de volatilitate şi orice decalaj de scadenţă (E*).
(2)Sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, unei instituţii de credit care are dreptul să utilizeze propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi factori de conversie proprii pentru o anumită clasă de expuneri, în conformitate cu articolele 84-89, i se permite, în cazul în care autorităţile competente consideră că respectiva instituţie este în măsură să estimeze efectele garanţiilor financiare asupra expunerilor sale separat de alte aspecte aferente pierderilor în caz de nerambursare, să ia în considerare efectele respective în calcularea valorii expunerilor în sensul articolului 111 alineatul (1).
Autorităţile competente trebuie să fie mulţumite de calitatea estimărilor realizate de instituţia de credit în vederea reducerii valorii expunerii în sensul respectării cerinţelor prevăzute la articolul 111.
În cazul în care o instituţie de credit are dreptul să utilizeze propriile estimări ale efectelor garanţiilor financiare, instituţia în cauză procedează astfel în conformitate cu metoda adoptată pentru determinarea cerinţelor de capital.
Instituţiilor de credit care au dreptul să utilizeze propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi factori de conversie proprii pentru o anumită clasă de expuneri în conformitate cu articolele 84-89 şi care nu determină valoarea expunerilor lor prin metoda menţionată la primul paragraf din prezentul alineat li se poate permite să utilizeze metoda extinsă a garanţiilor financiare sau metoda menţionată la articolul 117 alineatul (1) litera (b) pentru calcularea valorii expunerilor.
(3)O instituţie de credit care utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare sau care are dreptul să utilizeze metoda descrisă la alineatul (2) din prezentul articol pentru a determina valoarea expunerilor în sensul articolului 111 alineatul (1) efectuează periodic simulări de situaţii de criză privind concentrările riscului de credit, inclusiv în ceea ce priveşte valoarea realizabilă a oricărei garanţii luate.
Aceste simulări de criză periodice abordează riscurile provenite din eventualele modificări ale condiţiilor de piaţă, care ar putea avea un impact negativ asupra caracterului adecvat al fondurilor proprii ale instituţiei de credit, precum şi riscurile provenite din realizarea garanţiilor în situaţiile de criză.
Instituţia de credit asigură autorităţile competente că simulările de criză pe care le pune în aplicare sunt adecvate pentru evaluarea riscurilor respective.
În cazul în care o astfel de simulare de criză indică o valoare realizabilă a garanţiei luate mai mică decât valoarea care ar putea fi acceptată prin utilizarea metodei extinse a garanţiilor financiare sau a metodei descrise la alineatul (2) din prezentul articol, după caz, valoarea garanţiei care poate fi luată în considerare pentru determinarea valorii expunerilor în sensul articolului 111 alineatul (1) se reduce în consecinţă.
Instituţiile de credit în cauză includ următoarele elemente în strategiile lor de gestionare a riscului de concentrare:
a)politici şi proceduri de abordare a riscurilor provenite din asimetria dintre scadenţa expunerilor şi scadenţa oricărei protecţii a creditului aferente expunerilor respective;
b)politici şi proceduri care trebuie aplicate în cazul în care o simulare de criză indică o valoare realizabilă a garanţiei mai mică decât valoarea luată în considerare atunci când se utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare sau metoda descrisă la alineatul (2); şi
c)politici şi proceduri privind riscul de concentrare ca urmare a punerii în aplicare a tehnicilor de diminuare a riscului de credit, în special riscurile indirecte de credit, de exemplu faţă de un emitent unic de valori mobiliare luate ca garanţii.
(4)[textul din Art. 114, alin. (4) din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 25., alin. (D) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
Art. 115
(1)În sensul prezentei secţiuni, o instituţie de credit poate reduce valoarea expunerii cu până la 50 % din valoarea proprietăţii rezidenţiale în cauză, sub rezerva îndeplinirii uneia dintre următoarele două condiţii:
a)expunerile garantate cu ipoteci asupra proprietăţilor rezidenţiale sau prin părţi deţinute în societăţile finlandeze din domeniul locativ care funcţionează în conformitate cu legea finlandeză a societăţilor din domeniul locativ din 1991 sau cu legislaţia echivalentă ulterioară;
b)expunerea priveşte o operaţiune de leasing în temeiul căreia locatorul deţine în continuare integral bunul imobil în leasing atât timp cât locatarul nu şi-a exercitat opţiunea de achiziţie.
