Art. 114. - Sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, unei instituţii de credit care are dreptul să utilizeze propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi factori de conversie proprii pentru o anumită clasă de expuneri, în conformitate cu articolele 84-89, i se permite, în cazul în care autorităţile competente consideră că respectiva instituţie este în măsură să estimeze efectele garanţiilor financiare asupra expunerilor sale separat de alte aspecte aferente pierderilor în caz de nerambursare, să ia în considerare efectele respective în calcularea valorii expunerilor în sensul articolului 111 alineatul (1). - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 9 Decembrie 2011
Art. 114
(1)Sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, pentru a calcula valoarea expunerilor în sensul articolului 111 alineatul (1), o instituţie de credit poate utiliza «valoarea pe deplin ajustată a expunerii», calculată în temeiul articolelor 90-93, luând în considerare diminuarea riscului de credit, ajustările de volatilitate şi orice decalaj de scadenţă (E*).

(2)Sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, unei instituţii de credit care are dreptul să utilizeze propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi factori de conversie proprii pentru o anumită clasă de expuneri, în conformitate cu articolele 84-89, i se permite, în cazul în care autorităţile competente consideră că respectiva instituţie este în măsură să estimeze efectele garanţiilor financiare asupra expunerilor sale separat de alte aspecte aferente pierderilor în caz de nerambursare, să ia în considerare efectele respective în calcularea valorii expunerilor în sensul articolului 111 alineatul (1).
Autorităţile competente trebuie să fie mulţumite de calitatea estimărilor realizate de instituţia de credit în vederea reducerii valorii expunerii în sensul respectării cerinţelor prevăzute la articolul 111.
În cazul în care o instituţie de credit are dreptul să utilizeze propriile estimări ale efectelor garanţiilor financiare, instituţia în cauză procedează astfel în conformitate cu metoda adoptată pentru determinarea cerinţelor de capital.
Instituţiilor de credit care au dreptul să utilizeze propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi factori de conversie proprii pentru o anumită clasă de expuneri în conformitate cu articolele 84-89 şi care nu determină valoarea expunerilor lor prin metoda menţionată la primul paragraf din prezentul alineat li se poate permite să utilizeze metoda extinsă a garanţiilor financiare sau metoda menţionată la articolul 117 alineatul (1) litera (b) pentru calcularea valorii expunerilor.

(3)O instituţie de credit care utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare sau care are dreptul să utilizeze metoda descrisă la alineatul (2) din prezentul articol pentru a determina valoarea expunerilor în sensul articolului 111 alineatul (1) efectuează periodic simulări de situaţii de criză privind concentrările riscului de credit, inclusiv în ceea ce priveşte valoarea realizabilă a oricărei garanţii luate.
Aceste simulări de criză periodice abordează riscurile provenite din eventualele modificări ale condiţiilor de piaţă, care ar putea avea un impact negativ asupra caracterului adecvat al fondurilor proprii ale instituţiei de credit, precum şi riscurile provenite din realizarea garanţiilor în situaţiile de criză.
Instituţia de credit asigură autorităţile competente că simulările de criză pe care le pune în aplicare sunt adecvate pentru evaluarea riscurilor respective.
În cazul în care o astfel de simulare de criză indică o valoare realizabilă a garanţiei luate mai mică decât valoarea care ar putea fi acceptată prin utilizarea metodei extinse a garanţiilor financiare sau a metodei descrise la alineatul (2) din prezentul articol, după caz, valoarea garanţiei care poate fi luată în considerare pentru determinarea valorii expunerilor în sensul articolului 111 alineatul (1) se reduce în consecinţă.

Instituţiile de credit în cauză includ următoarele elemente în strategiile lor de gestionare a riscului de concentrare:
a)politici şi proceduri de abordare a riscurilor provenite din asimetria dintre scadenţa expunerilor şi scadenţa oricărei protecţii a creditului aferente expunerilor respective;
b)politici şi proceduri care trebuie aplicate în cazul în care o simulare de criză indică o valoare realizabilă a garanţiei mai mică decât valoarea luată în considerare atunci când se utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare sau metoda descrisă la alineatul (2); şi

c)politici şi proceduri privind riscul de concentrare ca urmare a punerii în aplicare a tehnicilor de diminuare a riscului de credit, în special riscurile indirecte de credit, de exemplu faţă de un emitent unic de valori mobiliare luate ca garanţii.
(4)[textul din Art. 114, alin. (4) din titlul V, capitolul 2, sectiunea 5 a fost abrogat la 07-dec-2009 de Art. 1, punctul 25., alin. (D) din Directiva 2009/111/CE/16-sep-2009]
Noi folosim fisiere de tip cookie. Daca apasati "Închide" sau continuati utilizarea site-ului, sunteti de acord cu Wolters Kluwer Politica de confidentialitate si cookie. Obțineți mai multe informații sau modificați-vă setările .