Valoarea proprietăţii se calculează, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, pe baza unor criterii prudente de evaluare stabilite prin dispoziţii legislative, de reglementare sau administrative. Evaluarea se efectuează cel puţin din trei în trei ani pentru proprietăţile rezidenţiale.
Cerinţele menţionate în anexa VIII partea 2 punctul 8 şi în anexa VIII partea 3 punctele 62-65 se aplică în sensul prezentului alineat.
«Proprietate rezidenţială» înseamnă un bun rezidenţial care urmează să fie ocupat sau închiriat de către proprietar.
(2)În sensul prezentei secţiuni, o instituţie de credit poate reduce valoarea expunerii cu până la 50 % din valoarea proprietăţii comerciale în cauză numai în cazul în care autorităţile competente vizate din statul membru în care este situată proprietatea comercială permit ca următoarele expuneri să primească o ponderare a riscului de 50 %, în conformitate cu articolele 78-83:
a)expunerile garantate cu ipoteci asupra birourilor sau altor sedii comerciale sau prin părţi deţinute în societăţile finlandeze din domeniul locativ care funcţionează în conformitate cu Legea societăţilor din domeniul locativ din 1991 sau cu legislaţia echivalentă ulterioară, în ceea ce priveşte birourile şi alte sedii comerciale; sau
b)expunerile asociate operaţiunilor de închiriere de proprietăţi imobiliare, privind birourile sau alte sedii comerciale;
Valoarea proprietăţii se calculează, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, pe baza unor standarde prudente de evaluare stabilite prin acte cu putere de lege şi acte administrative.
Proprietatea comercială este construit în totalitate, este închiriat şi generează un venit corespunzător din chirii.
Art. 116
[textul din Art. 116 din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 27. din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
Art. 117
(1)În cazul în care o expunere faţă de un client este garantată de o terţă parte sau printr-o garanţie reală emisă de o terţă parte, o instituţie de credit poate:
a)să trateze acea porţiune a expunerii care este garantată ca fiind suportată de garant, nu de client, cu condiţia ca expunerea negarantată faţă de garant să primească o ponderare a riscului egală sau mai mică decât ponderarea riscului expunerii negarantate faţă de client în temeiul articolelor 78-83;
b)să trateze acea porţiune a expunerii care este garantată cu garanţii reale cu valoarea de piaţă a garanţiei reale recunoscute ca fiind suportată de partea terţă, nu de client, cu condiţia ca expunerea să fie garantată prin garanţie reală şi cu condiţia ca partea garantată cu garanţie reală a expunerii să primească o ponderare a riscului egală sau mai mică decât ponderarea riscului expunerii negarantate faţă de client în temeiul articolelor 78-83.
Metoda prevăzută la litera (b) de la primul paragraf nu se utilizează de către o instituţie de credit în cazul unei incongruenţe între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei.
În sensul prezentei secţiuni, o instituţie de credit poate utiliza atât metoda extinsă a garanţiilor financiare, cât şi metoda prevăzută la primul paragraf litera (b) numai în cazul în care este permis să se utilizeze atât metoda extinsă a garanţiilor financiare, cât şi metoda simplă bazată pe garanţii financiare în sensul articolului 75 litera (a).
(2)În cazul în care o instituţie de credit aplică alineatul (1) litera (a):
a)în cazul în care garanţia este denominată într-o altă monedă decât moneda în care este denominată expunerea, valoarea expunerii considerată ca fiind garantată se calculează în conformitate cu dispoziţiile anexei VIII privind tratamentul asimetriei monetare în caz de protecţie nefinanţată a creditului;
b)o asimetrie între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei este tratată în conformitate cu dispoziţiile anexei VIII privind tratamentul asimetriei scadenţelor şi
c)o protecţie parţială poate fi luată în considerare în conformitate cu tratamentul prevăzut de anexa VIII.
Art. 118
În cazul în care cerinţele prevăzute de prezenta secţiune nu se aplică unei instituţii de credit, pe bază individuală sau subconsolidată, în temeiul articolului 69 alineatul (1), sau dispoziţiile articolului 70 se aplică unor instituţii de credit mamă dintr-un stat membru, trebuie luate măsuri pentru a garanta o repartizare adecvată a riscurilor în cadrul grupului.
Art. 119
[textul din Art. 119 din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 29. din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]